Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde „Cadrul de guvernanță corporativă al UE”

La 5 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 168 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 14 abțineri.

1.1 Comitetul Economic și Social European (CESE) salută intenția care stă la baza Cărții verzi pregătite de Comisia Europeană, însă recomandă cu fermitate (1) o definiție mai precisă și mai robustă a guvernanței corporative.

1.2 Cartea verde pune o serie de întrebări cu adevărat importante. Atunci când dă un răspuns la toate aceste întrebări, CESE ar dori să trimită la cele zece principii de bună guvernanță corporativă prezentate la punctul 2.14, solicitând în același timp Comisiei să adopte măsurile cuvenite pentru a se asigura că toate întreprinderile respectă aceste principii și normele operaționalizate relevante enumerate la punctul 2.15.

1.3 Cu toate acestea, dată fiind marea varietate a modelelor naționale de guvernanță corporativă, astfel cum se menționează la punctul 2.4, CESE consideră că este deosebit de dificil să se găsească o soluție unică potrivită pentru fiecare din acestea. Caracteristicile specifice care decurg din de legislație, tradiții, stilurile de a face afaceri și modelele comportamentale ale acționarilor diferă de la un stat membru la altul și fac foarte dificilă crearea unui cadru legislativ solid la nivelul UE.

1.4 Chiar dacă, în opinia CESE, cele mai multe dintre întrebările pe care le ridică Cartea verde au fost soluționate în codurile naționale privind guvernanța corporativă, acest fapt nu face mai puțin necesară o intervenție legislativă a UE, care să aibă domeniul de aplicare și anvergura prevăzute în Cartea verde, menită să îmbunătățească guvernanța corporativă în Uniunea Europeană, optimizând cadrul legislativ și normele fără caracter juridic obligatoriu.

1.5 Cu toate acestea, CESE solicită Comisiei să dea dovadă de prudență atunci când decide cu privire la inițiativele de reglementare. În această privință, se recomandă în mod insistent efectuarea unei evaluări atente a impactului înainte de elaborarea vreunui act legislativ.

1.6 CESE subliniază că, dacă dorește răspunsuri corespunzătoare la întrebările de la 16 la 25, Comisia ar trebui să realizeze și să facă public un studiu detaliat cu privire la evoluțiile recente și tendințele în materie de tipuri și structuri de acționariat, precum și importanța relativă a acționariatului sub aspectul acțiunilor deținute.

2.1 CESE salută inițiativa complexă a Comisiei, care vizează îmbunătățirea guvernanței corporative, obiectiv menționat în mai multe documente, și care este situată în centrul programului de reformă al Comisiei (2). Prezentul aviz prezintă și intenționează să dezvolte pozițiile CESE cu privire la documentele relevante publicate de Comisie până la această dată (3).

2.2 Cartea verde are ca obiectiv îmbunătățirea guvernanței corporative în Uniunea Europeană prin optimizarea sistemului legislativ și de instrumente juridice neobligatorii (soft law). Aceasta pune 25 de întrebări, împărțite în trei secțiuni, referitoare la componența și activitatea consiliului de administrație, rolul acționarilor și aplicarea abordării „aplică sau explică” (comply or explain), care stă la baza cadrului UE pentru guvernanța corporativă.

2.3 Răspunzând întrebărilor formulate în Cartea verde, CESE se referă la organul de conducere de la nivelul cel mai înalt dintr-o întreprindere, indiferent dacă acesta este un consiliu de administrație sau un consiliu de supraveghere. Într-adevăr, Comisia ar trebui să țină seama mai bine de caracteristicile specifice ale sistemelor unitare și ale celor dualiste. Eludând această chestiune și formulând o distincție scurtă (și greșită (4)) între consiliul de administrație și consiliul de supraveghere, Comisia nu recunoaște diversitatea sistemelor existente în Europa.

2.4 CESE solicită Comisiei să țină seama de diferențele dintre sistemele de guvernanță corporativă existente.

2.4.1 Sistemul de guvernanță corporativă britanic se caracterizează prin conceptul specific de „valoare pentru acționari” (sharehold value), piața de valori jucând un rol important în finanțarea întreprinderilor și în controlul corporativ exterior al acestora. Întreprinderile au o structură unitară a organelor de conducere și, de regulă, grade foarte reduse de concentrare a proprietății.

2.4.2 În același timp, în așa-numitul „model germanic” de guvernanță corporativă, întreprinderea este privită ca un parteneriat între diferiți participanți care au „un interes” în activitățile firmei. Pe lângă maximizarea valorii pentru acționari, firmele se ocupă de un complex mai vast de obiective strategice. Creditele bancare sunt mult mai importante pentru atragerea de capital pentru întreprinderi decât piețele de capital. Foarte adesea băncile dețin importante participații de capital, oferă servicii financiare și de consiliere și îi reprezintă pe acționari în organele de conducere ale întreprinderilor. Piața externă de control corporativ este aproape inexistentă, din cauza participațiilor tip bloc (block-holding) de mari dimensiuni și a participațiilor încrucișate. Procesul decizional managerial este consolidat prin influența directă a acționarilor într-un sistem dualist, în care, pe lângă acționari, sunt reprezentate și părțile interesate (5).

2.4.3 Între aceste două extreme, însă mai aproape de cea din urmă, este modelul latin de guvernanță corporativă. Acesta prezintă caracteristici similare ambelor modele, însă diferă prin rolul important al statului și ponderea proprietății familiale. După căderea regimului comunist și în cursul tranziției la o economie de piață, a început să se dezvolte, de asemenea, un nou model în noile state membre UE din Europa Centrală și de Est. Acest model nu este omogen – unele țări din regiune pun accentul pe valoarea pentru acționari, în timp ce altele se aseamănă modelelor continentale prin importanța acordată părților interesate (6). O trăsătură specifică comună este participarea relativ mare a salariaților la capital, ca urmare a procesului de privatizare, însoțită de o dezvoltare relativ slabă a piețelor de capital.

2.5 CESE salută obiectivul Cărții verzi, însă atrage atenția asupra faptului că definiția guvernanței corporative formulată de Comisie nu este suficient de cuprinzătoare; CESE consideră că aceasta trebuie să fie mai completă și propune un concept mai pertinent și mai general (7). Astfel, CESE solicită Comisiei să țină seama de faptul că principalul obiectiv al guvernanței corporative este de a asigura supraviețuirea și prosperitatea întreprinderii într-un mod durabil. În acest scop, organele de conducere trebuie să răspundă așteptărilor rezonabile ale acționarilor, asigurând în același timp un nivel de satisfacție rezonabil în comunitatea părților interesate – consumatori, parteneri, contractanți, furnizori și salariați (8).

2.6 CESE solicită Comisiei să studieze cu atenție și să țină seama de noile tipuri de acționari și de importanța lor relativă sub aspectul numărului de acțiuni deținute pe piața de capital din UE, întrucât formele tradiționale continentale de guvernanță corporativă au traversat o transformare dramatică începând de la mijlocul anilor '90. În contextul recrudescenței dereglementării și globalizării piețelor financiare, instituțiile financiare din întreaga Europă sunt din ce în ce mai afectate de presiunile concurențiale globale (9). Marile bănci private și cele mai mari companii cu reputație solidă (blue-chip companies) au renunțat treptat la relațiile strânse bancă-firmă. Concomitent cu acest proces de destrămare a sistemului de legături strânse cu băncile are loc un proces de creștere continuă în importanță a piețelor de capital pentru finanțarea întreprinderilor. Concurența în creștere de pe piețele de produse creează stimulente pentru ca întreprinderile europene să ajungă la o dimensiune și o putere de piață suficiente, în principal prin strategii de creștere externă și strategii de schimb de capital (equity swap) (10). Un aspect important este creșterea prezenței pe piețele de schimb europene a investitorilor instituționali străini (cu precădere britanici și americani), cum ar fi fondurile de pensii, fondurile mutuale sau fondurile speculative. Acești investitori sunt susținători fermi ai maximizării valorii pentru acționar și exercită o presiune suplimentară asupra modelelor de guvernanță corporativă tradiționale din Europa, în sensul trecerii de la o abordare bazată pe interesele părților interesate la o abordare bazată pe interesele pe termen scurt ale acționarilor.

2.7 CESE este de acord cu critica adusă de Comisie în ceea ce privește prejudiciile cauzate de orientarea pe termen scurt (short-termism) și asumarea de riscuri excesive – două elemente importante ale modelului de guvernanță corporativă, care s-au accentuat în ultimii douăzeci de ani. CESE consideră că întreprinderile ar trebui să urmărească o valoare adăugată pe termen lung prin intermediul unor politici durabile ceea ce, în multe cazuri, necesită continuarea modificării cadrului de guvernanță corporativă actual.

2.8 CESE susține necesitatea de a consolida rolul guvernanței corporative în perspectiva planificării unor măsurilor „pentru asigurarea creșterii durabile și pentru construirea unui sistem financiar internațional mai solid” (11). Respectarea unor principii de bună guvernanță corporativă este cu siguranță în beneficiul întreprinderilor, permițându-le acestora să își gestioneze procesele de afaceri și riscurile într-un mod mai eficace și să își atingă obiectivele, contribuind în același timp la sporirea bunăstării generale în UE. O astfel de politică îi ajută pe consumatori să obțină produse responsabile, pe baza unui comerț echitabil și a unor informații relevante. Expansiunea principiilor guvernanței corporative prin sistemul legislativ și de soft law către întreprinderile necotate reprezintă un proces care trebuie promovat și încurajat.

2.9 De asemenea, CESE atrage atenția asupra funcției sociale a întreprinderilor într-o societate favorabilă incluziunii și asupra necesității ca guvernanța acestora să includă principiile responsabilității sociale.

2.10 CESE recunoaște că în anumite modele de guvernanță corporativă reprezentanții lucrătorilor se numără printre membrii consiliului de administrație și contribuie direct la guvernanța corporativă. În ciuda acestor mecanisme, comitetele de întreprindere și alte mecanisme participative facilitează participarea salariaților la funcționarea întreprinderii. CESE propune includerea acestor considerații în documentul final al CE.

2.11 Întreprinderile cotate pot avea dimensiuni variabile, sub aspectul capitalului, al profitului sau al numărului de angajați, de la întreprinderi multinaționale de mari dimensiuni până la cele mai mici microîntreprinderi și IMM-uri constituite ca societăți. În dezbaterea cu privire la guvernanța corporativă, accentul este pus cu preponderență pe întreprinderile mai mari, având în vedere impactul economic și social al acestora, indiferent dacă au succes sau dacă dau greș. Măsurile de bună guvernanță corporativă ar trebui adaptate caracteristicilor și nevoilor IMM-urilor. Acest lucru este necesar întrucât resursele IMM-urilor sunt limitate, în special cele administrative și umane.

2.12 CESE solicită Comisiei ca, la planificarea schimbărilor din cadrul pachetului de măsuri privind guvernanța corporativă, să realizeze o evaluare aprofundată a impactului sub aspectul cheltuielilor, resurselor umane și reformelor legislative necesare, astfel încât viitoarea sa propunere să fie realistă (12). Cel mai bun mod de realizare a acestui obiectiv este de a ține seama de dimensiunea, structura și importanța întreprinderilor și de situația economică a grupurilor internaționale.

2.13 În versiunea sa finală, propunerea Comisiei trebuie să permită întreprinderilor cotate (iar în cazul extinderii, și întreprinderilor necotate) să își desfășoare efectiv activitatea și să rămână competitive, astfel încât creșterea economică și crearea de locuri de muncă să nu fie amenințate (13).

2.14 CESE solicită Comisiei ca în viitoarele sale propuneri legislative să creeze un echilibru între reglementare și soft law, inclusiv recomandările și codurile de guvernanță corporativă. Cu toate acestea, CESE este ferm convins că, pentru a asigura o guvernanță corporativă de calitate, toate codurile ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

2.15 CESE promovează următoarele norme operaționalizate de guvernanță corporativă referitoare la activitatea organelor de conducere, care ar trebui introduse în codurile de guvernanță corporativă:

Întrebarea 1: Măsurile în domeniul guvernanței corporative ale UE trebuie să țină seama de mărimea întreprinderilor cotate? În ce mod? Trebuie instituit un regim diferențiat și proporțional pentru întreprinderile mici și mijlocii cotate? În acest caz, există definiții sau praguri adecvate? Dacă da, vă rugăm să sugerați moduri de adaptare a acestora pentru IMM-uri, după caz, atunci când răspundeți la întrebările de mai jos.

Piețele europene reglementate tranzacționează valori mobiliare aparținând unor diferite întreprinderi. Fiecare întreprindere prezintă caracteristici proprii, determinate de nivelul de dezvoltare economică și de sistemul de drept al fiecărui stat membru. Mărimea, structura și modelul de afaceri al întreprinderilor au un impact asupra guvernanței corporative. Cu toate acestea, dat fiind interesul și implicarea legitimă a diferitelor părți interesate în toate tipurile de întreprinderi, principiile guvernanței corporative prezentate la punctul 2.14 ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor cotate. Codurile de guvernanță corporativă ale statelor membre reprezintă o bună bază în acest sens, fiind totodată un mecanism eficace de monitorizare și control al performanțelor întreprinderilor (acest lucru este realizat de regulă de autoritatea de reglementare a pieței). CESE este de părere că ar trebui instituit un regim diferențiat și proporțional pentru IMM-urile cotate, ale căror acțiuni nu sunt tranzacționate în segmentele cele mai de sus ale piețelor reglementate.

Întrebarea 2: Trebuie luate măsuri la nivelul UE în domeniul guvernanței corporative pentru întreprinderile necotate? Trebuie să se concentreze UE asupra promovării elaborării și aplicării codurilor voluntare pentru întreprinderile necotate?

În fiecare stat membru există un număr semnificativ de întreprinderi necotate. CESE recunoaște că acestea pot fi la fel de importante pentru societate ca și întreprinderile cotate. Cu toate acestea, nu sunt necesare măsuri de guvernanță corporativă la nivelul UE pentru întreprinderile necotate în conjunctura actuală, întrucât elementele de bază ale guvernanței acestora ar trebui să fie reglementate de legislația națională privind societățile comerciale. Comisia ar trebui să evidențieze și să promoveze dezvoltarea și aplicarea, la nivel național, a codurilor voluntare pentru întreprinderile necotate, mai ales pentru cele care prezintă o importanță deosebită pentru societate, în special când este vorba de întreprinderi deținute de stat sau de autoritățile locale (14) și de întreprinderi care dețin o putere semnificativă pe piață.

Întrebarea 3: Ar trebui să urmărească UE asigurarea unei separări clare între funcțiile și responsabilitățile președintelui consiliului de administrație și cele ale directorului general?

CESE sprijină separarea între funcțiile și responsabilitățile președintelui consiliului de administrație și cele ale directorului general, întrucât acest lucru asigură o organizare mai eficientă a consiliului de administrație, creează un sistem de control mai bun și previne concentrarea puterii. Cu toate acestea, consideră că orice decizie privind separarea acestor funcții și responsabilități ar trebui să aparțină fiecărei întreprinderi (acționari și consiliu de administrație) și nu este de acord cu ideea unei reglementări europene care să impună acest tip de separație. Decizia finală ar trebui lăsată însă în seama politicii de guvernanță corporativă suverană a întreprinderii, deoarece există întreprinderi mici, ale căror consilii de administrație sunt alcătuite dintr-un număr minim de persoane. La nivel european, ar trebui să existe o recomandare fermă în sensul realizării acestei separări.

Întrebarea 4: Ar trebui să definească politicile de recrutare cu mai multă precizie profilul administratorilor, inclusiv al președintelui consiliului de administrație, pentru a asigura faptul că aceștia au aptitudinile necesare și că gradul de diversitate al consiliului de administrație este adecvat? Dacă da, cum și la ce nivel de guvernanță (național, al UE sau internațional) poate fi realizat acest lucru?

Este de dorit ca în componența consiliilor de administrație să se regăsească un echilibru corespunzător între experiența, specializarea, competența și diversitatea membrilor, mai ales pentru a evita comportamentele mimetice și a încuraja apariția unor noi idei. În acest context ar putea fi luate în considerație o reprezentare mai largă a membrilor străini, echilibrul între femei și bărbați și reprezentarea lucrătorilor. În răspunsul său la o întrebare similară formulată în Cartea verde privind guvernanța corporativă în instituțiile financiare și politicile de remunerare (15), CESE făcea observația, pe care o menține, că la formarea consiliului de administrație este de preferat să se analizeze competențele și experiența necesare unei anumite funcții și, în consecință, să se angajeze candidatul care îndeplinește cel mai bine criteriile. Este important ca din consiliul de administrație să facă parte administratori care să fi dat dovadă de integritate, competență și dedicare, întreprinderii revenindu-i dreptul de a aprecia dacă aceste condiții sunt îndeplinite.

Întrebarea 5: Trebuie să li se solicite întreprinderilor cotate să precizeze dacă aplică o politică de diversitate și, în caz afirmativ, să descrie obiectivele și conținutul principal al acestei politici și să raporteze cu regularitate cu privire la desfășurarea ei?

Codurile de guvernanță corporativă recomandă sau impun comunicarea informațiilor pe baza principiului „aplică sau explică”. În consecință, comunicarea politicii de diversitate ar trebui să fie „obligatorie” pentru întreprinderile care au acceptat/au aderat la aceste coduri. Pentru întreprinderile care nu au făcut acest lucru, raportarea cu privire la politica în materie de diversitate ar putea fi promovată ca un avantaj sub aspectul punerii în practică a principiilor transparenței și comunicării informațiilor.

Întrebarea 6: Trebuie să li se solicite întreprinderilor cotate să asigure un mai bun echilibru între femei și bărbați în consiliile de administrație? Dacă da, cum anume?

CESE remarcă faptul că rolul femeilor în viața corporativă și socială a UE a crescut fără nici un dubiu, existând în prezent o mai bună reprezentare a acestora în toate domeniile, în concordanță cu sistemul de valori european (16), lucru pe care îl consideră pozitiv. În acest context, facem trimitere la Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 (17), la inițiativa intitulată „Femei în consiliul de administrație” (18), lansată de vicepreședinta Comisiei, dna Viviane Reding, și la Rezoluția nelegislativă referitoare la femei și conducerea întreprinderilor, adoptată de Parlamentul European la 6 iulie 2011 (19).

CESE recunoaște faptul că participarea femeilor la procesul decizional este încă insuficientă. Echilibrul dintre bărbați și femei ar putea aduce noi perspective și ar trebui încurajat. Femeile trebuie să aibă acces la toate posturile pentru care au experiența, competențele și calificările necesare. Bineînțeles, un loc în consiliul de administrație ar trebui să fie în primul rând o chestiune de competență și nu de sex, trebuind să fie stabilite criteriile fundamentale care să garanteze numirea unor membrii ai consiliului de administrație care dețin un echilibru optim între educație, know-how, experiență, cunoștințe și aptitudini, astfel încât să se permită întreprinderilor să își îndeplinească obiectivele și să satisfacă așteptările rezonabile ale acționarilor și ale altor părți interesate.

Întrebarea 7: Credeți că trebuie să existe o măsură la nivelul UE de limitare a numărului de mandate pe care le poate deține un administrator neexecutiv? Dacă da, cum ar trebui să fie formulată această măsură?

Numărul de mandate pe care un administrator neexecutiv le poate deține simultan ar trebui, în principiu, limitat, însă nu este ușor să se stabilească în mod arbitrar un număr precis. În opinia CESE, trebuie găsit totuși un echilibru rezonabil, astfel încât administratorii să își desfășoare activitatea în mod corespunzător, dispunând de timp suficient pentru studierea dosarelor, pentru a participa la reuniuni ale comitetelor de specialitate, pentru a beneficia de formare profesională și pentru a face verificări, în special în ceea ce privește contabilitatea întreprinderii etc. În orice caz, pentru fiecare mandat, administratorii ar trebui să dispună de timpul necesar îndeplinirii funcțiilor lor.

Întrebarea 8: Trebuie încurajate întreprinderile cotate să recurgă cu regularitate la o evaluare externă (de exemplu, la fiecare trei ani)? Dacă da, cum anume?

Trebuie promovate bunele practici de guvernanță corporativă și trebuie construite și aplicate mecanisme pentru a-i informa mai bine pe investitori, acționari, consumatori, salariați și alte părți interesate, precum și societatea în ansamblul său, cu privire la indicatorii de guvernanță corporativă. Un pas în această direcție ar putea fi încurajarea definirii unor indici bursieri și ratinguri independente ale bunelor practici în materie de guvernanță. Atunci când este cazul, președinții sau consiliile de supraveghere ar putea contracta evaluări externe sau ar putea solicita rapoarte specifice pentru uz intern din partea comitetelor de audit. Aceasta este considerată a fi o bună practică, putând fi extinsă către întreprinderile necotate, la care se face referire în cadrul întrebării numărul 2.

Întrebarea 9: Trebuie să fie obligatorie comunicarea politicii de remunerare, a raportului anual privind remunerarea (un raport cu privire la modul de aplicare a politicii de remunerare în anul precedent) și a remunerărilor individuale ale administratorilor executivi și neexecutivi?

CESE consideră că acționarii, investitorii potențiali și toate părțile interesate trebuie să dispună de informații suficiente și precise despre organele de conducere ale întreprinderilor și sistemele de motivare a cadrelor superioare de conducere, precum și structura acestora și în special despre politica de remunerare a întreprinderii (20) (a se vedea punctul 2.14.7). De aceea, CESE consideră că fiecare întreprindere ar trebui să publice o declarație clară și care să poată fi înțeleasă cu ușurință cu privire la politica sa de remunerare, care să conțină în special informațiile prevăzute la articolul 5 din Recomandarea 2009/384/CE din 30 aprilie 2009 (21).

Întrebarea 10: Politica de remunerare și raportul privind remunerarea trebuie să fie supuse, în mod obligatoriu, votului acționarilor?

CESE susține propunerea, având în vedere faptul că acționarii trebuie informați și, în același timp, trebuie să aibă dreptul de a accepta viitoarea politică și de a primi rapoarte privind remunerațiile. Inițiativa propusă acționarilor la adunarea generală a acestora trebuie însă discutată și aprobată în prealabil de întregul consiliul, reflectând noile practici existente în Germania ca urmare a legii din 2009 privind asigurarea caracterului adecvat al salariilor administratorilor.

Întrebarea 11: Sunteți de acord ca „apetitul pentru risc” al întreprinderii să fie aprobat de consiliul de administrație, să intre în responsabilitatea acestuia și să facă obiectul unui raport consistent al consiliului de administrație către acționari? Ar trebui să includă aceste obligații de informare și principalele riscuri societale relevante?

CESE dorește să atragă atenția asupra faptului că raportarea la timp a riscurilor contribuie la consolidarea încrederii între organele de conducere ale întreprinderilor și părțile interesate. În prezent, codurile de guvernanță corporativă recomandă introducerea și menținerea unor sisteme stabile de gestionare a riscurilor, întreprinderile care se conformează acestor coduri trebuind să declare cum funcționează aceste sisteme și cu ce dificultăți se confruntă în acest context.

Trebuie să se țină pe deplin seama de riscurile sociale și de cele societale, nu numai în cadrul sistemelor interne de supraveghere și control al riscurilor, ci și în ceea ce privește informarea cu privire la acestea, în concordanță cu recomandările OCDE (22). Cu alte cuvinte, consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere nu ar trebui numai să valideze și să controleze apetitul pentru risc al întreprinderii (financiar, social și de mediu), ci ar trebui, de asemenea, să prezinte un raport substanțial acționarilor, salariaților și reprezentanților lor, precum și altor părți interesate, în concordanță cu mecanismele de comunicare a informațiilor prevăzute în coduri.

Întrebarea 12: Sunteți de acord să intre în responsabilitatea consiliului de administrație asigurarea faptului că măsurile de gestionare a riscurilor luate de întreprindere sunt eficace și corespund profilului său de risc?

Da. Atunci când există reguli, organele de conducere sunt și trebuie să fie responsabile de asigurarea faptului că gestionarea riscurilor este eficace și corespunde profilului de risc al întreprinderii. În consecință, asigurarea unor mecanisme eficace de gestionare a riscurilor intră în responsabilitatea consiliului de administrație, ca și celelalte elemente ale strategiei de afaceri a întreprinderii. În rapoartele lor, administratorii trebuie să furnizeze informații cu privire la activitățile întreprinderii și orice riscuri asociate acestora. Principiile adoptate de European Issuers privind funcționarea sistemelor de gestionare a riscurilor și de audit (23) vin în sprijinul acestei idei.

Întrebarea 13: Vă rugăm să indicați normele juridice în vigoare ale UE care, în opinia dumneavoastră, sunt susceptibile să încurajeze orientarea neadecvată a investitorilor către termenele scurte și să sugerați modul în care acestea pot fi modificate pentru a preveni un astfel de comportament.

Apariția noilor investitori cum ar fi fondurile speculative și influența structurii de motivare a managerilor de active au modificat profund piețele de capital. Actualul regulament european în materie de fuziuni și achiziții nu împiedică ofertele publice de cumpărare ostile, al căror unic scop este creșterea pe termen scurt a prețului acțiunilor, în detrimentul valorii adăugate de care ar beneficia pe termen lung acționarii și părțile interesate. De aceea, el ar trebui modificat în mod corespunzător. CESE consideră comunicarea informațiilor mai eficace atunci când are loc sub forma unui proces în dublu sens. Întrucât întreprinderile cotate din UE sunt supuse unor numeroase condiții legale care le obligă să comunice la timp orice informații reglementate, informații sensibile sub aspectul prețurilor sau informații din interior, ar fi util dacă investitorii instituționali ar fi, la rândul lor, supuși unei obligații legale de a-și comunica politicile de investiții. Aceasta ar aduce beneficii pentru întreprinderea investitorului cum ar fi previzibilitatea în cazul unor operațiuni potențiale de mobilizare de capital, mai multă transparență și posibilitatea ca întreprinderile cotate să își stabilească o politică de relații cu investitorii pe termen lung.

CESE propune Comisiei să revizuiască normele de contabilitate pentru solvabilitatea fondurilor de pensii, astfel încât să fie posibilă estimarea problemelor potențiale. În același scop ar putea fi revizuit și ciclul scurt al cerințelor de raportare financiară.

3.3.2 Relația de agenție dintre investitorii instituționali și managerii de active

Întrebarea 14: Trebuie luate măsuri cu privire la structura stimulentelor și la evaluarea performanței managerilor de active care gestionează portofoliile investitorilor instituționali pe termen lung?

Da, structura stimulentelor și, mai ales, politica de remunerare pentru managerii portofoliilor investitorilor instituționali pe termen lung trebuie comunicate. CESE solicită Comisiei să ia măsuri pentru a evita conflictele de interese în procesul de gestionare a activelor, precum și pentru a restricționa tranzacțiile atunci când nu se ține seama de interesul clientului.

Întrebarea 15: Ar trebui să promoveze legislația UE monitorizarea mai eficientă a managerilor de active de către investitorii instituționali în ceea ce privește strategiile, costurile, tranzacțiile și gradul de implicare al managerilor de active în activitatea companiilor beneficiare ale investițiilor? Dacă da, în ce mod?

CESE consideră că sunt necesare cerințe mai stricte privind companiile beneficiare ale investițiilor. Aceasta se poate realiza prin comunicarea de informații de către managerii de active referitoare la politica lor privind companiile beneficiare ale investițiilor. În majoritatea cazurilor, strategiile și cheltuielile sunt bine reglementate la nivel de contract, precum și în ceea ce privește procedurile de comunicare a informațiilor.

3.3.3 Alte posibile obstacole în calea implicării investitorilor instituționali

Întrebarea 16: Trebuie să prevadă normele UE o anumită independență a organismului director al managerilor de active, de exemplu față de societatea-mamă, sau sunt necesare alte măsuri (legislative) pentru a încuraja divulgarea și gestionarea conflictelor de interese?

Da, CESE solicită norme clare, stricte la nivelul UE, care să impună un anumit grad de independență a organismului director al managerilor de active și să impună divulgarea și gestionarea conflictelor de interese. De asemenea, managerii de active trebuie încurajați să se alăture inițiativelor voluntare cum ar fi cea constând în acceptarea codurilor de guvernanță corporativă și divulgarea informațiilor care depășesc volumul minim actual stabilit de lege.

Întrebarea 17: Care ar fi cel mai bun mod în care UE ar putea să faciliteze cooperarea dintre acționari?

CESE recomandă ca prim pas clarificarea cadrului legal și identificarea unor modalități de încurajare a cooperării dintre investitorii pe termen lung.

Având în vedere tehnologiile informațiilor existente în prezent și prețul lor accesibil, o cooperare între acționari prin intermediul internetului este pe deplin posibilă și poate fi foarte eficace. În acest scop ar putea fi instituite forumuri specifice, pe baza unui sprijin instituțional, și în special pe baza cooperării părților interesate și a organizațiilor lor.

Întrebarea 18: Trebuie să solicite legislația UE o mai mare transparență din partea consilierilor de vot, de exemplu cu privire la metodele analitice folosite, la conflictele de interese și la politica de gestionare a acestora, precum și precizarea dacă aplică sau nu un cod de conduită? Dacă da, care este cel mai bun mod de a realiza acest lucru?

CESE propune să se impună noi cerințe, astfel încât să se sporească transparența serviciilor furnizate de consilierii de vot. Aceștia trebuie să divulge la timp, nu numai clienților lor, dar și întreprinderilor, existența oricărui conflict de interese atunci când votează sau când oferă servicii de consultanță cu privire la modul în care ar trebui să se voteze, după cum trebuie să-și comunice și politicile de prevenire a unor astfel de conflicte. De asemenea, ar trebui avut în vedere un mecanism de supraveghere corespunzător.

Întrebarea 19: Credeți că sunt necesare alte măsuri (legislative), de exemplu restricții privind capacitatea consilierilor de vot de a furniza servicii de consultanță întreprinderilor beneficiare ale investițiilor?

Da, acest lucru nu i-ar stânjeni pe emitenții cu o reputație solidă și ar contribui în același timp la prevenirea conflictelor de interese potențiale. Consilierii de vot nu trebuie să ofere servicii de consultanță întreprinderilor cu privire la care îi consiliază pe proprii clienți.

Întrebarea 20: Credeți că este nevoie de un mecanism tehnic și/sau juridic european care să îi ajute pe emitenți să-și identifice acționarii în vederea facilitării dialogului pe teme de guvernanță corporativă? Dacă da, credeți că acest lucru ar putea fi benefic și pentru cooperarea dintre investitori? Vă rugăm să dați detalii (de exemplu, obiectivul sau obiectivele urmărite, instrumentul preferat, frecvența, nivelul de detalii și alocarea costurilor).

CESE atrage atenția asupra faptului că procesul de desemnare a unor astfel de mecanisme ar trebui să ia în considerare caracteristicile specifice legislației naționale din domeniul protecției datelor cu caracter personal (24). Din acest motiv, ar fi preferabil ca problema să fie soluționată la nivel național mai degrabă decât la nivel european. O măsură posibilă ar putea fi să se recomande instituțiilor naționale care le dețin să includă în registrele acționarilor o adresă internet, ceea ce ar extinde posibilitățile de comunicare între emitenți și acționarii lor.

Întrebarea 21: Considerați că acționarii minoritari au nevoie de drepturi suplimentare pentru a-și putea reprezenta interesele în mod eficient în întreprinderile cu acționari dominanți sau care dețin controlul?

Nu, nu este necesar. Ultimele modificări ale cadrului legislativ european în materie de protecție a drepturilor acționarilor și facilitare a participării lor la adunările generale au creat un sistem bun, care oferă acționarilor posibilitatea de a primi informații, de a participa cu ușurință la adunările generale și de a-și exercita totalitatea drepturilor lor. La o eventuală introducere a unor noi drepturi complementare ar trebui să se cântărească cu atenție interesele acționarilor minoritari și ale celor care dețin controlul, astfel încât procedurile de luare a unor decizii importante să nu fie blocate. Prezența unui acționar care deține controlul ar putea garanta un control suplimentar asupra componenței și activităților consiliului de administrație.

Întrebarea 22: Considerați că acționarii minoritari au nevoie de mai multă protecție împotriva tranzacțiilor cu părțile afiliate? Dacă da, ce măsuri ar putea fi luate?

Da, deoarece tranzacțiile cu părțile afiliate ar putea fi adesea o sursă potențială de conflicte de interese. Ar trebui să existe o reglementare uniformă la nivel european a tranzacțiilor cu părțile afiliate. Aceasta ar trebui să fie clară și, în același timp, suficient de flexibilă pentru a împiedica întreprinderile să facă greșeli majore și nu ar trebui să permită autorităților de reglementare să ia decizii arbitrare în cazul unor texte neclare și interpretabile.

Întrebarea 23: Există măsuri care pot fi luate pentru promovarea la nivelul UE a participării angajaților la capital? Dacă da, care sunt acestea?

Nu, CESE nu consideră că acest lucru este necesar la nivel european. În etapa actuală, este mai mult decât suficient ca această posibilitate să existe în principiu, fără a constitui o obligație; ea ar putea fi folosită când aplicarea ei se impune.

Motivarea salariaților și a lucrătorilor oferindu-le drepturi de proprietate sub forma acțiunilor ar putea fi folosită pentru a crește angajamentul și productivitatea acestora, însă acest lucru nu trebuie în niciun caz să constituie un substitut pentru remunerația existentă sau să reprezinte un obstacol în negocierea colectivă a salariilor ori să înlocuiască celelalte forme de participare, menționate la punctul 2.9. Această decizie trebuie însă să fie luată în mod independent de fiecare întreprindere, deoarece s-ar putea ca măsura să nu fie întotdeauna adecvată (25).

3.4 Cadrul „aplică sau explică” – monitorizarea și aplicarea codurilor de guvernanță corporativă

Întrebarea 24: Sunteți de acord să li se solicite întreprinderilor care se abat de la recomandările codurilor de guvernanță corporativă să furnizeze explicații detaliate ale acestor abateri și să descrie soluțiile alternative adoptate?

Da. Uneori ar putea exista motive foarte bune pentru aceste abateri. Când sunt explicate și motivate, interesele întreprinderii sunt protejate în aceeași măsură ca și interesele investitorilor care ar fi informați de necesitatea unor astfel de abateri. În caz contrar, rolul codurilor ca instrument de promovare a bunelor practici în materie de guvernanță corporativă ar fi subminat.

Întrebarea 25: Sunteți de acord ca organismele de monitorizare să fie autorizate să verifice calitatea informațiilor conținute în explicațiile furnizate în declarațiile de guvernanță corporativă și să solicite întreprinderilor completarea explicațiilor, dacă este necesar? Dacă da, care ar trebui să fie, mai exact, rolul lor?

Da. Aceste informații sunt cu siguranță importante pentru părțile interesate și pentru investitori și ar trebui să fie avute în vedere la luarea deciziilor cu privire la investiții. Autoritățile de reglementare trebuie să aibă acest drept prin analogie cu restul informațiilor comunicate de către întreprinderile emitente. Pe lângă rolul lor de monitorizare și, în rare ocazii, de educare (de exemplu, în caz de riscuri societale importante), acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a interveni. În caz contrar, încrederea în declarațiile de guvernanță corporativă va scădea, iar investitorii și celelalte părți interesate vor considera că există mai multe riscuri.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(2) Pe lângă cele două Cărți verzi, COM(2010) 284 final și COM(2011) 164 final, CE a publicat și o serie de documente legate de guvernanța corporativă [de ex., СОМ(2010) 561 final, СОМ(2010) 579 final]. Această problematică este prezentă și în inițiativa legislativă de bază a Comisiei – Actul privind piața unică [СОМ(2010) 608 final].

(4) „Termenul de «consiliu de administrație» utilizat în prezenta Carte verde se referă, în principal, la rolul de supraveghere exercitat de administratori.”, p. 5. Dacă consiliile de supraveghere au cu adevărat un rol de supraveghere, atunci consiliile de administrație pot avea un rol de conducere, participând la procesul decizional strategic (fuziuni/achiziții, vânzare/cumpărare de întreprinderi).

(5) A se vedea: J. Weimer și J. Pape, A Taxonomy of Systems of Corporate Governance, Theory Papers in Corporate Governance (O taxonomie a sistemelor de guvernanță corporativă – Studii teoretice privind guvernanța corporativă), vol 7 (2), aprilie 1999, Blackwell Publishers.

(6) A se vedea: A. Vliegenthart, Transnational actors and the converging corporate governance regulation in ECE (Actorii tranzacțiilor și convergența reglementărilor în materie de guvernanță corporativă în Europa Centrală și de Est), Central and East European International Studies Association (CEEISA), 2006.

(9) J. Fichtner, Activist hedge funds and the erosion of Rhenish capitalism: The impact of impatient capital (Fondurile speculative „activiste” și erodarea capitalismului renan: impactul investițiilor de capital bazate pe o viziune pe termen scurt), Working Paper Series nr. 17 CCGES/CCEAE 2009.

(10) M. Goyer, Varieties of Institutional Investors and National Models of Capitalism: The Transformation of Corporate Governance in France and Germany (Diferite tipuri de investitori instituționali și de modele naționale de capitalism: transformarea guvernanței corporative în Franța și în Germania), POLITICS & SOCIETY, vol. 34, nr. 3, septembrie 2006, p.399-430.

(11) Comunicatul miniștrilor de finanțe și guvernatorilor băncilor naționale ai G20, 5 septembrie 2009.

(14) OCDE a elaborat un standard internațional pentru a sprijini guvernele să își îmbunătățească modul în care își exercită dreptul de proprietate. A se vedea Orientările OCDE privind guvernanța corporativă în întreprinderile proprietate de stat (Guidelines on Corporate Governance of State-Owned Enterprises), OCDE 2005.

(19) http://www.europarl.europa.eu/oeil/file.jsp?id=5862452&noticeType=null&language=en, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A7-2011-0210+0+DOC+XML+V0//RO.

(22) „Cadrul de guvernanță corporativă impune sau încurajează consiliile să țină seama de interesele părților interesate și să facă public modul în care realizează acest lucru în legătură cu chestiunile de importanță majoră”, OCDE, 2006, Motodologie de evaluare a punerii în aplicare a principiilor de guvernanță corporativă ale OCDE, p. 112.

(23) EuropeanIssuers reprezintă o organizație umbrelă de asociații de emitenți – a se vedea http://www.europeanissuers.eu/_mdb/position/200_Towards_Common_Principles_for_ICRM_European_Companies__final_100127.pdf