Marți, 5 iulie 2011
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Raportul publicat la solicitarea Comisiei, la 25 februarie 2009, de un grup de experți la nivel înalt condus de J. de Larosière a ajuns la concluzia că este necesară consolidarea cadrului de supraveghere pentru a se reduce pe viitor riscul apariției crizelor financiare și gravitatea acestora și a recomandat reformarea în profunzime a structurii de supraveghere a sectorului financiar din Uniune, inclusiv crearea unui Sistem european al supraveghetorilor financiari, care să cuprindă trei autorități europene de supraveghere, una pentru sectorul bancar, una pentru sectorul asigurărilor și pensiilor ocupaționale și una pentru sectorul valorilor mobiliare și piețelor, precum și a unui Comitet european pentru risc sistemic.

(2)

Comunicarea Comisiei din 4 martie 2009 intitulată „Stimularea redresării economice europene” a propus consolidarea cadrului de reglementare al Uniunii în sectorul serviciilor financiare. În Comunicarea din 3 iulie 2009 intitulată „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate”, Comisia a evaluat rolul instrumentelor derivate în criza financiară, iar în Comunicarea din 20 octombrie 2009 intitulată „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate: acțiuni strategice viitoare”, Comisia a prezentat acțiunile pe care intenționa să le întreprindă pentru a reduce riscurile asociate acestor instrumente.

(3)

La 23 septembrie 2009, Comisia a adoptat trei propuneri de regulamente prin care se înființau Sistemul european al supraveghetorilor financiari și trei autorități europene de supraveghere pentru a contribui la aplicarea coerentă a legislației Uniunii și la stabilirea unor standarde și practici de reglementare și supraveghere comune și eficiente, și anume Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (ABE) (3), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (AEAPO) (4) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (AEVMP) (5). Aceste autorități au un rol esențial pentru prezervarea stabilității sectorului financiar. Este, prin urmare, de importanță capitală acordarea unei înalte priorități politice dezvoltării activității lor și finanțării lor adecvate.

(4)

Instrumentele financiare derivate extrabursiere (OTC) nu prezintă transparență, deoarece sunt contracte negociate privat, iar informațiile referitoare la acestea nu sunt de obicei disponibile decât pentru părțile contractante. Aceste instrumente creează o rețea complexă de interdependențe, care face dificilă identificarea naturii și amplorii riscurilor implicate. Criza financiară a demonstrat că aceste caracteristici sporesc nesiguranța în perioade dificile pentru piață și, în consecință, pun în pericol stabilitatea financiară. Prezentul regulament prevede condiții care să conducă la diminuarea riscurilor și la creșterea transparenței contractelor derivate.

(5)

La summitul de la Pittsburg din 26 septembrie 2009, liderii G20 au convenit ca toate contractele extrabursiere (OTC) standardizate cu instrumente financiare derivate să fie compensate prin contrapartide centrale (CPC) până cel târziu la sfârșitul anului 2012 și ca aceste contracte să fie raportate către registre centrale de tranzacții. În iunie 2010, liderii G20 și-au reafirmat, la Toronto, angajamentul în această direcție și s-au angajat, de asemenea, să accelereze aplicarea unor măsuri drastice menite să crească transparența și să îmbunătățească supravegherea și reglementarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere, în mod nediscriminatoriu și în același timp coerent la nivel internațional , în vederea îmbunătățirii pieței instrumentelor derivate extrabursiere și pentru crearea unor instrumente mai puternice pentru ca firmele să suporte consecințele pentru riscurile pe care și le asumă. Comisia se va strădui să garanteze că respectivele angajamente vor fi implementate în mod similar și de partenerii noștri internaționali.

(6)

În concluziile din 2 decembrie 2009, Consiliul European a fost de acord cu necesitatea de a îmbunătăți considerabil reducerea riscului de contrapartidă, precum și cu importanța creșterii transparenței, eficienței și integrității tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate. Rezoluția Parlamentului European din 15 iunie 2010 privind „Instrumentele financiare derivate: acțiuni strategice viitoare” a subliniat necesitatea compensării și raportării obligatorii a instrumentelor financiare derivate extrabursiere.

(7)

AEVMP acționează în baza normelor prezentului regulament protejând stabilitatea piețelor financiare în situații de urgență, asigurând aplicarea coerentă a reglementărilor Uniunii de către autoritățile naționale de supraveghere și soluționând divergențele dintre acestea. Ea are, de asemenea, rolul de a elabora standarde tehnice de reglementare obligatorii din punct de vedere juridic, precum și de a autoriza și monitoriza contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții.

(8)	Sunt necesare reguli uniforme pentru contractele derivate extrabursiere enumerate la punctele 4-10 în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (6).

(8a)

În Comunicarea sa din 2 februarie 2011 intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime”, Comisia a identificat „financiarizarea” din ce în ce mai mare a piețelor internaționale ale materiilor prime ca fiind o provocare strategică cu care se confruntă economiile Uniunii. Comisia a reafirmat nevoia unei mai mari transparențe a comerțului cu materii prime, precum și efectul potențial pozitiv al limitelor de poziție în comerțul cu instrumente financiare derivate pe mărfuri. În vederea reducerii eficace a volumului de tranzacționare nesănătos de mare de pe piețele materiilor prime, Comisia ar trebui, în special, să evalueze efectele restrângerii accesului la tranzacționare pe bursele de materii prime doar pentru operatorii fizici, excluzând instituțiile financiare. În cadrul viitoarelor revizuiri ale Directivei 2004/39/CE și Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (7), Comisia ar trebui să trateze, în special, problema volatilității prețurilor pe piețele produselor alimentare și agricole și să prevadă cerințe adecvate menite să preîntâmpine riscurile sistemice și practicile manipulatorii, inclusiv cerințe privind marjele, limite de poziție și confiscarea profitului ilicit.

(9)

Stimulentele menite să promoveze utilizarea contrapartidelor centrale s-au dovedit a fi insuficiente pentru a garanta compensarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere standardizate. Prin urmare, sunt necesare cerințe obligatorii privind compensarea prin CPC a acelor instrumente financiare derivate extrabursiere care pot fi compensate.

(10)

Este posibil ca statele membre să adopte măsuri naționale diferite, fapt care ar putea crea obstacole pentru buna funcționare a pieței interne și ar fi în detrimentul participanților la operațiunile de pe piață și al stabilității financiare. Aplicarea uniformă în Uniune a obligației de compensare este necesară și pentru a se asigura un nivel înalt de protecție a investitorilor și pentru a se crea condiții egale de concurență pentru participanții la operațiunile de pe piață.

(11)

Pentru a putea garanta că obligația de compensare reduce riscul sistemic, este necesar un proces de identificare a categoriilor eligibile de instrumente financiare derivate care ar trebui să intre sub incidența acestei obligații. Acest proces ar trebui să țină cont de faptul că nu toate instrumentele financiare derivate extrabursiere compensate prin CPC pot fi considerate eligibile pentru compensare obligatorie prin CPC.

(12)

Prezentul regulament stabilește criteriile de determinare a eligibilității pentru obligația de compensare. Având în vedere rolul său crucial, AEVMP ar trebui să decidă, după consultarea cu Comisia și cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) înființat prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (8) , dacă o anumită categorie de instrumente financiare derivate îndeplinește sau nu criteriile de eligibilitate, dacă obligația de compensare ar trebui aplicată și de când intră în vigoare aceasta, inclusiv, atunci când este cazul, implementarea graduală a standardelor de punere în aplicare. O implementare graduală a obligației de compensare ar putea avea loc fie din punct de vedere al proporției de categorii eligibile ce trebuie compensate, fie din punct de vedere al tipurilor de participanți la piață ce trebuie să respecte obligația de compensare . Compensarea bilaterală ar trebui autorizată în continuare dacă cerințele de compensare nu sunt îndeplinite pentru anumite categorii de instrumente financiare derivate, așa cum este uneori cazul pentru obligațiunile acoperite.

(12a)

Pentru a stabili dacă o clasă de instrumente financiare derivate se supune cerințelor de compensare, AEVMP ar trebui să vizeze reducerea riscului sistemic și evitarea repercusiunilor sistemice. Aceasta presupune să se țină seama, în cadrul evaluării, de factori cum ar fi data viitoare de la care obligația de compensare intră în vigoare, interconectivitatea respectivei categorii de instrumente financiare derivate de pe piață, nivelul standardizării contractuale și economice al contractelor, efectul asupra performanței și competitivității întreprinderilor din UE pe piețele mondiale, capacitatea operațională a CPC și de gestionare a riscului de a face față volumului și obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, gradul de risc de plată și riscul de credit al contrapartidei, precum și impactul costului asupra economiei reale și investițiilor în special.

(12b)

Caracteristicile pieței valutare (volumul zilnic de operațiuni, paritatea valutară, importanță pentru tranzacțiile cu țări terțe, riscul de plată acoperit printr-un mecanism robust, în vigoare) necesită un regim corespunzător care s-ar baza mai ales convergență internațională preliminară și pe recunoașterea reciprocă a infrastructurii relevante.

(12c)

La elaborarea actelor delegate și a standardelor tehnice de implementare, ar trebui să se acorde atenție specială necesităților caselor de depuneri pe termen lung, pentru ca acestea să furnizeze consumatorilor produse de depuneri pe termen lung. În acest sens, regulamentul nu ar trebui să genereze costuri excesive pentru respectivele instituții. Unul dintre instrumentele pentru atingerea acestui obiectiv este reprezentat de aplicarea adecvată a principiului proporționalității.

(12d)

Pentru instituțiile de depuneri pe termen lung, ar trebui să se permită utilizarea obligațiunilor de stat și a obligațiunilor corporative de înaltă calitate ca alternativă la numerar pentru acoperirea marjelor inițiale și a celor de variație.

(13)

Pentru ca un contract cu instrumente financiare derivate extrabursiere să fie compensat, ambele părți la contract trebuie să fie de acord cu acest lucru. Prin urmare, scutirile de la obligația de compensare ar trebui să fie cât mai restrictive cu putință, deoarece ele pot reduce eficiența acestei obligații, precum și avantajele compensării prin CPC, și pot favoriza arbitrajul de reglementare între diferite grupuri de participanți la operațiunile de pe piață. Cu toate acestea, Comisia și AEVMP ar trebui să se asigure că aranjamentele de compensare obligatorie protejează și investitorii.

(13a)

În general, obligațiile conform prezentului regulament ar trebui să se aplice doar tranzacțiilor viitoare, făcând astfel posibilă o tranziție ușoară și mărind stabilitatea sistemului, dar reducând nevoia unor ajustări ulterioare. În acest sens, obligațiile de compensare și de raportare ar trebui tratate în moduri diferite. În timp ce o obligație de compensare retrospectivă nu este fezabilă din motive juridice, dată fiind nevoia de garantare ulterioară, nu același lucru este valabil și pentru o obligație de raportare retrospectivă. În acest caz, în baza rezultatelor unui studiu de impact și folosind normele adaptate pentru categoriile de instrumente financiare derivate, cerințele tehnice și perioadele rămase până la scadență, ar putea fi menționată o obligație retrospectivă de raportare.

(14)

Instrumentele financiare derivate extrabursiere care nu sunt considerate eligibile pentru a fi compensate prin CPC implică în continuare un risc de contrapartidă și, prin urmare, ar trebui instituite reguli de administrare a acestui risc. Aceste reguli ar trebui să se aplice numai acelor participanți la operațiunile de pe piață care fac obiectul obligației de compensare.

(14a)

Este important ca tratamentul în mod necesar diferit al contrapartidelor nefinanciare prevăzut în prezentul regulament să fie în concordanță cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (9) și cu Directiva 2006/49/CE privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (10). Contrapartidele ce nu sunt obligate să compenseze la nivel central nu ar trebui să se confrunte cu taxe de capital mai ridicate pentru aranjamentele bilaterale extinse.

(14b)

Taxa de capital de reglementare pentru contrapartidele financiare ce tranzacționează instrumente financiare derivate extrabursiere ce sunt compensate bilateral și nu într-o casă centrală de compensare ar trebui să poată fi calculată corelat cu nivelurile de pierderi potențiale asociate cu riscul de nerespectarea a obligațiilor de plată, și măsurate pentru fiecare contrapartidă.

(15)

Regulile referitoare la obligațiile de compensare și raportare și regulile referitoare la tehnicile de reducere a riscului pentru contractele derivate necompensate prin CPC ar trebui să se aplice contrapartidelor financiare, și anume întreprinderilor de investiții autorizate prin Directiva 2004/39/CE, instituțiilor de credit autorizate prin Directiva 2006/48/CE, întreprinderilor de asigurări autorizate prin prima Directivă 73/239/CEE, a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă, alta decât asigurarea de viață (11), întreprinderilor de asigurare autorizate prin Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (12), întreprinderilor de reasigurare autorizate prin Directiva 2005/68/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (13), organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) autorizate prin Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (14) și fondurilor de investiții alternative administrate de administratori de fonduri de investiții alternative autorizate sau înregistrate conform Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii de fonduri de investiții alternative  (15) .

(15a)

Activitățile OPCVM care desfășoară doar tranzacții de volum redus cu instrumente financiare derivate ar trebui prin urmare evaluate pentru a stabili exact pe ce bază ar trebui clasificate drept contrapartide financiare în sensul prezentului regulament. În acest sens, ar trebui efectuate acțiuni pentru a preveni distorsiunile de concurență și pentru a reduce dimensiunea abuzurilor. Din acest motiv, pragul de compensare pentru contrapartidele nefinanciare nu ar trebui să se aplice automat OPCVM. În schimb, ar trebui să se aibă în vedere și să se introducă o derogare definită mai strict.

(15b)

OPCVM ar trebui să intre în sfera de aplicare a prezentului regulament, dat fiind că politicile diversificate de investiție ale OPCVM includ și tranzacțiile cu instrumente financiare derivate. OPCVM au crescut considerabil în ultimii ani și reprezintă circa 50 % din PIB-ul Uniunii, prezentând și o importanță sistemică globală, având în vedere capacitatea lor semnificativă de investiție.

(15c)

Fondurile de pensii, definite în Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (16) cu un profil de intoleranță față de risc și care utilizează instrumente financiare derivate pentru a-și proteja riscurile legate de pensii, ar trebui obligate să respecte obligațiile de raportare și tehnicile de contracarare a riscului pentru contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere necompensate prin vreo CPC, după cum se prevede în prezentul regulament. Aceste pensii nu ar trebui însă să facă obiectul unei obligații de compensare, pentru a se evita astfel apariția de costuri disproporționate pentru pensionari.

(16)

Acolo unde este cazul, regulile aplicabile contrapartidelor financiare ar trebui să se aplice și contrapartidelor nefinanciare. Este cunoscut faptul că contrapartidele nefinanciare utilizează contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere pentru a se acoperi împotriva riscurilor legate direct de activitățile lor comerciale. În consecință, pentru a stabili dacă o contrapartidă nefinanciară ar trebui sau nu să facă obiectul obligației de compensare, ar trebui analizat scopul în care contrapartida nefinanciară respectivă utilizează instrumentele derivate extrabursiere, precum și amploarea expunerilor pe care aceasta le are în cadrul instrumentelor respective. Contrapartidele nefinanciare ar trebui să explice în rapoartele anuale sau prin alte mijloace aplicabile modul în care au utilizat instrumentele financiare derivate. Atunci când stabilește pragul pentru obligația de compensare, AEVMP ar trebui să se consulte cu toate autoritățile competente, ca, de exemplu, autoritățile de reglementare care răspund de piețele materiilor prime, precum și contrapartidele nefinanciare pentru a garanta că sunt pe deplin luate în considerare caracteristicile sectoarelor respective. Mai mult, până la 31 decembrie 2013, Comisia ar trebui să evalueze importanța sistemică a tranzacțiilor societăților nefinanciare cu instrumente financiare derivate extrabursiere în diferite sectoare, inclusiv cel energetic. În cazul în care un set comparabil de norme ale UE elaborate pentru sectoare individuale ar intra în vigoare, Comisia ar trebui să analizeze imediat dacă respectivul sector ar trebui scos din sfera de aplicare a prezentului regulament și să prezinte propuneri legislative în acest sens.

(16a)

Pragul de compensare pentru contrapartidele nefinanciare este o cifră foarte importantă pentru toți participanții la piață. Ar trebui evaluate atât criterii calitative, cât și criterii cantitative și să se acorde o pondere adecvată atunci când se stabilește pragul de compensare. În acest context, ar trebui depuse eforturi adecvate pentru a standardiza în foarte mare măsură contractele OTC și pentru a recunoaște importanța atenuării riscurilor pentru contrapartidele nefinanciare în contextul activității lor normale. Introducerea pragurilor în funcție de importanța întreprinderii pe piață în ansamblu sau pentru un segment de pe piața OTC ar putea fi completată prin utilizarea de ponderi ale riscului operațional.

(16b)

În vederea scutirii întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) de la obligația de compensare, ar trebui să se acorde atenție și pragurilor de compensare OTC specifice în funcție de sectoare, pe baza volumului total al contractelor încheiate de o întreprindere. În plus, AEVMP ar trebui să analizeze o normă minimă care ar putea fi introdusă pentru IMM-uri în ceea ce privește obligația de raportare.

(16c)

Comisia ar trebui să se asigure că utilizarea necesară și adecvată de instrumente financiare derivate extrabursiere de către contrapartide nefinanciare pentru acoperirea riscurilor de piață ce derivă din activitatea comercială nu este subminată din punct de vedere al prețurilor sau accesului de către viitoare propuneri legislative.

(17)	Contractele la care participă fonduri, fie ele gestionate sau nu de administratori de fonduri, ar trebui să fie considerate ca intrând sub incidența prezentului regulament.

(18)

Băncile centrale și alte organisme naționale care îndeplinesc funcții similare, alte organisme publice responsabile sau care intervin în administrarea datoriei publice, precum și băncile multilaterale de dezvoltare enumerate în secțiunea 4.2 din partea 1 a anexei VI la Directiva 2006/48/CE , Banca de Decontări Internaționale și anumite entități din sectorul public definite la articolul 4 punctul (18) din Directiva 2006/48/CE ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a se evita limitarea competențelor lor de intervenție pentru stabilizarea pieței dacă și când se impune acest lucru. Ar trebui să analizeze în prealabil dacă ar fi responsabil să se acorde o derogare de la obligația de compensare entităților din sectorul public în sensul articolului 4 alineatul (18) din Directiva 2006/48/CE, entități deținute de guvernele naționale beneficiază de garanții explicite din partea acestora, ceea ce este echivalent cu asumarea responsabilității.

(19)

Deoarece nu toți participanții la operațiunile de pe piață care fac obiectul obligației de compensare pot deveni membri compensatori ai CPC (sau clienți ai membrilor compensatori) , ei ar trebui să aibă posibilitatea de a accesa CPC în calitate de clienți sau prin intermediul unor firme de investiții sau instituții de credit care sunt ele însele clienți .

(20)

Introducerea obligației de compensare, alături de procesul de stabilire a contrapartidelor centrale care pot fi utilizate pentru îndeplinirea respectivei obligații, poate conduce la denaturări neintenționate ale concurenței pe piața instrumentelor derivate extrabursiere. De exemplu, o contrapartidă centrală poate refuza să compenseze tranzacții executate în anumite locuri de tranzacționare deoarece contrapartida centrală este deținută de un loc de concurent. Pentru a se evita astfel de practici discriminatorii, contrapartidele centrale ar trebui să accepte să compenseze tranzacții executate în diferite locuri de tranzacționare, în măsura în care acestea din urmă respectă cerințele operaționale și tehnice stabilite de CPC , fără a se face referire la documente contractuale pe baza cărora părțile au încheiat respectivele tranzacții cu instrumente financiare derivate extrabursiere, cu condiția ca documentele să respecte standardele pieței. În general, Comisia ar trebui să continue să monitorizeze atent evoluția pieței instrumentelor derivate extrabursiere și, acolo unde este necesar, să intervină pentru a împiedica apariția denaturărilor concurenței pe piața internă.

(21)

Sunt necesare date fiabile pentru a putea fi identificate categoriile de instrumente financiare derivate extrabursiere care ar trebui să facă obiectul obligației de compensare, pragurile și contrapartidele nefinanciare cu relevanță sistemică. Prin urmare, în scopuri de reglementare, este important să se stabilească la nivelul Uniunii o cerință uniformă de raportare a datelor referitoare la instrumentele derivate extrabursiere. Totodată, se impune o obligație de raportare retrospectivă, cât mai cuprinzătoare, atât pentru contrapartidele financiare, cât și pentru cele nefinanciare aflate peste prag, pentru a furniza astfel AEVMP date comparative. Dacă o astfel de raportare retrospectivă nu este posibilă pentru nicio categorie de instrumente financiare derivate extrabursiere, ar trebui să se prezinte o justificare respectivul registru central de tranzacții.

(22)

Este important ca participanții la operațiunile de pe piață să raporteze către registrele centrale de tranzacții toate datele pe care le dețin referitoare la contractele derivate la care participă. Astfel, informațiile referitoare la riscurile inerente piețelor instrumentelor derivate extrabursiere vor fi centralizate și vor putea fi consultate de AEVMP, de autoritățile competente și de băncile centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Comisia și AEVMP ar trebui să analizeze extinderea aplicabilității obligației de raportare la instrumente financiare derivate integrate.

(22a)

Instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale, așa cum sunt definite la articolul 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE, sau sistemele care oferă un nivel similar de diminuare a riscului și recunoscute conform legislației naționale în scopul furnizării de servicii de pensii și care folosesc contracte cu instrumente financiare derivate care sunt măsurabile în mod obiectiv pentru a reduce riscurile direct legate de solvabilitatea instituției care exploatează un sistem de pensii ar trebui să respecte dispozițiile privind garanțiile bilaterale prevăzute în prezentul regulament care va fi revizuit în 2014.

(23)	Pentru a oferi o imagine de ansamblu clară a pieței și pentru a evalua riscul sistemic , se impune ca atât contractele compensate, cât și cele necompensate să fie raportate către registrele centrale de tranzacții.

(23a)

AEVMP, AEAPO și ABE ar trebui să dispună de resursele corespunzătoare pentru a-și îndeplini cu eficacitate sarcinile care le revin în temeiul prezentului regulament.

(24)

Obligația de a raporta orice modificare sau reziliere a contractelor ar trebui să se aplice atât contrapartidelor inițiale la contractele respective, cât și altor entități care raportează în numele contrapartidelor inițiale. O contrapartidă sau salariații săi care raportează integral datele referitoare la un contract către un registru central de tranzacții în numele unei alte contrapartide, conform prezentului regulament, nu ar trebui să încalce nicio restricție cu privire la divulgarea informațiilor.

(25)

Este necesar să existe sancțiuni efective, proporționale și disuasive pentru nerespectarea obligațiilor de compensare și raportare. Statele membre ar trebui să aplice aceste sancțiuni într-un mod care să nu le diminueze efectele. Statele membre ar trebui să garanteze că sancțiunile aplicate sunt făcute publice și că se publică la intervale regulate rapoarte de evaluare a eficacității regimurilor de normelor existente.

(26)

Autorizarea unei CPC ar trebui să fie condiționată de existența unui nivel minim de capital inițial. Capitalul, împreună cu rezultatul reportat și rezervele unei contrapartidei centrale, ar trebui să fie proporțional cu mărimea și volumul de activitate ale CPC din orice moment, astfel încât să se asigure capitalizarea adecvată a acesteia împotriva riscului operațional sau rezidual, precum și capacitatea de lichidare sau restructurare ordonată a operațiunilor sale, dacă este necesar.

(27)

Deoarece prezentul regulament introduce, în scopuri de reglementare, obligația juridică de compensare prin contrapartide centrale specifice, este esențial să se garanteze că respectivele contrapartide centrale prezintă siguranță, sunt robuste și respectă în orice moment cerințele organizaționale, manageriale și prudențiale stricte impuse de prezentul regulament. Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, aceste cerințe ar trebui să se aplice în cazul compensării tuturor instrumentelor financiare administrate de contrapartidele centrale.

(27a)

Autoritatea competentă relevantă ar trebui să se asigure că o CPC deține suficiente resurse financiare disponibile (care să includă și o contribuție minimă de fonduri proprii ale CPC) în conformitate cu orientările emise de AEVMP.

(28)	Este, prin urmare, necesar ca, în scopuri de reglementare și armonizare, să se garanteze că contrapartidele financiare utilizează numai CPC care respectă cerințele prevăzute de prezentul regulament.

(29)

Definirea unor reguli direct aplicabile cu privire la autorizarea și supravegherea CPC reprezintă un corolar esențial la obligația de compensare a instrumentelor derivate extrabursiere. Se impune ca autoritățile competente să fie responsabile de toate aspectele autorizării și supravegherii CPC, inclusiv de verificarea respectării de către contrapartidele centrale solicitante a prezentului regulament și a Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (17), având în vedere faptul că autoritățile competente naționale sunt cel mai bine plasate pentru a analiza modul de funcționare zilnic al CPC, pentru a efectua revizuiri periodice și pentru a întreprinde acțiuni adecvate, acolo unde este cazul.

(30)

În cazul în care o CPC riscă să intre în insolvență, responsabilitatea bugetară aferentă poate reveni în cea mai mare parte statului membru în care se situează aceasta. Ca atare, autorizarea și supravegherea respectivei CPC ar trebui să fie exercitate de autoritatea competentă responsabilă din statul membru în discuție. Pe de altă parte, însă, având în vedere faptul că membrii compensatori ai unei CPC pot fi situați în diferite state membre și că ei sunt primii asupra cărora se vor răsfrânge efectele situației de nerespectare a obligației de plată a CPC, este imperativ ca AEVMP să se implice în procesul de autorizare și supraveghere ▐. Astfel se va evita existența unor măsuri sau practici naționale divergente și nu se vor crea obstacole pentru piața internă. ESMA ar trebui să implice și alte autorități naționale competente din statele membre în activitatea de întocmire a recomandărilor și a deciziilor.

(31)

Este necesară consolidarea dispozițiilor privind schimbul de informații între autoritățile competente, precum și a obligațiilor reciproce ale acestor autorități în materie de asistență și cooperare. ▐ În cadrul schimbului de informații este necesar să se respecte secretul profesional. Având în vedere impactul extins al contractelor derivate extrabursiere, este esențial ca și alte autorități de reglementare să aibă acces la informațiile care le sunt necesare pentru a-și exercita atribuțiile.

(31a)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să restricționeze sau să împiedice o CPC dintr-o jurisdicție să compenseze un produs denominat în moneda unui alt stat membru sau a unei țări terțe sau să impună unei CPC să dețină o licență bancară pentru a putea avea acces la lichiditățile cotidiene ale băncii centrale.

(32)

Având în vedere caracterul global al piețelor financiare, este necesar să existe acorduri cu contrapartidele centrale situate în țări terțe privind furnizarea de servicii de compensare în Uniune. Aceste acorduri ar trebui să se refere la autorizația acordată de AEVMP și de autoritatea competentă din statele membre în care contrapartida centrală în cauză intenționează să furnizeze servicii de compensare, autorizația acordată unei CPC situate într-un stat terț sau acordarea de către Comisie a unei scutiri de la condițiile și procedura de autorizare, sub rezerva recunoașterii de către Comisie a cadrului juridic și de supraveghere din țările terțe respective ca fiind echivalent cu cadrul din Uniune și sub rezerva respectării anumitor condiții solicitate . În acest context, acordurile cu principalii parteneri internaționali ai Uniunii vor fi deosebit de importante pentru crearea unor condiții echitabile de concurență la nivel global și pentru garantarea stabilității financiare.

(32a)

La 16 septembrie 2010, Consiliul European a convenit asupra necesității ca Uniunea să își promoveze interesele și valorile într-un mod mai ferm și într-un spirit de reciprocitate și de beneficiu reciproc în contextul relațiilor externe ale Uniunii și să ia măsuri, inter alia, pentru a asigura un acces mai larg pe piață pentru societățile europene și pentru a consolida cooperarea în materie de reglementare cu partenerii comerciali majori.

(33)

Contrapartidele centrale ar trebui să beneficieze de sisteme de guvernanță solide, de o conducere care să se bucure de o bună reputație și de membri independenți în consiliile de administrație, indiferent de structura acționariatului. Cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi membri din consiliu, ar trebui să fie independenți. Acești membri nu ar trebui să activeze ca membri independenți în mai mult de o CPC. Remunerarea acestora ar trebui să fie complet independentă de rezultatele CPC. Sistemele de guvernanță și structurile de acționariat diferite ale contrapartidelor centrale pot influența disponibilitatea sau capacitatea acestora de a compensa anumite produse. Prin urmare, se impune ca eventualele conflicte de interese din cadrul unei CPC să fie soluționate de membrii independenți ai consiliului și de comitetul de risc înființat de CPC. Membrii compensatori și clienții ar trebui să fie reprezentați corespunzător, având în vedere implicațiile pe care le pot avea asupra lor deciziile luate de CPC.

(34)

O contrapartidă centrală poate să externalizeze anumite funcții, altele decât cele legate de administrarea riscului, însă numai în cazul în care funcțiile externalizate nu au implicații asupra funcționării corespunzătoare a CPC și asupra capacității acesteia de a administra riscurile. Externalizarea de funcții se aprobă de comitetul de risc al CPC.

(35)	Prin urmare, cerințele de participare pentru CPC ar trebui să fie transparente, proporționale și nediscriminatorii și ar trebui să permită accesul de la distanță, în măsura în care acest lucru nu expune CPC la riscuri suplimentare.

(36)

Clienții membrilor compensatori care își compensează instrumentele derivate extrabursiere prin contrapartide centrale ar trebui să beneficieze de un nivel înalt de protecție. În realitate, nivelul de protecție depinde de nivelul de segregare pe care îl aleg clienții respectivi. Intermediarii ar trebui să-și segrege activele de cele ale clienților. Din acest motiv, contrapartidele centrale ar trebui să păstreze informații actualizate și ușor de identificat. În plus, conturile membrilor, în caz de nerespectare a obligațiilor de plată de către aceștia, ar trebui să fie transferabile altor membri.

(36a)

Orice formă de incertitudine juridică cu privire la eficiența și aplicabilitatea reglementărilor și procedurilor CPC privind delimitarea activelor și a obligațiilor membrilor compensatori și ale clienților acestora, precum și transferul de poziții ca rezultat al unor evenimente predictibile ar submina stabilitatea unei CPC. Evenimentele pasibile să declanșeze un transfer de poziții ar trebui definite în prealabil, pentru a salvgarda gradul de protecție asigurat.

(37)

O contrapartidă centrală ar trebui să aibă un cadru solid de administrare a riscului pentru a putea administra riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operațional și alte riscuri, inclusiv pe cele pe care le implică sau le transmite altor entități ca urmare a interdependențelor din sistem. O CPC ar trebui să dispună de proceduri și mecanisme adecvate pentru a putea face față situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată ale membrilor compensatori. Pentru a reduce la minimum riscul de contagiune într-o astfel de situație, CPC ar trebui să aplice cerințe de participare stricte, că colecteze marje inițiale adecvate, să dețină un fond de garantare și alte resurse financiare în vederea acoperirii eventualelor pierderi. Obiectivul fundamental al unei CPC ar trebui să rămână dezvoltarea unui sistem robust de gestionare a riscului. Totuși, aceasta își poate adapta caracteristicile la activitățile specifice și la profilul de risc al clienților membrilor compensatori și, după caz, pot include în rândul activelor foarte lichide acceptate ca garanții, cel puțin lichiditățile și obligațiunile de stat cu marje adecvate.

(37a)

Strategiile CPC de gestionare a riscului ar trebui să fie solide și să nu transfere riscul către contribuabil.

(37b)

Consiliul pentru stabilitate financiară a identificat CPC ca fiind instituții cu importanță sistemică. Nu există practici comune la nivel internațional sau în cadrul Uniunii cu privire la condițiile în care CPC pot avea acces la facilitățile de lichidități ale băncilor centrale sau dacă ar avea nevoie de licențe ca instituții financiare. Aplicarea obligației de compensare introdusă prin prezentul regulament poate crește importanța sistemică a CPC și nevoia de lichidități. Comisia ar trebui, prin urmare, invitată să ia în calcul rezultatele cooperării actuale dintre băncile centrale, să evalueze, în cooperare cu SEBC, necesitatea eventuală a măsurilor de facilitare a accesului CPC la facilitățile de lichidități ale băncilor centrale într-una sau mai multe devize și să informeze Parlamentul European și Consiliul.

(38)

Apelurile în marjă și marjele aplicate garanțiilor pot avea efecte prociclice. Contrapartidele centrale, autoritățile competente și AEVMP ar trebui, așadar, să adopte măsuri prin care să prevină și să controleze eventualele efecte prociclice ale practicilor de administrare a riscurilor adoptate de CPC, în măsura în care robustețea și securitatea financiară a CPC nu este afectată negativ.

(39)

Administrarea expunerilor reprezintă o parte esențială a procesului de compensare. Este necesar să se asigure accesul la surse adecvate de stabilire a prețurilor și posibilitatea utilizării acestora, pentru a se permite prestarea de servicii de compensare în general. Aceste surse de stabilire a prețurilor ar trebui să includă surse legate de indicii utilizați ca referință pentru instrumente financiare derivate sau alte instrumente financiare.

(40)

Marjele reprezintă pentru CPC primul instrument de protecție. Este bine ca contrapartidele centrale să investească marjele primite în mod sigur și prudent, însă, în același timp, ele ar trebui să se străduiască să asigure protecția adecvată a marjelor pentru a garanta restituirea lor rapidă către membrii compensatori care nu se află în situație de nerespectare a obligației de plată sau către o CPC cu care au încheiat un acord de interoperabilitate în cazul în care contrapartida centrală care a colectat aceste marje intră in situație de nerespectare a obligației de plată.

(40a)

Accesul la un nivel adecvat de lichidități este esențial pentru o CPC. Această lichiditate poate proveni din accesul la lichiditatea unei bănci centrale sau a unei bănci comerciale solvabile și fiabile sau la ambele.

(41)

Codul european de conduită privind serviciile post-tranzacționare din 7 noiembrie 2006 (18) a introdus un cadru voluntar pentru stabilirea legăturilor dintre contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții. Cu toate acestea, sectorul post-tranzacționare este în continuare fragmentat în virtutea diferențelor dintre sistemele naționale, ceea ce face ca tranzacțiile transfrontaliere să fie mai costisitoare, împiedicând în același timp armonizarea. Prin urmare, este necesar să se prevadă condițiile de stabilire a acordurilor de interoperabilitate dintre contrapartidele centrale, în măsura în care acestea nu expun contrapartidele centrale respective la riscuri care nu sunt administrate corespunzător.

(42)

Acordurile de interoperabilitate pot fi, în general, instrumente importante pentru o mai bună integrare a pieței post-tranzacționare din Uniune și, ca atare, ar trebui să existe o reglementare în domeniu. Pe de altă parte, însă, acordurile de interoperabilitate pot expune contrapartidele centrale unor riscuri suplimentare. Având în vedere complexitatea acordurilor de interoperabilitate dintre contrapartidele centrale care compensează contracte derivate extrabursiere, se impune ▐, în această etapă, solicitarea unei perioade de grație de trei ani între primirea autorizației de compensare pentru instrumente financiare derivate și condițiile de eligibilitate necesare aplicării pentru autorizația pentru interoperabilitate , precum și limitarea sferei de aplicare a acordurilor de interoperabilitate ulterioare la valorile mobiliare ▐. AEVMP ar trebui să transmită Comisiei, până la 30 septembrie 2014, un raport cu privire la posibilitatea și momentul extinderii acestei sfere de aplicare și la alte instrumente financiare.

(43)	Registrele centrale de tranzacții înmagazinează, în scopuri de reglementare, informații pertinente pentru autoritățile din statele membre. ▐ AEVMP ar trebui să-și asume responsabilitatea înregistrării, retragerii înregistrării și supravegherii registrelor centrale de tranzacții.

(44)

Având în vedere faptul că autoritățile de reglementare și alți participanți la operațiunile de pe piață se bazează pe informațiile înmagazinate de registrele centrale de tranzacții, este necesar să se garanteze că registrele centrale de tranzacții fac obiectul unor cerințe stricte referitoare la conservarea informațiilor și la administrarea datelor.

(45)	Se impune ca prețurile și tarifele asociate serviciilor furnizate de contrapartidele centrale , de membrii acestora și de registrele centrale de tranzacții să fie transparente, pentru ca participanții la operațiunile de pe piață să aibă posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză.

(45a)

În sectorul serviciilor financiare și al tranzacționării contractelor cu instrumente financiare derivate există domenii în care pot exista și drepturi de proprietate comercială și intelectuală. În cazurile în care acestea sunt asociate unor produse care au ajuns să fie utilizate ca standarde industriale, sau produc efecte asupra acestora, ar trebui să existe o cerință care să impună existența unor astfel de licențe în condiții FRAND (echitabile, rezonabile și nediscriminatorii) stabilite în mod corespunzător.

(46)

AEVMP ar trebui să aibă capacitatea de a propune Comisiei să impună plata unor penalități cu titlu cominatoriu. Penalitățile cu titlu cominatoriu ar trebui să aibă ca scop eliminarea încălcărilor dispozițiilor legale constatate de AEVMP, furnizarea de informații corecte și complete la solicitarea AEVMP și efectuarea unor investigații care să aibă ca obiect registrele centrale de tranzacții, CPC și membrii acestora și alte persoane vizate. În plus, în scop disuasiv și pentru a constrânge registrele centrale de tranzacții, CPC și membrii acestora să se conformeze dispozițiilor regulamentului, Comisia ar trebui să poată impune amenzi, la solicitarea AEVMP, în cazul în care sunt încălcate, intenționat sau din neglijență, unele dintre dispozițiile regulamentului. Amenzile ar trebui să fie disuasive și proporționale cu natura și gravitatea încălcării, cu durata încălcării și cu capacitatea economică a registrelor centrale de tranzacții , a CPC sau a membrului .

(47)	Pentru o supraveghere eficientă a registrelor centrale de tranzacții, a CPC și a membrilor acestora, AEVMP ar trebui să aibă dreptul de a efectua investigații și inspecții la fața locului.

(48)

Este esențial ca, în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal, statele membre și AEVMP să protejeze dreptul la viața privată al persoanelor fizice, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (19).

(49)

Este important să se asigure convergența la nivel internațional a cerințelor impuse contrapartidelor centrale și CPC. Prezentul regulament urmează recomandările formulate de CPSS-IOSCO și de SEBC-CESR și creează un cadru la nivelul Uniunii în care CPC pot funcționa în condiții de siguranță. AEVMP ar trebui să ia în considerare aceste evoluții atunci când elaborează standardele tehnice de reglementare, instrucțiunile și recomandările prevăzute în prezentul regulament.

(50)

Competența de a adopta , acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și competența de a adopta standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 ar trebui delegate Comisiei cu privire la informațiile care trebuie să fie incluse în notificarea pentru AEVMP și în registru și cu privire la criteriile de decizie ale AEVMP în legătură cu: eligibilitatea pentru obligația de compensare, pragul de informare și de compensare, intervalul maxim de confirmare a contractului, lichiditate, conținutul minimal al regulilor de guvernanță, informațiile legate de păstrarea evidențelor, conținutul minimal al planului de continuitate a activității și serviciile garantate, procentajele și intervalele de timp pentru care cerințele de marjă acoperă posibilele pierderi, condițiile extreme de piață, garanțiile foarte lichide și marjele, instrumentele financiare foarte lichide și limitele de concentrare, informațiile referitoare la desfășurarea testelor, informațiile legate de cererile de înregistrare a registrelor centrale de tranzacții la AEVMP, sancțiunile financiare și detaliile referitoare la informațiile pe care registrele centrale trebuie să le pună la dispoziția autorităților, conform prezentului regulament. În elaborarea actelor delegate, Comisia ar trebui să utilizeze expertiza autorităților europene de supraveghere din domeniu (AEVMP, ABE și AEAPO). Având în vedere expertiza sa cu privire la aspecte legate de valorile mobiliare și piețele de valori mobiliare, AEVMP ar trebui să joace un rol central în materie de consiliere și să sprijine Comisia în pregătirea actelor delegate. În același timp, ori de câte ori este necesar, AEVMP ar trebui să se consulte ▐ cu ABE și AEAPO. [AM 16]

(50a)

În vederea pregătirii pentru elaborarea de standarde tehnice și de standarde tehnice de reglementare și în special la stabilirea de praguri de compensare pentru contrapartidele nefinanciare conform prezentului regulament, AEVMP ar trebui să organizeze audierea publică a participanților la piață.

(51)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (20). [AM 17]

(52)

În condițiile în care obiectivele prezentului regulament, și anume stabilirea unor cerințe uniforme referitoare la instrumentele financiare derivate OTC și a unor cerințe uniforme privind desfășurarea activităților CPC și ale registrelor centrale de tranzacții, nu pot fi atinse într-o măsură suficientă de către statele membre, ci pot fi realizate mai eficient la nivelul Uniunii, având în vedere amploarea acțiunilor vizate, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este menționat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(53)

Având în vedere normele privind interoperabilitatea sistemelor, s-a considerat necesară modificarea Directivei 98/26/CE pentru a se asigura protecția drepturilor operatorilor de sisteme care furnizează garanții altor operatori de sisteme în cazul în care aceștia din urmă fac obiectul unor proceduri de insolvență.

(53a)

În vederea asigurării unei legislații coerente și eficiente și având în vedere legăturile puternice dintre tranzacționare și post-tranzacționare, prezentul regulament ar trebui armonizat cu Directiva 2004/39/CE, stabilindu-se astfel cerințele adecvate pentru locurile de tranzacționare în care se încheie contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere în conformitate cu dispozițiile EMIR. Aceste cerințe pot include cerințe de transparență, acces, ordine de executare, supraveghere, soliditatea și siguranța sistemului și alte cerințe necesare.

(53b)

Tranzacționarea de produse derivate complexe către autoritățile publice locale necesită o atenție specială. Comisia ar trebui să includă propuneri specifice în viitoarea revizuire a Directivei 2004/39/CE în acest sens. Respectivele propuneri vor include cerințe specifice de analiză prealabilă, informare și comunicare a informațiilor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Titlul I

Obiectul, domeniul de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament prevede cerințe uniforme cu privire la contractele cu instrumente financiare derivate , dispoziții specifice pentru a îmbunătăți transparența și gestionarea riscului pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere, precum și cerințe uniforme pentru desfășurarea activităților contrapartidelor centrale și ale registrelor centrale de tranzacții.

Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care prezintă orientări privind interpretarea și aplicarea, în sensul prezentului regulament, a punctelor (4) - (10) din Secțiunea C a Anexei I la Directiva 2004/39/CE.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 18]

(2)   Prezentul regulament se aplică în cazul contrapartidelor centrale și al membrilor compensatori ai acestora , al contrapartidelor financiare și al registrelor centrale de tranzacții. Se aplică și contrapartidelor nefinanciare în cazul în care se prevede acest lucru.

(3)   Titlul V se aplică numai valorilor mobiliare transferabile și instrumentelor pieței monetare, conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 literele (a) și (b) și punctul 19 din Directiva 2004/39/CE.

(4)    Obligațiile de compensare prevăzute în prezentul regulament nu se aplică:

(a)	membrilor SEBC și altor organisme naționale cu funcții similare și altor organisme publice însărcinate cu sau care intervin în administrarea datoriei publice;

(b)	băncilor multilaterale de dezvoltare enumerate în secțiunea 4.2 partea 1 din anexa VI la Directiva 2006/48/CE;

(ba)	Băncii de Decontări Internaționale.

(4a)     Derogările ulterioare de la prezentul regulament necesită adoptarea unui regulament specific al Parlamentului European și al Consiliului întocmit pe baza standardelor internaționale și a normelor sectoriale echivalente din Uniune.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„contrapartidă centrală” sau „CPC” reprezintă o entitate care se interpune, în conformitate cu dispozițiile legale, între contrapartidele la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător și vânzător pentru fiecare cumpărător, și care răspunde de funcționarea unui sistem de compensare;

2.	„registru central de tranzacții” reprezintă entitatea care reunește și păstrează la nivel central înregistrările referitoare la instrumentele financiare derivate;

3.	„compensare” reprezintă procesul prin care un terț se interpune, direct sau indirect, între părțile la tranzacție, asumându-și drepturile și obligațiile acestora ;

4.

„categorie de instrumente financiare derivate” reprezintă un anumit subset de instrumente financiare derivate care au în comun anumite caracteristici esențiale , care includ cel puțin relația cu activul subiacent, tipul și profilul de randament al acestuia și deviza de referință . Instrumentele financiare derivate aparținând aceleiași categorii pot avea termene de scadență diferite ;

5.

„instrumente financiare derivate extrabursiere” reprezintă contracte derivate a căror executare nu are loc pe o piață reglementată sau pe o piață a unei țări terțe considerată echivalentul unei piețe reglementate sau într-un alt loc de tranzacționare organizat care funcționează conform Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (21) care compensează aceste contracte printr-o CPC;

5a.	„piață reglementată” reprezintă un sistem multilateral astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;

5b.	„sistem multilateral de tranzacționare” (MTF) reprezintă un sistem multilateral conform articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE;

6.

„contrapartidă financiară” reprezintă o întreprindere stabilită în Uniune ce funcționează ca firmă autorizată de investiții conform descrierii din Directiva 2004/39/CE, ca instituție de credit autorizată conform definiției din Directiva 2006/48/CE, ca întreprinderi de asigurare generală și de viață autorizate conform definițiilor din Directiva 73/239/CEE și din Directiva 2002/83/CE, ca întreprindere de reasigurare autorizată conform definiției din Directiva 2005/68/CE, ca organisme autorizate de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) conform definiției din Directiva 2009/65/CE, ca instituție autorizată pentru furnizarea de pensii ocupaționale conform definiției din Directiva 2003/41/CE sau ca fond de investiții alternative conform definiției din Directiva 2011/61/UE;

7.	„contrapartidă nefinanciară” reprezintă o întreprindere cu sediul în Uniune, diferită de entitățile menționate la punctele (1) și (6) ;

7a.

„sistem de pensii ocupaționale” reprezintă un sistem de pensii înființat în conformitate cu Directiva 2003/41/CE, inclusiv entitățile autorizate responsabile de gestionarea IORP și care acționează în numele acestora menționate la articolul 2 alineatul (1) din respectiva directivă sau administratorii de investiții numiți în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din respectiva directivă sau orice alt aranjament recunoscut în legislația națională ca sistem având ca obiectiv asigurarea de venituri la pensie;

8.	„riscul de contrapartidă” reprezintă riscul ca o contrapartidă la o tranzacție să nu își respecte obligațiile contractuale înainte de decontarea finală a fluxurilor de numerar aferente tranzacției respective;

9.	„acord de interoperabilitate” reprezintă un acord între două sau mai multe contrapartide centrale care presupune executarea intersistemică a tranzacțiilor;

10.	„autoritate competentă” reprezintă autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 18 sau una ori mai multe AES ; [AM 5]

11.	„membru compensator” reprezintă o întreprindere care participă în cadrul unei contrapartide centrale și care răspunde de executarea obligațiilor financiare care decurg din această participare;

12.	„client” reprezintă o întreprindere a cărei relație contractuală directă sau indirectă cu un membru compensator sau un afiliat al acestuia îi permite să își compenseze tranzacțiile prin accesul respectivului membru la compensare prin contrapartida centrală respectivă;

13.

„participație calificată” reprezintă deținerea, directă sau indirectă, într-o contrapartidă centrală sau într-un registru central de tranzacții, a unei participații care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot, conform articolelor 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE, având în vedere condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva menționată sau care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării contrapartidei centrale sau a registrului central de tranzacții în care este deținută participația respectivă;

14.	„societate-mamă” reprezintă o societate-mamă în sensul articolelor 1 și 2 din a șaptea directivă 83/349/CEE a Consiliului în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (22);

15.	„filială” reprezintă o întreprindere filială în sensul articolelor 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE, inclusiv orice filială a unei întreprinderi filiale a întreprinderii mamă care le conduce;

16.	„control” reprezintă controlul definit la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE;

17.

„legături strânse” reprezintă o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: (a) o „participație”, și anume faptul de a deține, direct sau prin intermediul controlului, cel puțin 20 % din capitalul sau drepturile de vot ale unei întreprinderi; (b) un „control”, și anume relația dintre o întreprindere mamă și o filială, în toate cazurile menționate la articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 83/349/CEE sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere, orice filială a unei întreprinderi filiale fiind considerată, de asemenea, ca filială a întreprinderii mamă care le conduce. O situație în care cel puțin două persoane fizice sau juridice sunt legate în permanență de una și aceeași persoană printr-o relație de control este considerată, de asemenea, ca fiind o legătură strânsă între persoanele respective.

18.

„capital” reprezintă capital în sensul articolului 22 din Directiva 86/635/CEE din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare, în măsura în care a fost vărsat, împreună cu primele de emisiune aferente, în măsura în care absoarbe integral pierderile în condiții normale de activitate și în măsura în care, în caz de faliment sau lichidare, are un rang inferior tuturor celorlalte creanțe;

19.

„rezerve” reprezintă rezerve în sensul articolului 9 din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (23), precum și profit și pierderi reportate ca urmare a repartizării profitului sau pierderilor finale;

20.	„consiliul” reprezintă consiliul de administrație sau de supraveghere sau ambele, în conformitate cu dreptul comercial național;

21.

„membru independent al consiliului” reprezintă un membru al consiliului care nu are și nu a avut relații de afaceri, de rudenie sau de altă natură care să creeze un conflict de interese cu o CPC, cu acționarul sau acționarii majoritari sau cu conducerea acestora sau cu membrii compensatori sau conducerea acestora;

22.	„personalul de conducere” reprezintă persoana sau persoanele care conduc efectiv afacerile unei CPC, precum și membrul sau membrii consiliului care dețin funcții executive.

22a.

„contrapartide de compensare din țări terțe” reprezintă întreprinderi cu sediul în țări terțe considerate echivalente cu contrapartidele financiare sau nefinanciare menționate la articolul 7 alineatul (2); respectiva contrapartidă se consideră echivalentă dacă, în cazul în care ar fi avut sediul în UE, ar fi fost clasificată drept contrapartidă financiară sau nefinanciară conform articolului 7 alineatul (2);

22b.

„segregare” înseamnă cel puțin că activele și pozițiile unei persoane nu sunt folosite pentru a achita datoriile sau cererile împotriva oricărei alte persoane de care se presupune că cele dintâi sunt segregate și că garanțiile și pozițiile menționate nu sunt disponibile pentru niciun astfel de scop, mai ales în caz de insolvență a unui membru compensator;

22c.

„regruparea tranzacțiilor” reprezintă procesul de substituire legală a unui anumit set de contracte cu instrumente financiare derivate printr-un altul, caracterizat, din perspectiva fiecărui participant la proces: (a) printr-un număr mai mic de contracte și valoare de referință agregată și (b) același profil de risc sau unul similar precum setul original de contracte cu instrumente financiare derivate;

22d.	„acțiune concertată” înseamnă a acționa concertat așa cum se prevede la articolul 10 litera (a) din Directiva 2004/109/CE.

(2)     Pentru a garanta aplicarea uniformă a punctului 22a al alineatului (1), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze criteriile detaliate pentru clasificarea întreprinderilor din țări terțe drept contrapartide de compensare din țări terțe.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

Titlul II

Compensarea, raportarea și diminuarea riscului instrumentelor financiare derivate extrabursiere

Articolul 3

Obligația de compensare

(1)   Contrapartidele financiare sau o contrapartidă nefinanciară așa cum se prevede la articolul 7 alineatul (2) compensează toate contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere care sunt considerate eligibile în temeiul articolului 4 și care sunt încheiate cu alte contrapartide financiare sau cu o contrapartidă nefinanciară așa cum se prevede la articolul 7 alineatul (2) prin intermediul contrapartidelor centrale competente înscrise în registru conform articolului 4 alineatul (4).

Această obligație de compensare se aplică și contrapartidelor financiare și contrapartidelor nefinanciare menționate la primul paragraf care participă la contracte derivate extrabursiere eligibile cu contrapartide de compensare din țări terțe.

Contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere încheiate înainte de data intrării în vigoare a obligației de compensare pentru respectiva categorie de instrumente financiare derivate sunt exceptate de la obligația de compensare.

Obligația de compensare se aplică tuturor contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere care, în urma publicării deciziei AEVMP conform articolului 4 alineatul (2) litera (a), sunt clasificate ca eligibile pentru obligația de compensare.

(1a)     Obligația de compensare nu se aplică pentru contractele cu instrumente financiare derivate între filiale ce aparțin aceleiași societăți-mamă sau între societatea-mamă și filialele sale. În sensul prezentei dispoziții, termenii „societate-mamă” și „filială” se înțeleg astfel cum sunt definiți în legislația UE relevantă. Prezenta derogare nu privește obligația de raportare în temeiul articolului 6 sau obligațiile privind tehnicile de contracarare a riscului prevăzute la articolul 8.

Scutirile se aplică doar în cazul în care compania-mamă în cauză a notificat întâi în scris autoritatea competentă din statul său de origine cu privire la faptul că intenționează să utilizeze aceste scutiri. Notificarea se face cu cel puțin treizeci de zile calendaristice înainte de utilizarea scutirii. Autoritatea competentă se asigură că scutirea se aplică doar pentru contracte cu instrumente financiare derivate ce îndeplinesc toate condițiile de mai jos:

(a)	contractele cu instrumente financiare derivate între filiale ce aparțin aceleiași societății-mamă sau între societatea-mamă și filialele sale sunt justificate de motive economice;

(b)	utilizarea scutirii nu crește riscul sistemic pentru sistemul financiar;

(c)	nu există restricții legale la fluxurile de capital între filiale ce aparțin aceleiași societăți-mamă sau între societatea-mamă și filialele sale.

(2)   Pentru a se conforma obligației de compensare prevăzute la alineatul (1), contrapartidele financiare și contrapartidele nefinanciare menționate la articolul 7 alineatul (2) devin fie membru compensator, fie își compensează tranzacțiile în CPC printr-o firmă de investiții sau o instituție de credit ce face obiectul cerințelor Directivei 2004/39/CE .

Articolul 4

Eligibilitatea pentru obligația de compensare

(1)   Atunci când o autoritate competentă a autorizat o CPC să compenseze o anumită categorie de instrumente financiare derivate conform articolului 10 sau articolului 11, aceasta informează imediat AEVMP în legătură cu acest lucru și solicită o decizie cu privire la eligibilitatea pentru obligația de compensare menționată la articolul 3.

(1a)     În cazul în care o CPC stabilită într-o țară terță a fost recunoscută în temeiul articolului 23, autoritatea competentă relevantă din țara terță pune la dispoziția AEVMP, în cadrul aplicării acordurilor de cooperare menționate la articolul 23 alineatul (4), categoriile de contracte cu instrumente financiare derivate pentru care CPC i-a fost acordat dreptul de a furniza servicii de compensare membrilor compensatori și/sau clienților stabiliți în Uniune.

(2)   După primirea notificării și a solicitării menționate la alineatul (1), AEVMP transmite autorității competente solicitante, în termen de maximum șase luni, o decizie în care precizează următoarele:

(a)	dacă categoria de instrumente financiare derivate în discuție este sau nu eligibilă pentru obligația de compensare în temeiul articolului 3;

(b)	data viitoare de la care intră în vigoare obligația de compensare, inclusiv calendarul conform căruia contrapartidele sau categoriile de contrapartide sunt supuse obligației de compensare . Această dată nu va preceda data la care obligația de compensare este impusă.

(ba)	dacă și în ce condiții obligația de compensare se aplică în cazul tranzacțiilor cu persoane din țări terțe.

Înainte de a lua o decizie, AEVMP organizează o consultare publică cu participanții la piață și cu actorii care nu sunt participanți la piață, dar care dispun de experiență sau au interese legate de subiectul respectiv și contactează CERS și autoritățile competente ale țărilor terțe. Un rezumat al acestei consultări se publică în termen de o lună, iar informații suplimentare legate de consultarea publică, precum și de alte consultări se pun la dispoziție la cerere. [AM 21]

(2a)     AEVMP procedează, din proprie inițiativă și în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (3), în urma consultării cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și, dacă este cazul, cu autoritățile de supraveghere din țările terțe, la identificarea și notificarea către Comisie a categoriilor de contracte cu instrumente financiare derivate care ar trebui incluse considerate eligibile pentru obligația de compensare, dar pentru care nicio CPC nu a primit încă autorizație.

După identificarea unei astfel de categorii de instrumente financiare derivate, AEVMP publică o solicitare de elaborare de propuneri privind compensarea respectivei categorii de instrumente financiare derivate.

(3)   Decizia AEVMP se bazează pe următoarele criterii:

(a)	reducerea riscului sistemic în sistemul financiar , inclusiv riscul părților puternic interconectate de potențiale situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată și lipsa transparenței privind pozițiile;

(b)	lichiditatea contractelor;

(c)	existența unor surse echitabile, fiabile și general acceptate de stabilire a prețurilor;

▐

La aplicarea criteriilor de mai sus, AEVMP ține seama, de asemenea, de consensul internațional.

Înainte de a lua o decizie, AEVMP organizează o consultare publică și, dacă este cazul, se consultă cu autoritățile competente ale țărilor terțe.

(4)   AEVMP publică rapid într-un registru orice decizie luată în temeiul alineatului (2). Registrul cuprinde categoriile eligibile de instrumente financiare derivate și contrapartidele centrale autorizate să le compenseze. AEVMP actualizează lista în mod regulat.

AEVMP își analizează periodic deciziile și le modifică dacă este necesar.

(5)   AEVMP procedează, din proprie inițiativă și în urma consultării cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), la identificarea și notificarea către Comisie a categoriei de contracte derivate care ar trebui incluse în registrul său public, și eligibilă pentru compensare , dar pentru care nicio contrapartidă centrală nu a primit încă autorizație. După identificarea unei astfel de categorii de instrumente financiare derivate, AEVMP publică o solicitare de elaborare de propuneri din partea CPC pentru a le compensa și publică o listă pentru care a fost emisă o astfel de solicitare.

(5a)     O categorie de instrumente financiare derivate încetează a mai fi considerată ca eligibilă pentru compensare dacă nu mai există o CPC autorizată sau recunoscută de AEVMP care să o compenseze în temeiul prezentului regulament sau dacă nicio CPC nu este dispusă să compenseze respectiva categorie de instrumente financiare derivate.

(6)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVPM elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:

(a)	informațiile care trebuie incluse în notificarea menționată la alineatul (1);

(b)	criteriile menționate la alineatul (3);

(c)	informațiile care trebuie incluse în registrul menționat la alineatul (4).

Informațiile menționate la alineatul (4) trebuie, cel puțin, să identifice corect și fără echivoc categoria de instrumente financiare derivate care face obiectul obligației de compensare.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 .

Înainte de a lua o decizie în conformitate cu alineatul 1, AEVMP organizează o consultare publică cu participanții la piață. [AM 20]

Articolul 4a

În vederea promovării unei reglementări globale eficiente și coerente a contractelor cu instrumente financiare derivate, Comisia poate prezenta Consiliului propuneri privind un mandat adecvat de negociere pentru obținerea unui acord cu privire la legislația echivalentă aplicabilă tranzacțiilor executate într-o țară terță de către contrapartidele financiare și nefinanciare menționate la articolul 7.

Articolul 4b

Registrul public

(1)     În vederea obligației de compensare, AEVMP înființează și administrează un registru public. Registrul este disponibil publicului pe pagina de internet a AEVMP.

(2)     Registrul conține cel puțin următoarele informații:

(a)	categoriile de instrumente financiare derivate supuse obligației de compensare în temeiul articolului 3;

(b)	contrapartidele centrale la care se poate recurge în vederea îndeplinirii obligației de compensare;

(c)	datele de la care intră în vigoare obligația de compensare, inclusiv orice eventuală aplicare graduală;

(d)	categoriile de instrumente financiare derivate identificate de AEVMP în conformitate cu articolul 4 alineatul (5).

(3)     În cazul în care o autoritate competentă sau o autoritate competentă relevantă dintr-o țară terță a retras autorizația de compensare a unei categorii de contracte cu instrumente financiare derivate, AEVMP elimină imediat respectiva contrapartidă centrală din registru cu privire la respectiva categorie de instrumente financiare derivate.

(4)     AEVMP actualizează periodic registrul.

(5)     Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili detaliile ce trebuie incluse în registrul public menționat la alineatul (1).

AEVMP înaintează Comisiei orice proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

Articolul 5

Accesul la contrapartidele centrale

(1)    Contrapartidele centrale care au fost autorizate să compenseze contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere eligibile acceptă să compenseze astfel de contracte în mod transparent, just și nediscriminatoriu, indiferent de locul lor de tranzacționare și, dacă este posibil, cu respectarea standardelor internaționale deschise din acest sector, în măsura în care acest lucru nu afectează în mod advers contracararea riscurilor. Pentru a se evita practicile discriminatorii, contrapartidele centrale acceptă să compenseze tranzacții executate în diferite locuri de tranzacționare, în măsura în care acestea din urmă respectă cerințele operaționale, tehnice și juridice stabilite de contrapartidele centrale sau aplicabile acestora din urmă, precum și cerințele lor de acces și de gestionare a riscurilor, fără a se face referire la documente contractuale pe baza cărora părțile au încheiat respectivele tranzacții cu instrumente financiare derivate extrabursiere.

(1a)     Contrapartida centrală transmite un răspuns clar, pozitiv sau negativ, locului de tranzacționare care solicită autorizarea pentru compensarea unui contract cu instrumente financiare derivate în termen de trei luni de la prelucrarea cererii.

În cazul unui refuz al contrapartidei centrale de a compensa un contract cu instrumente financiare derivate extrabursiere al unui loc de tranzacționare, locul de tranzacționare primește un răspuns detaliat motivat.

După ce i-a fost respinsă o cerere, un loc de tranzacționare poate depune o nouă cerere de acces după o perioadă de așteptare de minimum trei luni.

În caz de dezacord, AEVMP soluționează eventualele dezacorduri dintre autoritățile competente în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(1b)     În vederea elaborării rapoartelor către Comisie și Parlamentul European menționate la articolul 68, AEVMP monitorizează accesul la contrapartidele centrale și efectele pe care le au asupra competitivității anumite practici, inclusiv utilizarea practicilor de acordare a licențelor exclusive.

Articolul 6

Obligația de raportare

(1)    Toate contractele cu instrumente financiare derivate sunt înscrise într-un registru central de tranzacții înregistrat în conformitate cu articolul 51. Contrapartidele financiare transmit informațiile referitoare la orice contract cu instrumente financiare derivate ▐ la care participă, precum și orice modificare materială, reînnoire sau reziliere a contractului . Aceste informații se transmit cel târziu în ziua lucrătoare următoare încheierii, modificării, reînnoirii sau rezilierii contractului , cu excepția cazurilor prevăzute în actele adoptate în conformitate cu alineatul (5) . Spre deosebire de rezilierea anticipată, expirarea unui contract sau sfârșitul unei tranzacții conform clauzelor convenite nu se consideră a fi o modificare. Informațiile privind tranzacțiile cu instrumente financiare derivate se transmit cel târziu la o zi lucrătoare după executarea tranzacției sau după o modificare ulterioară. În acest sens, o „zi lucrătoare” înseamnă o zi care este lucrătoare pentru ambele părți contractante și, în cazul unui contract supus compensării de către o contrapartidă centrală, pentru contrapartida centrală respectivă. Toate informațiile necesare pentru raportare sunt păstrate pentru o perioadă de cinci ani.

Obligațiile de raportare prevăzute la primul paragraf pentru contrapartidele inițiale pot fi îndeplinite de către terți cu condiția să se asigure că informațiile privind contractele nu sunt transmise de două ori .

Obligațiile de raportare prevăzute la primul paragraf pot fi îndeplinite de contrapartida centrală în cadrul căreia sunt compensate contractele cu instrumente financiare derivate supuse obligației de compensare. Atunci când contractele cu instrumente financiare derivate fac obiectul unui proces de regrupare a tranzacțiilor, obligațiile de rapoarte de la primul paragraf sunt îndeplinite de operatorul serviciului de regrupare a tranzacțiilor.

AEVMP are competența de a verifica dacă se poate introduce o obligație de raportare retrospectivă pentru contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere, atunci când informațiile în cauză sunt esențiale pentru autoritățile de supraveghere. La luarea deciziei, AEVMP ia în considerare următoarele criterii:

(a)	cerințele tehnice pentru depunerea unui raport (în special dacă tranzacțiile au fost înregistrate electronic);

(b)	perioadele rămase până la scadența tranzacțiilor în curs.

Înainte de a lua o decizie, AEVMP organizează o consultare publică cu participanții la piață. [AM 14 și 15]

(2)    Toate activitățile de raportare se desfășoară, dacă este posibil, în conformitate cu standardele internaționale deschise din acest sector. [AM 15]

(3)   O contrapartidă care face obiectul obligației de raportare poate delega celeilalte contrapartide sau unei terțe părți raportarea informațiilor privind contractul cu instrumente financiare derivate extrabursiere.

Nu se consideră că o contrapartidă care raportează integral informațiile referitoare la un contract către un registru central de tranzacții în numele unei alte contrapartide încalcă restricții cu privire la divulgarea informațiilor impuse prin contractul respectiv sau prin orice alt act cu putere de lege sau act administrativ.

Nici entitatea care raportează, nici conducerea sau salariații săi și nici orice alte persoane care acționează în numele său nu pot fi trași la răspundere în urma divulgării informațiilor menționate.

(4)    Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează, în cooperare cu ABE, SEBC și CERS, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să stabilească detaliile și tipul rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2) pentru diferitele categorii , grupuri sau clase de instrumente financiare derivate și eventualele efecte retrospective, inclusiv modalitățile de recuperare și de raportare a datelor privind tranzacțiile înregistrate electronic pentru toate instrumentele financiare derivate, precum și criteriile și condițiile pentru raportarea retrospectivă a contractelor cu instrumente financiare derivate în curs care au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Aceste rapoarte conțin cel puțin următoarele informații:

(a)	părțile la contract și beneficiarul drepturilor și obligațiilor care decurg din contract, dacă acesta este diferit;

(b)	principalele caracteristici ale contractului, inclusiv tipul, activul suport, scadența, execuția, data livrării, prețul și valoarea noțională ;

(ba)	pentru instrumentele financiare derivate care nu respectă formatul standard se prevede un format alternativ care să permită autorităților competente să detecteze existența tranzacției și să ia măsurile de reglementare necesare;

(bb)	un identificator unic al contractului.

AEVMP elaborează, în cooperare cu ABE, AEAPO și CERS, proiecte de standarde tehnice de reglementare pe care le transmite Comisiei până la data de 30 iunie 2012.

În cazul în care proiectele de standarde tehnice de reglementare vizează produse energetice angro în sensul Regulamentului (UE) nr. …/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind integritatea și transparența pieței energetice] (24)  (25), AEVMP consultă Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER).

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

(4a)     La elaborarea standardelor tehnice de reglementare, AEVMP se ghidează, printre altele, după lista datelor care trebuie reportate inclusă în tabelul I din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE.

(5)   Pentru a se asigura condiții uniforme de aplicare a dispozițiilor alineatelor (1) și (2), AEVMP elaborează, în cooperare cu ABE, AEAPO și CERS, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formatul și frecvența rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2) pentru diferite categorii de instrumente financiare derivate.

AEVMP elaborează proiecte ale acestor standarde tehnice de punere în aplicare pe care le transmite Comisiei până la data de 30 iunie 2012.

În cazul în care proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare vizează produse energetice angro în sensul Regulamentului (UE) nr. …/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind integritatea și transparența pieței energetice] (26), AEVMP consultă ACER.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 .

Articolul 7

Contrapartide nefinanciare

(1)    Contrapartidele nefinanciare fac obiectul obligației de raportare prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

(2)   În cazul în care o contrapartidă nefinanciară deține în cadrul unor contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere poziții a căror medie mobilă pe o perioadă de 50 de zile depășește pragul determinat în conformitate cu alineatul (3) litera (b), aceasta face obiectul obligației de compensare prevăzute la articolul 3 ▐.

Obligația de compensare este valabilă atât timp cât pozițiile și expunerile nete ale contrapartidei nefinanciare în contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere depășesc pragul de compensare și ia sfârșit atunci când aceste poziții și expuneri nete se mențin sub pragul de compensare pentru o perioadă de timp specificată .

Autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 48 din Directiva 2004/39/CE ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea obligației prevăzute la primul paragraf.

Obligația de compensare prevăzută la primul paragraf este îndeplinită în termen de maximum șase luni.

(2a)     La calculul pozițiilor menționate la alineatul (2) nu se iau în considerare contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere încheiate de o contrapartidă nefinanciară care au o legătură directă măsurabilă în mod obiectiv cu acoperirea activităților comerciale sau de finanțare a trezoreriei ale contrapartidei respective.

(3)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a acestui articol, AEVMP elaborează, în cooperare cu ABE, CERS și alte autorități relevante, proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează:

▐

(b)	pragul de compensare ;

(ba)	criteriile pentru determinarea contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere care au o legătură directă măsurabilă în mod obiectiv cu acoperirea activităților comerciale sau de finanțare a trezoreriei.

Aceste praguri se determină luându-se în considerare relevanța sistemică a sumei pozițiilor și expunerilor nete pentru fiecare contrapartidă și pentru fiecare categorie de instrumente financiare derivate.

După consultarea cu EBA și CERS și cu alte autorități din domeniu, AEVMP transmite Comisiei proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

În cadrul pregătirilor pentru stabilirea pragului de compensare și a criteriilor pentru determinarea contractelor derivate extrabursiere care au o legătură directă măsurabilă în mod obiectiv cu activitățile comerciale sau de finanțare a trezoreriei, AEVMP organizează consultări publice și le oferă contrapartidelor nefinanciare posibilitatea de a-și exprima opiniile.

▐

(5)   După consultarea cu AES și cu alte autorități din domeniu, Comisia analizează periodic pragurile menționate la alineatul (3) și le modifică dacă este necesar.

Articolul 8

Tehnici de diminuare a riscului pentru contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere necompensate prin contrapartide centrale

(1)   Contrapartidele financiare sau contrapartidele nefinanciare menționate la articolul 7 alineatul (2) care participă la contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere necompensate printr-o contrapartidă centrală iau măsurile necesare , cu diligența care se impune, pentru a asigura existența unor proceduri și formalități prudențiale corespunzătoare pentru măsurarea, monitorizarea și diminuarea riscurilor operaționale, de piață și de credit, care să includă cel puțin următoarele:

(a)	▐ mijloace electronice adecvate care să permită confirmarea rapidă a termenilor contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere;

(b)	proceduri standardizate solide, rezistente și controlabile care să permită reconcilierea portofoliilor, administrarea riscurilor asociate, identificarea timpurie și soluționarea diferendelor dintre părți și monitorizarea valorii contractelor în derulare.

În sensul dispozițiilor de la litera (b), valoarea contractelor în derulare se stabilește zilnic la prețul pieței, iar procedurile de administrare a riscului impun schimbul de garanții rapid, corect și segregat corespunzător sau deținerea de capital proporțional cu riscul, în conformitate cu cerințele de reglementare în materie de capital aplicabile contrapartidelor financiare .

Contrapartidele financiare și contrapartidele nefinanciare menționate la articolul 7 alineatul (2) oferă contrapartidelor opțiunea de a segrega marja inițială la începerea contractului .

AEVMP monitorizează periodic activitatea legată de instrumentele financiare derivate care nu sunt eligibile pentru compensare pentru a identifica cazurile în care o anumită categorie de contracte poate reprezenta un risc sistemic. După consultarea CERS, AEVMP ia măsuri pentru a preveni acumularea de noi contracte dintr-o astfel de categorie.

Autoritatea competentă și AEVMP se asigură că există proceduri și formalități prudențiale care au drept scop prevenirea arbitrajului de reglementare dintre tranzacțiile derivate compensate și cele necompensate și reflectă transferurile de riscuri aferente contractelor derivate.

AEVMP și autoritățile competente revizuiesc standardele privind marjele pentru a preveni arbitrajul de reglementare în conformitate cu articolul 37.

(1b)     În cazul investițiilor fondurilor de pensii care intră sub incidența Directivei 2003/41/CE sau în cazul fondurilor recunoscute de dreptul intern al unui stat membru pentru planificarea pensiilor, garanțiile solide bilaterale pentru instrumentele financiare derivate utilizate în vederea reducerii riscurilor pot ține seama de bonitatea contrapartidei. Cerințele de capital din reglementarea prudențială sunt consecvente cu cele aplicabile contractelor compensate central.

(2)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte comune de standarde tehnice de reglementare care să specifice orientările pentru procedurile și formalitățile prudențiale adecvate și standardele privind marjele menționate la alineatul (1), precum și intervalul maxim de timp dintre încheierea unui contract cu instrumente financiare derivate extrabursiere și confirmarea menționată la alineatul (1) litera (a).

AEVMP înaintează proiectele comune de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

(3)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AES elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice formalitățile și nivelurile garanțiilor și capitalului necesar în vederea respectării dispozițiilor de la alineatul (1) litera (b) și de la alineatul (1) al doilea paragraf.

AES înaintează Comisiei aceste proiectele comune de standarde tehnice de reglementarepână la data de 30 iunie 2012.

În funcție de natura juridică a contrapartidei, se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate în primul paragraf în conformitate cu articolele 10 - 14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 9

Sancțiuni

(1)    Ținând seama de Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare și după consultarea AEVMP, statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului titlu și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Aceste sancțiuni presupun cel puțin amenzi administrative. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

(2)   Statele membre se asigură că autoritățile competente responsabile cu supravegherea contrapartidelor financiare și, unde este cazul, a contrapartidelor nefinanciare fac publică orice sancțiune impusă pentru încălcări ale articolelor 3-8, cu excepția cazului în care divulgarea informațiilor ar pune în grav pericol piețele financiare sau ar cauza daune disproporționate părților implicate. La intervale regulate, statele membre publică rapoarte de evaluare a eficacității regimurilor de sancțiuni aplicate.

Până la 30 iunie 2012, Comisiei îi sunt notificate de către statele membre dispozițiile menționate la alineatul (1). Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

(3)   Comisia verifică, cu sprijinul AEVMP, dacă sancțiunile administrative menționate la alineatul (1) și pragurile menționate la articolul 7 alineatele (1) și (2) sunt aplicate efectiv și coerent.

(3a)     Încălcarea dispozițiilor prezentului titlu nu aduce atingere efectelor unui contract cu instrumente financiare derivate extrabursiere sau posibilității părților de a aplica dispozițiile unui astfel de contract. Încălcarea dispozițiilor prezentului titlu nu dă naștere unui drept de compensare din partea unei părți la un contract cu instrumente financiare derivate extrabursiere.

Titlul III

Autorizarea și supravegherea contrapartidelor centrale

Capitolul 1

Condiții și proceduri de autorizare a contrapartidelor centrale

Articolul 10

Autorizarea contrapartidelor centrale

(1)   Atunci când o contrapartidă centrală, persoană juridică stabilită în Uniunea Europeană care are acces la o un volum adecvat de lichidități, intenționează să presteze servicii și să desfășoare activități, aceasta înaintează o cerere de autorizare autorității competente din statul membru în care este stabilită.

Lichiditățile în cauză pot proveni din accesul la lichiditățile unei bănci centrale sau ale unei bănci comerciale solvabile și fiabile sau la ambele. Accesul la lichidități poate decurge dintr-o autorizație acordată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2006/48/CE sau din alte dispoziții adecvate.

(2)   Autorizația este valabilă pe întregul teritoriu al Uniunii.

(3)   Autorizația se acordă contrapartidelor centrale exclusiv pentru activitățile legate de compensare și precizează serviciile sau activitățile pe care contrapartida centrală este autorizată să le presteze sau să le desfășoare, inclusiv categoriile de instrumente financiare acoperite de autorizație.

(4)   Contrapartidele centrale respectă în orice moment condițiile impuse pentru autorizarea inițială.

Contrapartidele centrale aduc imediat la cunoștința autorității competente toate modificările importante care afectează condițiile autorizării inițiale.

(5)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, după consultarea ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze criteriile referitoare la lichiditățile adecvate menționate la alineatul (1).

După consultarea AEVMP, ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 11

Extinderea activităților și a serviciilor

(1)   O contrapartidă centrală care dorește să își extindă obiectul de activitate la servicii sau activități suplimentare care nu sunt acoperite de autorizația inițială depune o cerere de extindere. Oferirea de servicii de compensare într-o altă monedă sau pentru instrumente financiare ale căror caracteristici de risc diferă considerabil de cele ale instrumentelor pentru care contrapartida centrală a fost deja autorizată este considerată a fi o extindere a autorizației.

Extinderea autorizației se efectuează conform procedurii de la articolul 13.

(2)   Atunci când o contrapartidă centrală dorește să își extindă activitățile într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită, autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală notifică imediat autoritatea competentă a celuilalt stat membru.

Articolul 12

Cerințe de capital

(1)   Pentru a fi autorizate conform articolului 10, contrapartidele centrale trebuie să dispună de un capital inițial permanent și disponibil de cel puțin 10 milioane EUR .

(2)   Capitalul, împreună cu rezultatul reportat și rezervele unei contrapartide centrale, trebuie să fie proporțional cu dimensiunile și riscurile implicate de activitățile contrapartidei centrale. Acesta trebuie să fie în orice moment suficient pentru a asigura lichidarea sau restructurarea ordonată a activităților într-un interval de timp adecvat și pentru a oferi contrapartidei centrale o protecție corespunzătoare împotriva riscului operațional și a riscului rezidual.

(3)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, în strânsă cooperare cu SEBC și după consultarea ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze cerințele privind capitalul, rezultatul reportat și rezervele vizate la alineatul (2), inclusiv frecvența actualizărilor acestora sau momentul actualizării .

În strânsă cooperare cu SEBC și după consultarea ABE, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

Articolul 13

Procedura de acordare și de refuzare a autorizației

(1)   Autoritatea competentă acordă autorizația numai dacă are certitudinea că contrapartida centrală solicitantă îndeplinește toate cerințele prevăzute în prezentul regulament și cerințele adoptate în temeiul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (27) și cu condiția ca AEVMP să fi emis un aviz pozitiv în conformitate cu articolul 15.

(2)    În scopul autorizării inițiale, contrapartida centrală solicitantă furnizează toate informațiile necesare pentru a-i permite autorității competente să constate că, la momentul autorizării inițiale, contrapartida centrală solicitantă a prevăzut toate formalitățile necesare pentru a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament. Autoritatea competentă transmite imediat AEVMP și colegiului menționat la articolul 14 alineatul (1) toate informațiile primite de la contrapartida centrală solicitantă.

(3)    În scopul autorizării inițiale, în termen de șase luni de la depunerea unei cereri complete, autoritatea competentă informează în scris contrapartida centrală solicitantă dacă îi este acordată autorizația.

În scopul autorizării unei extinderi a activităților și serviciilor, în termen de două luni de la depunerea unei cereri complete, autoritatea competentă informează în scris contrapartida centrală solicitantă dacă îi este acordată autorizația.

Articolul 14

Cooperare

(1)   Autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală înființează, în colaborare cu AEVMP, un colegiu pentru facilitarea exercitării sarcinilor vizate la articolele 10, 11, 46 și 48.

Colegiul este prezidat de AEVMP și este format din cel mult șapte membri , inclusiv autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală, autoritatea responsabilă de supravegherea contrapartidei centrale și a băncilor centrale care emit cele mai importante monede ale instrumentelor financiare compensate , precum și autoritățile competente responsabile de supravegherea membrilor compensatori ai contrapartidei centrale stabiliți în cele trei state membre cu cele mai mari contribuții agregate la fondul de garantare al contrapartidei centrale menționat la articolul 40. ▐

(2)   Fără a aduce atingere responsabilităților care revin autorităților competente în temeiul prezentului regulament, colegiul asigură:

(a)	elaborarea avizului ▐ menționat la articolul 15;

(b)	schimbul de informații, inclusiv în cazul cererilor de informații în temeiul articolului 21; ▐

(d)	coordonarea programelor de examinare prudențială pe baza evaluării riscurilor contrapartidei centrale;

(e)	îmbunătățirea eficienței supravegherii, eliminând cerințele de supraveghere suprapuse inutile;

(f)	coerența aplicării practicilor de supraveghere;

(g)	stabilirea procedurilor și a planurilor de urgență pentru situațiile de urgență vizate la articolul 22.

(3)   Înființarea și funcționarea colegiului se bazează pe un acord scris între toți membrii acestuia.

Acordul definește în special modalitățile practice de colaborare între autoritatea competentă și AEVMP și poate defini sarcinile care urmează să fie încredințate autorității competente din statul membru în care este stabilită o contrapartidă centrală sau AEVMP .

Dacă majoritatea membrilor colegiului consideră că autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală nu își îndeplinește responsabilitățile în mod adecvat și reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare, AEVMP emite o decizie în care precizează dacă consideră că activitățile de supraveghere ale autorității competente din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală sunt adecvate sau dacă reprezintă o amenințate la adresa stabilității financiare.

Dacă AEVMP consideră că supravegherea este necorespunzătoare, aceasta poate impune autorităților competente măsuri de remediere în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3a)     Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, în strânsă cooperare cu SEBC și după consultarea ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile evaluării riscurilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) și articolul 15 alineatul (1).

În strânsă cooperare cu SEBC și după consultarea ABE, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

Articolul 15

Avizul colegiului

(1)    În scopul autorizării inițiale, autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală efectuează o evaluare a riscului contrapartidei centrale și prezintă AEVMP un raport în termen de patru luni de la prezentarea cererii complete de către contrapartida centrală .

(1a)     În scopul autorizării unei extinderi a activităților și serviciilor, autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală efectuează o evaluare a riscului generat de extinderea activităților și serviciilor contrapartidei centrale și prezintă colegiului un raport în termen de o lună.

Pe baza raportului în cauză și în termen de o lună de la primirea lui, colegiul stabilește dacă nivelul de risc evaluat permite funcționarea în condiții de siguranță a contrapartidei centrale.

(2)    Avizul pozitiv sau negativ al colegiului se adoptă dacă majoritatea simplă a membrilor acestuia, printre care se numără și autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală, își exprimă acordul față de evaluarea realizată de autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală. În caz de întârziere sau dezacord, AEVMP facilitează adoptarea unui aviz ▐ în conformitate cu competențele sale de soluționare a dezacordurilor prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 și cu funcția de coordonare generală prevăzută la articolul 21 din același regulament. ▐

Articolul 16

Retragerea autorizației

(1)   Autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală retrage autorizația în oricare dintre situațiile următoare:

(a)	când o contrapartidă centrală nu folosește autorizația timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizație sau nu a prestat niciun serviciu și nu a desfășurat nicio activitate în ultimele șase luni;

(b)	când o contrapartidă centrală a obținut autorizația prin declarații false sau alte mijloace neregulamentare;

(c)	când o contrapartidă centrală nu mai îndeplinește condițiile în care a fost acordată autorizația;

(d)	când o contrapartidă centrală încalcă grav și în mod repetat cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(1a)     Pentru adoptarea unei decizii de retragere a autorizației este necesar un aviz pozitiv din partea colegiului menționat în autorizația inițială, precum și un aviz pozitiv din partea AEVMP.

(2)    AEVMP poate cere în orice moment autorității competente din statul membru în care este stabilită contrapartida centrală să examineze dacă aceasta îndeplinește în continuare condițiile în care a fost acordată autorizația.

(3)   Autoritatea competentă poate limita retragerea la un anumit serviciu, o anumită activitate sau un anumit instrument financiar. O decizie de retragere a autorizației este valabilă pe întregul teritoriu al Uniunii.

Articolul 17

Examinare și evaluare

Autoritățile competente examinează, cel puțin o dată pe an, acordurile, strategiile, procesele și mecanismele implementate de o contrapartidă centrală pentru a respecta prezentul regulament și evaluează riscul de piață, operațional și de lichiditate la care contrapartida centrală este sau ar putea fi expusă.

Examinarea și evaluarea au ca obiect dimensiunea, importanța sistemică, natura, amploarea și complexitatea activităților contrapartidei centrale , precum și criteriile identificate la articolul 4 alineatul (3) .

Autoritatea competentă solicită unei contrapartide centrale care nu respectă cerințele prezentului regulament să ia măsurile necesare.

Contrapartida centrală face obiectul unor inspecții la fața locului efectuate de AEVMP.

Capitolul 2

Supravegherea și controlul contrapartidelor centrale

Articolul 18

Autorități competente

(1)   Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă responsabilă de îndeplinirea atribuțiilor care decurg din prezentul regulament pentru autorizarea, supravegherea și controlul contrapartidelor centrale înființate pe teritoriul lui și transmite această informație Comisiei și AEVMP.

▐

(2)   Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor.

(3)   Statele membre se asigură că pot fi luate sau impuse măsurile administrative necesare, conform legislației naționale, împotriva persoanelor fizice sau juridice responsabile, atunci când se încalcă prevederile prezentului regulament.

Măsurile respective trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

(4)   AEVMP publică pe site-ul său web lista autorităților competente desemnate în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 18a

Secretul profesional

(1)     Obligația de a respecta secretul profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 18 sau pentru AEVMP, precum și auditorilor și experților mandatați de autoritățile competente sau de AEVMP. Nicio informație confidențială pe care aceste persoane au primit-o în exercitarea atribuțiilor lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, altfel decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea contrapartidelor centrale, a registrelor centrale de tranzacții sau a oricărei alte persoane, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal ori de dreptul fiscal sau celorlalte dispoziții ale prezentului regulament.

(2)     În cazul în care o contrapartidă centrală a fost declarată în stare de faliment sau este lichidată forțat, informațiile confidențiale care nu privesc terțe părți pot fi divulgate în cadrul unor proceduri civile sau comerciale, cu condiția să fie necesare pentru derularea procedurii.

(3)     Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de dreptul fiscal, autoritățile competente, AEVMP, organismele sau persoanele fizice sau juridice, altele decât autoritățile competente, care primesc informații confidențiale în temeiul prezentului regulament le pot utiliza, în cazul autorităților competente, doar în executarea atribuțiilor și pentru exercitarea funcțiilor prevăzute în prezentul regulament sau, în cazul celorlalte autorități, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informații le-au fost comunicate sau în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare legate în mod expres de exercitarea funcțiilor lor sau în ambele situații. Dacă AEVMP, autoritatea competentă sau orice altă autoritate, organism sau persoană care comunică informația își exprimă consimțământul în acest sens, autoritatea care a primit informația o poate utiliza în alte scopuri necomerciale.

(4)     Informațiile confidențiale primite, schimbate sau transmise în temeiul prezentului regulament sunt supuse cerințelor secretului profesional prevăzute la alineatele (1), (2) și (3). Cu toate acestea, prezentul articol nu împiedică AEVMP, autoritățile competente sau băncile centrale relevante să transmită sau să facă schimb de informații confidențiale în conformitate cu prezentul regulament sau cu alte dispoziții legislative aplicabile întreprinderilor de investiții, instituțiilor de credit, fondurilor de pensii, OPCVM, AFIA, intermediarilor de asigurări și reasigurări, întreprinderilor de asigurări, piețelor reglementate sau operatorilor de pe piață sau prin orice alte mijloace cu acordul autorității competente, al unei alte autorități, al unui alt organism sau al unei alte persoane fizice sau juridice care a comunicat aceste informații.

(5)     Alineatele (1), (2) și (3) nu împiedică autoritățile competente să transmită sau să facă schimb, în conformitate cu legislația națională, de informații confidențiale pe care nu le-au primit de la o autoritate competentă a altui stat membru.

Capitolul 3

Cooperare

Articolul 19

Cooperarea între autorități

(1)   Autoritățile competente cooperează strâns între ele și cu AEVMP și, dacă este necesar, cu SEBC . Instituțiile UE pun la dispoziția AEVMP resursele corespunzătoare pentru ca aceasta să își îndeplinească cu eficacitate sarcinile care îi sunt atribuite prin prezentul regulament.

(2)   În exercitarea atribuțiilor generale care le revin, autoritățile competente iau în calcul în mod corespunzător efectul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din toatele celelalte state membre implicate, în special în situațiile de urgență menționate la articolul 22, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.

▐

Articolul 21

Schimbul de informații

(1)   Autoritățile competente comunică AEVMP și celorlalte autorități competente informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentului regulament.

(2)   Autoritățile competente și alte organisme sau persoane fizice sau juridice care primesc informații confidențiale în exercitarea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament le utilizează exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor și nu au dreptul de a publica sau de a pune la dispoziție prin alte metode astfel de informații confidențiale în alte scopuri decât cele menționate expres în prezentul regulament .

(3)   AEVMP transmite autorităților competente responsabile de supravegherea contrapartidelor centrale informațiile confidențiale relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora. Autoritățile competente și celelalte autorități implicate comunică AEVMP și celorlalte autorități competente informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(4)   Autoritățile competente comunică băncilor centrale din cadrul SEBC informațiile relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora.

Articolul 22

Situații de urgență

Autoritățile competente sau orice altă autoritate informează fără întârziere AEVMP ▐ și celelalte autorități implicate în legătură cu orice situație de urgență în raport cu o contrapartidă centrală, inclusiv evenimente de pe piețele financiare, care poate avea un efect negativ asupra lichidității pieței și stabilității sistemului financiar din oricare dintre statele membre în care este stabilită contrapartida centrală sau un membru compensator al acesteia.

Capitolul 4

Relații cu țările terțe

Articolul 23

Țări terțe

(1)   O contrapartidă centrală stabilită într-o țară terță poate oferi servicii de compensare entităților stabilite pe teritoriul Uniunii numai dacă acea contrapartidă centrală este recunoscută de către AEVMP.

Autorizarea, extinderea sau retragerea autorizației se fac conform condițiilor și procedurilor descrise la articolele 10-16.

Contrapartidele centrale din țări terțe fac obiectul unei examinări similare ca rigurozitate celei la care sunt supuse contrapartidele centrale din UE.

Comisia poate adopta o decizie prin care să acorde o derogare parțială sau totală în ceea ce privește respectarea condițiilor și procedurilor de autorizare, cu condiția să se asigure reciprocitatea și să fie îndeplinite următoarele condiții:

(a)	Comisia a adoptat o decizie conform alineatului (3); și

(b)	pentru contrapartidele centrale stabilite în Uniune se acordă derogări echivalente în țara terță în cauză.

(2)    După consultarea cu autoritățile competente din Uniune, cu ABE și cu membrii relevanți ai SEBC din statele membre în care contrapartida centrală prestează sau intenționează să presteze servicii de compensare și cu membrii relevanți ai SEBC responsabili pentru supravegherea contrapartidelor centrale cu care au fost stabilite formalități de interoperabilitate, AEVMP recunoaște o contrapartidă centrală dintr-o țară terță dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	Comisia a adoptat un act delegat conform alineatului (3); sau

(b)	contrapartida centrală este autorizată în țara terță respectivă și este supusă unei supravegheri efective în acea țară;

(ba)

țara terță face obiectul unei decizii prin care Comisia atestă să standardele privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului respectă cerințele Grupului de Acțiune Financiară și au aceleași efecte ca cerințele din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (28);

(bb)

țara terță a semnat un acord cu statul membru de origine al contrapartidei centrale autorizate care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din modelul de convenție fiscală al OCDE referitor la venituri și capital și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale;

(bc)	standardele de gestionare a riscurilor aplicate de contrapartida centrală au fost examinate de AEVMP și evaluate ca fiind conforme cu standardele stabilite la titlul IV;

(bd)	dispune de suficiente elemente pentru a considera că sistemul juridic al țării terțe în cauză nu discriminează entitățile din UE;

(be)	țara terță în cauză aplică condiții de acces reciproc în cazul contrapartidelor centrale stabilite în UE și a pus în aplicare un regim de recunoaștere reciprocă;

(bf)	condițiile impuse contrapartidelor centrale din țara terță respectivă mențin un mediu concurențial echitabil între contrapartidele centrale din UE și cele din țara terță în cauză.

(3)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul -68 și pe baza unui aviz comun al AEVMP, ABE, SEBC și al autorităților competente responsabile de supravegherea celor trei membri compensatori stabiliți în statele membre ale UE care au cele mai mari contribuții la fondul de garantare al contrapartidei centrale , prin care atestă faptul că dispozițiile legale și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe garantează că contrapartidele centrale autorizate în acea țară respectă cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele care decurg din prezentul regulament și fac obiectul unei supravegheri și al unui control al aplicării normelor eficiente și continue în țara terță respectivă.

(4)   AEVMP, ABE, SEBC și autoritățile competente responsabile de supravegherea celor trei membri compensatori stabiliți în state membre ale UE care au cele mai mari contribuții la fondul de garantare al contrapartidei centrale încheie acorduri de cooperare cu autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror cadre juridice și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (3). Acordurile în cauză specifică cel puțin:

(a)	mecanismul pentru schimbul de informații dintre AEVMP , autoritățile competente conform alineatului (1) și autoritățile competente ale țărilor terțe respective;

(b)	procedurile de coordonare a activităților de supraveghere;

(ba)	procedurile de retragere a autorizației acordate contrapartidei centrale.

Titlul IV

Cerințe aplicabile contrapartidelor centrale

Capitolul 1

Cerințe organizatorice

Articolul 24

Dispoziții generale

(1)   Contrapartidele centrale dispun de un sistem robust de guvernanță, care include o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse, precum și mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile viabile.

(2)   Contrapartidele centrale adoptă politici și proceduri suficient de eficace pentru a asigura respectarea prezentului regulament, inclusiv respectarea tuturor prevederilor acestuia de către propriii manageri și angajați.

(3)   Contrapartidele centrale mențin și utilizează o structură organizatorică adecvată pentru a le asigura continuitatea și funcționarea corespunzătoare în cursul prestării serviciilor și al desfășurării activităților. Ele utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționate.

(4)   Contrapartidele centrale mențin o separare clară între organizarea ierarhică pentru administrarea riscului și cea pentru celelalte operațiuni pe care le desfășoară.

(5)   Contrapartidele centrale adoptă, aplică și mențin o politică de remunerare care promovează o administrare a riscurilor eficientă și sănătoasă și care nu creează stimulente pentru relaxarea standardelor în materie de riscuri.

(6)   Contrapartidele centrale mențin sisteme informatice adecvate pentru a face față complexității, diversității și tipului de servicii prestate și activități desfășurate, astfel încât să asigure standarde ridicate de siguranță și integritatea și confidențialitatea informațiilor păstrate.

(6a)     Contrapartidele centrale se asigură că informațiile referitoare la tranzacții sau la clienți primite în legătură cu contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere care sunt compensate în temeiul prezentului regulament sunt utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii cerințelor sale și nu sunt folosite sau exploatate comercial, cu excepția cazului în care clientul căruia îi aparțin informațiile își dă în prealabil acordul scris în acest sens.

(7)   Contrapartidele centrale fac publice în mod gratuit sistemul de guvernanță și regulile care le sunt aplicabile , inclusiv criteriile de eligibilitate pentru membrii compensatori .

(8)   Contrapartidele centrale sunt supuse unor controale de audit frecvente și independente. Rezultatele acestor controale se transmit consiliului de administrație și se pun la dispoziția autorității competente.

(9)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze conținutul minim al regulilor și al sistemului de guvernanță menționate la alineatele (1)-(8).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 . [AM 19]

▐

Articolul 25

Conducerea și consiliul de administrație

(1)   Personalul de conducere are o bună reputație și o experiență suficientă pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale.

(2)   Consiliul de administrație al contrapartidei centrale are în componența sa membri independenți în proporție de cel puțin o treime și în număr minim de doi. Clienții membrilor compensatori sunt reprezentați în consiliul de administrație. Remunerarea membrilor independenți și a celorlalți membri fără funcție executivă ai consiliului de administrație nu este legată de rezultatele contrapartidei centrale.

Membrii consiliului, inclusiv cei independenți, au o bună reputație și cunoștințe de specialitate corespunzătoare în domeniul serviciilor financiare, al administrării riscului și al serviciilor de compensare.

(3)   Contrapartidele centrale stabilesc cu claritate rolurile și responsabilitățile consiliului de administrație și pun procesul-verbal al ședințelor consiliului la dispoziția autorității competente și a auditorilor .

Articolul 26

Comitetul de risc

(1)   Contrapartidele centrale instituie un comitet de risc compus din diferite grupuri de reprezentanți, inclusiv reprezentanți ai membrilor lor compensatori , clienți ai membrilor lor compensatori, experți independenți și reprezentanți ai autorității competente pentru contrapartida centrală, cu condiția ca reprezentanții clienților să fie diferiți de reprezentanții membrilor compensatori . Niciunul dintre grupurile de reprezentanți nu deține majoritatea în comitetul de risc. Comitetul de risc poate invita la ședințele sale angajați ai contrapartidei centrale, fără ca aceștia să aibă drept de vot. Recomandările comitetului de risc sunt independente de orice influență directă din partea conducerii contrapartidei centrale.

(2)   Contrapartidele centrale stabilesc cu claritate mandatul comitetului de risc, sistemul de guvernanță adoptat pentru a garanta independența acestuia, procedurile operaționale, criteriile de admitere și mecanismul de alegere a membrilor comitetului. Sistemul de guvernanță este accesibil public autorităților competente și prevede cel puțin faptul că acest comitet este prezidat de un expert independent, este în subordinea directă a consiliului de administrație sau, în cazul unei structuri organizatorice duale, a comitetului executiv și se reunește în ședințe regulate.

(3)   Comitetul de risc oferă recomandări consiliului de administrație sau, în cazul unei structuri organizatorice duale, comitetului executiv cu privire la măsurile care pot afecta administrarea riscurilor contrapartidei centrale, cum ar fi, de exemplu, o modificare semnificativă a modelului de risc, a procedurilor în caz de nerespectare a obligațiilor de plată, a criteriilor de acceptare a membrilor compensatori, compensarea unor noi categorii de instrumente financiare sau externalizarea anumitor funcții . Nu sunt necesare recomandări ale comitetului de risc pentru operațiunile zilnice ale contrapartidei centrale. În situații de urgență se depun eforturi rezonabile pentru consultarea comitetului de risc .

(4)   Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a fi corect informate, membrii comitetului de risc sunt supuși obligației de confidențialitate. Atunci când președintele comitetului de risc constată că un membru se află într-o situație de conflict de interese efectiv sau potențial în raport cu o anumită chestiune, membrul respectiv nu are dreptul de a vota asupra acelei chestiuni.

(5)   Contrapartidele centrale informează de îndată autoritatea competentă în legătură cu orice decizie a consiliului de administrație de a nu urma recomandările făcute de comitetul de risc.

(6)   Contrapartidele centrale permit clienților membrilor compensatori să devină membri ai comitetului de risc sau instituie mecanisme adecvate de consultare care să garanteze că interesele clienților membrilor compensatori sunt reprezentate corespunzător.

Articolul 27

Evidența datelor

(1)   Contrapartidele centrale păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani toate datele referitoare la serviciile prestate și la activitățile desfășurate, pentru a permite autorității competente să monitorizeze respectarea de către contrapartidele centrale a cerințelor prezentului regulament.

(2)   Contrapartidele centrale păstrează, pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la încetarea contractelor, toate informațiile referitoare la contractele pe care le-au procesat. Informațiile permit cel puțin identificarea clauzelor inițiale ale unei tranzacții, înainte de compensarea acesteia de către contrapartida centrală în cauză.

(3)   Contrapartidele centrale pun la dispoziția autorității competente și a AEVMP, la cerere, evidențele și informațiile menționate la alineatele (1) și (2) și toate informațiile referitoare la pozițiile contractelor care au fost compensate, indiferent de locul de executare a tranzacțiilor.

(4)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile evidențelor și ale informațiilor care trebuie păstrate, menționate la alineatele (1) și (2) și, dacă este cazul, o perioadă mai lungă de păstrare a evidențelor .

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

(5)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatelor (1) și (2), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formatul evidențelor și al informațiilor care trebuie păstrate. AEVMP înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 30 iunie 2012.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

▐

Articolul 28

Acționari și asociați care dețin o participație calificată

(1)   Autoritatea competentă nu acordă autorizația unei contrapartide centrale înainte de a i se comunica identitatea acționarilor sau a asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin o participație calificată și valoarea acestei participații.

(2)   Autoritatea competentă refuză acordarea autorizației unei contrapartide centrale dacă, ținând cont de necesitatea unei administrări sănătoase și prudente a contrapartidei centrale, nu are certitudinea că acționarii sau asociații cu participații calificate au calitățile adecvate.

(3)   În cazul în care există legături strânse între contrapartida centrală și alte persoane fizice sau juridice, autoritatea competentă nu eliberează autorizația decât dacă aceste legături nu o împiedică să își exercite în mod eficient funcția de supraveghere.

(4)   Dacă persoanele menționate la alineatul (1) exercită o influență care poate prejudicia administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a pune capăt acestei situații sau retrage autorizația contrapartidei centrale .

(5)   Autoritatea competentă refuză autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care contrapartida centrală are legături strânse sau anumite dificultăți legate de aplicarea actelor respective o împiedică să își exercite în mod eficient funcția de supraveghere.

Articolul 29

Informarea autorităților competente

(1)   Contrapartidele centrale notifică autorității competente a statului membru în care sunt stabilite orice modificare la nivelul conducerii și îi furnizează acesteia toate informațiile necesare pentru a evalua dacă membrii consiliului de administrație au o reputație bună și o experiență suficientă.

În cazul în care comportamentul unui membru al consiliului de administrație este susceptibil de a prejudicia administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale, autoritatea competentă ia măsurile care se impun, inclusiv înlăturarea membrului respectiv din consiliul de administrație.

(2)   Orice persoană fizică sau juridică, acționând individual sau concertat (denumită în continuare „achizitorul potențial”), care a decis fie să achiziționeze, direct sau indirect, o participație calificată într-o contrapartidă centrală, fie să majoreze, direct sau indirect, o participație calificată într-o contrapartidă centrală, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să fie egală sau mai mare de 10 %, 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât contrapartida centrală să devină filiala sa (denumită în continuare „achiziția propusă”), notifică în prealabil în scris autoritățile competente ale contrapartidei centrale în cadrul căreia intenționează să achiziționeze sau să majoreze o participație calificată, indicând valoarea participației vizate și informațiile pertinente menționate la articolul 30 alineatul (4).

Orice persoană fizică sau juridică care a decis să vândă, direct sau indirect, o participație calificată într-o contrapartidă centrală (denumită în continuare „vânzătorul potențial”), notifică în prealabil în scris autoritatea competentă, indicând mărimea participației vizate. Persoana respectivă notifică, de asemenea, autoritatea competentă atunci când decide să își reducă participația calificată, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să scadă sub 10 %, 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât contrapartida centrală să înceteze să mai fie filiala sa.

Autoritatea competentă transmite achizitorului sau vânzătorului potențial, imediat și în orice caz termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării menționate la alineatul (2) sau de la primirea informațiilor menționate la alineatul (3), o confirmare scrisă de primire.

Autoritatea competentă are la dispoziție o perioadă de cel mult șaizeci de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării și a tuturor documentelor care trebuie anexate notificării pe baza listei menționate la articolul 30 alineatul (4) (denumită în continuare „perioada de evaluare”), pentru a efectua evaluarea menționată la articolul 30 alineatul (1) (denumită în continuare „evaluarea”).

În momentul transmiterii confirmării de primire, autoritatea competentă comunică achizitorului sau vânzătorului potențial data de expirare a perioadei de evaluare.

(3)   În cursul perioadei de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a perioadei respective, autoritatea competentă poate, dacă este necesar, să solicite informațiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. Această solicitare se face în scris, precizându-se informațiile suplimentare necesare.

Perioada de evaluare se întrerupe între data solicitării de informații de către autoritatea competentă și data primirii răspunsului achizitorului potențial la această solicitare. Întreruperea nu poate depăși douăzeci de zile lucrătoare. Eventualele solicitări suplimentare formulate de autoritatea competentă în vederea completării sau clarificării informațiilor sunt la discreția autorității competente, dar nu pot conduce la întreruperea perioadei de evaluare.

(4)   Autoritatea competentă poate prelungi perioada de întrerupere menționată la alineatul (3) paragraful al doilea cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care achizitorul sau vânzătorul potențial este:

(a)	stabilit sau supus unor reglementări din afara Uniunii;

(b)

o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentului regulament sau al Directivelor 73/239/EEC, 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (29), 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă (30), sau directivele 2002/83/EC, 2003/41/EC, 2004/39/EC, 2005/68/EC, 2006/48/EC, 2009/65/EC sau 2011/61/EU.

(5)   În cazul în care, la finalizarea evaluării, autoritatea competentă decide să se opună achiziției propuse, aceasta informează în scris achizitorul potențial în termen de două zile lucrătoare și fără a depăși perioada de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislația națională, la cererea achizitorului potențial, se poate pune la dispoziția publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Statele membre pot permite însă autorităților competente să facă publică motivarea respectivă și în absența unei cereri din partea achizitorului potențial.

(6)   Dacă autoritatea competentă nu se opune achiziției propuse în perioada de evaluare, achiziția se consideră aprobată.

(7)   Autoritatea competentă poate stabili un termen maxim pentru finalizarea achiziției propuse, pe care îl poate prelungi, dacă este necesar.

(8)   Statele membre nu pot impune, pentru notificarea autorității competente și pentru aprobarea de către aceasta a achizițiilor directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot, cerințe mai stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 30

Evaluarea

(1)   La examinarea notificării prevăzute la articolul 29 alineatul (2) și a informațiilor menționate la articolul 29 alineatul (3), pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale vizate de achiziția propusă și ținând seama de influența probabilă a achizitorului potențial asupra contrapartidei centrale, autoritatea competentă evaluează caracterul adecvat al achizitorului potențial, precum și soliditatea financiară a achiziției propuse, pe baza tuturor criteriilor următoare:

(a)	reputația și soliditatea financiară a achizitorului potențial;

(b)	reputația și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea contrapartidei centrale în urma achiziției propuse;

(c)	capacitatea sau incapacitatea contrapartidei centrale de a respecta dispozițiile prezentului regulament în mod continuu;

(d)

existența unor motive rezonabile de a suspecta că este în curs sau a avut loc o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a unor acte de terorism în înțelesul articolului (1) din Directiva 2005/60/CE în legătură cu achiziția propusă sau că achiziția propusă ar putea crește riscul unor asemenea acte.

La evaluarea solidității financiare a achizitorului potențial, autoritatea competentă acordă o atenție specială tipului de activități desfășurate și preconizate în cadrul contrapartidei centrale vizate de achiziția propusă.

La evaluarea capacității contrapartidei centrale de a respecta dispozițiile prezentului regulament, autoritatea competentă verifică în special dacă grupul din care contrapartida centrală va face parte are o structură care permite exercitarea unei supravegheri eficace, schimbul eficace de informații între autoritățile competente și stabilirea repartizării responsabilităților între autoritățile competente.

(2)   Autoritățile competente se pot opune achiziției propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens pe baza criteriilor prevăzute la alineatul (1) sau dacă informațiile furnizate de achizitorul potențial sunt incomplete.

(3)   Statele membre nu impun condiții prealabile în ceea ce privește nivelul participației care urmează să fie achiziționată și nici nu permit autorităților lor competente să examineze achiziția propusă din punctul de vedere al nevoilor economice ale pieței.

(4)   Statele membre fac publică o listă cu informațiile necesare pentru a realiza evaluarea și care trebuie furnizate autorităților competente în momentul notificării prevăzute la articolul 29 alineatul (2). Informațiile solicitate trebuie să fie proporționate și adaptate la natura achizitorului potențial și a achiziției propuse. Statele membre nu solicită informații care nu prezintă relevanță pentru o evaluare prudențială.

(5)   Prin derogare de la articolul 29 alineatele (2), (3) și (4), în cazul în care două sau mai multe achiziții sau majorări propuse de participații calificate pentru aceeași contrapartidă centrală au fost notificate autorității competente, aceasta tratează achizitorii potențiali în mod nediscriminatoriu.

(6)   Autoritățile competente implicate se consultă reciproc pentru efectuarea evaluării, atunci când achizitorul potențial este:

(a)

o altă contrapartidă centrală, o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții, un operator de piață, un operator al unui sistem de decontare a titlurilor de valoare, o societate de administrare a OPCVM-urilor sau un administrator al unui fond de investiții alternative autorizat într-un alt stat membru;

(b)

societatea-mamă a altei contrapartide centrale, a unei instituții de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei societăți de investiții, a unui operator de piață, a unui operator al unui sistem de decontare a titlurilor de valoare, a unei societăți de administrare a OPCVM-urilor sau a unui administrator al unui fond de investiții alternative autorizat într-un alt stat membru;

(c)

o persoană fizică sau juridică care controlează o altă contrapartidă centrală, o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții, un operator de piață, un operator al unui sistem de decontare a titlurilor de valoare, o societate de administrare a OPCVM-urilor sau un administrator al unui fond de investiții alternative autorizat într-un alt stat membru.

(7)   Autoritățile competente își furnizează reciproc informații esențiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Acestea își comunică, la cerere, orice informație relevantă și, din proprie inițiativă, orice informație esențială. Orice decizie a autorității competente care a autorizat contrapartida centrală vizată de achiziția propusă indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă de achizitorul potențial.

Articolul 31

Conflictul de interese

(1)   Contrapartidele centrale mențin și aplică reguli organizaționale și administrative scrise eficiente pentru identificarea și administrarea conflictelor de interese care pot apărea între ele, inclusiv managerii și personalul lor sau orice persoană legată de ele direct sau indirect printr-un raport de control sau de legături strânse, și membrii lor compensatori sau clienții acestora sau între aceștia. Contrapartidele centrale mențin și aplică proceduri de soluționare adecvate pentru eliminarea conflictelor de interese .

(2)   Atunci când regulile organizaționale sau administrative ale unei contrapartide centrale pentru administrarea conflictelor de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu un grad rezonabil de certitudine, prevenirea riscurilor de prejudiciere a intereselor unui membru compensator sau ale unui client, contrapartida centrală în cauză îi descrie cu claritate membrului compensator natura generală sau sursele conflictelor de interese, înainte de a accepta noi tranzacții din partea acestuia. ▐

(3)   Atunci când contrapartida centrală este o societate-mamă sau o filială, regulile scrise iau totodată în considerare toate circumstanțele de care contrapartida centrală are sau ar trebui să aibă cunoștință și care pot duce la un conflict de interese ce decurge din structura și activitățile altor întreprinderi cu care contrapartida centrală are o relație de societate-mamă sau de filială.

(4)   Regulile scrise stabilite conform alineatului (1) cuprind următoarele:

(a)	circumstanțele care constituie sau pot da naștere unui conflict de interese care riscă să prejudicieze interesele unuia sau ale mai multor membri compensatori sau clienți;

(b)	procedurile care trebuie urmate și măsurile care trebuie adoptate pentru gestionarea conflictelor respective.

(5)   Contrapartidele centrale iau toate măsurile rezonabile pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor păstrate în sistemele lor și împiedică utilizarea acestor informații pentru alte activități economice. Informațiile sensibile înregistrate de o contrapartidă centrală nu pot fi utilizate în scop comercial de nicio altă persoană fizică sau juridică cu care contrapartida centrală respectivă are o relație de societate-mamă sau de filială.

Articolul 32

Continuitatea activității

(1)   Contrapartidele centrale prevăd, aplică și mențin o politică adecvată de continuitate a activității și un plan de recuperare în caz de dezastru cu scopul de a asigura conservarea funcțiilor lor, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor. Planul permite cel puțin reluarea tuturor tranzacțiilor aflate în curs în momentul întreruperii, pentru a permite contrapartidei centrale să continue să funcționeze în condiții de certitudine și să efectueze compensarea la data stabilită.

(1a)     Contrapartidele centrale stabilesc, aplică și mențin o procedură adecvată pentru a asigura decontarea corectă și la timp sau transferul activelor clienților în caz de retragere a autorizației în urma unei decizii luate conform articolului 16.

(2)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice conținutul minim al planului de continuitate a activității și nivelul minim al serviciilor pe care trebuie să îl garanteze planul de recuperare în caz de dezastru.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 32a

Procesarea automată a operațiunilor

(1)     Pentru a promova procesarea automată a operațiunilor (straight-through processing- STP) în întregul flux al tranzacțiilor, contrapartidele centrale folosesc sau adaptează în sistemele lor pentru participanții și infrastructurile de piață cu care au o interfață, în procedurile de comunicare cu participanții și cu infrastructurile de piață cu care au o interfață, procedurile și standardele internaționale de comunicare relevante pentru mesagerie și date de referință pentru a facilita compensarea și decontarea eficientă în cadrul sistemelor.

(2)     Pentru a asigura aplicarea uniformă, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice procesul de definire a procedurilor și standardelor de comunicare internaționale pentru mesagerie și date de referință care trebuie considerate relevante în sensul alineatului (1).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

Articolul 33

Externalizarea

(1)   Atunci când o contrapartidă centrală externalizează funcții operaționale, servicii sau activități, aceasta rămâne pe deplin răspunzătoare de îndeplinirea tuturor obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament și respectă în orice moment condițiile următoare:

(a)	externalizarea nu atrage după sine delegarea responsabilității contrapartidei centrale;

(b)	relația și obligațiile contrapartidei centrale față de membrii săi compensatori sau, dacă este cazul, clienții lor, rămân neschimbate;

(c)	condițiile de autorizare a contrapartidei centrale rămân neschimbate;

(d)	externalizarea nu împiedică exercitarea funcțiilor de supraveghere și control , inclusiv accesul la fața locului la informațiile aferente disponibile la furnizorul de servicii;

(e)	externalizarea nu are ca efect privarea contrapartidei centrale de sistemele și mijloacele de control necesare pentru gestionarea riscurilor cu care se confruntă;

(ea)	furnizorul de servicii aplică cerințe privind continuitatea activității echivalente celor care ar trebui respectate de contrapartida centrală conform cadrului său intern de supraveghere;

(f)

contrapartida centrală păstrează expertiza și resursele necesare pentru a evalua calitatea serviciilor prestate și adecvarea capitalului și a structurii organizatorice a prestatorului de servicii și pentru a superviza cu eficacitate funcțiile externalizate și a gestiona riscurile aferente externalizării; contrapartida centrală supervizează aceste funcții și gestionează riscurile respective în permanență;

(g)	contrapartida centrală are acces direct la informațiile pertinente ale funcțiilor externalizate;

(h)	atunci când este necesar și fără a aduce atingere responsabilității contrapartidei centrale de se conforma cerințelor prezentului regulament, furnizorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă în privința funcțiilor externalizate;

(i)

furnizorul de servicii protejează informațiile sensibile și confidențiale legate de contrapartida centrală și de membrii săi compensatori și clienți. În cazul în care furnizorul de servicii își are sediul într-un stat terț, standardele de protecție a datelor din acest stat terț trebuie să fie echivalente cu standardele de protecție a datelor în vigoare în Uniune.

(ia)	furnizorul de servicii se supune în țara în care are sediul aceluiași regim juridic ca și contrapartida centrală în ceea ce privește continuitatea activității și protecția datelor;

(ib)	activitățile legate de gestionarea riscurilor nu se externalizează.

(2)   Autoritatea competentă impune contrapartidei centrale obligația de a defini și repartiza cu claritate drepturile și obligațiile sale și cele ale prestatorului de servicii în cadrul unui acord scris.

(3)   Contrapartidele centrale pun la dispoziția autorității competente, la cerere, toate informațiile necesare pentru ca aceasta să poată evalua conformitatea desfășurării activităților externalizate cu cerințele prezentului regulament.

Capitolul 2

Reguli de conduită

Articolul 34

Dispoziții generale

(1)   Atunci când prestează servicii membrilor săi compensatori și, dacă este cazul, clienților acestora, contrapartida centrală trebuie să acționeze corect și cu profesionalism, pentru a servi interesele acestor membri compensatori și clienți, și să practice o administrare sănătoasă a riscurilor.

(2)   Contrapartidele centrale trebuie să aibă reguli accesibile, transparente și echitabile pentru gestionarea promptă a reclamațiilor.

Articolul 35

Condiții de participare

(1)   Contrapartidele centrale stabilesc categoriile de membri compensatori admisibili și criteriile de admitere. Aceste criterii sunt nediscriminatorii, transparente și obiective, pentru a asigura accesul deschis și echitabil la contrapartida centrală și pentru ca membrii compensatori să aibă resurse și capacitate operațională suficiente pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din participarea la o contrapartidă centrală. Criteriile care restricționează accesul sunt permise numai în măsura în care au obiectivul de a controla riscul la care este expusă contrapartida centrală. Instituțiile financiare nu trebuie să fie împiedicate în mod necompetitiv sau nerezonabil să devină membri compensatori.

(2)   Contrapartidele centrale se asigură de aplicarea în permanență a criteriilor menționate la alineatul (1) și au acces rapid la informațiile pertinente pentru evaluarea acestei aplicări. Contrapartidele centrale efectuează, cel puțin o dată pe an, o examinare completă a respectării prevederilor prezentului articol de către membrii lor compensatori.

(3)   Membrii compensatori care compensează tranzacții în numele clienților lor trebuie să dispună de resurse financiare și capacitate operațională suplimentare suficiente pentru realizarea acestei activități. Normele contrapartidei centrale privind membrii compensatori trebuie să îi permită colectarea de informații de bază pentru identificarea, monitorizarea și gestionarea concentrațiilor relevante de riscuri legate de furnizarea de servicii către clienți. Membrii compensatori informează contrapartida centrală, la cerere, în legătură cu criteriile și dispozițiile adoptate pentru a le permite clienților lor să aibă acces la serviciile contrapartidei centrale. Răspunderea pentru supravegherea clienților, precum și pentru respectarea obligațiilor acestora rămâne în sarcina membrilor compensatori. Criteriile respective trebuie să fie nediscriminatorii.

(4)   Contrapartidele centrale trebuie să dispună de proceduri obiective și transparente pentru suspendarea și pentru retragerea în mod ordonat a membrilor compensatori care nu mai îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1).

(5)   Contrapartidele centrale pot refuza accesul membrilor compensatori care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1) numai dacă motivează această decizie în scris și pe baza unei analize exhaustive a riscurilor.

(6)   Contrapartidele centrale le pot impune membrilor compensatori obligații suplimentare specifice, cum este, de exemplu, participarea la licitații pentru pozițiile unui membru compensator aflat în situație de default. Aceste obligații suplimentare trebuie să fie proporționale cu riscul creat de membrul compensator și nu limitează participarea la anumite categorii de membri compensatori.

Articolul 36

Transparență

(1)   Contrapartidele centrale fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor pe care le prestează. Ele fac publice prețurile și comisioanele aferente fiecărui serviciu și fiecărei funcții furnizate separat, inclusiv reducerile și rabaturile și condițiile pentru a beneficia de acestea. Contrapartidele centrale permit membrilor lor compensatori și, dacă este cazul, clienților acestora, accesul separat la fiecare serviciu.

(2)   Contrapartidele centrale informează membrii compensatori și clienții în legătură cu riscurile economice aferente serviciilor furnizate.

(3)   Contrapartidele centrale fac publice membrilor lor compensatori și autorității competente informațiile legate de prețuri utilizate la calcularea expunerilor la sfârșitul zilei față de membrii compensatori.

Contrapartidele centrale fac publice volumele tranzacțiilor compensate pentru fiecare categorie de instrumente compensate de contrapartida centrală în mod agregat.

(3a)     Contrapartidele centrale fac publice cerințele operaționale și tehnice legate de protocoalele de comunicare care cuprind conținutul și formatul mesajelor folosite pentru a interacționa cu părți terțe, inclusiv cu cele menționate la articolul 5.

(3b)     Contrapartidele centrale fac publice orice acte de încălcare de către membrii compensatori a criteriilor menționate la articolul 35 alineatele (1) și (2), cu excepția cazurilor în care autoritatea competentă, după consultarea AEVMP, consideră că divulgarea acestor informații ar putea constitui o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii în piețe.

Articolul 37

Segregare și portabilitate

(1)   Contrapartidele centrale țin o evidență și o contabilitate care să le permită, în orice moment și fără întârziere, să identifice și să segrege activele și pozițiile unui membru compensator de activele și pozițiile oricărui alt membru compensator și de activele proprii. În cazul în care o contrapartidă centrală efectuează un depozit de active și fonduri la o parte terță, aceasta se asigură că activele și fondurile ce aparțin unui membru compensator sunt separate de activele și fondurile ce aparțin contrapartidei centrale sau altor membri compensatori și de activele și fondurile ce aparțin respectivei terțe părți.

(2)    Membrul compensator distinge în cadrul unor conturi diferite deținute la o contrapartidă centrală ▐ pozițiile membrului compensator respectiv de cele ale clienților săi.

(2a)     Membrii compensatori disting în cadrul unor conturi diferite deținute la o contrapartidă centrală pozițiile fiecărui client („segregare completă”). Membrii compensatori acordă clienților posibilitatea de a-și înregistra pozițiile deținute la o contrapartidă centrală în conturi colective prin depunerea unei cereri scrise în care solicită acest lucru.

(3)     Contrapartidele centrale și membrii compensatori fac publice nivelurile de protecție și costurile aferente diferitelor niveluri de segregare pe care le oferă. Detaliile diferitelor niveluri de segregare includ o descriere a principalelor implicații juridice ale nivelurilor respective de segregare oferite, inclusiv informații despre legislația aplicabilă privind insolvența din jurisdicția competentă. Contrapartidele centrale solicită membrilor compensatori să își informeze clienții despre aceste riscuri și costuri.

(3a)     Contrapartida centrală ține evidențe care să îi permită, în orice moment și fără întârziere, să identifice activele înscrise în fiecare cont ținut în conformitate cu prezentul articol.

(3b)     Contrapartida centrală își structurează contractele pentru a garanta că, în cazul în care se aplică segregarea completă, aceasta poate facilita transferul pozițiilor și garanțiilor clienților unui membru aflat în situație de default către unul sau mai mulți participanți.

(4)   Cu condiția ca un client să beneficieze de segregare completă , se aplică anexa III partea 2 punctul 6 din Directiva 2006/48/CE.

(5)     Statele membre garantează că legislația internă privind insolvența include derogări suficiente pentru a permite contrapartidelor centrale să îndeplinească obiectivele și cerințele menționate în aceste dispoziții.

Printre evenimentele declanșatore în cauză se numără insolvența unui membru compensator și evenimente conexe precum neîndeplinirea obligațiilor existente.

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze în detaliu evenimentele relevante.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al treilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

Capitolul 3

Cerințe prudențiale

Articolul 38

Administrarea expunerilor

Contrapartida centrală măsoară și evaluează lichiditatea și expunerile de credit față de fiecare membru compensator și, dacă este cazul, față de o altă contrapartidă centrală cu care a încheiat un acord de interoperabilitate, în timp cvasi-real. Contrapartida centrală trebuie, atunci când este posibil, să identifice, să monitorizeze și să administreze riscurile potențiale asociate cu tranzacțiile de compensare ale membrilor compensatori efectuate în numele clienților. Contrapartida centrală are un acces rapid și pe bază nediscriminatorie la sursele adecvate de stabilire a prețurilor pentru a-și măsura expunerile în mod eficient. Acest acces trebuie să se realizeze la un cost rezonabil și cu respectarea drepturilor internaționale de proprietate intelectuală.

Articolul 39

Cerințe de marjă

(1)   Contrapartida centrală impune, cere și colectează marje de la membrii săi compensatori și, dacă este cazul, de la contrapartidele centrale cu care a încheiat acorduri de interoperabilitate, pentru a-și limita expunerile de credit. Autoritățile competente asigură respectarea de către contrapartidele centrale a standardelor privind marja minimă menționate la alineatul (5). Aceste standarde minime sunt adaptate în funcție de nivelul de risc și sunt revizuite periodic pentru a reflecta condițiile de piață curente, în special ca răspuns la situații urgente, dacă se consideră că o astfel de acțiune va reduce riscurile sistemice. Aceste marje trebuie să fie suficiente pentru a acoperi expunerile posibile despre care contrapartida centrală estimează că vor apărea până la lichidarea pozițiilor corespondente. Marjele trebuie să fie suficiente pentru a acoperi pierderile rezultate cel puțin din 99 % dintre variațiile expunerilor într-un interval de timp adecvat și să garanteze că contrapartida centrală își acoperă integral cu garanții expunerile față de toți membrii săi compensatori, iar dacă este cazul, și față de contrapartidele centrale cu care a încheiat acorduri de interoperabilitate, cel puțin zilnic.

În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP poate recalibra cerințele de marjă în situații de urgență dacă acest lucru este necesar pentru a reduce riscurile sistemice.

(2)   Pentru fixarea marjelor, contrapartida centrală adoptă modele și parametri care să surprindă caracteristicile de risc ale produselor compensate și să ia în calcul intervalul dintre colectările marjelor, lichiditatea pieței și posibilitatea apariției unor modificări pe durata tranzacției. Modelele și parametrii trebuie validați de către autoritatea competentă și trebuie să facă obiectul unui aviz în conformitate cu articolul 15.

(3)   Contrapartida centrală cere și colectează marjele pe durata unei zile (intraday), cel puțin atunci când pragurile predefinite sunt depășite.

(3a)     Contrapartida centrală cere și colectează marjele potrivite să acopere pozițiile înregistrate în fiecare cont ținut în conformitate cu articolul 37 în ceea ce privește instrumentele financiare specifice. Contrapartida centrală poate calcula marjele pentru un portofoliu de instrumente financiare doar atunci când corelația de preț în rândul instrumentelor financiare incluse în portofoliu este puternică și stabilă.

▐

(5)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, după consultarea ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze procentul și intervalul de timp adecvate menționate la alineatul (1) care trebuie luate în considerare pentru diversele categorii de instrumente financiare , precum și condițiile menționate la alineatul (3a) .

După consultarea ABE, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 40

Fondul de garantare

(1)    Pentru a limita și mai mult expunerile de credit față de membrii săi compensatori, contrapartida centrală menține un fond de garantare pentru acoperirea pierderilor care depășesc pierderile ce trebuie acoperite prin cerințele de marjă menționate la articolul 39, care decurg din situația de default a unuia sau mai multor membri compensatori, inclusiv deschiderea unei proceduri de insolvență.

(2)   Contrapartida centrală stabilește contribuțiile minime la fondul de garantare și criteriile de calculare a contribuției fiecărui membru compensator. Contribuțiile la fondul de garantare trebuie să fie proporționale cu expunerile fiecărui membru compensator, pentru a garanta că ele permit contrapartidei centrale cel puțin să reziste la situația de default a membrilor compensatori față de care are cele mai mari două expuneri.

(2a)     Contrapartida centrală elaborează scenarii pentru condiții de piață extreme dar plauzibile. Scenariile iau în calcul și perioadele cele mai volatile experimentate de piețele pe care contrapartida centrală își oferă serviciile, precum și o gamă de scenarii viitoare potențiale. Scenariile iau în considerare vânzarea neașteptată a resurselor financiare și reducerea rapidă a lichidităților de pe piață. Valoarea fondului de garantare include marjele calculate, în conformitate cu articolul 39, referitoare la pozițiile legate de scenariile ipotetice.

La calculul expunerilor de credit față de membrii săi compensatori, contrapartida centrală ține seama de următoarele:

(a)	expunerile fiecărui membru compensator conform înregistrărilor din fiecare cont ținut în conformitate cu articolul 37; și

(b)	dacă profiturile provenite din pozițiile proprii pot fi folosite pentru a acoperi pierderile din pozițiile clienților.

(3)   Contrapartida centrală poate institui mai multe fonduri de garantare pentru diferite categorii de instrumente pe care le compensează.

(3a)     Pentru a se asigura asigurarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, după consultarea ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile privind fondurile de garantare menționate la alineatele (1) și (3).

În strânsă cooperare cu SEBC, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până cel târziu la 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

Articolul 41

Alte mecanisme de control al riscului

(1)   Pe lângă capitalul prevăzut la articolul 12, contrapartida centrală trebuie să dispună de suficiente resurse financiare disponibile pentru a acoperi pierderile potențiale care depășesc pierderile care urmează să fie acoperite de marje și de fondul de garantare. Aceste resurse pot include orice alt fond de compensare prevăzut de membrii compensatori sau de alte părți, acorduri de împărțire a riscurilor, asigurări, fondurile proprii ale contrapartidei centrale, garanții furnizate de societatea-mamă sau altele similare. Aceste resurse sunt puse gratuit la dispoziția contrapartidei centrale și nu se utilizează la acoperirea pierderilor din exploatare.

(2)   ▐ Fondul de garantare menționat la articolul 40 și celelalte resurse financiare menționate la alineatul (1) trebuie să permită în orice moment contrapartidei centrale să reziste pierderilor potențiale în condiții de piață extreme, dar plauzibile. O contrapartidă centrală elaborează scenarii cu condiții de piață extreme, dar plauzibile.

(3)    Orice contrapartidă centrală își măsoară necesarul potențial de lichidități. O contrapartidă centrală trebuie să aibă în permanență acces la un nivel adecvat de lichidități pentru a-și desfășura serviciile și activitățile. În acest scop, contrapartida centrală trebuie să obțină liniile de credit necesare sau alte mijloace similare pentru a-și acoperi nevoile de lichidități în cazul în care resursele financiare aflate la dispoziția sa nu pot fi accesate imediat. Fiecare membru compensator, societate-mamă sau filială a acestuia furnizează cel mult 25 % din liniile de credit de care are nevoie contrapartida centrală.

(4)   Contrapartida centrală poate cere membrilor compensatori care nu se află în situație de default să furnizeze fonduri suplimentare în cazul apariției unei situații de default a unui alt membru compensator. Membrii compensatori ai unei contrapartide centrale trebuie să aibă o expunere limitată față de aceasta.

(5)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, după consultarea ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condițiile extreme menționate la alineatul (2) cărora contrapartidele centrale trebuie să le reziste.

După consultarea ABE, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 42

Ordinea utilizării fondurilor în situații de default

(1)   Contrapartidele centrale utilizează marjele depuse de membrul compensator aflat în situație de default cu prioritate față de celelalte resurse financiare pentru acoperirea pierderilor.

(2)   Atunci când marjele depuse de membrul compensator aflat în situație de default nu sunt suficiente pentru acoperirea pierderilor suportate de contrapartida centrală, aceasta utilizează contribuția la fondul de garantare a membrului respectiv pentru acoperirea pierderilor.

(3)   Contrapartidele centrale utilizează contribuțiile la fondul de garantare și alte contribuții ale membrilor compensatori care nu se află în situație de default numai după epuizarea contribuțiilor membrului aflat în situație de default și ▐ a fondurilor proprii menționate la articolul 41 alineatul (1).

(4)   Contrapartidele centrale nu au dreptul de a utiliza marjele depuse de membrii compensatori care nu se află în situație de default pentru a acoperi pierderile care rezultă din situația de default a unui alt membru compensator.

Articolul 43

Cerințe în materie de garanții

(1)   Contrapartidele centrale acceptă garanții foarte lichide , de exemplu numerar, aur, obligațiuni de stat și obligațiuni corporative de înaltă calitate, cu un risc de credit și de piață minim pentru acoperirea expunerilor inițiale și curente față de membrii compensatori. În cazul contrapartidelor nefinanciare, contrapartidele centrale pot accepta garanții bancare, ținând seama de aceste garanții în evaluarea expunerii față de o bancă care exercită funcția de membru compensator. Contrapartidele centrale aplică marje adecvate la valoarea activelor, care reflectă posibilitatea ca valoarea acestora să scadă în intervalul dintre ultima lor reevaluare și momentul probabil al lichidării lor. La stabilirea garanțiilor acceptabile și a marjelor corespondente, contrapartidele centrale iau în calcul riscul de lichiditate care rezultă în urma situației de default a unui participant la piață și riscul de concentrare pe anumite active care poate apărea într-un asemenea caz. Aceste standarde minime sunt adaptate în funcție de nivelul de risc și sunt revizuite periodic pentru a reflecta condițiile de piață curente, în special ca răspuns la situații urgente, dacă se consideră că o astfel de acțiune va reduce riscurile sistemice.

(2)   Dacă este adecvat și suficient de prudent, contrapartidele centrale pot accepta ca garanție pentru acoperirea cerințelor de marjă activul suport al contractului cu instrumente financiare derivate sau al instrumentului financiar care generează expunerea contrapartidei centrale.

(3)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, după consultarea CERS și ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipul de garanții care pot fi considerate foarte lichide și marjele menționate la alineatul (1).

După consultarea SEBC și ABE, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până cel târziu la 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 44

Politica de investiții

(1)   Contrapartidele centrale își investesc resursele financiare numai în instrumente financiare foarte lichide, cu un risc de piață și de credit minim , de exemplu în rezerve constituite la o bancă centrală din UE . Investițiile trebuie să poată fi lichidate rapid, cu un efect negativ minim asupra prețurilor.

(1a)     Capitalul, împreună cu rezultatul și rezervele unei contrapartide centrale care nu sunt investite în conformitate cu alineatul (1), nu se ia în considerare în sensul articolului 12 alineatul (2).

(2)   Instrumentele financiare depuse ca marje se depun la operatori ai sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare care garantează un acces nediscriminatoriu al contrapartidelor centrale și protecția deplină a instrumentelor respective. Contrapartidele centrale trebuie să aibă un acces rapid la instrumentele financiare, în caz de necesitate. Contrapartidele centrale trebuie să exercite un control riguros asupra reipotecării garanțiilor membrilor compensatori, sub rezerva examinării acestei reipotecări de către AEVMP.

(3)   Contrapartidele centrale nu își investesc capitalul sau sumele care rezultă din cerințele menționate la articolele 39, 40 și 41 în propriile lor titluri de valoare sau în cele ale societății-mamă sau ale filialei lor.

(4)   Contrapartidele centrale țin cont de expunerile lor globale la riscul de credit față de debitorii individuali atunci când iau deciziile de investiții și se asigură că expunerea globală față de oricare debitor individual se încadrează în limitele acceptabile de concentrare.

(5)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP, după consultarea ABE, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze instrumentele financiare foarte lichide menționate la alineatul (1) și limitele de concentrare menționate la alineatul (4).

După consultarea ABE, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 45

Proceduri în situațiile de default

(1)   Contrapartidele centrale instituie procedurile detaliate care trebuie urmate atunci când un membru compensator nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 35 în termenul și conform procedurilor pe care le-au stabilit. Contrapartida centrală definește în detaliu procedurile care trebuie urmate în cazul în care insolvența unui membru compensator nu este stabilită de ea însăși. Procedurile se revizuiesc anual.

(2)   Contrapartidele centrale intervin rapid pentru a limita pierderile și presiunile asupra lichidității care apar în situațiile de default și se asigură că închiderea pozițiilor unui membru compensator nu le perturbă operațiunile și nu îi expun pe membrii compensatori care nu se află în situație de default la pierderi pe care nu le pot anticipa sau controla.

(3)   Contrapartidele centrale informează de îndată autoritatea competentă. Autoritatea competentă informează imediat autoritatea responsabilă de supravegherea membrului compensator aflat în situație de default dacă contrapartida centrală consideră că membrul compensator nu va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile viitoare și intenționează să îl declare pe acesta ca fiind în situație de default.

(4)   Contrapartidele centrale stabilesc caracterul executoriu al procedurilor pentru situațiile de default. Contrapartidele centrale iau toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că dispun de competența juridică necesară pentru a lichida pozițiile proprii ale membrului compensator aflat în situație de default și a transfera sau lichida pozițiile clienților membrului respectiv.

Articolul 46

Examinarea modelelor, simulări de criză și testări ex-post (back testing)

(1)   Contrapartidele centrale examinează periodic modelele și parametrii adoptați pentru calcularea cerințelor de marjă, a contribuțiilor la fondul de garantare, a cerințelor în materie de garanții și a altor mecanisme de control al riscului. Contrapartidele centrale supun modelele unor simulări de criză periodice și riguroase pentru a le evalua reziliența în condiții de piață extreme dar plauzibile și efectuează testări ex-post pentru a evalua fiabilitatea metodei adoptate. Contrapartidele centrale informează autoritatea competentă în legătură cu rezultatele testelor efectuate și trebuie să obțină validarea din partea acesteia înainte de a adopta modificări ale modelelor sau ale parametrilor.

(2)   Contrapartidele centrale testează periodic aspectele esențiale ale procedurilor pentru situațiile de default și iau toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că toți membrii compensatori le înțeleg; ele trebuie să dispună de mecanismele adecvate pentru a reacționa în eventualitatea apariției unei situații de default.

(2a)     AEVMP informează AES cu privire la rezultatele simulărilor de criză menționate la alineatul (1) pentru a le permite să evalueze expunerea întreprinderilor financiare la situația de default a contrapartidelor centrale.

(3)   Contrapartidele centrale fac publice informațiile esențiale referitoare la modelul de administrare a riscurilor și la ipotezele adoptate pentru efectuarea simulărilor de criză menționate la alineatul (1) , precum și rezultatele simulărilor de criză, cu excepția cazurilor în care autoritatea competentă, după consultarea AEVMP, consideră că divulgarea acestor informații ar putea constitui o amenințare la adresa stabilității financiare .

(4)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVPM elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele:

(a)	tipul de teste care trebuie efectuate pentru diferitele categorii de instrumente financiare și portofolii;

(b)	participarea membrilor compensatori sau a altor persoane la teste;

(c)	frecvența testelor;

(d)	orizonturile de timp pentru teste;

(e)	informațiile esențiale prevăzute la alineatul (3).

După consultarea ABE, AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2012 .

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 47

Decontarea

(1)   Pentru decontarea tranzacțiilor, contrapartidele centrale utilizează, pe cât posibil și atunci când este practic , banii băncii centrale. Dacă nu sunt utilizați banii băncii centrale, se iau măsuri pentru limitarea strictă a riscului plăților în numerar .

(2)   Contrapartidele centrale precizează cu claritate obligațiile proprii cu privire la livrările instrumentelor financiare, menționând inclusiv dacă au obligația de a efectua sau de a primi livrarea unui instrument financiar sau dacă despăgubesc participanții pentru pierderile suferite în cursul procesului de livrare.

(3)   Atunci când o contrapartidă centrală are obligația de a efectua sau primi livrări de instrumente financiare, aceasta elimină riscul principal prin utilizarea mecanismelor „livrare contra plată”, în măsura posibilului.

Articolul 48

Acorduri de interoperabilitate

(1)   O contrapartidă centrală poate încheia un acord de interoperabilitate cu o altă contrapartidă centrală dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolele 49 și 50.

(1a)     Pentru a nu expune contrapartidele centrale la riscuri suplimentare, acordurile de interoperabilitate se limitează la valorile mobiliare transferabile și la instrumentele pieței monetare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 literele (a) și (b) și punctul 19 din Directiva 2004/39/CE în sensul prezentului regulament. AEVMP trebuie să transmită Comisiei, până la 30 septembrie 2014, un raport cu privire la posibilitatea extinderii acestei sfere de aplicare și la alte instrumente financiare.

(2)   Atunci când încheie un acord de interoperabilitate cu o altă contrapartidă centrală pentru a furniza servicii într-un anumit loc de tranzacționare, contrapartida centrală are acces nediscriminatoriu la datele de care are nevoie pentru îndeplinirea funcțiilor sale de la locul de tranzacționare respectiv și la sistemul de decontare corespunzător.

(3)   Încheierea unui acord de interoperabilitate sau accesarea unui flux de date sau a unui sistem de decontare în sensul alineatelor (1) și (2) nu poate fi restricționată direct sau indirect decât pentru a controla riscurile care decurg din acel acord sau acces.

Articolul 48a

Accesul contrapartidelor centrale la informațiile privind tranzacțiile

(1)     Contrapartidele centrale au dreptul de a accede nediscriminatoriu la fluxul de date al oricărui loc de tranzacționare și la orice sistem de decontare corespunzător de care au nevoie pentru a-și îndeplini atribuțiile.

(2)     În vederea elaborării rapoartelor către Comisie și Parlamentul European menționate la articolul 68, AEVMP monitorizează accesul la contrapartidele centrale și efectele anumitor practici asupra competitivității, inclusiv utilizarea practicilor de acordare a licențelor exclusive.

Articolul 49

Administrarea riscurilor

(1)   Contrapartidele centrale care încheie un acord de interoperabilitate:

(a)	prevăd politici, proceduri și sisteme adecvate pentru a identifica, monitoriza și administra în mod eficient riscurile suplimentare care decurg din acord, astfel încât să își poată îndeplini obligațiile în timp util;

(b)	convin asupra drepturilor și obligațiilor care le revin, inclusiv asupra legii aplicabile relațiilor lor;

(c)	identifică, monitorizează și administrează în mod eficient riscul de credit și de lichiditate, astfel încât situația de default a unui membru compensator al unei contrapartide centrale să nu afecteze o contrapartidă centrală interoperabilă;

(d)	identifică, monitorizează și gestionează interdependențele și corelările care pot decurge dintr-un acord de interoperabilitate și care pot afecta riscul de credit și de lichiditate aferente concentrărilor membrilor compensatori și resursele financiare grupate.

În aplicarea literei (b) de la primul alineat, contrapartidele centrale utilizează aceleași reguli privind momentul introducerii ordinelor de transfer în sistemele lor și momentul irevocabilității ca cele prevăzute în Directiva 98/26/CE, dacă este cazul.

În aplicarea literei (c) de la primul alineat, clauzele acordului trebuie să definească procesul de gestionare a consecințelor unei situații de default a uneia dintre contrapartidele centrale cu care a fost încheiat un acord de interoperabilitate.

În aplicarea literei (d) de la primul alineat, contrapartidele centrale trebuie să exercite un control riguros asupra reipotecării garanțiilor membrilor compensatori în cadrul acordului, dacă acest lucru este permis de autoritățile lor competente. Acordul descrie modul în care au fost luate în considerare aceste riscuri ținând cont de necesitatea de a asigura o acoperire suficientă și de a limita contagiunea.

(2)   Atunci când modelele de administrare a riscului utilizate de contrapartidele centrale pentru acoperirea expunerilor proprii față de membrii compensatori, precum și a expunerilor reciproce, sunt diferite, contrapartidele centrale trebuie să identifice diferențele respective, să evalueze riscurile care pot decurge din acestea și să ia măsuri, inclusiv să asigure resurse financiare suplimentare, pentru a limita impactul acestor diferențe asupra acordului de interoperabilitate și posibilele lor consecințe în termeni de riscuri de contagiune și să se asigure că aceste diferențe nu afectează capacitatea fiecărei contrapartide centrale de a gestiona consecințele situației de default a unui membru compensator.

Articolul 49a

Furnizarea de marje între contrapartidele centrale

(1)     O contrapartidă centrală segregă garanțiile primite de contrapartidele centrale cu care a încheiat un acord de interoperabilitate.

(2)     Garanțiile primite sub formă de numerar se păstrează în conturi segregate.

(3)     Garanțiile primite sub formă de instrumente financiare se păstrează în conturi segregate la operatorii sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare notificați în temeiul Directivei 98/26/CE.

(4)     Garanțiile segregate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) sunt puse la dispoziția contrapartidei centrale beneficiare doar în caz de default al contrapartidei centrale care a furnizat garanțiile respective în contextul unui acord de interoperabilitate.

(5)     În caz de default al contrapartidei centrale care a primit garanțiile respective în contextul unui acord de interoperabilitate, garanțiile segregate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) sunt înapoiate în mod prompt contrapartidei centrale furnizoare.

Articolul 50

Aprobarea acordurilor de interoperabilitate

(1)   Acordurile de interoperabilitate sunt supuse aprobării prealabile a autorităților competente ale contrapartidelor centrale implicate. Se aplică procedura prevăzută la articolul 13.

(2)   Autoritățile competente aprobă acordul de interoperabilitate numai dacă contrapartidele centrale au fost autorizate să compenseze în temeiul procedurii prevăzute la articolul 13 și și-au îndeplinit în mod neîntrerupt rolul de compensare a contractelor cu instrumente financiare derivate în temeiul autorizației respective în conformitate cu cerințele de supraveghere pe o perioadă de cel puțin trei ani, dacă sunt îndeplinite cerințele de la articolul 49 și dacă condițiile tehnice pentru decontarea tranzacțiilor conform prevederilor acordului permit funcționarea fără dificultăți a piețelor financiare, iar acordul nu compromite eficacitatea supravegherii.

(3)   Dacă o autoritate competentă consideră că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul (2), aceasta explică în scris celorlalte autorități competente și contrapartidelor centrale implicate considerațiile sale legate de riscuri. Autoritatea respectivă notifică totodată și AEVMP, care emite un aviz asupra validității considerațiilor legate de riscuri ca motive pentru a nu aproba acordul de interoperabilitate. Avizul AEVMP se pune la dispoziția tuturor contrapartidelor centrale implicate. Dacă evaluarea AEVMP diferă de cea a autorității competente, autoritatea își reconsideră poziția ținând cont de avizul AEVMP.

(4)   Până la data de 30 iunie 2012, AEVMP publică linii directoare sau recomandări pentru asigurarea unor evaluări coerente, eficiente și eficace ale acordurilor de interoperabilitate, conform procedurii prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Titlul VI

Înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții

Capitolul 1

Condiții și proceduri de înregistrare a registrelor centrale de tranzacții

Articolul 51

Înregistrarea unui registru central de tranzacții

(1)   Registrele centrale de tranzacții se înregistrează la AEVMP, în aplicarea articolului 6.

(2)   Pentru a fi eligibile în vederea înregistrării în conformitate cu prezentul articol, registrele centrale de tranzacții trebuie să fie persoane juridice stabilite în Uniunea Europeană și să îndeplinească cerințele de la titlul VII.

(3)   Înregistrarea unui registru central de tranzacții este valabilă pentru întregul teritoriu al Uniunii.

(4)   Registrele centrale înregistrate trebuie să respecte condițiile înregistrării inițiale în orice moment. Registrele centrale de tranzacții informează de îndată AEVMP în legătură cu orice modificare importantă a condițiilor de înregistrare.

Articolul 52

Cererea de înregistrare

(1)   Registrele centrale de tranzacții depun o cerere de înregistrare la AEVMP.

(2)   În termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii, AEVMP trebuie să evalueze dacă aceasta este completă.

Dacă cererea nu este completă, AEVMP stabilește un termen limită în care registrul central de tranzacții trebuie să îi furnizeze informații suplimentare.

După ce constată că cererea este completă, AEVMP informează registrul central de tranzacții în consecință.

(3)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile cererii de înregistrare la AEVMP vizate la alineatul (1).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

(4)   Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatului (1), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească formatul cererii de înregistrare la AEVMP.

AEVMP prezintă aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 30 iunie 2012.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

▐

Articolul 53

Examinarea cererii

(1)   În termen de 40 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 52 alineatul (2) al treilea paragraf, AEVMP examinează cererea de înregistrare din punctul de vedere al îndeplinirii de către registrul central de tranzacții a cerințelor prevăzute la articolele 64-67 și adoptă o decizie motivată de înregistrare sau de respingere a înregistrării.

(2)   Decizia adoptată de AEVMP în conformitate cu alineatul (1) intră în vigoare în a cincea zi lucrătoare de la adoptarea sa.

Articolul 54

Notificarea deciziei

(1)   Atunci când adoptă o decizie de înregistrare, de refuzare sau de retragere a înregistrării, AEVMP notifică registrul central de tranzacții în termen de cinci zile lucrătoare, oferind o explicație motivată a deciziei sale.

(2)   AEVMP comunică Comisiei toate deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (1).

(3)   AEVMP publică pe site-ul său web o listă a registrelor centrale de tranzacții înregistrate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Lista se actualizează în termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii în temeiul alineatului (1).

Articolul 55

Amenzi

(1)   ▐ AEVMP ▐ poate impune o amendă, prin intermediul unei decizii, unui registru central de tranzacții, dacă acesta încalcă, cu intenție sau din neglijență, articolul 63 alineatul (1), articolul 64, articolul 65, articolul 66 și articolul 67 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament.

(2)   Amenzile menționate la alineatul (1) trebuie să fie disuasive și proporționale cu natura și gravitatea încălcării, cu durata încălcării și cu capacitatea economică a registrului central de tranzacții. ▐

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), în cazul în care registrul central de tranzacții a obținut, direct sau indirect, un beneficiu financiar cuantificabil în urma încălcării, suma amenzii trebuie să fie cel puțin egală cu respectivul beneficiu.

(4)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVPM elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind:

(a)	criteriile detaliate de stabilire a sumei amenzii;

(b)

procedurile referitoare la investigații, măsurile asociate și raportare, precum și normele de procedură pentru luarea deciziilor, inclusiv dispozițiile privind dreptul la apărare, accesul la dosare, reprezentarea juridică, confidențialitatea și dispozițiile temporale, cuantificarea și încasarea amenzilor.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012 .

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 6]

▐

Articolul 56

Penalități cu titlu cominatoriu

(1)    Consiliul de supraveghere al AEVMP ▐ impune, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu ▐ pentru a ▐ obliga:

(a)	un registru central de tranzacții să pună capăt unei încălcări;

(b)	persoanele implicate într-un registru central de tranzacții sau părțile terțe legate de acesta să furnizeze ▐ în mod complet informațiile solicitate ▐;

(c)

persoanele implicate într-un registru central de tranzacții sau părțile terțe legate de acesta să se supună unei investigații și, în mod concret, să prezinte evidențe complete, date și proceduri sau orice alte materiale solicitate, și să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații ▐;

(d)	persoanele implicate într-un registru central de tranzacții sau părțile terțe legate de acesta să se supună unei inspecții la fața locului ▐.

(2)   Penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute trebuie să fie eficace și proporționate. Suma penalităților cu titlu cominatoriu se aplică pentru fiecare zi de întârziere. ▐

(2a)     Fără a aduce atingere alineatului (2), suma penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent. Aceasta se calculează începând cu data stipulată în decizia de impunere a penalității cu titlu cominatoriu.

(2b)     Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maxim șase luni de la data notificării deciziei AEVMP. După această perioadă de șase luni, AEVMP analizează măsurile care pot fi aplicate.

Articolul 57

Audierea persoanelor interesate

(1)   Înainte de adoptarea deciziilor de aplicare a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu prevăzute la articolele 55 și 56, AEVMP acordă persoanelor interesate posibilitatea de a fi audiate pe tema aspectelor cu privire la care Comisia a ridicat obiecții.

AEVMP își fundamentează deciziile doar pe obiecțiile asupra cărora persoanele interesate au putut prezenta observații.

(2)   Drepturile la apărare ale persoanelor interesate trebuie să fie pe deplin garantate în cadrul procedurilor.

Aceste persoane au drept de acces la dosarul AEVMP , sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice. Dreptul de acces la un dosar nu se extinde și la informații confidențiale și documente interne ale AEVMP . [AM 8]

Articolul 58

Dispoziții comune amenzilor și penalităților cu titlu cominatoriu

(1)    AEVMP face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în conformitate cu articolele 55 și 56.

(2)   Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 55 și 56 sunt de natură administrativă.

(2a)     În cazul în care AEVMP decide să nu impună amenzi sau penalități, ea informează în acest sens Comisia, autoritățile competente din statul membru, Parlamentul European și Consiliul, prezentând argumente în sprijinul deciziei sale. [AM 9 rev]

Articolul 59

Controlul Curții de Justiție

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență nelimitată în ceea ce privește acțiunile introduse împotriva deciziilor prin care AEVMP stabilește o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție poate anula, reduce sau majora amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate. [AM 10]

Articolul 60

Retragerea înregistrării

(1)   AEVMP retrage înregistrarea unui registru central de tranzacții în următoarele cazuri:

(a)	registrul renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai prestat servicii în ultimele șase luni;

(b)	registrul a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte mijloace neregulamentare;

(c)	registrul nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost înregistrat;

(d)	registrul a încălcat grav sau în mod repetat prevederile prezentului regulament.

(2)   Autoritatea competentă a unui stat membru în care registrul central de tranzacții prestează servicii și desfășoară activități poate cere AEVMP, în cazul în care consideră că nu mai este îndeplinită una dintre condițiile de la alineatul (1), să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru retragerea înregistrării. Dacă decide să nu retragă înregistrarea registrului, AEVMP trebuie să furnizeze motivele deciziei sale.

(2a)     AEVMP ia toate măsurile necesare pentru a garanta înlocuirea adecvată a registrului central de tranzacții a cărui înregistrare a fost retrasă, inclusiv transferul datelor către alte registre centrale de tranzacții și redirecționarea fluxurilor de informații către alte registre.

Articolul 61

Supravegherea registrelor centrale de tranzacții

(1)   AEVMP monitorizează aplicarea articolelor 64-67.

(2)   Pentru a-și îndeplini îndatoririle prevăzute la articolele 51-60, 62 și 63, AEVMP are următoarele prerogative:

(a)	de a consulta orice document, indiferent de forma acestuia, și de a primi sau a face copii ale acestuia;

(b)	de a solicita informații de la orice persoană și, în cazul în care este necesar, de a convoca și audia orice persoană pentru a obține informații;

(c)	de a efectua inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil;

(d)	de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date.

Capitolul 2

Relații cu țările terțe

Articolul 62

Acorduri internaționale

Comisia prezintă Consiliului, atunci când este cazul, propuneri pentru negocierea acordurilor internaționale cu una sau mai multe țări terțe referitoare la accesul reciproc la contractele cu instrumente financiare derivate extrabursiere păstrate de registre centrale de tranzacții stabilite în țări terțe și la schimbul de informații cu privire la aceste contracte, atunci când informațiile respective sunt necesare pentru exercitarea funcțiilor autorităților competente în temeiul prezentului regulament.

Articolul 63

Echivalență și recunoaștere

(1)   Un registru central de tranzacții stabilit într-o țară terță poate presta servicii și desfășura activități pentru entități stabilite în Uniune în aplicarea articolului 6 numai dacă registrul respectiv are o filială autonomă în Uniune și este recunoscut de AEVMP.

(2)   AEVMP recunoaște un registru central de tranzacții dintr-o țară terță numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	registrul este autorizat și face obiectul unei supravegheri efective în țara terță în cauză;

(b)	Comisia a adoptat o decizie conform alineatului (3);

(c)	Uniunea a încheiat un acord internațional cu țara terță respectivă, în sensul articolului 62;

(d)	au fost încheiate acorduri de cooperare în sensul alineatului (4) pentru a garanta că autoritățile competente ale Uniunii au un acces imediat și continuu la toate informațiile necesare.

(da)	țara terță face obiectul unei decizii a Comisiei care atestă că standardele privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului respectă cerințele Grupului de Acțiune Financiară și sunt echivalente cu cerințele din Directiva 2005/60/CE;

(db)

țara terță a semnat un acord cu statul membru de origine al contrapartidei centrale autorizate care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din modelul de convenție fiscală al OCDE referitor la venituri și capital și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale;

(dc)

autoritățile competente ale unei țări terțe care a încheiat un acord internațional cu Uniunea, astfel cum se menționează la articolul 62, sunt de acord să despăgubească registrul în cauză și autoritățile UE pentru toate cheltuielile rezultate în urma litigiilor privind informațiile furnizate de registru;

(dd)	țara terță în cauză aplică condiții de acces reciproc în cazul contrapartidelor centrale stabilite în UE și a pus în aplicare un regim de recunoaștere reciprocă;

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu ▐ articolul -68 , în care să precizeze faptul că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe garantează că registrele centrale de tranzacții autorizate în acea țară respectă cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele prevăzute în prezentul regulament și fac obiectul unei supravegheri și unui control al aplicării normelor eficiente și continue în țara terță respectivă.

(4)   AEVMP încheie acorduri de cooperare cu autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror cadre juridice și de supraveghere au fost considerate a fi echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (3). Aceste acorduri garantează că autoritățile din Uniune au un acces imediat și continuu la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor care le revin , precum și un acces direct la registrele centrale de tranzacții din țările terțe . Acordurile în cauză specifică cel puțin:

(a)

mecanismul de schimb de informații între AEVMP, orice altă autoritate din Uniune căreia îi revin responsabilități în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente ale țărilor terțe interesate și registrele centrale de tranzacții din țările terțe în cauză; acest mecanism include efectuarea de inspecții la fața locului la registrele centrale de tranzacții din țările terțe de către AEVMP ;

(b)	procedurile de coordonare a activităților de supraveghere.

Titlul VII

Cerințe aplicabile registrelor centrale de tranzacții

Articolul 64

Cerințe generale

(1)   Registrele centrale de tranzacții trebuie să dispună de un sistem robust de guvernanță, care să includă o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente și mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile sănătoase, care să împiedice orice divulgare a informațiilor confidențiale.

(2)   Registrele centrale de tranzacții instituie politici și proceduri adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea tuturor dispozițiilor prezentului regulament de către registre în sine, managerii și angajații lor.

(3)   Registrele centrale de tranzacții mențin și utilizează o structură organizatorică adecvată pentru a le asigura continuitatea și funcționarea corespunzătoare în cursul prestării serviciilor și al desfășurării activităților. Ele utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționate.

(4)   Personalul de conducere și membrii consiliului de administrație al unui registru central de tranzacții trebuie să aibă o bună reputație și o experiență suficientă pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a registrului.

(5)   Registrele centrale de tranzacții trebuie să dispună de cerințe de acces și de participare obiective și nediscriminatorii și să le facă publice. Criteriile care restricționează accesul sunt permise numai în măsura în care au obiectivul de a controla riscul la care sunt expuse datele păstrate de registrele centrale de tranzacții.

(6)   Registrele centrale de tranzacții fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor pe care le prestează. Ele fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor și funcțiilor individuale furnizate separat, inclusiv reducerile și rabaturile și condițiile pentru a beneficia de acestea. Ele permit entităților care fac raportări să aibă acces separat la fiecare serviciu. Prețurile și comisioanele percepute de registrele centrale de tranzacții nu trebuie să depășească costurile suportate de registre .

Articolul 65

Fiabilitatea operațională

(1)   Registrele centrale de tranzacții identifică sursele de risc operațional și le reduc la minimum prin dezvoltarea unor sisteme, mijloace de control și proceduri adecvate. Aceste sisteme trebuie să fie fiabile și sigure și să aibă o capacitate adecvată pentru a trata informațiile primite.

(2)   Registrele centrale de tranzacții prevăd, aplică și mențin o politică adecvată de continuitate a activității și un plan de recuperare în caz de dezastru cu scopul de a asigura menținerea funcțiilor lor, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor. Acest plan trebuie să prevadă cel puțin crearea unor capacități de rezervă.

Articolul 66

Salvgardare și înregistrare

(1)   Registrele centrale de tranzacții trebuie să asigure confidențialitatea, integritatea și protecția informațiilor primite în aplicarea articolului 6. Informațiile nu pot fi folosite în scopuri comerciale fără consimțământul ambelor părți la contractul cu instrumente financiare derivate.

(2)   Registrele centrale de tranzacții înregistrează rapid informațiile primite în temeiul articolului 6 și le păstrează timp de cel puțin zece ani de la încetarea contractelor respective. Ele utilizează proceduri de înregistrare rapide și eficiente pentru a documenta modificările aduse informațiilor înregistrate.

(3)   Registrele centrale de tranzacții calculează pozițiile pe categorie de instrumente derivate și pe entitate declarantă pe baza detaliilor contractelor cu instrumente financiare derivate raportate conform articolului 6.

(4)   Registrele centrale de tranzacții permit părților la un contract să acceseze și să corecteze în orice moment informațiile referitoare la contractul respectiv.

(5)   Registrele centrale de tranzacții iau toate măsurile rezonabile pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor păstrate în sistemele lor și împiedică utilizarea acestor informații pentru alte activități economice.

Informațiile confidențiale înregistrate de un registru central de tranzacții nu pot fi utilizate în scop comercial de nicio altă persoană fizică sau juridică cu care registrul respectiv are o relație de societate-mamă sau de filială.

Articolul 67

Transparență și disponibilitatea datelor

(1)   Registrele centrale de tranzacții publică periodic și într-un mod ușor accesibil pozițiile agregate pe categorii de instrumente derivate pentru contractele care le sunt raportate , această raportare utilizând pe cât posibil standardele internaționale deschise din acest sector .

Registrele de tranzacții asigură tuturor autorităților competente accesul direct la datele din contractele cu instrumente financiare derivate necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor lor.

(2)   Registrele centrale de tranzacții pun informațiile necesare la dispoziția următoarelor entități , cu condiția ca accesul la astfel de informații să fie strict necesar pentru a le permite să-și îndeplinească responsabilitățile și mandatele :

(a)

AEVMP;

(aa)

CERS;

(b)	autoritățile competente care supraveghează întreprinderile supuse obligației de raportare în conformitate cu articolul 6;

(c)	autoritatea competentă de supraveghere a contrapartidelor centrale care accesează registrul central de tranzacții;

(ca)	autoritatea competentă care supraveghează locurile de tranzacționare a contractelor raportate;

(d)	băncile centrale interesate din SEBC;

(da)

publicul, sub formă agregată, săptămânal și într-un format care să permită neparticipanților să fie informați în mod adecvat în legătură cu cifrele concrete privind volumul, pozițiile, prețurile și valoarea, precum și în legătură cu tendințele, riscurile și alte informații relevante care sporesc transparența piețelor instrumentelor derivate extrabursiere.

AEVMP îi este delegată competența de a stabili și a revizui criteriile privind publicarea și de a decide dacă publicarea este realizată mai bine de autoritățile competente naționale sau de autoritățile Uniunii.

(3)   AEVMP comunică celorlalte autorități competente interesate informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor.

(4)    Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile menționate la alineatele (1) și (2) , precum și standarde operaționale necesare pentru agregarea și compararea datelor între registre, asigurând accesul autorităților menționate la alineatul (2) la aceste informații atunci când este necesar. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare asigură faptul că informațiile publicate în temeiul alineatului (1) nu permit identificarea vreunei părți la contract.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. [AM 19]

▐

Articolul 67a

Pentru a garanta faptul că registrele centrale de tranzacții își pot îndeplini misiunea, acestea sunt organizate în mod adecvat pentru a fi în poziția de a da AEVMP și autorităților competente interesate acces direct și imediat la detaliile contractelor cu instrumente financiare derivate, astfel cum se menționează la articolul 6.

Titlul VIII

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul -68

Acte delegate

(1)     Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)     Delegarea de competențe menționată la articolele 23 și 63 se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată.

(3)     Înainte de a adopta un act delegat, Comisia face eforturi să consulte AEVMP.

(4)     Delegarea de competențe menționată la articolele 23 și 63 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)     De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)     Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 23 și 63 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 68

Rapoarte și examinări

(1)   Până la data de 31 decembrie 2013, Comisia examinează cadrul instituțional și de supraveghere prevăzute în titlul III, în special rolul și responsabilitățile AEVMP, și întocmește un raport pe această temă. Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului, însoțit de propuneri adecvate.

Până la aceeași dată, Comisia, în cooperare cu ESMA și cu autoritățile sectoriale competente, evaluează importanța sistemică a tranzacțiilor efectuate de întreprinderile nefinanciare cu instrumente derivate extrabursiere.

(2)   AEVMP înaintează Comisiei rapoarte asupra aplicării obligației de compensare prevăzute în titlul II și asupra eventualelor reglementări ulterioare privind acordurile de interoperabilitate.

Aceste rapoarte se comunică Comisiei cel mai târziu la data de 30 septembrie 2014.

(3)   În cooperare cu statele membre și cu AEVMP, și după solicitarea avizului SEBC, Comisia întocmește un raport anual în care evaluează eventualele riscuri sistemice și implicații la nivelul costurilor ale acordurilor de interoperabilitate.

Raportul se concentrează cel puțin asupra numărului și complexității acestor acorduri, precum și a caracterului adecvat al sistemelor și modelelor de administrare a riscului. Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului, însoțit de propuneri adecvate.

SEBC înaintează Comisiei evaluarea sa cu privire la eventualele riscuri sistemice și implicații la nivelul costurilor ale acordurilor de interoperabilitate.

(3a)     Până la data de … (31), Comisia, în cooperare cu AEVMP, elaborează un prim raport general, precum și un prim raport referitor la elemente specifice legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.

Comisia, în cooperare cu AEVMP, examinează în special evoluția politicilor contrapartidelor centrale referitoare la cerințele de marjă și în materie de garantare, precum și adaptarea acestora la profilul de risc și la activitățile specifice ale utilizatorilor lor.

Articolul 68a

AEVMP primește finanțare suplimentară adecvată pentru a desfășura în mod eficace sarcinile de reglementare și supraveghere prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 69

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (32). Este vorba de un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (33).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 , având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectivul regulament .

▐

Articolul 70

Modificarea Directivei 98/26/CE

La articolul 9 alineatul (1) din Directiva 98/26/CE se adaugă următorul paragraf:

Articolul 70a

Administrarea site-ului internet de către AEVMP

(1)     AEVMP administrează un site internet pe care publică următoarele informații:

(a)	contracte eligibile pentru obligația de compensare în temeiul articolului 4;

(b)	penalitățile impuse pentru încălcarea articolelor 3-8;

(c)	contrapartidele centrale autorizate să ofere servicii sau activități în Uniune și care sunt persoane juridice stabilite în Uniune, precum și serviciile sau activitățile pe care sunt autorizate să le efectueze, inclusiv tipurile de instrumente financiare vizate de autorizația lor;

(d)	penalitățile impuse pentru încălcarea prezentului regulament;

(e)	contrapartidele centrale autorizate să ofere servicii sau activități în Uniune care sunt stabilite în țări terțe, precum și serviciile sau activitățile pe care sunt autorizate să le efectueze, inclusiv categoriile de instrumente financiare vizate de autorizația lor;

(f)	registrele centrale de tranzacții autorizate să ofere servicii sau să desfășoare activități în Uniune;

(g)	penalitățile și amenzile impuse în conformitate cu articolele 55 și 56;

(h)	registrul public menționat la articolul 4b.

(2)     În sensul dispozițiilor alineatului 1 literele (b), (c) și (d), autoritățile competente ale statelor membre administrează site-uri internet legate de site-ul AEVMP.

(3)     Toate site-urile internet menționate în prezentul articol sunt accesibile public, sunt actualizate cu regularitate și oferă informații într-o formă clară.

Articolul 71

Dispoziții tranzitorii

(1)   O contrapartidă centrală care a fost autorizată în statul membru de stabilire să presteze servicii înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament sau o contrapartidă centrală dintr-un stat terț care a fost autorizată să furnizeze servicii într-un stat membru în conformitate cu reglementările naționale ale statului membru respectiv trebuie să obțină autorizarea în conformitate cu articolul 10 sau recunoașterea în conformitate cu articolul 23, în sensul prezentului regulament în termen de cel mult … (34).

(1a)     Un registru de tranzacții care a fost autorizat în statul membru de stabilire să reunească și să păstreze înregistrările referitoare la instrumentele financiare derivate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament sau un registru de tranzacții stabilit într-o țară terță care are permisiunea să reunească și să păstreze înregistrările referitoare la instrumentele financiare derivate tranzacționate într-un stat membru în conformitate cu legislația națională a statului membru respectiv înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament trebuie să obțină înregistrarea în conformitate cu articolul 51 sau recunoașterea în conformitate cu articolul 63 până la data de … (35).

(2)   Contractele cu instrumente financiare derivate încheiate înainte de data înregistrării unui registru central de tranzacții pentru acel tip de contracte se notifică registrului respectiv în termen de 120 de zile de la data înregistrării acestuia la AEVMP.

(2a)     Contractele cu instrumente financiare derivate care reduc, de o manieră măsurabilă în mod obiectiv, riscurile directe legate de solvabilitatea financiară a investițiilor fondurilor de pensii în conformitate cu Directiva 2003/41/CE sau a fondurilor recunoscute de dreptul intern al statului membru respectiv pentru planificarea pensiilor, sunt exceptate de la obligația de compensare prevăzută la articolul 3 pentru o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, în situația în care blocarea unei garanții cu lichidități ar constitui o sarcină neavenită pentru investitor, date fiind cerințele de convertire a activelor. Dacă raportul menționat la articolul 68 demonstrează că, în cazul contrapartidelor respective, această sarcină neavenită este în continuare disproporționată, Comisia este abilitată să extindă perioada de exceptare pentru a asigura soluționarea problemelor restante.

Această exceptare nu aduce atingere obligației de raportare prevăzute la articolul 6 și nici obligațiilor privind tehnicile de diminuare a riscurilor, prevăzute la articolul 8 alineatul (1b).

(2b)     Obligațiile contrapartidelor în conformitate cu articolele 3, 6 și 8 intră în vigoare la șase luni de la publicarea standardelor tehnice de reglementare, a standardelor tehnice de punere în aplicare, precum și a orientărilor asociate acestora, elaborate de AEVMP și adoptate de Comisie.

Articolul 71a

Personalul și resursele AEVMP

Până la data de 15 septembrie 2011, AEVMP evaluează necesitățile de personal și de resurse rezultate din preluarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Articolul 72

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 54,19.2.2011, p. 44.

(2)  JO C 57, 23.2.2011, p. 1.

(3)  JO L 331, 15.12.2010, p. 12.

(4)  JO L 331, 15.12.2010, p. 48.

(5)  JO L 331, 15.12.2010, p. 84.

(6)  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(7)   JO L 96, 12.4.2003, p. 16.

(8)   JO L 331, 15.12.2010, p. 1.

(9)   JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(10)   JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

(11)  JO L 228, 16.8.1973, p. 3.

(12)  JO L 345, 19.12.2002, p. 1.

(13)  JO L 323, 9.12.2005, p. 1.

(14)  JO L 302, 17.11.2009, p. 32.

(15)  JO L 174, 1.7.2011, p. 1.

(16)   JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

(17)  JO L 166, 11.6.1998, p. 45.

(18)  http://ec.europa.eu/internal_market/financial-markets/docs/code/code_en.pdf

(19)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(20)   JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(21)  JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

(22)  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(23)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(24)  

+	Numărul, data și titlul regulamentului (COM(2010)0726).

(25)   JO L …

(26)  

+	Numărul regulamentului (COM(2010)0726).

(27)  JO L 166, 11.6.1998, p. 45.

(28)  JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

(29)  JO L 375, 31.12.1985, p. 3.

(30)  JO L 228, 11.8.1992, p. 1.

(31)  

+	Trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(32)  JO L 191, 13.7.2001, p. 45.

(33)   JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(34)  

+	Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(35)  

++	Un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.