29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/142

—

Prezentul aviz al CESE privind o agendă pentru noi competențe și locuri de muncă se înscrie în Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

—

Prezentul aviz al CESE prezintă o nouă abordare cuprinzătoare, prin examinarea programului pentru noi competențe și locuri de muncă în strânsă legătură cu celelalte inițiative-emblematice și cu cele cinci obiective transversale la nivelul Uniunii Europene.

—

În acest context, prezentul aviz al CESE subliniază că trebuie asigurată coerența între politicile de la nivelul Uniunii și politicile naționale și scoate în evidență consecințele, precum și rolul-cheie al actorilor neguvernamentali vizați.

1.1

Comitetul își manifestă îngrijorarea în legătură cu consecințele crizei economice mondiale asupra funcționării pieței forței de muncă și, de aceea, apreciază în general Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă, prin care Comisia dorește să contribuie la o mai mare ocupare a forței de muncă și la îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă. CESE îndeamnă guvernele statelor membre să utilizeze în mod eficient dialogul social și dialogul cu societatea civilă organizată, în vederea găsirii de soluții și măsuri care să îmbunătățească situația din acest domeniu.

1.2

Cu toate acestea, Comitetul deplânge faptul că inițiativa supusă examinării nu subliniază caracterul urgent al creării de locuri de muncă de calitate și că nu încurajează suficient statele membre să stabilească obiective naționale mai ambițioase, care să se sprijine pe reforme structurale și pe politici de investiții generatoare de creștere reală și de noi posibilități de ocupare a forței de muncă.

1.3

Comitetul consideră că această strategie se bazează pe conceptul de flexicuritate și subliniază că trebuie găsit un echilibru corect între flexicuritatea internă și cea externă, în scopul unei funcționări mai eficiente a piețelor forței de muncă și, totodată, al unei mai bune protecții a lucrătorilor. Comitetul recomandă să se analizeze situația inițială, să se continue monitorizarea punerii în aplicare și evaluarea politicilor de flexicuritate, punând totodată accentul pe rolul partenerilor sociali în cadrul acestui proces, al cărui obiectiv trebuie să rămână facilitarea reinserției și a tranziției pe piața forței de muncă.

1.4

Comitetul salută conexiunea stabilită în cadrul aceluiași document strategic între politica în domeniul educației și cea în domeniul ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, regretă faptul că legătura dintre îmbunătățirea și actualizarea competențelor și sporirea productivității muncii este ignorată.

1.5

Comitetul apreciază efortul Comisiei de a propune noi instrumente și noi inițiative; recomandă totuși intensificarea conexiunilor și sinergiilor acestora cu instrumentele existente. În opinia CESE, este necesar ca abordarea adoptată de Comisie în ce privește rolul instrumentelor fără caracter obligatoriu să țină seama de compatibilitatea reciprocă a acțiunilor politice și a inițiativelor adoptate la nivelul Uniunii și, în același timp, consideră că o reexaminare coerentă a legislației UE în domeniul social ar trebuie mai degrabă să susțină decât să submineze eforturile statelor membre de punere în aplicare a unor reforme salutare ale pieței forței de muncă, și să promoveze investițiile sociale.

1.6

Comitetul recomandă Comisiei să ia cunoștință de concluziile nu tocmai încurajatoare ale celei de-a cincea anchete EUROFOUND privind condițiile de muncă în Europa atunci când va relansa dezbaterile privind calitatea locurilor de muncă și condițiile de muncă.

1.7

Comitetul subliniază necesitatea utilizării mai eficiente a fondurilor europene și, asemeni Comisiei, invită statele membre să concentreze intervențiile Fondului social european (FSE) și ale altor fonduri pe cele patru priorități fundamentale enunțate în comunicarea Comisiei supusă examinării, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor agendei supusă examinării și a obiectivelor naționale din cadrul Strategiei Europa 2020.

2.1

La 23 noiembrie 2010, Comisia Europeană a publicat „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă”, bazată pe o serie întreagă de inițiative anterioare, menite să îmbunătățească competențele în cadrul UE și previziunile corespunzătoare, precum și să le pună în concordanță cu necesitățile pieței forței de muncă. CESE a examinat aceste inițiative într-un aviz precedent (1).

2.2

Cu toate acestea, noua agendă a Comisiei are o sferă de aplicare mai extinsă; aceasta urmărește obiectivul stabilit în comun, ca UE să ajungă până în 2020 la o rată a ocupării forței de muncă de 75 % în rândul bărbaților și femeilor cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani, și clasifică acțiunile decisive în funcție de patru priorități-cheie:

2.3

Această agendă pentru noi competențe și locuri de muncă este o urmare a adoptării principiilor comune pentru flexicuritate de către Consiliu, în 2007 (2). Aceste politici de flexicuritate vizează înainte de toate creșterea adaptabilității, a ocupării forței de muncă și a coeziunii sociale. S-a dovedit că politicile de flexicuritate au contribuit într-o oarecare măsură – cu precădere prin măsuri subvenționate de formare și de reducere a timpului de lucru – la depășirea crizei, dar situația categoriilor vulnerabile rămâne dificilă.

2.4

De aceea, Comisia conferă o nouă dinamică consolidării tuturor componentelor flexicurității (acorduri contractuale flexibile și sigure, politici active pentru piața forței de muncă, strategii generale de învățare de-a lungul vieții și sisteme moderne de securitate socială) și concretizării acesteia. Măsurile adoptate de fiecare din statele membre în favoarea flexicurității trebuie intensificate și adaptate noului context socioeconomic, printr-un nou echilibru între fiecare din cele patru componente.

2.5

În cadrul agendei sale, Comisia propune 13 acțiuni-cheie, sprijinite de 20 de măsuri însoțitoare menite să reducă fragmentarea și să faciliteze tranzițiile pe piețele forței de muncă, să înzestreze lucrătorii cu competențele necesare desfășurării unei activități profesionale, să îmbunătățească calitatea și situația condițiilor de muncă, să sprijine crearea de locuri de muncă și să valorifice mai bine instrumentele financiare ale UE.

3.1

Raportul privind ocuparea forței de muncă în UE din ianuarie 2011 (3) semnalează că „Piața forței de muncă din UE a continuat să se stabilizeze și există în prezent semne de redresare în unele state membre.” (…) Cu toate acestea, cu 221,3 milioane de persoane active, gradul de ocupare a forței de muncă era atunci mai mic cu 5,6 milioane de persoane comparativ cu valoarea înregistrată în al doilea trimestru al anului 2008, reflectând declinul semnificativ din industria prelucrătoare și din sectorul construcțiilor. De asemenea, numărul lucrătorilor cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani era de 208,4 milioane de persoane, reprezentând o rată de ocupare a forței de muncă de 68,8 %. (…) Numărul șomerilor se ridică la 23,1 milioane de persoane. Șomajul pe termen lung este în creștere în toate grupurile de populație, dar într-o măsură diferită. Din totalul șomerilor, 5 milioane de persoane nu au avut un loc de muncă timp de 6-11 luni. Criza a agravat riscul șomajului în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de calificare și al migranților din țări terțe”. În ciuda progreselor înregistrate, raportul afirmă că situația de pe piața forței de muncă rămâne în continuare fragilă. Potrivit datelor OCDE pentru luna mai 2011, rata șomajului în zona euro a ajuns la 9,9 % (4).

3.2

Din acest motiv, Comitetul Economic și Social European este în continuare preocupat de funcționarea piețelor forței de muncă și apreciază în general „Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă”, prin care Comisia dorește să contribuie la o mai mare ocupare a forței de muncă și la îmbunătățirea calității locurilor de muncă, precum și a funcționării piețelor forței de muncă, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, cu Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă și cu liniile directoare pentru ocuparea forței de muncă. În acest sens, subliniază rolul partenerilor sociali și consideră că este necesar ca guvernele statelor membre să valorifice mai bine dialogul social și dialogul cu societatea civilă organizată, pentru a putea propune și pune în aplicare măsuri care să contribuie în mod eficient la îmbunătățirea situației.

3.3

Analiza anuală a creșterii (5), publicată în ianuarie 2011 pentru a marca începutul primului semestru european, a demonstrat că statele membre nu dau dovadă de ambiție în ce privește obiectivele naționale pe care le-au stabilit și se află cu aproximativ 2-2,4 % în urmă față de obiectivul comun privind rata ocupării forței de muncă (75 %). Comitetul consideră că este necesar ca politicile care vizează îndeplinirea obiectivelor propuse să ia în considerare concluziile reuniunii de la Viena a reprezentanților FMI, OIM și a partenerilor sociali, intitulată „Dialog privind creșterea și ocuparea forței de muncă în Europa” (6), care a avut loc în luna martie anul curent.

3.4

CESE regretă faptul că Comisia se mulțumește să reacționeze la urgența situației prin măsuri tradiționale și deplânge absența elementelor de sprijinire a creșterii, care la rândul lor să sprijine crearea de locuri de muncă. Nu este suficient să se garanteze că cetățenii rămân activi și că dobândesc competențele adecvate pentru a fi angajați: înnoirea economică trebuie să se bazeze pe creștere și pe crearea de locuri de muncă.

3.5

În vederea soluționării problemelor cu care se confruntă, Europa are nevoie, înainte de toate, să reînceapă să împrumute, să investească și să pună în aplicare reforme structurale. Este util să se stabilească măsurile concrete necesare pentru eliminarea obstacolelor din calea creării de locuri de muncă și a sporirii productivității. Productivitatea depinde, printre altele, de calitatea locurilor de muncă. Mare parte din aceste reforme, care ar trebui să se întemeieze pe cel mai amplu consens posibil, trebuie efectuate pe plan național. Statele membre trebuie să fie conștiente de faptul că trebuie să promoveze creditul pentru întreprinderi și familii, să facă investiții productive și să treacă la reforme efective pentru a crea locuri de muncă. Prin sporirea productivității muncii și a calității condițiilor de muncă în Europa se pot calma temerile legate de fragilitatea și instabilitatea salariilor.

3.6

Raportul comun privind ocuparea forței de muncă subliniază de asemenea necesitatea interacțiunii dintre politica de ocupare a forței de muncă și sprijinirea creșterii economice și a asanării bugetare (și confirmă necesitatea susținerii în continuare a grupurilor vulnerabile prin servicii sociale de calitate și printr-o strategie activă în favoarea incluziunii); acesta scoate în evidență rolul unui mediu economic favorabil și al creșterii economice bazate pe inovare în sporirea cererii de forță de muncă.

3.7

Același raport indică și faptul că în cursul anului 2010 s-a observat un oarecare dezechilibru între cererea și oferta de forță de muncă, ceea ce ar putea indica o neconcordanță între competențele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și competențele necesare pentru locurile de muncă disponibile. De aceea, recomandă monitorizarea cu atenție a acestui aspect, pentru a se verifica dacă tendința este pur și simplu temporară sau riscă să devină structurală.

3.8

CESE observă că, în această fază, Comisia nu formulează o nouă propunere legislativă și că recunoaște rolul și valoarea adăugată a instrumentelor juridice fără caracter obligatoriu, care completează cadrul juridic existent. Ar fi utilă consultarea partenerilor sociali în legătură cu anumite inițiative propuse, cum ar fi consultarea privind cadrul european pentru restructurarea întreprinderilor, revizuirea legislației privind securitatea și sănătatea la locul de muncă, informarea și consultarea lucrătorilor, munca cu fracțiune de normă și contractele pe durată determinată ori relansarea dezbaterii privind calitatea muncii și condițiile de muncă. În urma acestor consultări, ar trebui să se determine oportunitatea și pertinența schimbărilor care s-ar putea dovedi necesare.

3.9

Comitetul salută efortul Comisiei de a propune o serie de noi inițiative inovatoare și de instrumente de susținere a noii sale strategii privind competențele și ocuparea forței de muncă. Cu toate acestea, consideră că este necesară analizarea coerenței reciproce dintre instrumentele noi și cele existente, pentru a se putea produce sinergiile necesare în cadrul punerii lor în aplicare. Strategia privind noile competențe ar trebui să țină seama și de tranziția către un model de producție bazat pe dezvoltarea durabilă și pe locuri de muncă mai ecologice.

3.10

În regiunile care nu dispun de o producție industrială, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt un factor esențial în ceea ce privește crearea de oportunități pentru prezent și viitor. În plus, acestea oferă adesea locuri de muncă de înaltă calificare, sunt ușor accesibile și pot facilita concilierea vieții de familie cu viața profesională și îngrijirea membrilor familiei. Inițiativa privind IMM-urile (Small Business Act) trebuie să se traducă în acțiuni concrete la nivel național și european, motiv pentru care măsurile definite în cadrul strategiei – menite să răspundă nevoilor specifice ale IMM-urilor – sunt binevenite. Eliminarea birocrației, precum și accesul la finanțare sunt în continuare prioritare.

3.11

Având în vedere concluziile celui de-al treilea Raport demografic european pe 2010 (7), care prezintă date noi în ce privește îmbătrânirea populației europene, Comitetul salută, de asemenea, inițiativele în favoarea mobilității, migrațiilor și integrării în Europa. CESE este convins că menținerea mobilității în interiorul UE și imigrația din țările terțe vor contribui la obținerea unor rezultate economice pozitive de către UE. Imigrația economică spre UE și simplificarea mobilității între statele membre sunt indispensabile pentru ca Uniunea să continue să fie un magnet pentru întreprinderi și investiții, ceea ce va permite crearea de noi locuri de muncă, atât pentru cetățenii UE, cât și pentru cei din țările terțe. În toate aceste aspecte, se va aplica principiul egalității de tratament (8).

3.12

Politicile de ocupare a forței de muncă și cele privind piața forței de muncă în Europa trebuie să urmărească punerea în practică a unor măsuri concrete în vederea aplicării principiului nediscriminării la locul de muncă și a garantării egalității dintre bărbați și femei, precum și între toate categoriile de lucrători. De aceea, Comitetul salută de asemenea strategiile publicate de Comisie în 2010 în favoarea persoanelor cu handicap (9) și a egalității dintre bărbați și femei (10), printre altele. Printre obiectivele celor două strategii se numără egalitatea de șanse privind accesul pe piața forței de muncă, la educație și la formare profesională.

3.13

Comitetul consideră pozitive acțiunile-cheie și măsurile propuse în Actul pentru piața unică, adoptat pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce (11), care țin seama de rolul semnificativ al economiei sociale și al mișcării cooperatiste pe piața internă a UE și de importanța responsabilității sociale a întreprinderilor. Consideră de asemenea că este util să se țină seama de rolul organizațiilor societății civile organizate, care sunt angajatori și creează locuri de muncă. Implicarea lor în elaborarea diverselor politici reprezintă totuși o condiție prealabilă pentru valorificarea potențialului de care dispun.

3.14

Comitetul este profund îngrijorat de rata șomajului în rândul tinerilor din Europa, care, din 2008, a ajuns la 30 %. Rata europeană medie a șomajului se ridică la 21 % în rândul tinerilor de sub 25 de ani. Deși din septembrie 2010 situația tinde să se stabilizeze în unele țări – în altele șomajul continuând să crească –, Comitetul consideră că este necesar să i se acorde în continuare o atenție deosebită. Comitetul și-a exprimat punctul de vedere în privința inițiativei Comisiei Europene „Tineretul în mișcare” într-un aviz dedicat acestei teme (12).

3.15

Rata de ocupare a persoanelor cu handicap din Europa rămâne încă la 50 %. Dacă Europa dorește cu adevărat să asigure tratamentul egal al tuturor cetățenilor europeni și să-și atingă totodată obiectivul comun privind rata ocupării forței de muncă, persoanele cu handicap trebuie să obțină locuri de muncă remunerate și de calitate. Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap inventariază opt domenii principale de acțiune în care UE trebuie să-și continue activitățile, printre care se numără și ocuparea forței de muncă, educația și formarea femeilor și bărbaților cu handicap (13). Comisia ar putea să analizeze modelele aplicate în statele membre, ceea ce ar permite sprijinirea stimulentelor legislative, politice, în materie de negociere colectivă sau fiscale de angajare a acestor persoane de către întreprinderi, administrații și furnizorii de servicii sociale. Dat fiind că TIC reprezintă în prezent 6 % din PIB-ul Uniunii, este de presupus că Agenda digitală propusă de Comisie va avea efecte asupra tuturor, în special în ceea ce privește planurile de formare și includerea categoriilor de populație defavorizate, pentru care TIC reprezintă o „pârghie” către angajare.

4.1

Agenda supusă examinării se bazează pe principiul flexicurității. Comisia subliniază necesitatea unor politici cuprinzătoare privind învățarea de-a lungul vieții, a unor politici active și eficiente în materie de adaptare la locul de muncă, de plasare profesională, de creștere a ofertei de locuri de muncă. De asemenea, existența unor sisteme de protecție în caz de șomaj, care să promoveze mobilitatea forței de muncă să garanteze o securitate socioprofesională sporită și să constituie un zid de apărare împotriva excluziunii sociale și a sărăciei. Posibilitatea de a stabili condiții contractuale flexibile și flexibilitatea internă vor trebui să constituie elemente fundamentale ale dialogului social. CESE consideră important ca măsurile și politicile adoptate să nu submineze eforturile depuse pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul agendei (printre altele ocuparea integrală a forței de muncă și menținerea calității locurilor de muncă) și să nu aducă atingere drepturilor profesionale ale lucrătorilor.

4.2

Comitetul s-a pronunțat deja în trecut asupra avantajului de a evalua concomitent securitatea și flexibilitatea pieței forței de muncă, întrucât aceste noțiuni, în principiu, nu sunt incompatibile. O forță de muncă stabilă și motivată întărește competitivitatea și productivitatea întreprinderilor. Lucrătorii au nevoie de o organizare mai flexibilă a muncii, pentru a-și putea concilia viața profesională cu cea de familie și pentru a avea acces la formare de-a lungul vieții, ceea ce le-ar permite să-și aducă contribuția la sporirea productivității și inovării. Cu toate acestea, CESE subliniază că trebuie analizată cu atenție și în mod constant, în cadrul dialogului social, punerea în aplicare a flexicurității, pentru a se putea garanta că măsurile întreprinse răspund obiectivului de creare de locuri de muncă mai multe și mai bune.

4.3

Flexicuritatea internă și-a dovedit eficiența în timpul crizei, atunci când întreprinderile și organizațiile sindicale au adus soluții concrete pentru menținerea locurilor de muncă, în special prin formule subvenționate de reducere a timpului de lucru. Flexicuritatea externă, care căpătă importanță în perioadele de redresare economică, poate contribui la crearea de locuri de muncă, cu condiția să se îmbine în mod echilibrat cu flexibilitatea internă și, în general, cu negocierile colective și cu o protecție socială corespunzătoare a lucrătorilor. În această privință, fiecare stat membru are o poziție inițială diferită. Este important să se ajungă la o utilizare echilibrată a măsurilor, ceea ce presupune ca aceste politici să fie un rezultat al dialogului social. Comitetul consideră că aplicarea flexicurității interne și externe trebuie să se reflecte în mod mai echilibrat în recomandările anuale ale Comisiei destinate statelor membre.

4.4

Comitetul consideră că dezbaterea privind consolidarea celor patru componente ale flexicurității va continua și va da naștere în 2011 unei conferințe comune a tuturor părților interesate. Comitetul înțelege că o nouă dinamică pentru flexicuritate trebuie să fie rezultatul unei abordări comune din partea instituțiilor UE, să se bazeze pe principii comune și să se sprijine pe lecțiile învățate la nivel național în ce privește modul în care acest principiu contribuie concret la crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune și dacă acesta garantează o protecție satisfăcătoare a lucrătorilor, în special a celor mai vulnerabili.

4.5

În acest sens, Comitetul apreciază proiectul comun al partenerilor sociali europeni din cadrul programului lor de lucru multianual 2009-2011 (14), care se centrează pe modul în care fiecare dintre statele membre pune în practică principiul flexicurității și pe rolul pe care-l joacă partenerii sociali în acest proces.

4.6

Creșterea economică rămâne principala „pârghie” pentru crearea de locuri de muncă. Din acest motiv, Comitetul este conștient de existența unei strânse conexiuni între agenda pentru noi competențe și locuri de muncă și noua abordare strategică a Uniunii în materie de inovare, de creare a unui spațiu european al cercetării și de construire a unei baze industriale competitive, utilizând pe deplin potențialul pieței interne a UE.

4.7

Cu toate acestea, Comisia preconizează o redresare economică lentă, care ar putea încetini crearea de locuri de muncă. Dacă UE dorește să-și atingă obiectivul de ocupare a forței de muncă de 75 % și să evite o creștere fără creare de locuri de muncă, ea trebuie să realizeze că este indispensabil să se conceapă și să se aplice politici concrete care să stimuleze, în cadrul dialogului social, angajarea, organizarea flexibilă a muncii și formarea profesională de-a lungul vieții, și care să plaseze calitatea locurilor de muncă în centrul flexicurității.

4.8

CESE este conștient că buna funcționare a pieței forței de muncă reprezintă un factor determinant pentru competitivitatea în Europa. Pentru măsurarea progreselor înregistrate în acest domeniu, trebuie folosiți indicatori cum ar fi: rata șomajului de lungă durată și cea a șomajului în rândul tinerilor, precum și rata de inserție pe piața forței de muncă.

4.9

Comisia a propus principiul contractului unic, ale cărui efecte reale fac în prezentul obiectul unei dezbateri înflăcărate. În avizul său privind inițiativa „Tineretul în mișcare”, CESE consideră că principiul contractului unic pe durată nedeterminată ar putea fi o modalitate de reducere a inegalităților dintre persoanele aflate în câmpul muncii și cele excluse. CESE este conștient de diferențele considerabile care există între statele membre în ce privește accesul la piața forței de muncă. Anumite sisteme, dintre cele mai rigide, împiedică accesul persoanelor la un loc de muncă; altele oferă mai multe posibilități, sub formă de contracte pe perioade scurte, prea flexibile, și care nu conferă drepturi depline la prestații sociale. CESE consideră că este important să se semnaleze că măsurile care vor fi adoptate trebuie să garanteze că persoanele dispun de contracte de muncă stabile, care împiedică discriminarea pe motiv de vârstă, gen sau altele. În orice caz, aceste măsuri nu ar trebui să ofere nici ocazia generalizării precarității locurilor de muncă, nici a unei abordări mai rigide a organizării muncii în întreprinderi. Întreprinderile au nevoie de diverse tipuri de contracte de muncă pentru a-și adapta forța de muncă, iar lucrătorii au nevoie de flexibilitate pentru a-și concilia viața profesională cu cea personală.

4.10

CESE poate susține propunerea Comisiei de stabilire a unor principii orientative de promovare a realizării condițiilor pentru crearea de locuri de muncă, inclusiv a măsurilor însoțitoare ale acestora, cum ar fi un Erasmus pentru întreprinzători și pregătirea unor profesori în chestiuni legate de spiritul întreprinzător. Totuși, este necesar ca statele membre să traducă aceste principii orientative în acțiuni concrete, pentru stimularea angajării forței de muncă, în special a lucrătorilor cu slabă calificare (15).

4.11

CESE sprijină, de asemenea, înființarea unui forum social tripartit, care s-a întrunit pentru prima oară la 10 și 11 martie 2011. Acest forum ar trebui să se transforme într-o platformă permanentă pentru stabilirea unei relații bazate pe încredere între partenerii sociali și factorii politici de decizie.

4.12

Dialogul social european și negocierea colectivă la nivel național rămân instrumente esențiale pentru îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă și a condițiilor de muncă.

Partenerii sociali europeni recomandă în acordul lor autonom comun privind piețele forței de muncă incluzive (16) ca statele membre să elaboreze și să pună în aplicare politici generale menite să promoveze piețe incluzive ale forței de muncă. Ori de câte ori este posibil și ținând seama de specificitățile naționale, partenerii sociali trebuie să fie implicați la nivelul adecvat în măsurile privind:

5.1

Comitetul salută tratarea în comun, în cadrul aceluiași document strategic, a chestiunilor legate de educație și de realitatea de pe piața forței de muncă.

5.2

Prin numeroasele sale avize, CESE a contribuit la recunoașterea educației printre drepturile fundamentale ale omului. În acestea, el a recunoscut că principalul obiectiv al educației este și va fi educarea unor cetățeni liberi și autonomi cu spirit critic, care să fie în măsură să participe la dezvoltarea societății.

5.3

CESE recomandă de asemenea, în numeroase avize (17), ca, plecând de la conceptul de educație pentru incluziune, UE și statele membre să-și ia angajamentul de a-și revizui politicile în domeniul educației, conținuturile, prioritățile și structurile educative, precum și alocarea resurselor, dar și de a-și revizui și/sau actualiza politicile în materie de ocupare a forței de muncă și de ofertă de servicii publice de calitate, precum și pe cele care iau în considerare specificitățile (copii, persoane cu nevoi speciale, imigranți etc.); toate aceste politici vor trebui să includă o dimensiune de gen.

5.4

Interdependența dintre înalta calificare a forței de muncă și o un grad mai mare de ocupare a locurilor de muncă este de necontestat. Cedefop preconizează că cererea de forță de muncă de înaltă calificare va spori cu peste 16 milioane de persoane, în timp ce cererea de lucrători cu slabă calificare ar trebui să scadă cu aproximativ 12 milioane. Deși Comisia recunoaște importanța actualizării și îmbunătățirii competențelor, Comitetul regretă totuși că aceasta nu scoate suficient în evidență legătura dintre competențe și productivitate. Este indispensabil să se sporească productivitatea în Europa, cu atât mai mult cu cât scade forța de muncă. Comitetul constată de asemenea că Comisia nu propune nicio măsură pentru sporirea competențelor lucrătorilor cu slabă calificare sau fără calificare și nici nu caută soluții pe termen lung pentru a sprijini angajarea acelor persoane care necesită abordări personalizate pentru a-și dezvolta competențele și a ocupa un loc de muncă (de exemplu, persoanele cu handicap mental).

5.5

Comitetul salută panorama competențelor în UE, dar consideră că agenda supusă examinării ar trebui să pună mai mult accent atât pe chestiunea unei mai bune concordanțe între competențe și necesitățile pieței forței de muncă cât și pe formarea profesională a lucrătorilor, pentru a le spori capacitate de inserție profesională. Comisia nu ar trebui să țină seama doar de structurile formale de evaluare a competențelor. O cooperare strânsă între instituțiile educaționale, organizațiile sindicale și întreprinderi reprezintă un mod eficient de prevenire a cerințelor actuale și viitoare în materie de competențe.

5.6

În Avizul său privind inițiativa „Tineretul în mișcare”, Comitetul a susținut crearea unui pașaport european al competențelor. El consideră că „pașapoartele existente (Europass și pașaportul pentru tineri) ar trebui combinate într-un singur instrument general, care să cuprindă, într-o singură formă, un CV tradițional, educația formală (Europass) și educația non-formală și informală. Succesul pașaportului european al competențelor va depinde, printre alți factori, de modul în care este văzut de angajatori și utilizat de tineri, pentru care trebuie să rămână disponibilă consultanța necesară și măsurile de sprijin.”

5.7

Comitetul consideră că este esențială elaborarea strategiilor globale de învățare și de formare de-a lungul vieții și, de aceea, aprobă elaborarea unui ghid strategic european, care stabilește un cadru pentru punerea în aplicare a măsurilor în favoarea învățării și formării de-a lungul vieții, precum și reformarea planului de acțiune privind învățarea în rândul adulților.

5.8

De asemenea, Comitetul susține și alte inițiative aflate în curs de pregătire, cum ar fi completarea clasificării europene a aptitudinilor, competențelor și ocupațiilor (ESCO), ca interfață comună între universul muncii și cel al educației și formării, și reformarea sistemelor de recunoaștere a calificărilor profesionale. În acest scop, trebuie mai ales să se examineze și să se adapteze modelele educative din Europa, să se analizeze sistemele educative, să se reevalueze metodele pedagogice și de învățământ și să se investească puternic într-o educație de calitate accesibilă tuturor. Sistemele educative trebuie să fie în măsură să pregătească o persoană să facă față provocărilor actuale de pe piața forței de muncă. Este extrem de importantă strânsa cooperare cu întreprinderile. Clasificarea ESCO ar trebui să fie mai ușor de înțeles și de utilizat, mai ales de către IMM-uri. Inventarul prevăzut poate avea efecte de limitare a necesarei flexibilități atunci când se combină diverse competențe pentru îndeplinirea unor sarcini care se reînnoiesc sau se schimbă neîncetat, și pe care întreprinderile mici se văd obligate să le îndeplinească cu un număr limitat de lucrători.

5.9

În vederea unei mai bune concordanțe între competențe și nevoile pieței forței de muncă, Comitetul scoate în evidență rolul strategic pe care îl pot avea consiliile sectoriale privind ocuparea forței de muncă și competențele la nivelul UE (CSE). Acestea constituie o platformă excepțională de valorificare a experiențelor concrete ale diverșilor actori sociali care le alcătuiesc, cum ar fi cele privind analizarea locurilor de muncă și a competențelor viitorului și inventarierea acestora (ESCO) sau analizarea transformărilor pe care le suferă anumite competențe profesionale necesare pentru meserii specifice (18).

5.10

Comitetul salută decizia Comisiei de a examina, în cooperare cu statele membre, situația categoriilor profesionale foarte mobile, în special cea a cercetătorilor, în vederea îmbunătățirii mobilității lor geografice și intersectoriale în perspectiva completării spațiului european al cercetării până în 2014.

5.11

Salută, de asemenea, efortul sistematic al Comisiei de a răspunde provocărilor demografice și penuriei de anumite calificări pe piețele europene ale forței de muncă, susținând migrațiile economice în cadrul Programului de la Stockholm. În vederea maximizării contribuției potențiale a migrației la ocuparea integrală a forței de muncă, ar fi utilă integrarea imigranților care locuiesc deja cu forme legale în Uniunea Europeană, în special prin eliminarea obstacolelor în calea ocupării forței de muncă, cum ar fi discriminarea sau nerecunoașterea competențelor și calificărilor, care îi expun pe migranți la riscul șomajului și al excluziunii sociale. În această privință, noua agendă pentru integrare preconizată va reprezenta, cu siguranță, un element pozitiv.

5.12

Comitetul insistă asupra importanței validării rezultatelor învățării non-formale, așa cum s-a exprimat și în avizul său menționat mai sus, privitor la inițiativa „Tineretul în mișcare”. Dezbaterea pe marginea mijloacelor de validare ar trebui să se concentreze și pe calitatea educației și formării oferite, precum și pe supravegherea și monitorizarea acesteia; trebuie ca oricine să poată beneficia de măsurile menite să valorifice cunoștințele non-formale.

6.1

În comunicarea supusă examinării, Comisia menționează ocuparea integrală a forței de muncă ca pe un obiectiv; cu toate acestea, trebuie precizat că este vorba de sporirea calității locurilor de muncă și a condițiilor de muncă.

6.2

Concluziile celei de-al cincea anchete EUROFOUND (19) privind condițiile de muncă indică faptul că „desfășurarea unei activități și un loc de muncă de calitate reprezintă nucleul obiectivelor UE (ale Strategiei Europa 2020)”. Ancheta descrie de asemenea anumite tendințe actuale ale pieței forței de muncă europene. Printre aspectele pozitive, ea indică faptul că durata obișnuită a programului de lucru (40 de ore) continuă să fie o regulă pentru majoritatea lucrătorilor europeni și că proporția lucrătorilor cu contract pe durată nedeterminată a crescut până în 2007, când a izbucnit criza mondială. Cu toate acestea, ea semnalează și că de atunci a sporit instabilitatea locurilor de muncă și intensitatea muncii, precum și că mulți europeni se tem să nu-și piardă locul de muncă înainte de a împlini 60 de ani.

6.3

Consecințele crizei economice mondiale asupra pieței forței de muncă se vor face probabil încă simțite o vreme îndelungată. De aceea, Comitetul propune Comisiei să ia în considerare concluziile celei de-a cincea anchete EUROFOUND privind condițiile de muncă în Europa atunci când va relansa dezbaterile privind calitatea locurilor de muncă și a condițiilor de muncă (indiferent că este vorba de rezultatele pozitive, problemele persistente sau cele cauzate de criză).

6.4

Crearea de locuri de muncă de calitate este prioritară. Statele membre ar trebui să treacă la reformarea piețelor lor de muncă, pentru a susține creșterea și pentru a contribui la echilibrarea cererii și a ofertei.

6.5

Din acest punct de vedere, propunerea Comisiei de a analiza eficacitatea legislației UE în domeniul social vizează, înainte de toate, susținerea eforturilor depuse de statele membre pentru punerea în aplicare a unor reforme care să țină seama de prioritatea creării unor locuri de muncă de calitate.

6.6

În ce privește Directiva privind detașarea lucrătorilor, CESE salută efortul Comisiei de susținere a unei puneri în aplicare unificate și corecte, în vederea întăririi cooperării administrative între statele membre, a punerii în practică a unui sistem de informare electronică și a respectării normelor statelor membre în sfera muncii, cu respectarea legislației naționale în sfera muncii și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.7

Intensitatea muncii a sporit în mod semnificativ în ultimii 20 de ani. Studiile Agenției europene pentru securitate și sănătate la locul de muncă, realizate în cadrul Strategiei comunitare pentru sănătate și securitate la locul de muncă, au atras atenția asupra riscurilor actuale și viitoare, cum ar fi stresul, tulburările sistemului musculo-scheletic, violența și hărțuirea la locul de muncă. În ce privește revizuirea legislației în domeniul sănătății și securității la locul de muncă, Comitetul consideră că aceasta trebuie să facă obiectul unui dialog și al unor acorduri cu partenerii sociali. Trebuie să se pună accentul în primul rând pe o utilizare consecventă a instrumentelor existente, pe sensibilizare și pe asistența acordată lucrătorilor și întreprinderilor.

6.8

În privința activităților lansate în domeniul informării și consultării, CESE susține consultarea prealabilă a partenerilor sociali europeni în contextul creării unui cadru european pentru restructurare. În cadrul acestui dialog va fi posibil să se determine dacă directivele existente stabilesc un cadru adecvat pentru un dialog constructiv între conducere, organizațiile sindicale și reprezentanții personalului la nivel de întreprindere.

6.9

În ce privește directivele privind munca cu fracțiune de normă și privind contractele pe durată determinată, care sunt un rezultat al acordurilor comune cu partenerii sociali europeni și continuă să fie instrumente eficiente pentru întărirea flexibilității interne, Comitetul consideră că Comisia trebuie să cunoască poziția partenerilor sociali în privința necesității revizuirii directivelor.

7.1

Într-o perioadă de asanare bugetară, Uniunea Europeană și statele membre trebuie să se concentreze pe o mai bună utilizare a resurselor financiare ale UE, acordând de asemenea prioritate în acest context creării de locuri de muncă și îmbunătățirii calificărilor profesionale. Este neîndoielnic că politica de coeziune contribuie la dezvoltarea competențelor și la crearea de locuri de muncă, inclusiv în sectorul economiei ecologice, aflat în plin avânt. Se poate face mai mult pentru valorificarea deplină a posibilităților oferite de instrumente pentru sprijinirea reformelor în domeniile ocupării forței de muncă, al educației și al formării.

7.2

De aceea, Comitetul susține Comisia atunci când aceasta solicită statelor membre să concentreze intervențiile Fondului social european (FSE) și ale altor fonduri pe cele patru priorități indicate în comunicarea supusă examinării, precum și pe măsurile și reformele care ar putea rezulta din acestea, pentru a contribui astfel la îndeplinirea obiectivelor agendei examinate și a obiectivelor naționale din cadrul Strategiei Europa 2020.

7.3

În acest sens, FSE are un rol-cheie, întrucât el va reprezenta un element pozitiv în toate domeniile monitorizate. FSE poate contribui la susținerea diverselor componente ale flexicurității, la anticiparea și dezvoltarea competențelor, la crearea de forme inovatoare de organizare a muncii, inclusiv în ce privește securitatea și sănătatea la locul de muncă, la dezvoltarea spiritului întreprinzător și la încurajarea creării de întreprinderi sau chiar la sprijinirea lucrătorilor cu handicap și a grupurilor dezavantajate pe piața forței de muncă sau expuse riscului de excluziune socială.

7.4

CESE a formulat numeroase recomandări în Avizul său privind viitorul FSE (20). Printre altele, CESE afirma în acest aviz că: „utilizarea FSE trebuie să servească drept lecție pentru a sprijini atât relansarea economică, cât și creșterea economică a Uniunii Europene, și aceasta prin îmbunătățirea sprijinului acordat IMM-urilor, întreprinderilor foarte mici și actorilor din economia socială care îndeplinesc obiectivele FSE, cât și prin progrese sociale, atât în ceea ce privește menținerea și crearea de locuri de muncă de calitate, cât și incluziunea socială, cu precădere prin muncă.”

7.5

În ce privește viitorul buget al UE, Comitetul declara în același aviz că „Prin urmare, având în vedere situația economică actuală, FSE trebuie să rămână un instrument strategic și financiar important și trebuie să dispună de mai multe resurse, adaptate mizelor tot mai mari cărora va trebui să le facă față (rate ale șomajului mai ridicate), care să reflecte creșterea bugetului general al UE, și anume de cel puțin 5,9 %, conform creșterii generale a bugetului UE pentru 2011, propusă de Comisia Europeană.”

7.6

Comitetul recunoaște beneficiile și rezultatele obținute până în prezent în cadrul Programului PROGRESS al Uniunii în favoarea ocupării forței de muncă și a solidarității sociale, pus în aplicare în cadrul strategic 2007-2013. Totodată, el salută faptul că, în cadrul revizuirii instrumentelor sale financiare, Comisia a lansat o consultare publică privind structura, valoarea adăugată, acțiunile, bugetul și aplicarea noului instrument, care va urma programului PROGRESS și care îi va permite probabil UE să facă față noilor provocări cu care se va confrunta în domeniul social și al ocupării forței de muncă.