[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 14.12.2010

COM(2010) 734 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

Reexaminarea măsurilor tranzitorii privind achiziția de terenuri agricole, prevăzute în Tratatul de aderare din 2005

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

Reexaminarea măsurilor tranzitorii privind achiziția de terenuri agricole, prevăzute în Tratatul de aderare din 2005

REZUMAT

Tratatul de aderare semnat în 2005 cu Bulgaria și România[1] stabilește o perioadă de tranziție de șapte ani (din 2007 până în 2014), care permite acestor state membre să mențină restricțiile existente în privința achiziției de terenuri agricole și forestiere de către persoane fizice și juridice din alte țări din Uniunea Europeană/Spațiul Economic European. De asemenea, tratatul prevede că aceste măsuri tranzitorii fac obiectul reexaminării de către Comisie[2] în cursul celui de-al treilea an de la data aderării.

Obiectivul prezentului raport este reexaminarea acestor restricții temporare și a efectelor lor pentru a stabili dacă există posibilitatea scurtării sau încetării perioadei de tranziție înainte de data prevăzută în Tratatul de aderare. Având în vedere acest obiectiv, în 2009 a fost comandată realizarea unui studiu. Concluziile studiului și ale prezentului raport sunt următoarele:

- Nu există o interdicție totală privind achiziția de terenuri agricole în Bulgaria și România. Prin urmare, în pofida restricțiilor temporare, o prezență considerabilă a capitalului străin (sub forma constituirii unor întreprinderi noi sau a participării în cadrul întreprinderilor locale, a stabilirii cetățenilor UE ca fermieri care desfășoară activități independente și sub forma închirierii de terenuri agricole) a fost integrată fără ca sistemul să sufere un șoc vizibil. Având în vedere accesul limitat la capital, precum și fragmentarea terenului agricol în cele două state membre în cauză, aceste investiții străine ar putea fi chiar considerate o contribuție la înlăturarea constrângerilor instituționale. Activitățile investitorilor străini ar putea avea un impact pozitiv asupra reformei agricole din Bulgaria și România, prin introducerea unor tehnologii noi, asigurarea capitalului atât de necesar producției, raționalizarea exploatării terenurilor agricole și creșterea valorii acestora.

- Decalajul față de alte state membre ale UE în ceea ce privește veniturile și prețurile de vânzare a terenurilor din Bulgaria și România se diminuează în timp, însă este încă semnificativ și departe de convergența completă. Totuși, diminuarea acestui decalaj nu a fost preconizată sau considerată drept condiție necesară pentru abrogarea derogărilor.

- Indicatorii socio-economici ai producției agricole s-au îmbunătățit și se așteaptă ca această tendință pozitivă să continue. Totuși, există încă o diferență importantă între cele două noi state membre și celelalte state membre ale UE în ceea ce privește productivitatea și ponderea agriculturii în totalul ocupării forței de muncă.

Deși perioada de timp avută în vedere la pregătirea prezentului raport este în mod necesar scurtă, pe baza situației din Bulgaria și România, prezentată în evaluarea intermediară, Comisia consideră că nu este necesară reducerea termenelor limită pentru aplicarea măsurilor restrictive tranzitorii privind achiziționarea de terenuri agricole.

Totodată, Comisia subliniază că este important ca cele două state membre să valorifice perioada de tranziție rămasă pentru a stimula dezvoltarea sectorului agricol. În opinia Comisiei, deschiderea de noi piețe agricole pentru investițiile străine, prin intermediul unor măsuri moderate, chiar și înainte de expirarea perioadei de tranziție ar putea fi benefică pentru promovarea competitivității sectorului agricol din Bulgaria și din România. În acest sens, se poate recomanda luarea anumitor măsuri, în mod voluntar:

- permiterea achiziției libere a unei anumite suprafețe din terenul agricol al țării de către cetățeni străini din UE care nu sunt stabiliți în UE2;

- permiterea achiziției libere, de către cetățeni străini din UE care nu sunt stabiliți în UE2, a unor terenuri agricole, până la o anumită suprafață maximă per tranzacție, eventual împreună cu o cerință în cadrul fiecărei tranzacții de a se realiza anumite investiții în inovare tehnologică;

- permiterea achiziției libere, de către cetățeni străini din UE care nu sunt stabiliți în UE2, dar care închiriază proprietăți agricole în aceste țări, a construcțiilor agricole și a terenurilor pe care acestea sunt construite.

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

Reexaminarea măsurilor tranzitorii privind achiziția de terenuri agricole, prevăzute în Tratatul de aderare din 2005

Comisia înaintează prezentul raport Consiliului în conformitate cu Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană. Protocolul și anexele VI și VII la acesta cuprind condițiile prevăzute în legătură cu aplicarea măsurilor tranzitorii, inclusiv perioadele de tranziție în care pot fi menținute restricțiile existente privind achiziția de terenuri agricole, păduri și terenuri forestiere de către resortisanți și persoane juridice din alte țări ale UE/SEE. Ambele anexe prevăd revizuirea generală a acestor măsuri tranzitorii, sub forma unui raport al Comisiei către Consiliu, în cursul celui de-al treilea an de la data aderării.

Având în vedere această obligație, un consultant[3] a realizat un studiu[4], analizând impactul măsurilor tranzitorii asupra sectorului agricol din Bulgaria și România (denumite în continuare UE2).

1. Temeiul juridic al raportului Comisiei

Articolul 63 din TFUE consacră libertatea fundamentală a circulației capitalurilor[5] care cuprinde, între altele, un regim liber de investiții în vederea achiziției de proprietăți imobiliare[6].

Tratatul de aderare semnat cu Bulgaria și România în 2005 prevede că, prin derogare de la libertatea circulației capitalurilor stipulată în tratat, ambelor state membre noi li se acordă o perioadă de tranziție de șapte ani, începând din 2007 (data aderării), până în 2014, în care acestea pot menține restricțiile existente din legislația lor în vigoare la data semnării Tratatului de aderare, cu privire la achiziția de terenuri agricole, păduri și terenuri forestiere .

Articolul 20 din Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană stipulează că măsurile tranzitorii susmenționate trebuie aplicate în condițiile stabilite în anexele VI (Bulgaria), respectiv VII (România) la protocol.

Anexele prevăd că „o revizuire generală a acestor măsuri tranzitorii are loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului . Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziție…”

2. Dispozițiile tranzitorii

În cadrul negocierilor de aderare, preocupări similare celor exprimate de șapte dintre cele zece state care au aderat la UE în 2004 au determinat Bulgaria și România să solicite o perioadă de tranziție în ceea ce privește achiziția de terenuri agricole de către resortisanți ai altor state membre ale UE și de către persoane juridice constituite în conformitate cu legile unui alt stat membru, care nu sunt stabilite sau înregistrate în România și în Bulgaria[7] (denumite în continuare străini din UE). Principalul motiv al acestei cereri ar părea să fie necesitatea de a proteja condițiile socio-economice ale activităților agricole în urma introducerii pieței unice și a tranziției spre politica agricolă comună . Măsurile tranzitorii vizează atenuarea impactului unei piețe deschise a terenurilor agricole în UE2 , care ar fi determinat de nivelul relativ scăzut al prețurilor de achiziție și al veniturilor fermierilor, comparativ cu prețurile și veniturile din celelalte state membre ale UE (denumite în continuare UE25). Cu toate acestea, întrucât restricțiile privind investițiile străine ar putea avea un impact negativ asupra dezvoltării sectorului agricol, în special asupra productivității, inovării tehnologice și competitivității acestuia, Bulgaria și România pot aplica aceste prevederi restrictive doar pentru o perioadă de tranziție limitată la șapte ani (2007-2014).

3. Obiectivele raportului

Obiectivul Comisiei este de a analiza impactul aderării și al restricțiilor temporare asupra sectorului agricol din UE2. Comisia va analiza și dacă sunt în continuare pertinente preocupările care au determinat Bulgaria și România să solicite perioade de tranziție pentru libera achiziție de terenuri agricole. Această analiză va permite Comisiei să evalueze necesitatea menținerii măsurilor tranzitorii pe perioada de tranziție respectivă și să elaboreze un raport privind fezabilitatea reducerii sau încheierii acestei perioade înainte de 2014, data prevăzută în Tratatul de aderare. Evaluarea efectuată de Comisie a fost precedată de un studiu CEPS 2010 care examinează și analizează evoluțiile din UE2 de la încheierea negocierilor de aderare, comparându-le cu situația din UE25.

4. Abordarea metodologică

Pentru a înțelege efectele prezente și viitoare ale restricțiilor privind dreptul de proprietate asupra terenurilor, studiul s-a axat pe două întrebări: (i) în ce măsură restricțiile privind dreptul de proprietate al străinilor afectează eficiența schimburilor de terenuri, alocarea terenurilor și creșterea productivității și (ii) în ce măsură factorii care au stat la baza preocupărilor exprimate de Bulgaria și România (și anume că va exista o preluare masivă a terenurilor de către străini dacă nu s-ar institui restricții) își mențin valabilitatea.

Studiul a vizat următoarele aspecte principale: analiza comparativă a restricțiilor tranzitorii din UE2, alți factori care afectează piețele terenurilor agricole și tranzacțiile funciare, evoluția piețelor terenurilor agricole în ultimii ani, în special în ceea ce privește prețurile de cumpărare și închiriere a terenurilor, evoluția venitului în agricultură și gradul de convergență cu UE25 și analiza principalilor indicatori ai performanței agricole în UE2 în comparație cu indicatorii corespunzători din UE25.

5. Prezentarea generală a situației la trei ani după aderarea la UE

Restricții privind dreptul de proprietate al străinilor și funcționarea piețelor funciare

Restricțiile introduse de Bulgaria și România se referă la dreptul de proprietate (nu însă și de închiriere) al străinilor (de exemplu, fermieri și persoane juridice nerezidente) asupra terenurilor agricole. Întrucât restricțiile impuse în privința achizițiilor de terenuri agricole de către străini în UE2 au un caracter limitat, trebuie subliniat că eficiența tranzacțiilor funciare pare a fi, de asemenea, obstrucționată de diverși alți factori, precum: (i) constrângerile și imperfecțiunile piețelor de capital care, inevitabil, obligă fermierii să își finanțeze achizițiile de terenuri din propriile economii; (ii) fragmentarea terenurilor, care limitează vânzările de terenuri agricole, deoarece cumpărătorii sunt mai degrabă interesați să achiziționeze suprafețe comasate; (iii) costurile administrative ridicate ale tranzacțiilor funciare și ale protejării drepturilor de proprietate.

Restricții juridice privind achiziția de terenuri agricole de către străini, aplicabile în UE2

Tratatul de aderare cu Bulgaria și România prevede posibilitatea de a menține, pe parcursul unei perioade de tranziție de șapte ani, normele naționale potrivit cărora străinii din UE nu pot, în general, să achiziționeze terenuri agricole. Cu toate acestea, în anumite condiții, străinii din UE au putut deja achiziționa terenuri agricole în UE2 în timpul perioadei de tranziție. În plus, în ambele țări străinii din UE pot închiria, în mod liber, terenuri agricole.

În Bulgaria și România, reglementarea achiziționării de terenuri agricole de către străinii din UE este similară:

(i) cetățenii din UE care doresc să se stabilească în calitate de fermieri ce desfășoară activități independente și să achiziționeze terenuri agricole în Bulgaria și România nu sunt supuși niciunei restricții sau proceduri diferite de cele aplicabile resortisanților celor două țări; (ii) persoanele juridice stabilite în Bulgaria sau România pot, de asemenea, achiziționa liber terenuri agricole în oricare dintre aceste state, indiferent de nivelul participării străine la capitalul acestora.

Aceste posibilități de investiții pentru străinii din UE demonstrează că restricțiile aplicabile în UE2 sunt mai puțin stricte decât cele existente în unele state care au aderat la UE în 2004 și care au solicitat o perioadă de tranziție în ceea ce privește achiziția de terenuri agricole (denumite în continuare țările UE7[8]). Principala diferență este că în Bulgaria și România nu există restricții privind achiziția de terenuri agricole de către persoanele juridice stabilite pe teritoriul lor, indiferent de participarea străină la capitalul persoanelor juridice respective. De asemenea, trebuie subliniat faptul că Bulgaria și România au introdus condiții mai puțin restrictive care trebuie îndeplinite de către cetățenii UE înainte de a se stabili ca fermieri ce desfășoară activități independente și de a se folosi de dreptul lor de a achiziționa teren agricol în aceste țări. Cu toate acestea, nu există date oficiale privind terenurile agricole aflate în proprietatea străinilor în Bulgaria și România, astfel încât impactul restricțiilor nu poate fi estimat cu ușurință. Totuși, informațiile colectate din diferite surse de către experții naționali în domeniul funciar care au participat la studiu[9] sugerează că în ambele țări există suficiente drepturi de proprietate deținute de străini în ceea ce privește terenurile și imobilele agricole. Achiziția de terenuri de către investitorii străini a fost în mod clar încurajată în urma restituirii terenurilor către proprietarii privați.

Restricțiile juridice privind achiziția de terenuri agricole de către străinii din UE în Bulgaria și România ilustrează că nu există o interdicție strictă și totală a achizițiilor străine și, prin urmare, aceasta nu poate fi considerată esențială pentru atingerea obiectivelor urmărite prin introducerea perioadei de tranziție.

Investiții străine directe

O creștere a investițiilor străine directe (ISD) în agricultură ar avea un efect important asupra accesului la capital, tehnologie și know-how atât de necesar în sectorul agricol. Din totalul investițiilor străine directe, de aproximativ 32 de miliarde EUR până în 2008 în Bulgaria și de aproximativ 43 de miliarde EUR până în 2007 în România, ISD în sectorul agricol se ridică la 166 de milioane EUR în Bulgaria, respectiv 280 de milioane EUR în România. În pofida sumelor relativ reduse, aceste investiții, împreună cu efectele de propagare (pe verticală) stimulatoare ale ISD în sectoarele asociate (de exemplu în sectorul alimentar), au un impact pozitiv asupra creșterii productivității în agricultură și a valorii terenurilor.

Influența aderării la UE asupra piețelor funciare din UE2

În pofida restricțiilor (parțiale) în ceea ce privește investițiile străine în sectorul agricol, aderarea la UE a influențat deja în mod pozitiv dezvoltarea acestui sector. Prin stimularea investițiilor străine în economia de ansamblu a UE2 și prin facilitarea creșterii sectorului financiar, aderarea la UE a avut ca efect un acces îmbunătățit al agricultorilor la sistemul de credite și asigurări, ceea ce a condus la creșterea productivității agricole, a cererii de terenuri și a valorii acestora.

În plus, subvenționarea fermelor din UE2 în contextul Politicii agricole comune (PAC), deși redusă ca nivel comparativ cu subvențiile acordate fermelor în alte state membre ale UE, reprezintă o parte importantă a veniturilor fermierilor din UE2. Întrucât cea mai mare parte a subvențiilor se raportează fie la teren, fie la producție, acestea încurajează cererea de terenuri și stimulează creșterea productivității.

Evoluția piețelor funciare din UE2

Dimensiunea globală a pieței vânzărilor de terenuri din Bulgaria și România este redusă. În Bulgaria, au fost vândute aproximativ 140 000 ha de teren agricol până în 2008. În România, schimburile de terenuri agricole prin vânzare au atins aproximativ 220 000 ha până în 2009. Cu toate acestea, în ambele țări suprafața terenurilor care au făcut obiectul tranzacțiilor de vânzare în perioada 1999-2008 a crescut de șapte ori. În jurul datei aderării, vânzările de terenuri au crescut cu 45% în Bulgaria (în perioada 2006-2008) și de peste trei ori în România (în perioada 2005-2009).

Cu toate că, aparent, piețele vânzărilor de terenuri evoluează în mod similar în UE2, piețele închirierii de terenuri diferă substanțial. Închirierea este mult mai puțin importantă în România decât în Bulgaria. Dintre statele UE27, România deține cota cea mai mică de închiriere[10], deși aceasta a crescut în ultimii ani. În România, ca și în alte țări, închirierea terenurilor este mai importantă pentru persoanele juridice mai mari care închiriază peste o treime din terenul pe care îl exploatează (36% în 2007). Totuși, în 2007, doar aproximativ 35% din suprafața agricolă totală a României era folosită de societăți agricole, în timp ce persoanele juridice din Bulgaria dețineau aproximativ 53% din suprafața totală a terenurilor agricole.

Studiul a folosit surse naționale pentru obținerea datelor statistice privind prețurile de vânzare și de închiriere a terenurilor . După aderare, prețurile de închiriere în ansamblu au înregistrat, în general, doar o creștere moderată[11]. În schimb, în cursul anilor ulteriori aderării, creșterea prețurilor de vânzare a terenurilor a fost semnificativă.

În perioada de preaderare (2004-2006), în Bulgaria prețurile de vânzare a terenurilor au crescut cu 24% (până la nivelul de 895 EUR/ha). După aderare, prețurile de vânzare a terenurilor în această țară au crescut cu 34% față de perioada de preaderare, atingând, în 2007-2008, un nivel de 1 202 EUR/ha. În România, în perioada de preaderare (2004-2005), prețurile de vânzare a terenurilor au crescut cu peste 200%, până la aproximativ 900 EUR/ha, cu o creștere bruscă în 2005, anul în care a fost semnat Tratatul de aderare. După aderare, prețurile de vânzare a terenurilor au înregistrat o nouă creștere, cu peste 50% față de perioada de preaderare, până la 1 400 EUR/ha în 2008.

Ca urmare a creșterii ilustrate mai sus a prețurilor terenurilor în Bulgaria și România, diferența dintre prețurile de vânzare din aceste două țări și cele din UE25 este în scădere. Cu toate acestea, există încă o diferență vizibilă între prețurile terenurilor în UE2 și cele din UE15 (statele membre ale Uniunii Europene înainte de 1 mai 2004). În schimb, prețurile de vânzare a terenurilor în UE2 sunt în prezent comparabile cu cele din UE7[12].

Totuși, având în vedere că în UE2 piețele închirierii de terenuri sunt deschise străinilor, trebuie remarcat că, după aderare, convergența prețurilor de închiriere nu a fost mai accentuată decât cea a prețurilor de vânzare a terenurilor. Acest fenomen ar putea constitui un indiciu al atracției limitate pentru investitori a închirierii de terenuri agricole fără posibilitatea de a achiziționa totodată terenuri necesare activităților agricole.

Structura socio-economică a sectorului agricol

Procesul de transformare continuă a sectorului agricol din UE2 își face vizibile deja rezultatele pozitive. Datele disponibile arată că, în 2008, producția de grâu din Bulgaria a reprezentat 70% din producția de grâu la nivelul UE25, iar producția din România a atins 60% din producția înregistrată la nivelul UE25. De asemenea, decalajul dintre UE2 și UE25 în ceea ce privește productivitatea forței de muncă se diminuează, deși persistă încă diferențe mari. În 2008, în România cota de valoare adăugată raportată la volumul de muncă în agricultură era de aproximativ 45% din volumul înregistrat la nivelul UE25, iar în Bulgaria această cotă se ridica la 60% din nivelul din UE25. Totuși, trebuie remarcat faptul că volumul de muncă în agricultură a scăzut considerabil în Bulgaria și în România (cu peste 40% din 2000 până în 2009)[13].

Mai mult decât atât, în timp ce în 2007 cota de ocupare a forței de muncă în sectorul agricol era de 18% în Bulgaria și de 28% în România, în UE25 această cotă era de numai 5%. Venitul agricol real raportat la volumul de muncă a crescut, din 2000 până în 2008, cu aproximativ 51% în Bulgaria și 68% în România[14]. Cu toate acestea, deși diferențele dintre venitul agricol din UE2 și venitul agricol din UE25 se reduc în timp, acestea rămân încă semnificative. În 2008, venitul agricol în Bulgaria se situa la jumătate din nivelul venitului agricol din UE15[15], dar mai aproape de venitul agricol mediu din UE7. Pe de altă parte, venitul agricol în România, la nivelul anului 2008, reprezenta un sfert din venitul agricol înregistrat în UE15 și, deși era comparabil cu cel din Letonia, Lituania și Polonia, se situa încă sub venitul agricol mediu din UE7.[16]

6. Concluzii

Evoluția sectorului agricol din Bulgaria și România, în special creșterea producției agricole, a productivității, a venitului agricol și a prețurilor de vânzare a terenurilor, arată că diferențele dintre UE2 și UE25, deși încă prezente, se reduc vizibil în timp. Prin urmare, preocupările exprimate în cadrul negocierilor de aderare, în speță în legătură cu faptul că nivelul relativ mai scăzut al venitului și al prețurilor în UE2 comparativ cu UE25 ar determina achiziția masivă de terenuri de către străini dacă nu ar fi instituite restricții privind investițiile străine în sectorul agricol, par a fi în continuare întemeiate la trei ani de la aderare, dar numai într-o anumită măsură.

Analiza situației actuale a sectorului agricol din Bulgaria și România arată că restricțiile nu înseamnă interzicerea totală și strictă a investițiilor străine în terenuri agricole. Totodată, există factori instituționali care încetinesc, într-o anumită măsură, reforma structurală din agricultură, aflată în curs în UE2. Printre acești factori se numără imperfecțiunile piețelor de capital, fragmentarea terenurilor și costurile ridicate ale tranzacțiilor. Astfel, se pare că obiectivele urmărite prin restricțiile temporare, respectiv atenuarea impactului unei piețe deschise a terenurilor agricole în UE2 ar putea fi mai bine realizate dacă, pe durata perioadei de tranziție, fermierii locali ar putea beneficia de acces liber la capital. Acest lucru le-ar permite să își consolideze proprietatea funciară, să investească în tehnologie, să își îmbunătățească productivitatea și, drept consecință, ar conduce la o creștere a venitului agricol și a prețurilor terenurilor. Totuși, date fiind imperfecțiunile pieței de capital, parțial cauzate de criza financiară, capitalul nou este imperios necesar pentru facilitarea și stimularea în continuare a dezvoltării sectorului agricol al UE2. Prin urmare, merită analizată cu seriozitate deschiderea acestor piețe pentru investițiile străine, prin măsuri moderate, chiar înainte de expirarea perioadelor de tranziție, în vederea asigurării competitivității sectorului agricol al UE2.

În contextul propunerii de mai sus, ar putea fi luată în considerare introducerea următoarelor reforme, deși moderate:

- permiterea achiziției libere a unei anumite suprafețe din terenul agricol al țării de către cetățeni străini din UE care nu sunt stabiliți în UE2;

- permiterea achiziției libere, de către cetățeni străini din UE care nu sunt stabiliți în UE2, a unor terenuri agricole, până la o anumită suprafață maximă per tranzacție, eventual împreună cu o cerință în cadrul fiecărei tranzacții de a se realiza anumite investiții în inovare tehnologică;

- permiterea achiziției libere, de către cetățeni străini din UE care nu sunt stabiliți în UE2, dar care închiriază proprietăți agricole în aceste țări, a construcțiilor agricole și a terenurilor pe care acestea sunt construite

Trebuie amintit faptul că, pe piața agricolă a Bulgariei și României, există deja o prezență străină semnificativă, reprezentată de persoane juridice stabilite în UE2, care funcționează cu capital străin, de străinii care închiriază teren agricol fără restricții și de fermierii din UE care desfășoară activități independente, rezidenți în UE2. Achiziția de terenuri de către acești investitori din UE nu a provocat niciun șoc vizibil în cadrul sistemului. Activitățile lor economice ar putea fi chiar considerate o contribuție la remedierea deficiențelor sistemice legate de problemele instituționale persistente, care împiedică exploatarea cu mai mare eficiență a terenurilor și, prin urmare, productivitatea agricolă. De asemenea, după expirarea perioadei de tranziție ar fi puțin probabil să mai apară mari șocuri ca urmare a unor preluări masive de terenuri, deoarece viitorii investitori vor fi probabil cei care, în principiu, sunt interesați de piața agricolă a UE2, dar nu în măsura în care ar fi nevoiți să se stabilească deja în aceste țări în cursul perioadei de tranziție și să achiziționeze deja de pe acum teren agricol la un preț mai scăzut. În plus, evoluția prețurilor pe piața închirierilor, deja nerestricționată, pare să indice continuarea convergenței treptate a prețurilor de vânzare a terenurilor către nivelul din UE25 și după expirarea perioadei de tranziție. Este de așteptat ca investitorii străini să își combine activitățile de achiziționare cu cele de închiriere a terenurilor agricole.

Având în vedere termenele limită pentru elaborarea prezentului raport, prevăzute de Tratatul de aderare din 2005, perioada analizată[17] este prea scurtă pentru a permite obținerea mai multor date empirice cu privire la efectele aderării și ale restricțiilor temporare asupra dezvoltării pieței agricole din UE2. Cu toate acestea, studiul Comisiei demonstrează că decalajul dintre UE2 și UE25 în ceea ce privește veniturile și prețurile terenurilor (decalaj care, la momentul aderării, constituia unul dintre principalele motive de îngrijorare exprimate de cele două țări) s-a redus în cursul ultimilor ani, dar este încă departe de convergența completă. Astfel, convergența completă nu ar constitui o condiție prevăzută și nici necesară pentru încheierea derogărilor. De asemenea, studiul CEPS 2010 arată că UE2 ar trebui să valorifice perioada de tranziție rămasă în scopul dezvoltării sectorului agricol, pregătindu-se astfel pentru eliminarea inevitabilă a restricțiilor temporare. Întrucât investițiile străine par a fi propice procesului de raționalizare a utilizării terenurilor agricole, creșterii productivității, a nivelului inovării tehnologice și a competitivității piețelor agricole, se consideră adecvată recomandarea ca statele UE2 să analizeze posibilitatea adoptării, în mod voluntar, a unor măsuri care să asigure o mai mare deschidere a sectoarelor lor agricole.

Pe baza situației din UE2 în momentul evaluării intermediare a măsurilor tranzitorii privind achiziția de terenuri agricole, Comisia nu consideră că termenele limită de aplicare a măsurilor restrictive temporare în Bulgaria și România trebuie reduse.

[1] JO L 157, 21.6.2005, p. 11.

[2] Articolul 3 alineatul (2) din anexele VI și VII la Protocolul de aderare prevede: „În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziție …”

[3] Centrul de Studii Politice Europene (CEPS).

[4] „ Review of the Transitional Restrictions Maintained by Bulgaria and Romania with regard to the Acquisitions of Agricultural Real Estate ” (Reexaminarea restricțiilor tranzitorii menținute de Bulgaria și România cu privire la achiziția de terenuri agricole), denumit în continuare studiul CEPS 2010 http://ec.europa.eu/internal_market/capital/reports.

[5] A se vedea nomenclatorul mișcărilor de capital cuprins în anexa I la Directiva 88/361/CEE a Consiliului din 24 iunie 1988 pentru punerea în aplicare a articolului 67 din tratat (JO 1988 L 178, p. 5). Cu toate că această directivă a fost abrogată prin Tratatul de la Maastricht, nomenclatorul este recunoscut de Curtea Europeană de Justiție ca având o valoare indicativă.

[6] Perioada de tranziție de cinci ani acordată Bulgariei și României în ceea ce privește achiziția de proprietăți imobiliare pentru reședințe secundare nu face obiectul prezentului raport.

[7] Potrivit textului explicit al Tratatului de aderare, imediat după aderare toate normele susmenționate sunt, de asemenea, direct aplicabile cetățenilor și entităților juridice din SEE.

[8] Acestea sunt Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia și Slovacia.

[9] A se vedea explicațiile și exemplele propuse în secțiunile 4 și 6 din studiul CEPS 2010.

[10] A se vedea tabelul 4 de la pagina 20 din studiul CEPS 2010.

[11] În Bulgaria, unde închirierea terenurilor are o pondere mai mare decât în România, prețul de închiriere după aderare, în 2008, era cu doar 17% mai mare decât prețul de închiriere din 2006, înainte de aderare.

[12] A se vedea figura 11 și tabelul 17 de la paginile 43-44 din studiul CEPS 2010.

[13] Sursa: Eurostat (date statistice privind conturile economice pentru agricultură și forța de muncă din agricultură).

[14] Conform indicatorului A al venitului din activitățile agricole (sursa: Eurostat, conturile economice pentru agricultură).

[15] În standardul puterii de cumpărare.

[16] A se vedea figura 18 de la pagina 54 din studiul CEPS 2010.

[17] Majoritatea statisticilor disponibile la data adoptării prezentului raport se bazează pe date obținute până în 2008.