18.1.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 15/1

1.

reamintește angajamentul său, declarat în rezoluția cu privire la Summitul de la Copenhaga privind schimbările climatice, adoptată la sesiunea plenară a CoR din iunie 2009;

2.

își reafirmă deplina susținere față de un acord internațional privind schimbările climatice cu obiectivul de a limita încălzirea globală la maximum 2 grade Celsius până în 2012;

3.

își exprimă regretul că, în ciuda atenției mondiale asupra problemei schimbărilor climatice și a preocupărilor față de mediu în perioada premergătoare Summitului de la Copenhaga, acordul obținut nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor unei multitudini de actori crucial pe scena politicilor privind schimbările climatice, din UE, printre care se numără și autoritățile locale și regionale;

4.

sprijină eforturile Comisiei Europene de a asigura un acord internațional cu caracter obligatoriu privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și face apel la UE să-și facă auzită o voce unică și fermă la CCONUSC COP 16 în Cancún, în conformitate cu spiritul și contextul Tratatului de la Lisabona, reasumându-și rolul de lider în negocierile internaționale privind schimbările climatice;

5.

recunoaște că obiectivele UE privind schimbările climatice pot fi realizate numai dacă, pe de o parte, viitoarele reduceri ale emisiilor vor fi distribuite echitabil în întreaga comunitate internațională, luându-se în considerare diferențele în ceea ce privește capacitățile și pozițiile de plecare ale țărilor și regiunilor și, pe de altă parte, se va obține un consens mondial privind adoptarea unor măsuri decisive, susținute de standarde minime comune pentru monitorizare, raportare și verificare sistematice (MRV);

6.

recunoaște necesitatea de a face mai multe progrese în combaterea schimbărilor climatice în cadrul UE, de a stabili în continuare obiective ambițioase și de a consolida și promova succesele obținute în punerea în aplicare a acestora, în special la nivel local și regional, și solicită Consiliului și Comisiei să-și adapteze și să-și consolideze strategia privind politica climatică a UE în cazul în care nu se va obține un tratat internațional privind schimbările climatice;

7.

speră în special că se va obține un acord privind arhitectura necesară pentru chestiuni precum adaptarea, atenuarea, finanțarea, reducerea emisiilor cauzate de despăduriri (REDD), reducerea volumului transportului aerian și maritim internațional, stabilirea unor noi mecanisme pentru piața cotelor de emisii, precum și sprijinul pentru cele mai afectate țări în curs de dezvoltare și subdezvoltate;

8.

își reiterează angajamentul ferm față de obiectivele 20-20-20 ale UE și îndeamnă toate nivelurile de guvernare subnaționale din lume să investească în combaterea schimbărilor climatice, să sensibilizeze publicul, să mobilizeze sprijinul politic al publicului, investițiile întreprinderilor și resursele de finanțare și să motiveze producătorii și consumatorii să-și schimbe comportamentul, pentru a realiza o mai mare eficiență a utilizării resurselor și o economie mai ecologică;

9.

subliniază că un instrument foarte important în combaterea schimbărilor climatice l-ar putea reprezenta un „Pact teritorial al autorităților locale și regionale pentru Strategia Europa 2020”, deoarece obiectivele unei Europe eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor pot fi realizate în mod eficace numai pe calea unui parteneriat strâns între nivelul de guvernare european, cel național, cel regional și cel local, pe baza principiului subsidiarității;

10.

este pregătit să ridice obiectivul la 30 %, cu respectarea anumitor condiții;

11.

ia notă de analiza Comisiei privind posibilitățile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu mai mult de 20 %. Comitetul regretă că, pe baza acestei analize, Comisia consideră că, în prezent, condițiile nu sunt favorabile unei creșteri unilaterale la 30 % a obiectivului de reducere al UE, precum și faptul că, deocamdată, Comisia nu urmărește alte inițiative politice în acest sens;

12.

subliniază eforturile orașelor și regiunilor din Europa care au adoptat strategii locale sau regionale privind clima și energia, cu obiective specifice de atenuare a schimbărilor climatice, și au semnat Pactul primarilor, care are ca obiectiv reducerea emisiilor de CO2 cu cel puțin 20 % până în anul 2020;

13.

îndeamnă Consiliul și Comisia Europeană să implice CoR în procesul preliminar participării la CCONUSC COP 16 de la Cancún, pentru a se asigura recunoașterea deplină și corespunzătoare a rolului jucat de autoritățile locale și regionale în punerea în aplicare a măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

14.

consideră că atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea trebuie să devină o parte a practicii uzuale în toate politicile-cadru UE existente, ca obiectiv explicit, inclusiv în politicile UE pentru agricultură și dezvoltare rurală, politicile privind evitarea despăduririlor, transporturile, biodiversitatea, gospodărirea apei și gestiunea deșeurilor, precum și în programele de finanțare din domenii precum politica de coeziune, politica industrială, politica agricolă și politica UE de cooperare pentru dezvoltare;

15.

solicită Comisiei Europene să materializeze promisiunile privind un pachet cuprinzător privind transportul și schimbările climatice și reamintește că includerea transportului aerian și maritim într-un sistem global de comercializare a cotelor de emisii va reprezenta un important pas în direcția reducerii emisiilor de CO2; consideră că acest pachet trebuie să ia în considerare situația specială a insulelor și a regiunilor ultraperiferice, foarte dependente de transporturile aeriene și maritime, și să caute un echilibru între reducerea emisiilor de CO2 și costurile enorme ce derivă din adoptarea, în aceste regiuni, a unor măsuri de combatere a schimbărilor climatice;

16.

consideră că UE trebuie să lanseze proiecte specifice care să sprijine tranziția către o economie cu emisii reduse de CO2 , bazate pe Strategia Europa 2020 pentru creștere durabilă („noua ordine ecologică”), având ca obiectiv să devină cea mai ecologică regiune din lume;

17.

consideră că politica energetică a UE trebuie să ofere un impuls decisiv inovării în domeniul reducerii emisiilor și eficienței energetice, astfel încât inovarea, eficiența energetică și utilizarea timpurie a noilor tehnologii să consolideze rolul de lider al întreprinderilor europene în sectoarele-cheie ale economiei ecologice;

18.

reamintește că, dacă se dorește realizarea unor economii de energie în conformitate cu obiectivele 20-20-20 ale UE, vor fi necesare investiții substanțiale în sectoare precum industria, transporturile, locuințele, precum și în clădirile publice și comerciale;

19.

consideră că o taxă pe emisiile de dioxid de carbon sau o formă de impozitare a emisiilor ar putea fi un instrument util atât pentru crearea de stimulente pentru utilizarea mai redusă și mai curată a energiei, cât și pentru generarea resurselor financiare necesare schimbărilor care se impun pentru combaterea schimbărilor climatice;

20.

propune de aceea crearea unor noi instrumente, sub forma unor linii prioritare în cadrul fondurilor structurale sau sub forma unui fond separat pentru investiții energetice;

21.

este convins că tranziția către o economie cu emisii scăzute de CO2 trebuie să aibă loc într-un mod responsabil din punct de vedere social și viabil din punct de vedere economic, prin menținerea și, dacă este necesar, adaptarea locurilor de muncă existente, în paralel cu noile locuri de muncă „ecologice” a căror creare este preconizată;

22.

recomandă încheierea de parteneriate strategice public-privat, cum ar fi alianțele între întreprinderile mici și mijlocii și autoritățile locale și regionale, în vederea dezvoltării și aplicării tehnologiilor pentru scăderea emisiilor și invită totodată localitățile și regiunile să încheie acorduri privind acțiunile la nivel local în domeniul climei între parteneri publici și privați, care să stabilească măsuri concrete în acest domeniu, astfel încât să se realizeze obiectivul 20-20-20;

23.

subliniază că o acțiune eficace a UE împotriva schimbărilor climatice necesită o coordonare a eforturilor între nivelurile local, regional, național, european și global;

24.

subliniază importanța luării în considerare a rolului autorităților locale și regionale în lupta împotriva schimbărilor climatice. În acest sens și aplicând totodată principiul subsidiarității, subliniem necesitatea de a avea în vedere aceste niveluri de autoritate, întrucât printre atribuțiile acestora se numără elaborarea planurilor de atenuare, de adaptare, precum și a altor activități la nivel regional și local, de cea mai mare importanță în combaterea schimbărilor climatice;

25.

observă că, întrucât zonele urbane produc 75 % din emisiile de CO2, orașele se găsesc în prima linie a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice și atrage atenția asupra faptului că absența unui acord asupra unor obiective obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la Copenhaga impune autorităților locale și regionale o răspundere deosebit de dificilă de a demara acțiuni decisive și urgente pe frontul adaptării la schimbările climatice și atenuării acestora. Pactul primarilor reprezintă un pas important în direcția cea bună;

26.

subliniază că viziunea UE asupra sinergiilor dintre politicile pentru o economie ecologică și cele împotriva schimbărilor climatice ar putea fi o sursă de inspirație pentru restul lumii, dacă potențialul autorităților locale și regionale este pe deplin recunoscut și sporit;

27.

subliniază faptul că o astfel de viziune ar trebui să cuprindă o gamă integrată și inovatoare de măsuri în domeniul transporturilor, construcțiilor și generării de energie, reprezentând o nouă revoluție industrială care să implice locuințele individuale în producția de energie;

28.

solicită Comisiei Europene și Consiliului să reia în numele UE un rol conducător credibil și pe termen lung în procesul politic global privind schimbările climatice, prin elaborarea și consolidarea de competențe, capacități și instituții la nivel local, subnațional, național sau regional și îndeamnă Comisia Europeană să promoveze această abordare în relațiile sale cu partenerii de la nivel global;

29.

crede cu tărie în potențialul autorităților locale și regionale europene de a contribui la rolul conducător al UE pe plan global, oferind un exemplu de urmat, și de aceea așteaptă cu interes să demareze lucrul la noul Memorandum de înțelegere cu Conferința primarilor din SUA, pentru a asigura obținerea de rezultate concrete de către administrațiile locale din UE și SUA în domeniul atenuării schimbărilor climatice și adaptării la acestea;

30.

recomandă cu fermitate organizarea unor cursuri de formare pentru ALR privind modalitățile de contracarare a schimbărilor climatice de la nivelul cel mai de jos, precum și a unor campanii de sensibilizare pentru cetățeni cu privire la schimbările climatice;

31.

recomandă cu tărie punerea unui accent deosebit pe integrarea în practicile uzuale a considerațiilor privind schimbările climatice în cadrul bugetului de la toate nivelurile de guvernanță și, în acest scop:

32.

solicită promovarea și dezvoltarea activităților în parteneriat ale statelor membre UE cu autorități locale și regionale din țările emergente sau în curs de dezvoltare și îndeamnă, în acest context, autoritățile locale și regionale europene să pornească de la acquis-ul actual de cooperare descentralizată și să-l extindă pentru a colabora cu autoritățile de la nivel subnațional din țările în curs de dezvoltare pentru a spori gradul de sensibilizare, pentru a intensifica schimbul de bune practici și transferul de tehnologii și pentru a se asigura că angajamentele financiare luate la Copenhaga sunt investite în mod eficient;

33.

consideră că se impune o mai mare convergență a eforturilor naționale și internaționale de combatere a schimbărilor climatice și a reducerii biodiversității, într-o manieră de sprijinire reciprocă, optimizând astfel posibilitățile apărute în cadrul proceselor globale aflate în desfășurare în contextul convențiilor internaționale;

34.

solicită UE să sprijine includerea tot mai frecventă a abordărilor bazate pe ecosisteme în cadrul finanțării CCONUSC, printre care se numără Programul ONU de reducere a emisiilor generate de despădurire și degradare (REDD/REDD+), dorindu-se extinderea acestui program astfel încât să cuprindă nu numai păduri, ci și alte ecosisteme, cum ar fi zonele umede;

35.

își reiterează angajamentul față de obținerea unui acord internațional cu caracter obligatoriu și insistă asupra faptului că guvernele naționale nu-și vor putea realiza obiectivele decât cu implicarea activă a autorităților locale și regionale;

36.

îl mandatează pe președintele său să transmită prezenta rezoluție președintelui Consiliului European, Președinției belgiene a UE, Comisiei Europene, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European, precum și CCONUSC.