6.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 107/37

Avizul Comitetului Economic și Social European privind foaia de parcurs pentru un sistem energetic cu emisii reduse de carbon până în 2050 (aviz exploratoriu)

2011/C 107/08

Raportor: dl Antonello PEZZINI

La 12 mai 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Foaia de parcurs pentru un sistem energetic cu emisii reduse de carbon până în 2050

(aviz exploratoriu).

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 2 februarie 2011.

În cea de-a 469-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 februarie 2011 (ședința din 17 ferbruarie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 193 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul acordă o mare importanță definirii unei politici integrate europene autentice în domeniul energiei, lansând, în acest context, o strategie europeană pe termen mediu și lung, care să includă o Foaie de parcurs pentru reducerea competitivă și durabilă, până în 2050, a conținutului de CO2 al energiei produse, astfel încât să se răspundă, pe plan mondial, provocărilor ridicate de schimbările climatice climatice și să fie satisfăcute nevoile UE în plan societal și industrial.

1.2   În opinia Comitetului, pentru punerea în aplicare a unei politici energetice comune, într-un context global, este necesară înființarea unei comunități energetice integrate, conform prevederilor articolului 194 din tratat (TFUE).

1.3   În opinia CESE, foaia de parcurs (FP) pentru „decarbonizarea” energiei până în 2050 ar trebui să fie în măsură:

—

să pună laolaltă o varietate de trasee de dezvoltare posibile pentru producerea și utilizarea energiei în Europa;

—

să examineze piste de tranziție economică unanim acceptate;

—

să identifice modalitățile de întreținere a unui dialog permanent cu privire la FP, la diferite niveluri;

—

să identifice acțiunile necesare pentru o mai bună înțelegere a deciziilor strategice;

—

să instituie sisteme de compatibilitate economică, care să respecte concurența și să fie sprijinite de societate;

—

să pună în evidență elementele de flexibilitate absolut necesare pentru adaptarea rapidă la schimbările climatice, la noile tehnologii și la dezvoltarea economică mondială.

1.4   CESE consideră absolut necesară instituirea unor sisteme echilibrate de măsuri politice cuprinzând:

—

măsuri de eficiență energetică;

—

sisteme sigure de captare și stocare a CO2 (CSC);

—

mecanisme solide de schimburi de emisii;

—

dezvoltarea competitivă a surselor regenerabile;

—

transformarea centralelor electrice în vederea decarbonizării;

—

reconversia durabilă a mijloacelor de transport;

—

standardizarea tehnică corespunzătoare la nivel internațional;

—

măsuri pentru dezvoltarea unor sisteme eficiente de cogenerare a energiei termice și electrice (Combined heat and power production – CHP).

1.5   În opinia Comitetului, la elaborarea FP 2050, trebuie să se țină seama de patru variabile-cheie:

—

un puternic impuls dat progresului tehnico-științific și tehnologic;

—

angajamentul tuturor țărilor și sectoarelor implicate de a-și asuma în mod clar responsabilitățile;

—

durabilitatea unui cadru financiar care să inspire încredere în timp;

—

stabilirea unor obiective intermediare măsurabile, care să se poată adapta la evoluția tehnico-științifică.

1.6   În ceea ce privește „dotările” pieței europene integrate a energiei, CESE consideră că este absolut necesar să se treacă, încă de pe acum, la elaborarea programată și consensuală a unui plan de investiții:

—

în rețele inteligente (smart grid) și în îmbunătățirea rețelelor de transport de energie electrică;

—

în cercetarea și dezvoltarea de programe comune, în sectorul energiei durabile, al nanoștiințelor și nanotehnologiilor, al informaticii aplicate la macrosisteme de rețele și în microsistemele domotice;

—

capacitatea de administrare a sistemelor complexe și de asigurare a unui cadru stabil de referință pentru industrie și pentru operatorii publici și privați;

—

consolidarea unui dialog structurat și interactiv cu partenerii sociali, consumatorii și opinia publică;

—

un cadru solid de concertare și de cooperare internațională, în măsură să aducă laolaltă, pe baza unor obiective verificabile și stabilite de comun acord, țări în care industrializarea s-a produs cu mult timp în urmă și țări industrializate recent.

1.7   În ceea ce privește obiectivele care trebuie să intre în lucru deja, pe termen scurt, potrivit CESE, atenția ar trebui focalizată asupra inițierii neîntârziate a unor:

—

măsuri de eficiență energetică, mai ales în construcții și transporturi, cu un accent special asupra directivelor europene;

—

îmbunătățiri rapide și multiple ale mecanismelor de schimb de emisii;

—

sisteme concrete de decarbonizare progresivă a energiei electrice, alături de accelerarea și răspândirea proiectelor-pilot actuale;

—

un sprijin ferm acordat experiențelor ce vizează realizarea unor portofolii tehnologice cu emisii scăzute de dioxid de carbon și la prețuri reduse;

—

răspândirea utilizării energiilor alternative, prin stimulente fiscale și financiare;

—

consolidarea mecanismelor educaționale și a sistemelor de formare în discipline științifice, prin modele multidisciplinare integrate;

—

dezvoltarea infrastructurii energetice și a rețelelor transeuropene și diseminarea rețelelor inteligente standardizate, prin sisteme europene de standardizare;

—

un cadru de cooperare internațională corespunzător.

1.8   În opinia Comitetului, pe termen mediu va fi necesar să se asigure:

—

o piață mondială a tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, la costuri accesibile și cu standarde tehnice comune, la nivel internațional;

—

o verificare punctuală a obiectivelor intermediare, pentru asumarea responsabilităților în cadrul UE și pe piața mondială;

—

o actualizare a obiectivelor, în funcție de transformări, de descoperirile științifice și de schimbările situației economice și comerciale pe plan mondial;

—

o eventuală regândire a strategiilor necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 60-80 %;

—

diseminarea efectivă a instrumentelor comune de administrare a rețelelor și a punctelor de stocare și de sortare a energiei;

—

o îmbunătățire a mecanismelor care vizează capacitatea de administrare, obținerea consensului și dialogul interactiv dintre toți actorii implicați;

—

dezvoltarea tehnologiei de fisiune nucleară de la a III-a la a IV-a generație în statele membre care doresc să utilizeze în continuare acestă tehnologie și a tehnicilor de refolosire a majorității materialelor;

—

sprijin acordat cercetării în domeniul fuziunii nucleare, pe baza Acordului european pentru dezvoltarea fuziunii (AEDF), și în mod special a experimentului JET (Joint European Torus), susținut de Comisia Europeană, pe baza căruia, după 2020, se va lansa ITER;

—

intensificarea luptei împotriva sărăciei energetice, care riscă să excludăcategorii tot mai largi de cetățeni și chiar țări întregi.

1.9   Comitetul consideră că, într-o etapă preliminară, trebuie avute învedere:

—

angajamente politice pentru un sistem energetic european integrat, cu norme comune;

—

cadre legislative armonizate și stabile;

—

elaborarea unor standarde tehnice comunitare;

—

centrale europene cu standarde de interoperabilitate compatibile;

—

programe comunitare pentru o formare omogenă a personalului;

—

mecanisme eficiente de schimb de bune practici și de tehnologii disponibile;

—

sisteme informatice de control și de siguranță interoperabile;

—

diseminarea culturii politice de favorizare a durabilității energetice.

1.10   Comitetul consideră esențială dezvoltarea și consolidarea unei politici de comunicare coerente, la nivel european, cu mesaje eficiente, credibile și accesibile destinate diverselor categorii interesate și, mai ales, marelui public.

2.   Introducere

2.1   Este recunoscută îndeobște existența schimbărilor climatice la nivel mondial, însă nu, în egală măsură, și natura și amploarea consecințelor acestora.

2.2   UE trebuie să ia o decizie cu privire la ce fel de Europă dorește în perspectiva anului 2020 și după acest an. Comisia propune o creștere durabilă, prin intermediul unei strategii energetice pentru perioada 2011-2020, însoțită de o foaie de parcurs (Roadmap) care să aibă ca obiectiv „decarbonizarea” energiei în perspectiva anului 2050.

2.3   Comisia a solicitat CESE două avize exploratorii distincte privind perspectivele de dezvoltare pe termen mediu și lung, unul în perspectiva anului 2020, celălalt în perspectiva lui 2050. Prezentul aviz exploratoriu se concentrează asupra acestei din urmă propuneri.

2.4   Foaia de parcurs (FP) pentru un sistem energetic cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050 ar trebui:

—

să cuprindă o varietate de posibile direcții de dezvoltare competitivă, pentru producerea și utilizarea energiei în Europa, în conformitate cu obiectivele climatice pe termen lung la nivel mondial și cu nevoile UE în plan societal și industrial;

—

să analizeze direcții de tranziție economică unanim împărtășite privind deciziile de azi și de mâine din domeniul politicii energetice, direcții care să fie acceptate de partenerii sociali și de societatea civilă, printr-un dialog interactiv permanent;

—

să identifice modalitățile de a menține un dialog permanent cu privire la FP, la diferite niveluri, între decidenți politici, autorități publice, gestionari și distribuitori de energie, industrie, sindicate, organizații de mediu, comerț și servicii, utilizatori din sectorul energiei electrice, al locuințelor, al serviciilor și din cel al transporturilor, comunitățile științifice și tehnologice și instituțiile de învățământ, sistemul financiar și instituțiile de credit, agricultori, consumatori și cetățeni;

—

să identifice acțiunile necesare pentru o mai bună înțelegere a deciziilor strategice necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 60-80 %, mai ales printr-o masivă introducere de noi tehnologii energetice, astfel încât, pe termen lung, nivelul concentrației atmosferice de CO2 să se stabilizeze sub valoarea de 450 ppmv (ppmv – părți pe milion pe volum de aer);

—

să elaboreze sisteme de compatibilitate economică, care să respecte concurența și să fie sprijinite de societate, pentru finanțările publice și private, pentru impunerea fiscală și pentru programările bugetare;

—

să pună în evidență elementele de flexibilitate inerente schimbărilor – uneori bruște – survenite în cercetarea științifică, în dezvoltarea economică și în evoluția culturii sociale.

2.5   În toate scenariile disponibile până în prezent, cu obiective de reducere cu 80 % a emisiilor până în 2050, un rol central trebuie să revină, în opinia CESE, sistemelor echilbrate de măsuri politice, având drept trăsături caracteristice:

—

măsuri de eficiență energetică;

—

sisteme de captare și stocare a CO2 (CSC) diseminate în teritoriu și mecanisme consolidate de reglementare a schimbului de cote de emisii;

—

creșterea semnificativă a proporției energiei obținute din surse regenerabile;

—

dezvoltarea tehnologiei de fisiune nucleară de la a III-a la a IV-a generație și sprijinirea cercetării în domeniul fuziunii nuclere;

—

creșterea semnificativă a proporției de energie electrică produsă cu sisteme de decarbonizare;

—

o mare contribuție la intensificarea reconversiei transporturilor rutier, aerian și naval și la reducerea consumului de energie în sectorul locuințelor și în cel al serviciilor;

—

investiții în cercetare și dezvoltare tehnologică (CDT) și în transfer de tehnologii, în contextul inovării pieței;

—

accelerarea lucrărilor de standardizare tehnică, la nivelul UE și la nivel internațional;

—

măsuri pentru dezvoltarea unor sisteme eficiente de cogenerare a energiei termice și electrice (CHP).

2.6   În ceea ce privește „dotările” pieței energetice europene integrate, necesare indiferent de ansamblul de măsuri politice adoptate și de descoperirile făcute, CESE consideră că trebuie depuse eforturi pentru:

—

realizarea unor rețele inteligente de energie electrică și configurații de rețele care să pună la punct tehnologii de stocare a electricității și căldurii;

—

integrarea funcțională, în cadrul Spațiului european de cercetare și inovare în domeniul energetic, a diverselor programe de CDT și de inovare tehnologică;

—

crearea unui context politic solid și stabil, în care toți cei implicați să-și poată desfășura activitatea la un nivel rezonabil de certitudine;

—

adoptarea unor măsuri forte de consolidare a capacităților pentru formarea unui sistem de niveluri de guvernanță eficiente și incisive;

—

identificarea unor canale de cooperare internațională stabile și motivante.

2.7   La nivel global, raportul Agenției Internaționale a Energiei (AIE) și diverse alte organisme internaționale prezintă o serie de scenarii conform cărora proiecția în timp a gestiunii energetice actuale s-ar dovedi nesustenabilă din multe puncte de vedere: ambiental, economic și social.

2.8   La nivel mondial va trebui ca toate țările să depună eforturi pentru adoptarea, până în 2011, a unor strategii de dezvoltare vizând un conținut scăzut de dioxid de carbon în sectoarele cu emisii puternice. În caz contrar, există pericolul ca industriile europene mari consumatoare de energie să nu mai poată concura pe piața globală și, astfel, să-și mute unitățile de producție (relocarea emisiilor de dioxid de carbon) în afara Europei, fără o reducere efectivă a emisiilor de CO2. Aceste strategii ar trebui să presupună, de exemplu, și o scădere rapidă a acțiunilor de defrișare în zona tropicală.

2.9   Domeniile strategice de intervenție la nivel mondial, identificate de G20, se împart în două grupuri: unul, pe termen scurt, celălalt, pe termen mediu.

2.9.1   Cel dintâi cuprinde acțiuni destinate promovării cererii și susținerii încasărilor, printre care:

—

îmbunătățirea eficienței energetice;

—

îmbunătățirea infrastructurii, în vederea reducerii emisiilor de dioxid de carbon (low-carbon);

—

sprijinirea piețelor prin intermediul tehnologiilor ecologice.

2.9.2   Pe termen mediu și lung au fost finalizate în schimb măsurile de „fidelizare” a investitorilor și întreprinzătorilor privați, în sectoare menite să devină pilonii unei dezvoltări ecocompatibile. Printre acestea se numără:

—

lansarea unor proiecte-pilot, în special pentru CSC;

—

stimulente destinate cercetării la nivel internațional;

—

stimulente pentru investiții în tehnologii low-carbon.

2.10   Potrivit anumitor scenarii, la nivel mondial emisiile ar putea fi reduse cu 50 % până în 2050, prin contribuția precumpănitoare a patru factori:

—

mai mult de jumătate, prin eficiența energetică;

—

circa un sfert, prin utilizarea surselor regenerabile;

—

încă un sfert, prin utilizarea tehnologiilor de captare și stocare a CO2;

—

restul, prin utilizarea energiei nucleare.

În realitate, unele tehnologii prevăzute într-un astfel de scenariu nu sunt încă disponibile sau trebuie să facă obiectul îmbunătățirilor substanțiale și reducerii costurilor.

2.11   Se sugerează ca, dintre tehnologiile de utilizat, să se opteze pentru CSC și pentru realizarea de vehicule electrice.

2.11.1   Cât despre vehiculele electrice, sunt așteptate progrese tehnologice semnificative în ceea ce privește:

—

capacitatea de reîncărcare a bateriilor;

—

reîncărcarea cu aportul energiilor regenerabile interconectate în rețele inteligente („smart grid”);

—

tehnicile de amortizare, pentru a preveni discontinuitatea de aprovizionare cu anumite forme de energie regenerabilă, precum și stocarea și conservarea energiei;

—

procesele de standardizare, pentru o înlocuire rapidă a bateriilor din vehicule în centre de aprovizionare dotate.

2.12   Progrese însemnate sunt așteptate și, probabil după 2020, în dezvoltarea vehiculelor pe bază de pile de combustie cu hidrogen.

2.13   Referitor la vehiculele electrice, pentru moment lipsește un cadru juridic european corespunzător, dar Comisia intenționează să remedieze această situație în scurt timp [COM(2010) 186 final].

2.14   În opinia CESE, producția de energie electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon ar oferi oportunități considerabile de reducere a emisiilor în sectoarele finale (de exemplu, prin trecerea de la o încălzire din surse fosile la utilizarea unor pompe eficiente de căldură cu gaz.

2.15   Scenariul pozitiv, care ar permite o scădere clară a emisiilor din atmosferă, este alcătuit din diverse măsuri combinate (printre care un mix de producție care să cuprindă surse regenerabile și nucleare, eficiență energetică, investiții în noi tehnologii și captarea CO2), estimându-se (Raportul ETP 2010, AIE – Scenarii și strategii 2050) că, pentru reducerea la jumătate a emisiilor, „va trebui ca, față de nivelurile actuale, fondurile guvernamentale destinate programelor de CDT pentru tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon să fie de două până la de cinci ori mai mari” și că „va fi necesară adoptarea bunelor practici existente în domeniul proiectării și difuzării”.

2.15.1   Raportul AIE pe anul 2010 privind perspectivele tehnologice în domeniul energiei analizează și compară diverse scenarii care prezintă principalele opțiuni pentru un viitor energetic mai sigur și durabil.

2.16   CESE consideră că este esențială conștientizarea faptului că multe provocări energetice au un impact enorm asupra populației locale, care dorește să găsească soluții legate de contextul specific în care trăiește și nutrește temeri cu privire la reducerea sau limitarea propriului nivel de trai și de dezvoltare.

2.17   Progresele care trebuie realizate și/sau preconizate, pe baza FP 2050, în vederea unei revoluții energetice propriu-zise, bazată pe tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, implică numeroase opțiuni, pe baza a 5 variabile-cheie:

—

accelerarea progresului tehnico-științific și tehnologic;

—

angajamentul tuturor țărilor și al tuturor sectoarelor implicate de a-și asuma în mod clar responsabilitățile;

—

durabilitatea cadrului financiar fiabil în timp;

—

stabilirea unor obiective intermediare măsurabile, care să se adapteze la evoluția tehnico-științifică;

—

comportamentele diverșilor actori față de „politica anunțată” și de riscul dezinformării (viziuni prea optimiste sau prea catastrofale).

3.   Scenarii și opțiuni

3.1   Există deja diverse scenarii și opțiuni, propuse de organisme internaționale publice și private și de organizații fără scop lucrativ, care își propun să „ofere” bazele unor strategii, politici și instrumente operaționale.

3.2   Scenariul de bază al acestor exerciții pleacă aproape fără excepție de la premisa că guvernele nu vor iniția noi politici energetice și climatice.

3.3   Scenariile orientate asupra obiectivelor se deosebesc de cele precedente nu atât prin forma finală, cât, mai ales, prin intervalul diferit de obținere a rezultatelor, definind obiectivele de reducere cu 30 % a emisiilor de CO2 legate de consumul de energie până în 2030, precum și înjumătățirea acestora până în 2050 (în comparație cu nivelul înregistrat în 2005) și analizând opțiunile mai puțin costisitoare și mai rapide de îndeplinire a obiectivelor, prin diseminarea tehnologiilor cu costuri scăzute și cu emisii reduse de dioxid de carbon:

—

investițiile ar fi cu 36 000 de miliarde EUR (1 EUR = 1,28 USD) (adică cu 17 %) mai mari decât cele prevăzute în scenariul de referință, dar suma economisită din costul combustibilului, comparativ cu scenariul de referință, ar fi de 87 000 de miliarde EUR;

—

ar fi utilizată tehnologia CSC pentru captarea a 9,4 Gt de CO2 de la centralele de producție a energiei electrice (55 %), de la centralele industriale (21 %) și de la cele de prelucrare a combustibililor (24 %);

—

emisiile de CO2 din sectorul locativ și al serviciilor ar scădea cu două treimi datorită utilizării energiei electrice cu emisii reduse de dioxid de carbon, eficienței energetice și trecerii de la tehnologii cu emisii reduse la tehnologii fără emisii;

—

aproape 80 % din vânzările de vehicule ușoare ar fi vehicule hibride plug-in, vehicule electrice sau alimentate cu pile de combustie cu hidrogen;

—

emisiile de CO2 provenite din producția de energie electrică s-ar reduce cu 76 %, iar intensitatea carbonului ar scădea la 67 g CO2/kWh;

—

emisiile de CO2 din industrie ar scădea cu circa 25 %, mai ales datorită eficienței energetice sporite, înlocuirii combustibililor, reciclării materialelor utilizate și sistemului de recuperare a energiei prin CSC.

3.3.1   Pentru îndeplinirea acestor obiective ar fi necesară o gamă de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, la prețuri accesibile. Nu există o singură tehnologie sau un grup restrâns de tehnologii care să poată duce la o modificare a sferei de influență pe măsura exigențelor.

3.4   Decarbonizarea sectorului energiei electrice este de o importanță crucială și trebuie să presupună creșterea semnificativă a cotei de energie regenerabilă și – în acele state care s-au decis pentru utilizarea acesteia – a energiei nucleare, precum și utilizarea sistemelor CSC și dezvoltarea sistemelor de cogenerare a energiei termice și electrice la centralele termoelectrice alimentate cu combustibili fosili.

3.5   Eforturile depuse pentru cercetare, testare și lansarea pe piață a tehnologiilor sunt esențiale pentru ca implementarea acestora să țină pasul cu obiectivele de decarbonizare stabilite.

3.6   Scenariul privind dezvoltarea tehnologiei de fuziune nucleară

Fuziunea este sursa de energie a soarelui și a stelelor. Pe Pământ, aceasta oferă perspectiva unei opțiuni energetice sigure, pe termen lung, fără efecte negative asupra mediului, pentru a asigura nevoia de energie a unei populații mondiale în creștere. În cadrul Acordului european pentru dezvoltarea fuziunii (AEDF), oamenii de știință din domeniul fuziunii manipulează în prezent plasmă la temperaturi de sute de milioane de grade, în instrumente de fuziune de dimensiuni industriale, dintre care cel mai mare este JET (Joint European Torus). Pe baza acestor realizări, și a altora la nivel mondial, reactorul experimental ITER (International Thermonuclear Experimental Reactor) – cel mai important proiect de cercetare în domeniul energiei din lume – se află în construcție în prezent, în Franța; puterea de fuziune a acestuia va fi echivalentă celei produse de un reactor de dimensiuni medii (500/700 MW). ITER este pasul intermediar către o primă centrală demonstrativă și, ulterior, către un reactor comercial cu o producție medie de aproximativ 1,5 GWe (O centrală electrică cu fuziune nucleară consumă puțin combustibil. O centrală de 1 GW are nevoie de cca 100 kg de deuteriu și de 3 tone de litiu pe an pentru a genera cca 7 miliarde de kWh. Pentru a genera aceeași cantitate de energie, o centrală pe cărbune ar avea nevoie de cca 1,5 milioane de tone de combustibil fosil – sursa: http://fusionforenergy.europa.eu).

3.6.1   Reacția primară, aflată la baza unei fuziuni, nu produce nici deșeuri nucleare (de reținut că, deși pereții camerei de reacție devin radioactivi, pe durata de viață a reactorului, printr-o alegere judicioasă a materialelor, nivelul de radioactivitate scade în câteva decenii), nici emisii poluante. După 100 de ani, toate materialele pot fi reciclate într-un nou reactor (sursă: www.jet.efda.org). Reacția se produce prin fuziune de atomi foarte răspândiți în natură, îndeosebi în apa de mare. În plus, procesul este sigur prin natura lui.

3.6.2   În reacția primară intră atomi de deuteriu, tritiu, litiu și heliu. Procesul de fuziune a acestor atomi degajă o mare cantitate de energie, eliberată sub formă de căldură, într-un schimbător, la o temperatură de 550/650 °C (un reactor de fisiune nucleară de dimensiuni mijlocii generează o temperatură medie de 700 °C). Dezvoltarea materialelor avansate va face posibilă atingerea unor temperaturi de 1 000 °C. Aburul produs alimentează turbina (rotor), care generează curent indus (stator).

3.6.3   Un nucleu de deuteriu (1 proton+1 neutron) fuzionează cu un atom de tritiu (1 proton+2 neutroni). Din această fuziune ia naștere un nucleu de heliu (2 protoni+2 neutroni) și este eliberat un neutron. Acest neutron fuzionează cu un atom de litiu (3 protoni+3 neutroni) și generează un atom de heliu (2 protoni+2 neutroni) și un atom de tritiu (1proton+2 neutroni). În interiorul camerei de reacție (torus), materia se află în așa-numita stare de plasmă, cu temperaturi medii de 200 de milioane de grade Celsius.

3.6.3.1   Energia necesară pentru încălzirea plasmei, în ITER, este de circa 50 de MW. Prin urmare, energia obținută din procesul de fuziune depășește de 10 ori energia necesară inițierii procesului: Q > 10.

4.   Observații generale

4.1   CESE ține să sublinieze, cu privire la FP 2050, următoarele chestiuni:

—

costurile și randamentul investițiilor: trecerea de la o medie anuală de circa 130 de miliarde EUR, în ultimii 3 ani, la o medie de 600 de miliarde EUR;

—

identificarea de fonduri pentru investiții: asigurarea unui cadru stabil pentru investitori, stabilirea unor scheme corespunzătoare de rentabilizare a investițiilor, acordarea de înlesniri prin garantarea unui sprijin financiar și fiscal;

—

decarbonizarea sectorului electric: o schimbare radicală a politicilor din domeniul energiei, alături de investiții masive, pentru a pune capăt dependenței de sursele fosile;

—

proiectarea, funcționarea și implementarea de rețele electrice, asigurându-se flexibilitatea rețelelor inteligente și a centralelor de prelucrare, pentru mai buna gestionare a momentelor de consum maxim și pentru aprovizionarea rațională și redistribuirea diverselor forme de energie (aportul surselor de energie regenerabile – renewable energy sources/RES, prin utilizarea contoarelor inteligente, modifică sistemul de transport al energiei);

—

programe de eficiență energetică, mai ales pentru reducerea emisiilor de CO2 din sectorul industrial (22 % din total);

—

reducerea emisiilor globale, directe și indirecte, din sectorul locuințelor (40 % din total), acționând asupra tuturor elementelor structurale;

—

pentru sectorul transporturilor (38 % din total), cu privire la care CESE elaborează în prezent un aviz separat, reducerea semnificativă a emisiilor de CO2 până la termenul stabilit va depinde de utilizarea în mai mică măsură a combustibililor tradiționali și de creșterea proporției de etanol și biodiesel, de îmbunătățirea calității combustibililor gazoși (GPL, GNC – gaze naturale comprimate, biogaz), de descoperirile și inovațiile tehnologice;

—

coordonare internațională: Europa, SUA, Japonia, China, India, Brazilia ar trebui să stabilească obiective comune pentru perioada 2030-2050, respectând specificul fiecărei zone în ceea ce privește nivelul de dezvoltare economică și resursele naturale disponibile.

4.2   Obiectivele de reducere a CO2 cu 20 % sunt deja stabilite în perspectiva anului 2020: în prezent, se află în curs de elaborare un aviz al CESE pe această temă.

4.3   CESE dorește să sublinieze, cu privire la perspectivele FP 2050, următoarele aspecte fundamentale:

—

accelerarea progresului tehnico-științific și tehnologic: majorarea fondurilor și înmulțirea programelor, nu doar în materie de schimbări climatice și surse de energie, ci și, mai ales, pentru utilizarea și conservarea resurselor naturale și strategice;

—

angajamentul tuturor țărilor și al tuturor sectoarelor implicate de a-și identifica și asuma în mod clar responsabilitățile în cadrul UE;

—

durabilitatea unui cadru financiar care să inspire încredere în timp, ținând seama de bugetul UE, de Pactul de stabilitate și de politicile bugetare ale statelor membre;

—

stabilirea unor obiective intermediare măsurabile, care să se adapteze la evoluția tehnico-științifică;

—

comportamentele diverșilor actori sociali, față de „politica anunțată” și de riscul dezinformării;

—

sprijinul acordat culturii științifice și tehnice și stimulentele culturale și financiare care să ducă la creșterea numărului de studenți în învățământul superior cu profil tehnologic;

—

o mai riguroasă respectare și punere în aplicare, de către statele membre, a directivelor europene privind eficiența și economisirea energiei (de exemplu, întârzierea transpunerii Directivei 2002/91/CE privind performanța energetică a clădirilor);

—

îmbunătățirea mecanismelor educaționale și formarea în discipline științifice, precum inginerie, fizică, chimie fundamentală, arhitectură, urbanism și construcții industriale, o atenție specială fiind acordată creării modelelor sistemice integrate, mai ales în domeniul nanoștiințelor și nanotehnologiilor aplicate sistemelor energetice capabile să producă energie cu emisii reduse de dioxid de carbon;

—

angajament politic pentru un sistem comunitar integrat al energiei, cu norme comune, pentru un cadru normativ armonizat și stabil, pentru standarde tehnice la nivelul UE, centrale europene standardizate, sisteme comune destinate unei formări omogene a personalului; pentru schimburi de bune practici și informare privind BAT (Best Available Technologies) și pentru sisteme informatice de control și de siguranță interoperabile.

4.4   La cele patru inițiative industriale lansate în iunie 2010 (energie eoliană, solară, CSC, rețele inteligente) trebuie adăugate bioenergia și fisiunea nucleară, ca și FCH JTI (Fuel Cell and Hydrogen Joint Technology Initiative – Inițiativa tehnologică comună în domeniul pilelor de combustie și al hidrogenului) și ITER (international thermonuclear experimental reactor – reactor termonuclear experimental internațional), pentru fuziunea nucleară.

4.5   CESE consideră esențială promovarea unei mai mari eficiențe nu doar în utilizarea energiei, ci a tuturor resurselor naturale, în special a celor hidrice.

4.6   CESE subliniază că este important „să se acorde prioritate dezvoltării unor tehnologii și combustibili alternativi pentru transport, ca și pentru producția de căldură și lumină. Cea mai bună strategie de combatere a schimbărilor climatice este găsirea unor alternative energetice la combustibilii fosili” (a se vedea CESE 766/2010).

4.7   În opinia CESE, este necesară intensificarea combaterii sărăciei energetice, care riscă să excludă categorii din ce în ce mai largi de cetățeni (opțiunile ecologice pot fi costisitoare din cauza tarifelor majorate și/sau a sarcinilor fiscale, în special pentru categoriile mai vulnerabile ale populației) și este necesară colectarea experiențelor europene pentru înființarea de noi locuri de muncă ecologice – efective, durabile și competitive – și pentru reducerea inegalităților (1), asigurându-le „cetățenilor”, în calitatea lor de consumatori, accesul la serviciile energetice și la locurile de muncă generate de economia cu emisii scăzute de CO2  (2).

4.8   În opinia CESE, producția de energie electrică reprezintă un domeniu prioritar de acțiune, în care trebuie să crească proporția de surse de energie regenerabile, ca și producția prin fisiune nucleară de a III-a și a IV-a generație (cu o cantitate minimă de deșeuri). Sunt necesare investiții în tehnologii de tratare a deșeurilor, precum și studii privind posibilele moduri de refolosire a acestora în cadrul nanoștiințelor.

4.9   Potrivit CESE, sistemele CSC sunt deosebit de importante pentru reducerea emisiilor și, de acum înainte, „această tehnologie ar trebui dezvoltată mai rapid și utilizată cât mai curând posibil (3)” cu costuri abordabile și competitive, nu doar la 5 proiecte-pilot.

4.10   CESE consideră că este esențială consolidarea pieței unice a energiei „în ceea ce privește infrastructurile, regimul achizițiilor publice, funcționarea corectă a pieței și protecția consumatorilor. […] cel mai important este să se dezvolte infrastructurile energetice și rețelele transeuropene, în vederea constituirii pieței interne a energiei (4)”.

4.11   În opinia CESE, este absolut necesară o comunitate energetică integrată, materializare a prevederilor articolului 1 din tratat (TFUE) (5), într-un cadru de referință european integrat în ceea ce privește competitivitatea, bunăstarea și înființarea de noi locuri de muncă pentru cetățenii europeni.

Bruxelles, 17 februarie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1)  JO C 48, 15.2.2011, p. 65.

(2)  JO C 48, 15.2.2011, p. 81.

(3)  JO C 27, 3.2.2009, p. 75.

(4)  JO C 48, 15.2.2011, p. 81.

(5)  JO C 83, 30.3.2010, p. 47.