7.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 329/7

1.

De la începutul crizei financiare mondiale în toamna anului 2008, Comisia a prezentat patru comunicări care au oferit orientări detaliate privind criteriile referitoare la compatibilitatea ajutorului de stat pentru instituțiile financiare (1) cu cerințele articolului 107 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comunicările respective sunt următoarele: Comunicarea Comisiei – Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (2) (Comunicarea privind sectorul bancar), Comunicarea Comisiei – Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței (3) (Comunicarea privind recapitalizarea), Comunicarea Comisiei privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar (4) (Comunicarea privind tratarea activelor depreciate) și Comunicarea Comisiei privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (5) (Comunicarea privind măsurile de restructurare). Trei dintre cele patru comunicări, respectiv comunicările privind sectorul bancar, recapitalizarea și tratarea activelor depreciate, stabilesc condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se asigura compatibilitatea principalelor tipuri de asistență oferite de statele membre – garanții pentru pasive, recapitalizări și măsuri de salvare a activelor – în timp ce comunicarea privind restructurarea detaliază principalele caracteristici pe care trebuie să le aibă un plan de restructurare (sau de viabilitate) în contextul specific al ajutorului de stat oferit în contextul crizei economice instituțiilor financiare în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat.

2.

Toate cele patru comunicări subliniază caracterul temporar al acceptabilității unor astfel de măsuri de ajutor; fiecare dintre acestea subliniază că orice astfel de măsură de ajutor poate fi justificată numai ca un răspuns de urgență la presiunea fără precedent de pe piețele financiare și numai atâta timp cât aceste circumstanțe excepționale predomină. Comunicarea privind restructurarea se aplică ajutorului de restructurare notificat până la 31 decembrie 2010, în timp ce celelalte comunicări nu au un termen de expirare.

3.

Prezenta comunicare stabilește parametrii pentru acceptabilitatea temporară a asistenței acordate băncilor de la 1 ianuarie 2011, în contextul crizei.

4.

Comunicările Comisiei privind ajutorul acordat băncilor în contextul crizei, precum și deciziile individuale privind măsurile și schemele de ajutor care intră în domeniul de aplicare al acelor comunicări sunt adoptate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat, care permite în mod excepțional acordarea de ajutor pentru remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru. În cea mai acută fază a crizei, condiția unei perturbări grave a fost, fără îndoială, îndeplinită în întreaga Uniune, în contextul presiunii extraordinare de pe piețele financiare, combinată ulterior cu o contracție excepțional de puternică a economiei reale.

5.

Redresarea economiei, care a început lent de la începutul anului 2010, a continuat într-un ritm mai accelerat, într-o oarecare măsură, față de previziunile de la începutul acestui an. Chiar dacă redresarea este în continuare fragilă și inegală în cadrul Uniunii, unele state membre înregistrează o creștere economică modestă iar altele o creștere mai pronunțată. În plus, în pofida unor elemente de vulnerabilitate, sănătatea sectorului bancar s-a îmbunătățit, în termeni generali, față de situația care se înregistra anul trecut. Ca urmare, existența unei perturbări grave a economiei tuturor statelor membre nu mai este atât de evidentă ca la începutul crizei. Deși este conștientă de aceste evoluții, Comisia consideră, totuși, că cerințele pentru autorizarea ajutorului de stat în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat sunt îndeplinite ținând cont de reaparația recentă a unei presiuni pe piețele financiare și de riscul accentuării efectelor colaterale negative, din motivele enumerate în prezenta comunicare.

6.

Reapariția de tensiuni în piețele datoriei suverane demonstrează cu tărie volatilitatea în continuare a piețelor financiare. Nivelul ridicat de interconectare și interdependență din cadrul sectorului financiar din Uniune a dat naștere la preocupări privind contagiunea. Volatilitatea ridicată a piețelor financiare și incertitudinile cu privire la situația economică justifică menținerea, ca o măsură de siguranță, a posibilității oferite statelor membre de a invoca necesitatea adoptării de măsuri de ajutor în contextul crizei, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat.

7.

În consecință, comunicările privind sectorul bancar, recapitalizarea și tratarea activelor depreciate, care oferă orientări privind criteriile pentru stabilirea compatibilității ajutorului acordat băncilor în contextul crizei în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat – în special sub forma unor garanții, recapitalizări și a unor măsuri de salvare a activelor – trebuie să continue să se aplice după 31 decembrie 2010. În același context, comunicarea privind restructurarea, care abordează urmărirea unor astfel de măsuri de sprijin, trebuie, de asemenea, să continue să se aplice după 31 decembrie 2010. În consecință, domeniul de aplicare în timp al comunicării privind restructurarea – singura dintre cele patru comunicări care are o dată de expirare, 31 decembrie 2010 – ar trebui extins la ajutorul de restructurare notificat înainte de 31 decembrie 2011.

8.

Cu toate acestea, comunicările ar trebui adaptate pentru pregătirea tranziției la reglementările post-criză. În paralel, ar trebui elaborate noi norme permanente în domeniul ajutorului de stat pentru salvarea și restructurarea băncilor în condiții de piață normale, care ar trebui aplicate de la 1 ianuarie 2012, în cazul în care condițiile de piață permit acest lucru. Eventuala necesitate de a continua ajutorul de stat extraordinar, determinat de criză, pentru sectorul financiar, trebuie să fie evaluată ținând cont de acest obiectiv. În acest sens, trebuie stabilite cerințele pentru compatibilitatea unei astfel de asistențe într-un mod care să pregătească cel mai bine pentru noul regim de salvare și restructurare a băncilor, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

9.

Menținerea disponibilității măsurilor de ajutor în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat în contextul condițiilor de piață excepționale nu ar trebui să obstrucționeze procesul de dezangajare a ajutoarelor temporare excepționale în favoarea băncilor. La reuniunea sa din 2 decembrie 2009, Consiliul Afaceri Economice și Financiare a concluzionat că este necesară elaborarea unei strategii pentru eliminarea treptată a măsurilor de ajutor, care să fie transparentă și coordonată în mod corespunzător între statele membre, pentru a evita efectele colaterale negative, dar care să țină cont de situațiile specifice din fiecare stat membru (6). Potrivit concluziilor Consiliului, procesul de eliminare treptată a diferitelor forme de ajutor acordate băncilor ar trebui să înceapă, în principiu, cu suprimarea progresivă a schemelor de garanții guvernamentale, cu încurajarea retragerii sprijinului acordat băncilor solide, precum și cu stimularea altor bănci să își remedieze problemele.

10.

De la 1 iulie 2010, Comisia a aplicat condiții mai stricte pentru compatibilitatea garanțiilor guvernamentale în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat (7), introducând un comision de garantare mai mare și o nouă cerință referitoare la un plan de viabilitate pentru beneficiarii care recurg la garanții noi și care depășesc un anumit prag al totalului pasivelor garantate atât în termeni absoluți, cât și în raport cu totatul pasivelor (8). Comisia a limitat în mod intenționat domeniul de aplicare al acestor scheme de garanție modificate la al doilea semestru al anului 2010. Având în vedere actuala situație de pe piață și dată fiind perioada limitată de la introducerea noilor condiții de prețuri, modificarea suplimentară a acestor condiții nu pare necesară în momentul de față. Prin urmare, schemele de garanție guvernamentală pentru care aprobarea ajutorului de stat expiră la sfârșitul anului 2010 pot fi autorizate pentru alte șase luni, până la 30 iunie 2011, pe baza condițiilor introduse în iulie 2010 (9). Conform practicii anterioare, Comisia va reanaliza, în cursul primului semestru al anului 2011, condițiile aplicabile pentru compatibilitatea garanțiilor publice acordate după 30 iunie 2011.

11.

În punctele următoare, Comisia va enunța pașii pentru o eliminare treptată a măsurilor privind recapitalizarea și activele depreciate întrucât, pentru acestea, nu au fost luate alte măsuri în afară de stimulentele pentru retragere care există deja prin politica tarifară.

12.

La începutul crizei, Comisia a stabilit o distincție între instituțiile financiare neviabile/aflate în dificultate și cele în esență solide, respectiv între instituțiile financiare care suferă de probleme structurale endogene, legate, de exemplu, de modelul lor specific de afaceri sau de strategia lor de investiții și instituțiile financiare cu probleme legate, în cea mai mare parte, de situația extremă provocată de criza financiară și nu de viabilitatea modelului lor de afaceri, de ineficiență sau de asumarea unor riscuri excesive. Distincția este definită în special pe baza unui număr de indicatori stabiliți în comunicarea privind recapitalizarea: adecvarea capitalului, spreadurile actuale, asociate swapurilor pe risc de credit (spreaduri CDS), ratingul actual al băncii și previziunile privind evoluția acestuia, precum și, printre altele, valoarea relativă a recapitalizării. În ceea ce privește aceasta din urmă, Comisia consideră că ajutorul primit sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor, care depășește 2 % din totalul activelor ponderate în funcție de risc ale băncii, reprezintă un indicator care permite să se distingă între băncile solide și cele în dificultate. Recapitalizarea unei bănci aflate în dificultate implică cerința de a prezenta Comisiei un plan de restructurare, pe când recapitalizarea unei bănci solide implică cerința de a prezenta un plan de viabilitate.

13.

Stabilirea acestei distincții și a unei serii de indicatori, inclusiv pragul de 2 % din totalul activelor ponderate în funcție de risc ale băncii, s-a făcut de teama ca nevoile de capital ale băncii, rezultate din deprecieri, nevoile de capital ale băncii care nu răspundeau așteptărilor pieței, precum și dificultățile temporare de atragere de capital de pe piețe să nu determine bănci solide să își reducă volumul de credite acordat economiei reale pentru a evita să prezinte un plan de restructurare atunci când fac apel la resursele statului. În prezent, însă, sistemul bancar în ansamblul său se confruntă cu mai puține dificultăți în ceea ce privește atragerea de capital fie de pe piețe fie, printre altele, prin intermediul rezultatelor reportate (10) și pot, deci, să își acopere nevoile de capital fără a face apel la ajutor de stat (11). Valoarea capitalului atras de instituțiile financiare de pe piață a crescut semnificativ în 2009 și 2010, demonstrând accesul reînnoit al instituțiilor financiare la piețele de capital, precum și anticiparea noilor cerințe de reglementare (12).

14.

În consecință, distincția dintre băncile solide și cele în dificultate nu pare să mai fie relevantă pentru a determina ce bănci ar trebui să poarte discuții cu Comisia în ceea ce privește restructurarea acestora. Ca urmare, băncilor care fac încă apel la stat în 2011 pentru atragerea de capital sau pentru măsuri privind activele depreciate ar trebui să li se ceară să transmită Comisiei un plan de restructurare care să demonstreze voința acestora de a întreprinde eforturile necesare de restructurare și de restabilire fără întârziere viabilității. Astfel, de la 1 ianuarie 2011, fiecărui beneficiar al unei noi recapitalizări sau al unei măsuri de salvare a activelor depreciate i se va cere să prezinte un plan de restructurare (13).

15.

Pentru evaluarea nevoilor de restructurare a băncilor, Comisia va lua în considerare situația specifică a fiecărei instituții, măsura în care o astfel de restructurare este necesară pentru restabilirea viabilității fără un nou sprijin din partea statului, precum și dependența anterioară a băncii de ajutor de stat. Ca regulă generală, cu cât este mai mare dependența de ajutorul de stat, cu atât este mai evidentă necesitatea unei restructurări profunde pentru a asigura viabilitatea pe termen lung. În plus, fiecare evaluare va ține cont de orice situație specifică de pe piață și va aplica cadrul de restructurare cu suficientă flexibilitate în ipoteza unui șoc puternic care ar amenința stabilitatea financiară în unul sau mai multe state membre.

16.

Cerința privind un plan de restructurare pentru băncile care beneficiază de ajutor structural (respectiv, măsuri de recapitalizare și/sau de salvare a activelor depreciate), acceptând, în același timp, ca simpla utilizare a garanțiilor de refinanțare să nu dea naștere la obligația de a prezenta un plan de restructurare (14), transmite semnalul că băncile trebuie să se pregătească pentru o revenire la mecanismele normale de piață fără sprijin din partea statului, întrucât sectorul financiar iese treptat din criză. Această cerință reprezintă un stimul pentru instituțiile individuale care au încă nevoie de ajutor să își accelereze restructurarea necesară. În același timp, aceasta permite suficientă flexibilitate pentru a ține cont în mod adecvat de eventuala specificitate a situației unei bănci sau a unei piețe financiare naționale. De asemenea, aceasta prevede eventualitatea unei deteriorări, globale sau naționale, a situației financiare, care nu poate fi exclusă în prezent, ținând cont de fragilitatea persistentă a situației piețelor financiare.

17.

Continuarea aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat și prelungirea aplicabilității comunicării privind restructurarea va fi de un an, până la 31 decembrie 2011 (15). Această prelungire în condiții modificate trebuie văzută și în contextul unei tranziții treptate spre un regim permanent al orientărilor privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea băncilor, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat care ar trebui să se aplice, dacă situația de pe piață permite acest lucru, de la 1 ianuarie 2012.