1.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 192/15

—

subliniază importanța nivelului local și regional în domeniul protecției civile. Deseori, autoritățile locale și regionale se află în prima linie în lupta împotriva dezastrelor naturale sau provocate de om și, prin urmare, trebuie implicate în mod obligatoriu în evoluțiile din acest domeniu, mai ales în condițiile în care, în numeroase state membre, competențele legislative în această privință sunt definite la nivel local sau regional;

—

subliniază importanța angajamentului UE în susținerea măsurilor luate de statele membre. Pagubele cauzate de dezastrele naturale sau provocate de om din trecut demonstrează că parțial mai există o nevoie de îmbunătățire a situației în statele membre; de asemenea, cooperarea transnațională și interregională ar trebui dezvoltată în continuare. În această privință, UE ar putea contribui substanțial la o colaborare mai eficientă și mai eficace, mai ales printr-o mai bună coordonare;

—

amintește însă, în același timp, că protecția civilă rămâne o sarcină a statelor membre și a nivelurilor regionale și locale, ale căror competențe în acest sens trebuie respectate;

—

subliniază că TFUE prevede un rol de sprijin, de coordonare și de complementaritate în domeniul răspunsului în caz de dezastre. Prin urmare, centrele de monitorizare a mecanismului de protecție civilă (MIC) au un rol de coordonare, în timp ce UE nu dispune nici de competențele necesare pentru a crea propriile sale unități, nici de capacitatea de a prelua conducerea unităților și a altor resurse puse la dispoziție de statele membre. Prin urmare, toate planificările și măsurile luate trebuie să fie adaptate și să fie executate în conformitate cu cerințele, permițând statelor membre să aplice principiul subsidiarității;

—

se declară în favoarea principiilor solidarității, colaborării, coordonării și ajutorului reciproc între statele membre, regiunile și autoritățile locale ale UE în domeniul protecției civile și împărtășește convingerea Comisiei conform căreia este nevoie de mai multă coerență, eficiență și vizibilitate pentru a îndeplini obiectivul unei capacități de reacție în caz de dezastru mai bine integrate la nivel european.

Raportor

dl Norbert KARTMANN (DE-PPE), membru al Parlamentului landului Hessen

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu pe tema „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare”

COM(2010) 600 final

1.

salută intenția Comisiei de a îmbunătăți coerența politicii de răspuns în caz de dezastre și de a elabora un concept comunitar global și echilibrat al UE în domeniul protecției civile, în conformitate cu solicitarea anterioară a CoR în această privință (1);

2.

subliniază importanța nivelului local și regional în domeniul protecției civile. Deseori, autoritățile locale și regionale se află în prima linie în lupta împotriva dezastrelor naturale sau provocate de om și, prin urmare, trebuie implicate în mod obligatoriu în evoluțiile din acest domeniu, mai ales în condițiile în care în numeroase state membre, competențele legislative în această privință sunt definite la nivel local sau regional;

3.

subliniază, în special în contextul catastrofei din Japonia, importanța unui sistem de ajutor eficace cu timpi de reacție rapizi pentru protecția populației, acesta neputând fi garantat decât la nivel regional și local; insistă asupra solicitării conținute în Rezoluția Comitetului Regiunilor „Consecințele dezastrului natural și ale catastrofei nucleare din Japonia: lecții pentru Uniunea Europeană” (CdR 123/2011) de a purta o dezbatere despre aspecte esențiale legate de siguranță în lumina informațiilor provenite din Japonia, ținând seama și de cele mai noi rezultate ale cercetării; solicită statelor membre și regiunilor să-și reexamineze planurile de protecție civilă pe baza acestor informații și să le revizuiască, după caz;

4.

salută clarificarea Comisiei, conform căreia consolidarea capacității de reacție a UE ar trebui să se bazeze pe unitățile și forțele puse la dispoziție de statele membre. CoR salută strategia Comisiei care se bazează pe aceste structuri existente și care constă într-o punere în comun mai eficientă a resurselor și o mai bună coordonare a acestora, fără a crea sarcini administrative suplimentare. Printr-o mai bună coordonare pot fi obținute rezultate și mai eficiente pentru victimele catastrofelor;

5.

se declară în favoarea principiilor solidarității, subsidiarității și prevenirii în materie de protecție civilă;

6.

subliniază importanța angajamentului UE în susținerea măsurilor luate de statele membre. Pagubele cauzate de dezastrele naturale sau provocate de om din trecut demonstrează că parțial mai există o nevoie de îmbunătățire a situației în statele membre; de asemenea, cooperarea transnațională și interregională ar trebui dezvoltată în continuare. În această privință, UE ar putea contribui substanțial la o colaborare mai eficientă și mai eficace, mai ales printr-o mai bună coordonare;

7.

subliniază importanța acestui subiect în contextul schimbărilor climatice; frecvența și gravitatea dezastrelor naturale sunt alarmante. În special inundațiile, secetele incendiile forestiere și daunele provocate de ger și zăpadă reprezintă pericole din ce în ce mai mari;

8.

subliniază, de asemenea, importanța acestei chestiuni în contextul altor catastrofe naturale. Este cazul erupțiilor vulcanice sau al cutremurelor care, potrivit statisticilor, afectează și vor afecta sudul Europei și Turcia și chiar și Europa Centrală la intervale variabile de timp;

9.

atrage atenția asupra faptului că Tratatul de la Lisabona a introdus o clauză de solidaritate (articolul 222 din TFUE), care prevede că UE și statele sale membre își acordă asistență reciprocă în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om pe teritoriul UE. Mai mult, Comitetul Regiunilor salută consolidarea rolului de coordonare al UE în conformitate cu principiul subsidiarității și promovarea cooperării și ajutorului reciproc între statele membre în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (f) în relație cu articolul 2 alineatul (5) din TFUE și articolul 196 din TFUE;

10.

declară că activitățile ulterioare de consolidare a protecției civile și a capacității de reacție în caz de criză trebuie să se bazeze pe o analiză structurată a situației actuale și a eventualelor deficiențe, pentru a se putea astfel dezvolta soluții adaptate situației;

11.

subliniază că un punct important constă în identificarea și inventarierea resurselor disponibile în statele membre. Pașii următori – dincolo de măsurile de ameliorare a coordonării și disponibilității – ar consta în verificarea, plecând de la resursele identificate, a deficiențelor existente și în stabilirea necesităților concrete de ajutor pe care UE să-l ofere statelor membre pentru îmbunătățirea acțiunilor lor. Măsurile trebuie puse în aplicare numai în baza unor rezultate întemeiate a acestei evaluări;

12.

susține eforturile Comisiei de a elabora sisteme de planificare prealabilă care să depășească conceptul actual de ajutorare ad-hoc a statelor membre;

13.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia elaborarea unor scenarii de referință, identificarea și inventarierea resurselor naționale disponibile în baza acestor scenarii, precum și intensificarea exercițiilor reprezintă măsuri pertinente pentru o utilizare mai eficientă și eficace a resurselor disponibile pentru protecția cetățenilor, precum și pentru controlul, respectiv completarea lor în timp util. În această privință, planuri de urgență corespunzătoare ar putea constitui, de asemenea, un instrument valoros;

14.

recunoaște eforturile Comisiei de a îmbunătăți în continuare capacitățile de reacție în caz de dezastru. Acest lucru ar trebui realizat dezvoltând în continuare procedura comunitară, care în principiu și-a dovedit eficacitatea;

15.

se declară în favoarea principiului solidarității și ajutorului reciproc în caz de dezastru, așa cum este definit în numeroase acorduri internaționale și bilaterale, precum și în măsurile concrete de întrajutorare între regiuni. Colaborarea transfrontalieră pe multiple planuri între diferitele regiuni demonstrează că tocmai regiunile contribuie în mod esențial la acordarea de ajutor rapid în cazul unui dezastru. Această cooperare rodnică implică, totodată, obiectivul comun de a crea hărți de riscuri, precum și de a evalua potențialele pericole. Regiunile îndeplinesc un rol decisiv în acest sens, întrucât acestea sunt deosebit de afectate în caz de dezastre și, prin urmare, au instituit servicii de protecție civilă și au dobândit o experiență care poate fi împărtășită cu țările terțe învecinate. Regiunile ultraperiferice, în special, au dobândit experiențe valoroase, care pot fi transmise regiunilor limitrofe;

16.

subliniază responsabilitatea proprie a statelor membre în acest domeniu și reglementarea competențelor de drept comunitar în conformitate cu articolul 196 din TFUE, așa cum s-a subliniat recent în concluziile din 14 decembrie 2010 ale Consiliului Afaceri Generale (2);

17.

reafirmă faptul că ajutorul ar trebui acordat și acelor state membre și regiuni care se confruntă în mod repetat cu dezastre naturale, astfel încât acestea să poată reacționa mai rapid și mai eficient în situații de catastrofă;

18.

consideră că sprijinul UE pentru reducerea unor eventuale deficiențe în anumite domenii ar trebui acordat mai ales prin îmbunătățirea și extinderea capacității de reacție la dezastre în statele membre și de către acestea, în conformitate cu standardele și cerințele adoptate de UE;

19.

subliniază că TFUE prevede un rol de sprijin, de coordonare și de complementaritate în domeniul răspunsului în caz de dezastre. Prin urmare, centrele de monitorizare a mecanismului de protecție civilă (MIC) au un rol de coordonare, în timp ce UE nu dispune nici de competențele necesare pentru a crea propriile sale unități, nici de capacitatea de a prelua conducerea unităților și a altor resurse puse la dispoziție de statele membre. Prin urmare, toate planificările și măsurile luate trebuie să fie adaptate și să fie executate în conformitate cu cerințele, permițând statelor membre să aplice principiul subsidiarității;

20.

constată că unităților și facilităților existente la nivel regional și local în statele membre le revine un rol central în structura protecției civile. Forțele naționale, regionale și locale sunt cele mai în măsură să reacționeze rapid și eficient în caz de dezastru. Numai existența unei rețele de măsuri preventive care să acopere întreg teritoriul permite combaterea rapidă și eficientă a dezastrelor și minimizarea consecințelor acestora. Experiența acumulată în lupta împotriva dezastrelor (incendii forestiere și inundații) arată cât de importantă este capacitatea de reacție rapidă și riguroasă pentru a răspunde cu succes la dezastre;

21.

consideră că, și în continuare, cooperarea intensă a regiunilor și teritoriilor expuse unor pericole comune este indispensabilă. Regiunile, în calitate de instanțe competente și responsabile la fața locului pentru o protecție civilă eficace și eficientă, își reafirmă în acest context atașamentul special față de solidaritatea transnațională. În prezent există deja o serie de acorduri și înțelegeri de ajutor reciproc transnaționale, prin care regiunile s-au angajat în vederea acordării de asistență reciprocă și care reprezintă baza unei cooperări reușite. Regiunile au demonstrat deja în numeroase rânduri că sunt capabile să pună în practică aceste acorduri. Crearea unei hărți a riscurilor, precum și evaluarea potențialelor pericole pot fi extrem de valoroase în termeni practici;

22.

declară că o protecție civilă eficace care să acopere întreg teritoriul poate fi realizată în special cu ajutorul voluntarilor. O consolidare a structurilor de voluntariat contribuie, prin urmare, în mod eficient la îmbunătățirea capacității regionale de răspuns în caz de dezastre. CoR solicită Comisiei să susțină în viitor mai intens crearea și extinderea unor structuri bazate pe voluntariat destinate protecției civile în acele regiuni în care acest lucru este dorit. Anul european al voluntariatului ar trebui utilizat pentru a susține statele membre în eforturile lor de creare a unor asemenea structuri;

23.

recunoaște că, în special în contextul riscului din ce în ce mai mare de apariție a unor dezastre naturale cauzate de schimbările climatice, temei prevenirii îi revine o importanță din ce în ce mai mare. Prin urmare, UE ar trebui să-și intensifice activitățile în această privință și să ajute regiunile să ia măsurile necesare, astfel încât dezastrele să poată fi evitate sau consecințele acestora să fie minimizate. În special experiența incendiilor forestiere din statele din sudul Europei au demonstrat succesul măsurilor preventive și importanța lor deosebită;

24.

se pronunță în favoarea unor acorduri organizaționale și juridice între regiuni (părți) și a utilizării efectelor de sinergie obținute prin consolidarea preconizată a Centrului de monitorizare și de informare (MIC) ca instanță de coordonare a acțiunilor de protecție civilă și în domeniul ajutorului umanitar. Trebuie însă să se țină seama de diferențele juridice și structurale ale acestor două domenii;

25.

sprijină eforturile în vederea unei mai bune armonizări a măsurilor de asistență umanitară cu organizațiile de ajutor internaționale, guvernamentale și neguvernamentale. O cooperare intensificată și crearea unor posibilități de utilizare a bazelor de date informatice ale părților (regiunilor) ar evita crearea unor structuri duble. Acest lucru este valabil în mod deosebit pentru crearea unor depozite proprii pentru ajutoarele umanitare ale UE. În special în domeniul ajutoarelor materiale ar trebui identificate sinergii între măsurile de ajutor din partea statelor membre și cele de asistență umanitară finanțate de Uniunea Europeană, urmărindu-se coordonarea cu restul actorilor, în special cu regiunile, pentru a se spori astfel eficiența acestor ajutoare;

26.

amintește că poziția geostrategică a anumitor regiuni, cum ar fi regiunile ultraperiferice, le transformă în actori europeni privilegiați în domeniul acțiunilor umanitare de urgență în exteriorul UE, după cum au demonstrat intervențiile recente, de exemplu cea din Haiti;

27.

consideră drept esențială îmbunătățirea vizibilității prestațiilor în domeniul răspunsului în caz de dezastre și al ajutorului umanitar. Această vizibilitate nu contribuie numai la informarea cetățenilor Uniunii cu privire la reacția UE în caz de dezastru și la consolidarea politică a Comunității ca partener responsabil și fiabil pe plan internațional, ci aduce cu sine o motivație suplimentară pentru angajamentul numeroaselor persoane datorită cărora aceste intervenții sunt posibile. Dezvoltarea unei strategii comune de comunicare, sprijinită prin instrumente informatice și pagini electronice (baze de date cuprinzând capacitățile și resursele) reprezintă un element important în sensul îmbunătățirii vizibilității. Această strategie de comunicare ar trebui să conțină și o prezentare adecvată a eficacității mecanismelor și structurilor de asistență existente;

28.

atrage atenția asupra experienței acumulate cu prilejul actualelor intervenții internaționale în materie de protecție civilă, care au demonstrat că punerea la dispoziție rapidă și nebirocratică a capacităților de transport este esențială pentru eficacitatea ajutorului acordat. Din acest motiv, în ceea ce privește optimizarea intervențiilor internaționale, CoR salută în mod explicit propunerea de a majora cofinanțarea cheltuielilor de transport. În acest context ar trebui de asemenea examinate posibilitățile de a îmbunătăți punerea la dispoziție și coordonarea capacităților de transport corespunzătoare. Trebuie găsite căi care să permită celor care oferă asistență să intervină rapid și nebirocratic în regiunile afectate, fără să fie obligați să preia în mod suplimentar și cheltuielile de transport aferente. Obiectivul ar trebui să fie scutirea pe cât posibil a celui care pune la dispoziție resursele necesare de cheltuielile de transport;

29.

propune ca și în viitor să fie susținută într-un mod sistematic cooperarea interregională care și-a dovedit eficacitatea în ceea ce privește diferitele strategii de prevenire la nivel național; subliniază că inițiativa INTERREG s-a dovedit extrem de eficientă în schimbul de practici verificate și testate în materie de prevenire a dezastrelor naturale, tocmai în astfel de contexte transfrontaliere. Înființarea grupărilor europene pentru cooperare teritorială (GECT) poate îmbunătăți și mai mult realizarea măsurilor de prevenire a dezastrelor în domeniile bazelor de date comune, exercițiilor, evaluării riscurilor și sistemelor de avertizare timpurie, precum și ale transferului de tehnologie și schimbului de experți;

30.

salută intenția Comisiei de a utiliza în mod optim resursele disponibile și de a nu crea sarcini financiare și administrative suplimentare în acest sens. Acestui aspect îi revine o importanță deosebită mai ales pentru autoritățile locale și regionale care, cu toate că dispun de cunoștințe ample în ceea ce privește prevenirea și intervențiile în caz de dezastru, nu dispun decât de un buget limitat în acest sens. Acest lucru este valabil în mod special pentru intervențiile de ajutor umanitar, pentru care nu există fonduri speciale la nivelul autorităților locale sau regionale, întrucât asemenea intervenții nu fac parte din obligațiile inițiale ale acestora;

31.

salută prevăzuta consolidare a MIC în calitate de instanță responsabilă pentru coordonarea intervențiilor, atât în ceea ce privește intervențiile în caz de dezastru pe teritoriul Uniunii, cât și operațiunile de ajutor umanitar în afara UE, în mod special în acele țări care sunt cele mai vulnerabile în fața dezastrelor și prezintă cele mai scăzute valori ale așa-numitului indice al dezvoltării umane al ONU. Trebuie să se ia în considerare, însă, că nu există intenția de a prelua și sarcini operative în acest context. Răspunderea operativă trebuie să-i revină în continuare celui care oferă asistență, acesta fiind instanța cea mai potrivită în acest sens;

32.

se declară în favoarea principiilor solidarității, colaborării, consultării și ajutorului reciproc între statele membre, regiunile și autoritățile locale ale UE în domeniul protecției civile (3) și împărtășește convingerea Comisiei conform căreia este nevoie de mai multă coerență, eficiență și vizibilitate pentru a îndeplini obiectivul unei capacități de reacție în caz de dezastru mai bine integrate la nivel european;

33.

amintește însă, în același timp, că protecția civilă rămâne o sarcină a statelor membre și a nivelurilor regionale și locale, ale căror competențe în acest sens trebuie respectate;

34.

salută, în contextul competențelor UE în baza articolului 6, alineatul (2), litera f), coroborat cu articolul 2, alineatul (5) și articolul 196 din TFUE, intenția Comisiei de a nu solicita înființarea unei trupe europene de protecție civilă;

35.

susține eforturile Comisiei de dezvoltare a unui concept comunitar global menit să reglementeze aspectele legate de nivelul de pregătire, capacitatea de reacție și gestionarea consecințelor unor dezastre în conformitate cu tratatul.