Comunicarea Comisiei privind implementarea practică a sistemului de durabilitate al UE pentru biocarburanți și biolichide și privind regulile de contabilizare aplicabile biocarburanților

Prin noua politică referitoare la energia din surse regenerabile, UE a introdus cea mai complexă și avansată schemă de sustenabilitate cu caracter obligatoriu de acest fel din lume. Ea se va aplica în egală măsură biocarburanților și biolichidelor produse intern sau importate. Aceste criterii de durabilitate sunt stabilite în Directiva privind energia din surse regenerabile, adoptată în 2009 (1). Pentru biocarburanți, criteriile aferente sunt stabilite în Directiva privind calitatea combustibililor (2).

Prezenta comunicare stabilește modul în care statele membre și operatorii economici pot să implementeze criteriile de durabilitate și regulile de contabilizare a biocarburanților. Prezenta comunicare nu are caracter obligatoriu. Ea este concepută pentru a asista statele membre și pentru a facilita implementarea coerentă a criteriilor de durabilitate. Comunicarea este însoțită de o comunicare privind sistemele voluntare și valorile implicite și de orientările Comisiei pentru calculul stocurilor de carbon din sol.

Criteriile de durabilitate se aplică biocarburanților/biolichidelor produse în UE și biocarburanților/biolichidelor importate.

Statele membre trebuie să se asigure că criteriile de sustenabilitate sunt întrunite atunci când biocarburanții/biolichidele:

Comunicarea este însoțită de orientările Comisiei pentru calculul stocurilor de carbon din sol (9), document cu caracter obligatoriu adoptat în conformitate cu punctul 10 din anexa V la Directiva privind energia din surse regenerabile și de o comunicare cu privire la sistemele voluntare și la valorile implicite (10).

Prezenta comunicare utilizează numerele articolelor din Directiva privind energia regenerabilă pentru a face trimitere la anumite dispoziții. În tabelul de mai jos sunt prezentate dispozițiile corespondente din Directiva privind energia din surse regenerabile. Trimiterile la „directivă” din prezenta comunicare se interpretează ca trimiteri la Directiva privind energia din surse regenerabile. În cazul în care Directiva privind calitatea combustibililor conține o dispoziție corespondentă, trimiterile vizează în egală măsură și respectiva directivă.

Directiva conține criterii de durabilitate referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (13), la terenurile bogate în diversitate (14), la terenurile cu stocuri mari de carbon (15), și la practicile de agromediu (16). Aceste criterii de durabilitate trebuie întrunite în scopurile enunțate în secțiunea 1. Aceasta înseamnă că aceste criterii nu se aplică tuturor biocarburanților/biolichidelor, ci numai celor care sunt vizate de aceste obiective, chiar dacă actualmente marea majoritate a biocarburanților/biolichidelor este inclusă în această categorie.

2.1. Criterii referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la terenuri

Statele membre trebuie să solicite operatorilor economici să demonstreze că biocarburanții și biolichidele în cauză respectă criteriile de durabilitate în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și terenurile (17). Există trei moduri în care operatorii economici pot realiza acest lucru:

Se pot utiliza diferite metode pentru a se demonstra conformitatea cu diferite criterii.

Statele membre trebuie să precizeze care sunt operatorii economici care trebuie să transmită informațiile în cauză. Majoritatea carburanților utilizați în sectorul transporturilor sunt supuși accizelor, care se plătesc în momentul punerii în consum (21). Opțiunea cea mai evidentă este plasarea responsabilității transmiterii informațiilor referitoare la biocarburanți asupra operatorului economic care plătește acciza. În acest stadiu, trebuie să fie disponibile informațiile referitoare la criteriile de durabilitate de-a lungul întregului ciclu al carburantului (22).

În cazul biolichidelor și al anumitor biocarburanți, cum ar fi cei utilizați în flotele captive sau în aviație, pot fi necesare dispoziții separate pentru identificarea operatorului economic responsabil.

Statele membre trebuie să solicite operatorilor să asigure un audit independent al informațiilor transmise, la un standard corespunzător (23). Acest lucru este implicit, dacă operatorii economici utilizează un sistem voluntar sau un acord bilateral/multilateral recunoscut de Comisie pentru a demonstra respectarea criteriilor de durabilitate. Dacă operatorii economici urmează o procedură stabilită prin legislația națională, statele membre sunt invitate să recurgă la cerințele referitoare la standardul corespunzător de audit independent și la sistemul de bilanț masic (24) din secțiunea 2.2 a Comunicării privind sistemele voluntare și valorile implicite (25).

Criteriile legate de cerințele și normele agricole și de mediu pentru fermierii din UE se aplică numai biocarburanților/biolichidelor produse din materii prime originare din UE. Spre deosebire de celelalte criterii, verificarea conformității în cazul acestui criteriu nu este tratată de directivă (27). Există probabilitatea ca statele membre să recurgă la sistemele lor de control actuale (28) pentru a se asigura că fermierii îndeplinesc aceste cerințe. Dacă pe teritoriul lor există fermieri care furnizează materii prime pentru biocarburanți/biolichide și nu sunt vizați de sistemele de control, statele membre trebuie să îi includă în aceste sisteme.

Dacă un sistem de control scoate la iveală încălcarea acestui criteriu, statul membru respectiv trebuie să se asigure că acest lucru este luat în considerare în scopurile enumerate în secțiunea 1.

După cum se stabilește în directivă, „biocarburanți” înseamnă carburant lichid sau gazos pentru transport, produs din biomasă. „Biolichide” înseamnă carburant lichid produs din biomasă utilizat în scopuri energetice altele decât pentru transport (29). Categoria din urmă include numai carburanții lichizi.Aceasta înseamnă că criteriile de durabilitate se aplică biogazului pentru transport și nu biogazului pentru încălzire sau generarea de electricitate.

Deși în directivă (30) sunt menționate mai multe tipuri de biocarburanți, listele respective au rolul de facilitare a implementării directivei și nu sunt exhaustive. Biocarburanții și biolichidele neincluse în liste pot să conteze în egală măsură la realizarea obiectivelor directivei.

Se consideră că termenul „biolichide” include lichidele vâscoase precum uleiul de gătit uzat, grăsimile animale, uleiul de palmier, uleiul de tal brut și smoala de ulei de tal.

În cazul biocarburanților/biolichidelor produse din deșeuri și alte reziduuri în afara celor provenite din agricultură, acvacultură, pescărie și silvicultură, se aplică numai criteriul de durabilitate relativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (31). Definiția deșeurilor/reziduurilor este tratată în secțiunea 5. Reziduurile din agricultură, pescărie și silvicultură sunt reziduuri generate direct de aceste sectoare și nu cuprind reziduurile provenite din industriile conexe sau din prelucrare.

Criteriile de durabilitate menționate în directivă sunt complet armonizate la nivelul Comunității și au fost adoptate în temeiul articolului 95 (piața internă) din Tratatul CE. Prin urmare, statele membre nu pot să adopte propriile criterii suplimentare în scopurile (1)-(4) din secțiunea 1 (32). Aceasta înseamnă că statele membre nu pot exclude, în aceste scopuri, biocarburanții/biolichidele pe baza altor motive decât criteriile de durabilitate stabilite de directivă (33). Dacă totuși există biocarburanți/biolichide mai avantajoase decât altele, care presupun însă costuri mai mari de producție, schemele de sprijin naționale pot să ia în calcul aceste costuri (34).

Statele membre vor primi de la operatorii economici informații cu privire la respectarea criteriilor de durabilitate, la țara de origine a tuturor carburanților (fosili și regenerabili) utilizați în transportul rutier și la locul achiziționării acestora (35). Directiva privind energia din surse regenerabile nu prevede nici obligativitatea, nici interzicerea publicării informațiilor de către statele membre. Comisia încurajează statele membre care publică informațiile să facă acest lucru într-un mod consecvent pentru toți carburanții. În opinia Comisiei, dacă un stat membru decide să publice informațiile, acesta trebuie să ia în considerare caracterul potențial sensibil din punct de vedere comercial al informațiilor legate de o companie.

Comisia va publica pe platforma sa referitoare la transparență, într-o formă succintă, informațiile comasate despre biocarburanți și biolichide primite de la statele membre (36).

Directiva prevede o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 35 % (ajungând la 50 % în ianuarie 2017 și la 60 % în ianuarie 2018, în cazul instalațiilor în care producția va fi început în 2017) (37). În directivă figurează metoda de calcul al acestei reduceri („valoarea reală”), precum și „valorile implicite”, inclusiv „valorile implicite dezagregate”, care pot fi utilizate în anumite cazuri pentru a demonstra respectarea criteriului.

3.1. Excepție pentru instalațiile aflate în stare de funcționare la data de 23 ianuarie 2008

Biocarburanții/biolichidele produse de instalații aflate în stare de funcționare la 23 ianuarie 2008 sunt scutite de la respectarea criteriului de reducere a gazelor cu efect de seră până la 1 aprilie 2013 (38), pentru a permite, de exemplu, instalațiilor de producere a etanolului care folosesc lignitul pe post de carburant de prelucrare și fabricilor de ulei de palmier fără captatoare de metan să își adapteze procesele tehnologice. Termenul „instalație” include orice instalație de prelucrare utilizată în procesul de producție. Nu trebuie să se înțeleagă că include unități de producție adăugate intenționat la lanțul de producție cu scopul de a beneficia de scutirea menționată anterior. Dacă cel puțin o astfel de instalație de prelucrare utilizată în lanțul de producție se afla în stare de funcționare cel târziu la 23 ianuarie 2008, criteriul unei reduceri minime cu 35 % a emisiilor de gaze cu efect de seră se aplică începând cu 1 aprilie 2013.

Directiva conține „valori implicite” pe care operatorii economici le pot utiliza în scopul dovedirii conformității cu criteriul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (39). Anexa I la prezenta comunicare indică situațiile în care pot fi utilizate valorile implicite, inclusiv situațiile în care pot fi utilizate combinații între valorile implicite dezagregate și valorile efective (40).

Valorile implicite pot fi actualizate de către Comisie. Procesul actualizării valorilor-standard este tratat în Comunicarea cu privire la sistemele voluntare și valorile implicite.

Directiva conține și „valori tipice” pentru emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanți (41). Aceste valori nu pot fi utilizate de operatorii economici. Ele pot fi însă utilizate de statele membre în raportul bienal adresat Comisiei și având ca temă progresele în promovarea și utilizarea energiei din surse regenerabile (42).

Valorile efective pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pot fi utilizate indiferent dacă există sau nu o valoare implicită pentru biocarburantul/biolichidul respectiv. Partea C a anexei V la directivă conține modalitatea de calcul al valorii efective.

Pare superfluă includerea în calcul a elementelor care afectează insesizabil sau care nu afectează deloc rezultatul, cum ar fi substanțele chimice folosite în cantități mici în procesul de prelucrare (43).

Pentru calculul emisiilor provenite din procesul de cultivare, metoda permite utilizarea valorilor medii (pentru o anumită zonă geografică) ca alternativă la valorile efective (44). Acest lucru se poate dovedi foarte util pentru materiile prime cărora nu le corespunde nicio valoare implicită și pentru zonele UE în care utilizarea valorilor implicite nu este permisă în cazul anumitor materii prime (45). Statele membre pot întocmi liste care să conțină aceste valori medii, care pot fi de asemenea încorporate în sistemele voluntare care abordează impactul gazelor cu efect de seră (46).

Comisia intenționează să publice pe platforma sa referitoare la transparență exemple adnotate de calcul al valorilor efective, precum și un set de valori-standard derivate din seturile de date utilizate la stabilirea valorilor implicite, care ar putea fi utilizate pentru unii din coeficienții utilizați la calculul valorilor efective.

În anexa II la prezenta comunicare sunt prezentate elemente mai detaliate ale metodei de calcul al impactului gazelor cu efect de seră.

Directiva identifică categoriile de teren bogate în biodiversitate (47). Materiile prime pentru biocarburanți/biolichide nu trebuie să provină de pe aceste terenuri.

Directiva identifică categoriile de teren cu stocuri mari de carbon (48). În cazul terenurilor care se încadrau în această categorie în ianuarie 2008 și acum nu se mai încadrează, este interzisă extracția de materii prime pentru biocarburanți/biolichide.

Directiva permite și exceptarea de la unele dintre aceste criterii, cu condiția prezentării anumitor dovezi.

Dacă terenul aparține mai multor categorii de teren identificate, se aplică toate criteriile relevante. Eligibilitatea pentru o exceptare în temeiul unuia dintre criterii nu dă dreptul la o exceptare de la alte criterii aplicabile.

Materiile prime nu trebuie să provină din păduri primare sau din terenuri împădurite (primare), din zone naturale protejate desemnate ca atare, și nici din pășunile bogate în biodiversitate (49). Comisia intenționează să stabilească, în 2010, criteriile și zonele geografice aplicabile în scopul identificării pășunilor care pot fi considerate bogate în diversitate (50).

În cazul pășunilor nenaturale bogate în biodiversitate, se poate aplica o derogare dacă se prezintă dovezi în sprijinul faptului că recoltarea materiilor prime este necesară pentru conservarea statutului de pășune al zonei. În cazul zonelor naturale protejate, se poate aplica o derogare dacă se prezintă dovezi în sprijinul faptului că producția de materii prime nu afectează scopul în care este protejată zona respectivă (51). Comisia este la curent cu eforturile depuse de CEN (Comitetul European de Standardizare) în vederea stabilirii tipurilor de dovezi ce trebuie prezentate.

Directiva cuprinde o procedură în temeiul căreia noi zone naturale protejate pot fi luate în considerare ca urmare a unei decizii a Comisiei (52). În prezent, nu s-a recunoscut nicio astfel de zonă. Informațiile referitoare la deciziile de recunoaștere a zonelor vor fi publicate pe platforma în materie de transparență a Comisiei.

Materiile prime nu trebuie să provină din zonele umede, din suprafețele dens împădurite, din zonele cu coronament de 10-30 % și nici din turbării, dacă statutul terenului s-a schimbat față de statutul din ianuarie 2008 (53).

Așadar, dacă materia primă provine de pe un teren clasificat ca zonă umedă (54) în ianuarie 2008 și care, la momentul recoltării, are aceeași clasificare, utilizarea acestui tip de materie primă nu încalcă criteriul.

O schimbare a destinației terenurilor neinclusă în acest criteriu trebuie luată totuși în considerare la calculul impactului gazelor cu efect de seră (a se vedea anexa II).

Înainte de a trata conceptul de „suprafață dens împădurită”, trebuie amintit că orice schimbare a utilizării terenurilor trebuie luată în considerare la calculul impactului gazelor cu efect de seră (56), precum și, probabil, în cadrul altor domenii de politică decât prezenta directivă.

Termenul „suprafață dens împădurită” este definit în directivă ca teren cu copaci mai înalți de cinci metri și un coronament de peste 30 %, sau copaci care pot atinge aceste praguri in situ. El nu include terenul aflat predominant în utilizare agricolă sau intravilană (57).

În cazul terenurilor asemănătoare suprafețelor dens împădurite, dar care au un coronament între 10-30 %, se poate aplica o derogare dacă sunt prezentate dovezi în sprijinul faptului că impactul gazelor cu efect de seră (59), inclusiv modificări ale stocului de carbon din zona respectivă începând cu ianuarie 2008, nu depășește pragul aplicabil criteriului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

În cazul biocarburanților/biolichidelor produse din biomasa cultivată pe terenuri clasificate drept turbării în ianuarie 2008, se poate aplica o derogare dacă se dovedește că:

Aceasta înseamnă că, în cazul turbăriilor parțial drenate în ianuarie 2008, o drenare ulterioară mai adâncă, care afectează solul ce nu a fost încă drenat complet, ar reprezenta o încălcare a criteriului.

Atestarea conformării cu criteriul legat de teren poate fi făcută în mai multe moduri, cum ar fi fotografiile aeriene, imaginile din satelit, hărțile, datele/înregistrările cadastrale (62) și releveurile de teren.

De exemplu, respectarea criteriului de „pădure primară” poate fi demonstrată prin:

Criteriile se referă la statutul terenului în ianuarie 2008. Însă folosirea unor dovezi anterioare nu este exclusă. Dacă se demonstrează că un teren era cultivat cu puțin înainte de 2008 (de exemplu, în 2005), aceasta se poate considera ca o dovadă suficientă a conformării, integrale sau parțiale, cu criteriile referitoare la terenuri.

Comisia intenționează să publice, pe platforma sa în materie de transparență, îndrumări adresate operatorilor economici în scopul identificării categoriilor de terenuri avute în vedere.

5.1. Contabilizarea carburanților care provin parțial din surse neregenerabile

Anumiți carburanți sunt doar parțial compuși din materii regenerabile. În cazul unora dintre aceștia, precum ETBE, anexa III la directivă indică procentajul de carburant provenit din surse regenerabile, în scopul contabilizării legate de realizarea obiectivelor (63). Pentru carburanții care nu figurează în anexa III, inclusiv cei produși în cadrul unor procese flexibile în urma cărora nu rezultă totdeauna produse cu același mix de surse, se aplică prin analogie regula aplicabilă electricității generate în instalații multicarburant: „contribuția fiecărei surse de energie se calculează pe baza conținutului său de energie” (64).

În scopul respectării criteriului de sustenabilitate referitor la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, partea carburanților derivată din biomasă, menționată la alineatul anterior, trebuie să respecte pragul corespunzător. Pentru unii carburanți, precum ETBE, directiva indică valori implicite.

Procentajele din anexa III la directivă se aplică și la determinarea necesității de a se indica, la punctele de vânzare a carburanților, dacă aceștia au în compoziție și biocarburanți (65). De exemplu, benzina cu un conținut de 20 % ETBE nu necesită o indicație specială pentru că mai puțin de 10 % din conținutul de carburanți provine din surse regenerabile.

Anumiți biocarburanți se contabilizează dublu în scopul demonstrării respectării obiectivului de 10 % pentru ponderea energiei în toate formele de transport în 2020 și pentru respectarea obligațiilor naționale în ceea ce privește energia din surse regenerabile (66). Toți ceilalți biocarburanți se contabilizează simplu. Dacă biocarburanții sunt produși numai parțial din materii care se contabilizează dublu, contabilizarea dublă se aplică numai respectivei părți a biocarburantului (67).

Printre biocarburanții care se contabilizează dublu se numără cei proveniți din deșeuri și reziduuri.

În directivă nu există definiții pentru „deșeuri” sau „reziduuri”. Comisia este de părere că aceste concepte trebuie interpretate conform obiectivelor directivei:

În acest context, „deșeuri” înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă sau are intenția sau obligația să îl arunce (70). Materiile prime modificate intenționat pentru a fi contabilizate ca deșeuri (de exemplu, prin adăugarea de deșeuri la o materie care nu este deșeu) nu sunt considerate valabile.

Reziduul de prelucrare este o substanță care nu echivalează cu produsul sau produsele finale vizate direct de un proces de producție, nu reprezintă un obiectiv principal al procesului de producție, iar procesul nu a fost modificat în mod intenționat pentru a-l produce.

Printre astfel de reziduuri se numără și glicerina brută, smoala de ulei de tal și gunoiul de grajd.

(3) Articolul 17 alineatul (1) litera (a). După cum rezultă din capitolul „consumul final de energie” din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008, sunt incluși biocombustibilii utilizați în aviația internațională (atunci când sunt vânduți într-un stat membru), dar nu și cei utilizați în transportul maritim internațional.

(4) Articolul 17 alineatul (1) litera (b). Conform definiției de la articolul 2 alineatul (1) din Directiva privind energia din surse regenerabile.

(5) Articolul 17 alineatul (1) litera (c). De obicei ca parte a unei scheme naționale de sprijin.

(11) Online la adresa: http://ec.europa.eu/energy/renewables/transparency_platform_en.htm

(12) Dacă există documente relevante pentru Directiva privind calitatea combustibililor, Comisia intenționează să le publice și pe website-ul Directivei privind calitatea combustibililor.

(22) Singura excepție ar putea să o reprezinte emisiile de GES din componenta de distribuție a combustibilului (dacă sunt necesare pentru calculul unei valori reale). Pentru aceasta, se recomandă folosirea unui coeficient-standard.

(25) O diferență importantă este faptul că, în general, un sistem voluntar trebuie să garanteze că operatorii economici sunt auditați înainte de a li se permite participarea la sistem. În sistemele naționale o atare cerință este inutilă, însă s-ar putea dovedi adecvat ca acestea să prevadă modalități prin care operatorii economici să depună ad hoc cereri de participare.

(32) Pentru scopurile 5. și 6. din secțiunea 1, această chestiune nu este relevantă.

(34) A se vedea considerentele 89 și 95 din Directiva privind energia din surse regenerabile și normele comunitare în domeniul ajutoarelor de stat pentru protecția mediului.

(35) Articolul 7a alineatul (1) litera (a) din Directiva privind calitatea combustibililor.

(40) Trebuie remarcat că alocarea emisiilor pentru coproduse a fost luată în considerare la calculul valorilor implicite (dezagregate).

(43) Trebuie precizat aici că cifrele pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră se rotunjesc la următorul punct procentual.

(50) Documentele pentru consultarea publică sunt disponibile la adresa: http://ec.europa.eu/energy/renewables/consultations/2010_02_08_biodiverse_grassland_en.htm

(51) Articolul 17 alineatul (3) litera (b); se aplică atât punctului (i), cât și punctului (ii).

(57) În acest context, terenul cu utilizare agricolă se referă la arboreturile din sistemele de producție agricolă, precum plantațiile de pomi fructiferi, plantațiile de palmieri de ulei și sistemele agroforestiere când culturile sunt crescute sub coronament.

(62) De exemplu, Sistemul Integrat de Administrare și Control (IACS) pentru politica agricolă comună a UE.

(67) Această parte este partea fizică („sistemul de bilanț masic” pentru criteriile de durabilitate nu se aplică acestei dispoziții).

(68) A se vedea considerentul 89 din Directiva privind energia din surse regenerabile.

(70) Inclusiv materiile care trebuie retrase de pe piață din motive de sănătate sau siguranță.

ANEXA II

Metodă de calcul al impactului gazelor cu efect de seră: elemente suplimentare

Reducerea emisiilor datorate acumulării carbonului în sol cu ajutorul unei gestionări agricole îmbunătățite (anexa V, partea C, punctul 1)

„Gestionarea agricolă îmbunătățită” poate să includă practici precum:

—	reducerea sau eliminarea cultivării solului;

—	îmbunătățirea rotațiilor culturilor și/sau a culturilor de acoperire, inclusiv gestionarea reziduurilor de cultură;

—	o mai bună gestionare a îngrășământului și a gunoiului de grajd;

—	utilizarea amelioratorilor de sol (precum compostul).

Reducerea emisiilor provenite din aceste îmbunătățiri poate fi luată în considerare dacă se face dovada unei creșteri a cantității de carbon din sol, sau dacă se poate face dovada solidă și verificabilă că aceasta ar fi crescut, în perioada în care materiile prime respective au fost cultivate (1).

Reducerea emisiilor sub raportul formulei g CO2eq/MJ poate fi calculată cu ajutorul unei formule similare celei de la punctul 7 al metodei, înlocuindu-se împărțitorul „20” cu perioada (în ani) de cultivare a recoltelor respective.

Cultivarea (punctul 6)

Datele/variabilele care afectează emisiile provenite din procesul de cultivare vizează în general semințele, carburanții, îngrășământele, pesticidele, randamentul și emisiile de N2O generate de suprafețele cultivate. Ciclul scurt de absorbție a dioxidului de carbon la plante nu este luat în considerare aici; pentru echilibrare, emisiile provenite de la carburantul aflat în uz nu sunt luate în considerare la punctul 13.

Metoda pentru „cultivare” permite – ca alternativă la valorile efective – utilizarea valorilor medii pentru zonele geografice mai mici decât cele utilizate la calculul valorilor implicite. Valorile implicite au fost calculate la nivel global, cu o singură excepție. Cu toate acestea, în UE, directiva restricționează utilizarea lor. Restricțiile acționează la nivelul zonelor NUTS 2 (2). Rezultă deci că, în UE, valorile medii trebuie să vizeze zonele NUTS 2 sau un nivel mai rafinat. Se deduce logic că un nivel echivalent ar fi de dorit și în afara UE.

Emisiile de N2O (punctul 6)

Metoda IPCC este o metodă bună de luare în calcul a emisiilor de N2O din sol, inclusiv a emisiilor descrise în această metodă ca fiind atât „directe”, cât și „indirecte” (3). Operatorii economici ar putea utiliza toate cele trei niveluri ale IPCC. Nivelul 3, care se bazează pe măsurători și/sau modelare detaliate, pare mai relevant pentru calculul valorilor „regionale” de cultivare (a se vedea secțiunea 3.3 din prezenta comunicare) decât pentru alte calcule ale valorilor reale.

Schimbarea utilizării terenurilor (punctele 7 și 10)

Schimbarea utilizării terenurilor trebuie interpretată ca făcând referire la schimbările în ceea ce privește acoperirea solurilor între cele șase categorii de teren utilizate de IPPC (teren forestier, pășune, teren agricol, zone umede, așezări și alte tipuri de teren), la care se adaugă o a șaptea categorie de culturi perene, respectiv culturi multianuale ale căror tulpină nu este recoltată anual, cum este cazul crângurilor cu rotație rapidă și a palmierilor de ulei (4). Aceasta înseamnă, de exemplu, că o schimbare de la pășune în teren agricol reprezintă o schimbare a utilizării terenului, în vreme ce o schimbare de la o cultură (porumb, de exemplu) la alta (rapiță, de exemplu) nu se încadrează în această categorie. Terenurile agricole includ pârloagele (adică terenurile lăsate neutilizate unul sau mai mulți ani înainte de a fi recultivate). Schimbarea activităților de gestionare, lucratul solului și aportul de gunoi de grajd nu sunt considerate schimbări ale utilizării terenului.

Orientările pentru calculul stocurilor de carbon din sol (5) furnizează detalii referitoare la aceste calcule. Comisia intenționează să publice pe platforma sa în materie de transparență un exemplu adnotat pentru calculul emisiilor provenite din modificări ale stocurilor de carbon provocate de schimbarea utilizării terenurilor.

Intensitatea emisiilor generate de rețelele electrice (punctul 11)

Directiva prevede utilizarea intensității medii a emisiilor pentru o „regiune definită”. În cazul UE, cea mai logică alegere este întreagul teritoriu al UE. În cazul țărilor terțe, unde rețelele sunt adesea mai puțin interconectate în afara frontierelor naționale, media națională pare a fi cea mai bună alegere.

Alocare energetică (punctele 17 și 18)

Puterea calorifică inferioară utilizată la aplicarea acestei reguli trebuie să fie cea a întregului (co)produs, nu numai, de exemplu, cea a părții uscate din acesta. Totuși, în multe cazuri, mai ales în legătură cu produse aproape uscate, aceasta din urmă poate oferi un rezultat echivalent cu o aproximare adecvată.

Deoarece căldura nu are o putere calorifică inferioară, nu îi pot fi alocate emisii pe această bază.

Nu se alocă emisii reziduurilor agricole și reziduurilor de prelucrare, deoarece se consideră că acestea au zero emisii până la punctul de colectare (6), și nici deșeurilor. Mai multe detalii despre deșeuri și reziduuri sunt prezentate în secțiunea 5.2.

Alocarea se aplică direct după ce un coprodus (o substanță care în mod normal poate fi depozitată sau comercializată) și un biocarburant/biolichid/produs intermediar sunt obținute ca urmare a unui procedeu de producție. Acestei etape îi poate urma o prelucrare „în aval”, în cazul oricărui produs din cele două. Însă, dacă prelucrarea în aval a co(produselor) respective este legată (prin bucle de retur materiale sau energetice) de o componentă în amonte a procesului de prelucrare, sistemul este considerat „rafinărie” (7) și alocarea se aplică la punctele în care produsele nu mai sunt supuse niciunui proces în aval legat prin bucle de retur materiale sau energetice de o componentă în amonte a procesului de prelucrare.

Energia electrică obținută din cogenerare (CHP – combined heat and power) (punctul 16)

Regula generală de alocare de la punctul 17 nu se aplică energiei electrice obținută din cogenerarea care utilizează 1. carburanți fosili; 2. bioenergie (care nu este un coprodus al aceluiași proces); sau 3. reziduuri agricole, chiar dacă sunt un coprodus al aceluiași proces. În schimb, se aplică regula de la punctul 16, după cum urmează:

(a)

dacă CHP furnizează căldură nu numai pentru producția de biocarburanți/biolichide, ci și în alte scopuri, amploarea cogenerării se reduce ipotetic, în scopul efectuării calculului, la amploarea necesară furnizării exclusiv a căldurii necesare pentru producția de biocarburanți/biolichide. Producție de electricitate primară obținută din cogenerare se reduce ipotetic și proporțional;

(b)	după această ajustare ipotetică și după acoperirea eventualelor nevoi interne reale de electricitate, se alocă cantității restante de electricitate un credit de gaz cu efect de seră care trebuie scăzut din emisiile rezultate în urma prelucrării;

(c)	valoarea acestui beneficiu este egală cu emisiile generate pe durata ciclului de viață care îi pot fi atribuite producției unei cantități egale de electricitate pornind de la același tip de carburant într-o centrală electrică.

Carburant fosil de referință (punctul 19)

Carburantul fosil de referință care trebuie utilizat în prezent în cazul biocarburanților are valoarea de 83,8 g CO2eq/MJ. Această valoare va fi înlocuită de „cele mai recente emisii medii reale generate de componenta fosilă a benzinei și motorinei în Comunitate” atunci când informațiile respective vor fi furnizate de rapoartele depuse în temeiul Directivei privind calitatea combustibililor (8).

Raportarea trebuie să se facă anual, începând cu raportarea pentru 2011. Comisia va publica, pe platforma sa în materie de transparență, noua valoare pentru carburantul fosil de referință, dacă aceasta va putea fi calculată, însoțită de o dată de la care valoarea poate fi considerată „disponibilă” și trebuie folosită. Comisia va lua în considerare ultima actualizare de acest fel în următoarea modificare a valorilor standard și implicite din directivă.

(1) Una dintre dovezi este măsurarea carbonului din sol printr-o prim măsurare înaintea cultivării și prin măsurători ulterioare la intervale regulate de câțiva ani. În acest caz, înainte de cea de a doua măsurătoare, se estimează creșterea carbonului din sol având la bază elemente științifice. După cea de a doua măsurătoare, măsurătorile ar constitui baza pentru determinarea existenței unei creșteri a carbonului din sol și a amplorii acestei creșteri.

(2) Articolul 19 alineatele (2) și (3). Aceste regiuni sunt specificate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1059/2003. Hărțile interactive ale regiunilor sunt disponibile la adresa: http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/nuts/home_regions_en.html

(3) A se vedea Orientările IPCC pentru inventarele naționale de gaze cu efect de seră, volumul 4, capitolul 11, http://www.ipcc-nggip.iges.or.jp/public/2006gl/pdf/4_Volume4/V4_11_Ch11_N2O&CO2.pdf

(4) Din cauza faptului că acest tip de teren are atât caracteristici de teren agricol, cât și caracteristici de teren forestier.

(5) JO L 151, 17.6.2010, p. 19.

(6) Prin analogie, când aceste materii sunt folosite ca materii prime, ele sunt considerate ca având emisii zero la punctul de colectare.

(7) A se vedea anexa V, partea C, punctul 18, ultimul paragraf.

(8) În temeiul articolului 7a din Directiva privind calitatea combustibililor, furnizorii de carburant sau de energie (pentru utilizare la transportul rutier) desemnați de statele membre trebuie să raporteze autorităților desemnate cu privire la: 1. volumul total de carburant sau de energie din fiecare tip furnizat, indicându-se unde a fost achiziționat și originea sa; și 2. emisiile de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viață pe unitate de energie.

Directiva privind energia din surse regenerabile	Directiva privind calitatea combustibililor
Articolul 2: Definiții	neinclus
Articolul 5: Calcularea ponderii energiei din surse regenerabile	neinclus
Articolul 17: Criterii de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide	Articolul 7b: Criteriile de durabilitate pentru biocarburanți
Articolul 18: Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide	Articolul 7c: Verificarea îndeplinirii criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți
Articolul 19: Calcularea impactului biocarburanților și al biolichidelor în ceea ce privește gazele cu efect de seră	Articolul 7d: Calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de biocarburanți de-a lungul ciclului de viață
Articolul 21: Dispoziții specifice referitoare la energia din surse regenerabile în domeniul transportului	neinclus
Articolul 24: Platforma în materie de transparență (11)	neinclus (12)
Anexa III: Conținutul de energie pentru carburanții utilizați în transporturi	neinclus
Anexa V: Reguli pentru calcularea impactului asupra formării gazelor cu efect de seră pentru biocarburanți, biolichide și omologii lor carburanți fosili	Anexa IV: Reguli de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de biocarburanți pe durata ciclului de viață