Avizul Comitetului Regiunilor privind rolul regenerării urbane în contextul viitoarei dezvoltări urbane în Europa

Contribuția orașelor la procesul de dezvoltare și trecerea de la renovare la regenerare urbană

1. consideră că orașele și regiunile urbane (rezultat al conurbanizării orașelor și localităților învecinate) constituie creuzete de imaginație și creativitate, cuprinzând atât potențialul necesar abordării problemelor economice și financiare cu care se confruntă Uniunea Europeană, cât și mijloacele de combatere a excluziunii sociale, criminalității și sărăciei. Cu toate acestea, consideră că acest lucru trebuie recunoscut în cadrul programelor structurale, pentru a permite desfășurarea proceselor de schimbare și regenerare;

2. recunoaște că orașele și centrele urbane (1) au o contribuție din ce în ce mai importantă la dezvoltarea durabilă a tuturor nivelurilor de guvernare și a relațiilor dintre acestea. Orașele sunt centre culturale, economice, de învățământ, de cercetare-dezvoltare, financiare și de servicii cu grad ridicat de cunoștințe, puncte nodale ale transportului de persoane și de marfă regional și internațional și aduc o contribuție considerabilă la integrarea grupurilor de populație de origini diferite;

3. atrage atenția asupra faptului că anumiți factori de mediu, economici și sociali au împiedicat dezvoltarea câtorva zone urbane, remarcând totodată numeroase exemple de regenerare urbană reușită în Europa, finanțată cu ajutorul UE;

4. subliniază că, în multe cazuri, concentrarea populației în orașe, care se datorează unor activități ilegale de construcție și migrației interne, s-a efectuat cu o viteză care a depășit capacitățile și planurile autorităților locale. S-au intensificat problemele sociale, au fost marginalizate grupuri de populație, fără a se lua în considerare potențialul profesional și social al acestora, care este totuși esențial. În orașele din țările dezvoltate, cartierele defavorizate fac parte integrantă din peisajul urban, constituind un factor de excluziune socială și de creștere a insecurității;

5. constată că schimbările structurale din sectorul economic, delocalizarea unităților de producție și introducerea noilor tehnologii, în special în domeniul transporturilor de mărfuri, de exemplu odată cu fragmentarea încărcăturilor, au deteriorat rapid infrastructurile și solurile (porturi, gări feroviare) și au efecte ample asupra modului în care cartiere și orașe întregi funcționează din punct de vedere social și economic, punându-le în situația de a se confrunta cu provocări cu totul noi;

6. subliniază că politicile de renovare urbană ar trebui să constituie baza unui model adecvat, al cărui domeniu de aplicare să înglobeze forme de intervenție care merg de la regenerarea spațiilor urbane până la reabilitarea patrimoniului imobiliar existent. Noul model de oraș durabil ar trebui să se bazeze pe o abordare integrată și inovatoare a renovării urbane, care, în spiritul Cartei de la Leipzig, să ia în considerare aspectele de mediu, sociale și economice. Acesta nu va încuraja nici expansiunea nelimitată, nici construirea în detrimentul spațiilor verzi, ci, dimpotrivă, va pune accentul pe o creștere controlată a orașelor, pe prevenirea extinderii urbane, revitalizarea patrimoniului urban de locuințe și a rețelei sociale, îmbunătățirea eficacității ecologice a orașelor, revalorificarea terenurilor industriale și promovarea formelor de transport durabil, amenajarea teritoriului la diferite niveluri (regional, județean sau local) și utilizările mixte, văzute ca referințe fundamentale;

7. reamintește că la sfârșitul secolului XX s-a manifestat nevoia urgentă a unor intervenții cu caracter mai orientat și multisectorial, în scopul revalorizării orașelor. Complexitatea problemelor a inspirat adoptarea unei abordări multitematice, care, la rândul său, a determinat necesitatea elaborării de programe de regenerare urbană. Pentru a-și defini obiectivele și a-și alege metodele și instrumentele de punere în aplicare, acestea au adoptat, într-o largă măsură, o abordare integrată, luând în considerare realitățile geografice mai largi și economiile de scară. Comitetul consideră că zonele urbane aflate în dificultate nu pot și nu trebuie abandonate, pentru că oferă un capital de talente neexploatate și constituie o dovadă a risipei de resurse, întrucât, în loc să fie utilizat în mod productiv și să contribuie la creșterea economică globală, capitalul uman și fizic nu este deloc exploatat;

Rolul autorităților locale și regionale în regenerare urbană și pertinența acestei teme pentru CoR

8. observă că autoritățile regionale și locale ar trebui să joace un rol decisiv și primordial în conceperea, execuția, monitorizarea, promovarea și evaluarea strategiilor integrate de regenerare urbană și, în general, în îmbunătățirea mediului urban. Diversitatea orașelor și municipiilor europene necesită soluții locale și, mai ales, acțiuni la nivel local. Numeroasele programe și inițiative ale UE au creat un capital de cunoștințe privind dezvoltarea urbană la nivel european și în fiecare oraș în parte. Comitetul consideră că autoritățile locale ar trebui încurajate să utilizeze toate cunoștințele acumulate la nivel european, în special „acquis-ul urban”;

9. consideră că posibilitățile de intervenție în materie de regenerare urbană sunt numeroase și că strategiile din acest domeniu trebuie să ia în considerare multitudinea de factori care generează provocările cu care se confruntă anumite zone urbane. Recesiunea economică intervenită în ultimii ani poate afecta mai mult anumite zone urbane care, dată fiind structura lor socioeconomică, au nevoie de mai mult timp de adaptare decât alte sectoare ale orașelor. Programele de regenerare urbană ar trebui să caute mijloace inovatoare pentru a transforma efectele inerente ale aglomerației din centrul orașelor în avantaje pentru locuitori;

10. consideră că orașele, în strânsă sinergie cu zonele periurbane, oferă avantaje esențiale cetățenilor și întreprinderilor, nu numai ca motoare economice și centre comerciale și de schimb, dar și în calitate de vectori de promovare a libertăților individuale și de centre de creativitate, cercetare și excelență. În schimb, orașele se confruntă cu probleme provocate, în special, de modificarea modului de viață și de schimbările demografice, precum și, chiar mai des, de modelele necorespunzătoare de dezvoltare urbană. Regenerarea urbană și dezvoltarea urbană durabilă se află, în prezent, în centrul preocupărilor numeroaselor autorități locale și regionale ale UE, care doresc să combine o creștere durabilă cu infrastructuri moderne (acordând prioritate celor de natură tehnologică), un nivel înalt de atractivitate pentru întreprinderi și un mediu curat și sănătos;

11. consideră că există deja numeroase bune practici, dar care sunt insuficient difuzate sau aplicate. Prin urmare, CoR își reiterează apelul privind constituirea unei rețele virtuale menite să asigure difuzarea celor mai bune practici în orașele și regiunile europene. Comitetul s-a implicat activ în inițiative precum Pactul primarilor și premiul „Capitala verde europeană”, și a participat la activitățile de monitorizare a Cartei de la Leipzig privind orașele europene durabile, în cadrul Grupului pentru dezvoltare urbană (GDU) al statelor membre. În plus, el a adoptat recent avize pe această temă, abordând, de exemplu, modul în care orașele și regiunile contribuie la realizarea obiectivelor europene în materie de schimbări climatice și energie, acțiunile necesare pentru promovarea eficienței energetice sau planul european de acțiune pentru mobilitate urbană;

12. consideră că, deși în tratatele UE nu este prevăzută în mod explicit o politică urbană, s-au constatat progrese considerabile, din 1990 până în prezent, privind chestiunea dezvoltării urbane, atât în ceea ce privește programele, cât și cunoștințele practice privind acțiunile în orașe. În cursul acestei perioade, orașele au funcționat ca laboratoare experimentale sub cerul liber și au obținut rezultate lăudabile, deși au beneficiat de resurse limitate;

13. dorește să evidențieze faptul că UE poate juca un rol esențial în susținerea strategiilor de regenerare urbană. Comisia ar trebui încurajată ca, bazându-se pe „acquis-ul urban”, să ofere la nivel local, într-un mod coerent și structurat, totalitatea cunoștințelor și măsurilor existente în materie de dezvoltare urbană. Acest demers ar trebui să includă toate politicile europene care au un impact direct asupra dezvoltării urbane, acordându-se o atenție specială acțiunilor întreprinse în domeniul coeziunii, al ocupării forței de muncă, în plan social, în domeniul protecției mediului, al conexiunii în bandă largă și în cel al transporturilor;

14. salută ghidul, actualizat recent, privind dimensiunea urbană în cadrul politicilor comunitare pentru perioada 2007-2013, publicat de grupul interservicii privind dezvoltarea urbană al Comisiei Europene. În plus, Comitetul invită Comisia să examineze ideea actualizării și oficializării unei „agende urbane europene”, care să fie însoțită de un nou cadru sau plan de acțiune de promovare a dezvoltării urbane, în cadrul căruia regenerarea urbană integrată să constituie una din principalele priorități, cu respectarea diverselor contexte în care acestea trebuie aplicate;

15. sprijină toate inițiativele existente care contribuie la dezvoltarea urbană durabilă și, în mod special, la regenerarea urbană integrată, în contextul politicii de coeziune, și anume: dimensiunea urbană a fondurilor structurale, auditul urban, programul URBACT și inițiativa JESSICA. Cu toate acestea, Comitetul invită Comisia să analizeze îndeaproape rezultatele integrării inițiativei comunitare URBAN în programele operaționale din cadrul FEDER și să efectueze, la jumătatea perioadei, o evaluare specifică a acestor rezultate. Ca urmare a acestei examinări, s-ar putea dovedi necesare, în cursul următoarei perioade de programare, atât consolidarea caracterului specific al inițiativelor de regenerare urbană în cadrul fondurilor structurale, cât și îmbunătățirea coordonării acestora cu celelalte politici, în cadrul unei „agende urbane europene”;

16. salută noua abordare pe care o reprezintă inițiativa JESSICA în materie de finanțare a inițiativelor de regenerare urbană, în special prin faptul că aceasta introduce o legătură clară între finanțare și necesitatea elaborării unor planuri de dezvoltare urbană integrate. Cu toate acestea, Comitetul consideră că s-ar putea pune în evidență faptul că subvențiile acordate constituie și un instrument util și necesar pentru a soluționa deficiențele pieței în contextul dezvoltării urbane. De asemenea, acesta își exprimă îngrijorarea cu privire la vizibilitatea inițiativei JESSICA, la nivelul de sensibilizare a autorităților locale și regionale și la problemele statelor membre privind punerea în aplicare;

17. consideră că merită sprijinite modificările aduse regulamentului privind fondurile structurale, care privesc eligibilitatea investițiilor consacrate eficienței energetice și surselor regenerabile de energie pentru locuințe. Cu toate acestea, ar trebui popularizate mai bine informațiile cu privire la sprijinul acordat în domeniul locuințelor, în forma în care acesta este prezentat în ultima modificare a regulamentului FEDER în ceea ce privește eligibilitatea intervențiilor în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate, și va trebui solicitat cu fermitate ca acesta să fie înscris în cadrul unui program integrat de dezvoltare urbană. Prin urmare, Comitetul dorește să propună ca fondurile structurale să sprijine și ajutoarele privind locuințele în zonele puternic defavorizate. Asigurarea unor locuințe de calitate este o condiție sine qua non a succesului programelor de regenerare urbană. Ar trebui să se acorde sprijin financiar numai în cadrul programelor integrate și cu condiția respectării unor reguli stricte, pentru a se garanta faptul că acesta este utilizat în beneficiul populației locale și nu contribuie la procesul de gentrificare;

18. constată că orașele Uniunii Europene sunt invitate să contribuie la eforturile Uniunii de depășire a crizei economice și financiare și la o integrare europeană sporită. Cele trei dimensiuni pe care Președinția spaniolă le-a ridicat la rangul de principii pentru dezvoltarea problematicii privind rolul regenerării urbane în dezvoltarea orașelor constituie pilonii dezvoltării durabile. În cadrul punerii în aplicare a programelor de regenerare urbană, este necesară completarea acestora cu priorități tematice pertinente, care să integreze această chestiune în mediul socioeconomic actual. Mai precis, Comitetul consideră că este necesar să se acorde prioritate unor chestiuni precum guvernanța urbană, rolul autorităților locale și regionale, finanțarea regenerării urbane, contribuția tehnologiilor informației la procesul de regenerare urbană, importanța modului de organizare și de funcționare a autonomiei locale la elaborarea și punerea în aplicare a programelor de regenerare urbană, locul inovării în cadrul regenerării urbane și, în fine, contribuția acesteia la dezvoltarea relațiilor externe și la internaționalizarea orașelor. De asemenea, constată că autoritățile regionale și locale joacă un rol fundamental în ceea ce privește contribuția la regenerarea urbană, de la amenajarea teritoriului și până la planificarea urbană și la punerea în aplicare a acesteia, insistând, în acest context, asupra importanței regenerării în ceea ce privește noile dezvoltări urbane, și asupra îmbunătățirii nucleului urban existent în raport cu extinderea urbană;

Dimensiunea economică a regenerării urbane – contribuția la creșterea inteligentă

19. dorește să sublinieze că, în special în contextul internaționalizării economiei, schimbările economice care au avut loc în ultimii ani pot afecta într-o mai mare măsură sectoarele mai vechi sau mai centrale în orașele care, dată fiind structura lor socioeconomică, au nevoie de mai mult timp de adaptare decât alte zone ale lor. În acest sens, intervențiile politicii de coeziune au la bază ideea că o creștere dezechilibrată din punct de vedere geografic nu numai că dăunează coeziunii sociale, ci impune și o limită creșterii economice potențiale. Această constatare este cu atât mai adevărată la nivel local, după cum sublinia recent raportul Barca, spre exemplu;

20. subliniază necesitatea stimulării activităților economice inovatoare, creându-se condiții și măsuri de motivare adecvate, infrastructuri de vârf, precum și capital uman bine pregătit, care să se înscrie într-un demers de învățare de-a lungul vieții;

21. consideră că protecția patrimoniului lor cultural, atât a celui material, cât și a celui imaterial, prin revitalizarea centrelor cu respectarea în cel mai înalt grad a patrimoniului istoric și arhitectural, creează o valoare adăugată în ceea ce privește imaginea, prestigiul și atractivitatea orașelor și încurajează diversitatea culturală, care, în termeni economici, joacă un rol important în dezvoltarea economiei cunoașterii și a industriilor creative, favorizând totodată dezvoltarea locală, mulțumită promovării, la nivel local, a locurilor de muncă specializate, care implică adesea un nivel înalt de calificare;

22. remarcă faptul că, în ceea ce privește atât procedurile, cât și rezultatele, proiectele de regenerare urbană ar trebui să genereze, să încorporeze și să disemineze cunoaștere și inovare;

23. subliniază că strategiile de regenerare urbană trebuie să țină seama de multitudinea de factori care se află la originea declinului economic cu care se confruntă anumite zone urbane, cei mai manifești fiind uzura clădirilor, infrastructurile depășite și problemele legate de accesibilitate. Numeroase întreprinderi părăsesc orașele, urmărind să obțină costuri de funcționare mai scăzute și mai mult spațiu, iar mulți dintre salariații lor le urmează, sperând astfel să beneficieze de o mai bună calitate a vieții (servicii sociale, mijloace de transport) sau să ducă o existență mai puțin costisitoare (chirii mai ieftine și prețuri imobiliare mai avantajoase). Pentru a răspunde așteptărilor întreprinderilor care doresc să își stabilească sediul în zone regenerate, programele de regenerare urbană ar trebui să caute moduri inovatoare de utilizare a spațiului disponibil și să îmbunătățească nivelul serviciilor oferite de oraș, transformând astfel în avantaje efectele inerente ale aglomerației din zonele urbane centrale;

24. reamintește că problemele de mobilitate cu care se confruntă orașele, care sunt în principal probleme de congestionare, afectează numeroase zone urbane în Europa și că acestea nu pot fi rezolvate doar prin îmbunătățirea infrastructurilor sau prin injectarea unor sume mai mari în întreprinderile de transport public. Mobilitatea urbană sporește posibilitățile oferite locuitorilor și întreprinderilor și, astfel, constituie atât un factor de competitivitate economică, cât și un vector de coeziune socială. Comitetul subliniază că toți cetățenii ar trebui să aibă acces la un transport public eficient și accesibil, având în vedere că acesta joacă un rol esențial pentru a scoate din izolare zonele defavorizate. Comitetul subliniază că, având în vedere prejudiciile aduse mediului în orașe, măsurile destinate promovării unui transport urban care respectă mediul înconjurător (proiectele de cercetare și cele demonstrative cu privire la vehiculele cu emisii reduse sau cu emisii zero, activitățile destinate promovării altor moduri și modalități de transport, cum ar fi utilizarea în comun a automobilelor sau promovarea circulației bicicletelor în oraș) trebuie să capete mai multă importanță. De asemenea, Comitetul își reiterează sprijinul pentru elaborarea planurilor de mobilitate urbană durabilă, cel puțin pentru marile orașe, și propune introducerea unor măsuri de stimulare la nivelul UE, cum ar fi condiționarea finanțărilor proiectelor de transport urban de existența planurilor de mobilitate urbană durabilă și încheierii de acorduri de parteneriat pentru mobilitate între sectorul public și sectorul privat;

25. subliniază necesitatea lansării unei acțiuni de întărire a spiritului întreprinzător, prin motivarea unor grupuri de populație bine definite, crearea de organisme care să susțină spiritul antreprenorial și organizarea de manifestări ad-hoc. În acest context, recunoaște rolul important pe care îl poate avea sprijinirea femeilor întreprinzător în susținerea economiei printr-o creștere inteligentă;

Dimensiunea ecologică a regenerării urbane – contribuția la creșterea durabilă

26. consideră că dimensiunea ecologică a regenerării urbane va trebui să ridice la rangul de priorități esențiale următoarele trei teme majore: schimbările climatice, combaterea poluării resurselor naturale care decurge din activitățile realizate de om, precum și, în general, utilizarea rentabilă a acestor resurse și, în sfârșit, protejarea habitatelor;

27. este convins că, deși Europa este deja puternic urbanizată, este evident că tendința de extindere a teritoriului urbanizat va continua în anumite zone, în special în aglomerațiile mari și mijlocii cele mai dinamice. Pe măsură ce orașele se extind, acestea ar putea distruge unele resurse și deteriora calitatea solului și a apei. În consecință, Comitetul subliniază că programele de regenerare urbană integrate sunt capabile să oprească, sau chiar să inverseze această tendință, stopând o creștere urbană nelimitată și regenerând mediul urban;

28. remarcă faptul că, pe de altă parte, se așteaptă ca, în cursul acestui secol, să aibă loc o accelerare a schimbărilor climatice și o creștere a nivelului mării, ca urmare a efectului emisiilor de gaze cu efect de seră produse de om. Această perspectivă constituie o provocare din ce în ce mai mare mai ales pentru zonele urbane costiere, care vor trebui să suporte cheltuieli importante, întrucât sunt necesare, printre altele, mijloace financiare substanțiale pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție a zonelor de coastă și de protecție în fața inundațiilor. Perspectiva întărește, de asemenea, importanța activității pe care o desfășoară Grupul pentru dezvoltare urbană al statelor membre în ceea ce privește elaborarea unui cadru de referință pentru orașe europene durabile. Pe lângă preocupările legate de mediu, care privesc, în mod tradițional, zonele urbane, acest grup dorește să integreze, de asemenea, dimensiunea schimbărilor climatice și problemele legate de atenuarea acestora și de adaptarea la efectele sale;

29. consideră că lupta împotriva poluării resurselor naturale care decurge din activitățile realizate de om trebuie să aibă un caracter prioritar, constituind o preocupare esențială în cadrul regenerării urbane, și acordă o importanță specială acțiunilor care consolidează prevenirea poluării. Comitetul subliniază cu aceeași insistență importanța măsurării și limitării consumului de materiale care afectează mediul natural, efectuând această evaluare pe perioada întregului ciclu de viață (producție, utilizare, eliminare);

30. subliniază că reabilitarea clădirilor existente în scopul creșterii eficienței energetice este una dintre cele mai eficiente modalități, la nivel de costuri, de a duce la îndeplinire angajamentele asumate la Kyoto referitoare la schimbările climatice, estimându-se că astfel, emisiile de CO2 și costurile energetice ale clădirilor ar putea fi reduse cu 42 %;

31. subliniază că orașele sunt responsabile pentru 70 % din emisiile de gaze cu efect de seră și că, în această privință, Carta de la Leipzig le solicită să își reducă amprenta de carbon, să își conserve resursele și biodiversitatea, să economisească energia și să promoveze accesul la serviciile publice esențiale. Din acest motiv, Comitetul remarcă faptul că este necesar să se ia măsuri imediate pentru limitarea consumului de energie în orașe, în primul rând grație unei bune gestionări energetice și, în al doilea rând, prin intermediul producerii de energie din surse regenerabile. Vor trebui întreprinse acțiuni similare în domeniul construcțiilor, îmbunătățindu-se performanța energetică a clădirilor;

32. salută Pactul primarilor, care aduce laolaltă aproape 3 000 de orașe europene ce își iau angajamentul de a depăși obiectivul 20-20-20, care reprezintă nivelul minim legal pe care UE trebuie să îl atingă până în 2010. Atât această inițiativă, cât și premiul „Capitala verde europeană” au fost lansate de Comisia Europeană și s-au bucurat de aprobarea și sprijinul Comitetului Regiunilor, care dorește, de asemenea, să extindă Pactul primarilor la nivel regional;

33. recunoaște importanța rolului spațiilor verzi și al suprafețelor de apă în programele de regenerare urbană. Acestea aduc o contribuție primordială la îmbunătățirea climatului orașelor, dat fiind că îl împrospătează, generând aer curat, filtrează poluarea și reduc zgomotul. De asemenea, zonele verzi recreative fac viața în orașe mai agreabilă, favorizând astfel coeziunea socială. Extinderea zonelor verzi în orașe reprezintă un obiectiv care ar trebui urmărit de toată lumea;

34. atrage atenția asupra împuținării resurselor hidrice disponibile la nivel mondial și solicită mobilizarea programelor de regenerare urbană pentru a proteja rezervele de apă, în special în ceea ce privește cantitatea de apă potabilă, precum și gestionarea adecvată a acestora și punerea în aplicare a unor procedee substitutive în exploatarea lor. Trebuie limitată, de asemenea, amprenta hidrică a orașelor;

35. în opinia sa, calitatea estetică a construcțiilor constituie un factor decisiv dacă se dorește ca orașele să facă față cu succes concurenței internaționale, să fie atrăgătoare și să asigure calitatea vieții populației lor și propune lansarea de acțiuni legate de creația arhitecturală și artistică;

36. recunoaște valoarea biotopurilor și consideră că protecția și gestionarea celor aflate în jurul orașelor sau în apropierea lor reprezintă o prioritate majoră, având vedere că este vorba despre un parametru esențial al regenerării urbane, ce trebuie combinat cu acțiuni de sensibilizare și informare a cetățenilor în privința mediului;

37. subliniază faptul că, între orașe și regiunile înconjurătoare, în special centura dinamică periurbană, există legături puternice și că orașele trebuie să gestioneze această relație;

Aspectele sociale ale regenerării urbane – contribuția la o creștere incluzivă

38. consideră că mutațiile sociodemografice au determinat populația din numeroase orașe să își părăsească locuințele din zonele urbane mai vechi pentru a se instala în ansambluri rezidențiale noi, mai periferice, zone urbanizate situate la graniță sau, pur și simplu, orașe noi situate în apropierea marilor aglomerări. Printre motivele care stau la baza acestei migrații se numără posibilitatea unei locuințe mai ieftine și mai atrăgătoare, o mai bună calitate a vieții sau o gamă mai largă de servicii. Persoanele cu venituri peste medie care au părăsit orașele în ultimele decenii nu revin decât într-un ritm lent, grație succesului anumitor programe de regenerare urbană. Prin urmare, Comitetul subliniază că, în zonele afectate de declinul urban, ar trebui să se ia măsuri astfel încât orașele să redevină locuri atrăgătoare, capabile să satisfacă aspirațiile tuturor, indiferent de nivelul veniturilor;

39. subliniază că locuințele au fost, în general, și continuă să fie și în zilele noastre una dintre preocupările fundamentale ale regenerării urbane, aceasta incluzând printre obiectivele sale principale garantarea îmbunătățirii condițiilor de viață ale categoriilor defavorizate ale populației;

40. consideră că, în majoritatea zonelor urbane, agravarea inegalităților sociale reprezintă o provocare majoră. Decalajele dintre cartiere duc la apariția unui fenomen de ghetoizare sociodemografică, a cărui cauză o constituie, uneori, politicile inadecvate în domeniul locuinței, în temeiul cărora furnizarea de servicii se limitează la zonele prospere, fără a acoperi cartierele defavorizate. În acest sens, noul obiectiv de coeziune teritorială inclus în Tratatul de la Lisabona ar trebui să incite toate nivelurile de guvernanță să țină seama de aceste dezechilibre în toate politicile sectoriale urbane care intră în strategiile integrate de regenerare urbană. Prin urmare, Comitetul subliniază că un oraș durabil trebuie să aibă la bază solidaritatea urbană, care combate activ excluziunea și discriminarea, consolidând coeziunea socială între cartiere, categorii socioprofesionale, genuri și populații de origini diverse. Solidaritatea urbană trebuie să reflecte ambiția noastră de a construi o societate europeană mai incluzivă și omogenă;

41. consideră că vor trebui depuse eforturi deosebite pentru buna integrare a migranților în viața orașului, acesta constituind modul indicat de a rezolva problemele din domeniu;

42. subliniază că în programele de regenerare urbană trebuie implicați întotdeauna cetățenii, sectorul privat și cel al asociațiilor, iar comunitățile locale trebuie să se afle în centrul acestor parteneriate. Cu toate că regenerarea urbană este întotdeauna un proces evolutiv și continuu, este imposibil ca acesteia să i se aplice soluții universal valabile; participarea amplă a părților interesate va permite să se tragă învățăminte din succesele altor experiențe și să se evite repetarea greșelilor acestora. Autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în acest sens, reunind diverși actori economici și sociali și dezvoltând acțiuni specifice. Documentele privind amenajarea teritoriului și planificarea urbană pot reprezenta modalități de întrunire și de concertare a politicilor pentru toate administrațiile;

43. consideră că, în cadrul următoarei perioade de programare, tranziția de la operațiunile de renovare urbană, care se concentrează asupra mediului natural și a celui creat de om, la programe de regenerare urbană, va trebui însoțită de extinderea domeniului de intervenție, pentru a include o serie de priorități tematice, scopul urmărit fiind acela ca orașele europene de mâine să corespundă așteptărilor cetățenilor lor, punând la dispoziție infrastructuri și medii care să pună în valoare cunoștințele și competențele profesionale ale lucrătorilor, să constituie cadre de viață, muncă și recreere viabile și atractive, să le ofere tuturor cât mai multe posibilități, fără a exclude pe nimeni, și să utilizeze resursele naturale într-un mod cât mai economicos, astfel încât să se înscrie într-o economie competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

44. pune accentul asupra necesității de a considera regenerarea urbană ca un proces continuu și integrat, întemeiat pe o viziune pe termen lung a dezvoltării orașului. Buna guvernanță a programelor de regenerare urbană trebuie să înceapă încă de la etapa de analiză. Trebuie colectate încă de la început, din surse fiabile, date solide privind economia, caracteristicile sociale și mediul zonelor respective, utilizându-se indicatori bine concepuți și comparabili. În acest domeniu, activitatea realizată de Comisia Europeană în domeniul auditului urban și activitățile realizate în prezent cu privire la cadrul de referință pentru orașe europene durabile sunt extrem de importante;

45. scoate în evidență faptul că sunt necesare noi moduri de organizare a politicii urbane, în care acțiunile de regenerare urbană să fie concepute la nivel local și regional, cu sprijinul nivelului național și european, și consideră că autoritățile locale trebuie să joace un rol de lider în dezvoltarea politicilor de coeziune, de integrare și cooperare, asigurând astfel, pe teritoriul lor, conservarea resurselor naturale și o dezvoltare ecologică eficientă și promovând și încurajând, în același timp, dialogul între multiplele forme de diversitate culturală. Pentru a maximiza eficiența acțiunii publice, numeroase autorități locale și regionale au dezvoltat deja noi forme de guvernanță a orașului, care aduc programele de regenerare urbană mai aproape de realitățile din teren. Politicile urbane integrate implică alți parteneri decât autoritățile publice și asociază adesea populația din zonele respective, prin diverse mecanisme de participare; în anumite țări, acest demers a luat forma unor contracte sau pacte. Comitetul își exprimă convingerea că participarea sporită a publicului larg și rolul acordat comunităților urbane constituie eforturi de a obține capitalul social care să asigure succesul politicilor de dezvoltare urbană;

46. afirmă că, în opinia sa, programele de regenerare urbană vor trebui să garanteze utilizarea la maximum a tuturor mijloacelor de comunicare adecvate (atât presă, cât și mass-media electronică), pentru a contribui la acțiuni de informare, de comunicare și de popularizare a programelor și a metodelor de participare (referendumuri locale, adunări, democrație online etc.). Programele de regenerare urbană vor trebui să devină o componentă a procesului de învățare în ceea ce privește dezvoltarea orașelor în UE și să contribuie la sensibilizarea cetățenilor cu privire la problemele cu care aceste orașe se confruntă și la perspectivele care se ivesc;

47. recunoaște că, în conformitate cu principiul subsidiarității, chestiunile legate de regenerarea și dezvoltarea urbană se rezolvă în mod eficace la nivel local. Comitetul consideră totuși că sprijinul UE poate oferi un avantaj evident în domeniul dezvoltării urbane dacă se dovedește că intervenția este necesară pentru accelerarea rezolvării unor probleme ce afectează coeziunea economică, socială și teritorială. Ca urmare, acesta consideră că politicile de regenerare și de dezvoltare urbană ar trebui aplicate pe baza „acquis-ului urban european”, care se prezintă sub forma unei panoplii de instrumente juridice, de inițiative politice și de mecanisme de schimb de experiență și de bune practici între orașe. Comitetul reamintește că politicile dezvoltate în acest domeniu ar trebui să respecte principiul proporționalității și să ia în considerare un cadru teritorial mai amplu;

48. subliniază că o finanțare din partea UE poate fi utilă, mai ales pentru a încuraja autoritățile locale să coopereze în cadrul unei zone urbane funcționale. Aceasta înseamnă că în întreaga regiune se poate asuma o responsabilitate financiară comună pentru grupurile de populație și zonele urbane amenințate de excluziune. Ar trebui să se pună la dispoziția zonelor urbane funcționale instrumente de finanțare UE, cu condiția ca autorităților locale să li se solicite să coopereze în mod eficient la alocarea resurselor proprii.

49. subliniază că programarea dezvoltării este mai degrabă chemată să îndeplinească anumite cerințe, decât să configureze viitorul. Resursele financiare destinate programelor de regenerare urbană vor trebui să constituie un parametru specific în studiul acestei teme, contribuind la viabilitatea și eficiența programelor. Printre domeniile cărora va trebui să li se acorde o atenție specială se numără împletirea resurselor naționale și locale, modul de finanțare a programelor, fie sistematică, fie de la caz la caz, combinarea fondurilor publice cu capitalul privat, fiscalitatea locală, creditele, evaluarea beneficiilor operațiilor de renovare, precum și repartiția cheltuielilor aferente între diferiții utilizatori și beneficiari, proveniența fondurilor, valoarea strategică a subvențiilor publice și impactul acestora. O activitate mai specifică va trebui întreprinsă în ceea ce privește mecanismele de finanțare și realizare a programelor de regenerare urbană. Cu toate că se așteaptă ca dispozitive cum ar fi Fondurile de dezvoltare urbană (FDU) sau cele trei „J” (Jessica, Jérémie, Jaspers) să își aducă contribuția în acest sens, examinarea și rezultatele intervențiilor lor fac încă obiectul dezbaterii;

50. consideră că contribuția activității de voluntariat la programele de regenerare urbană nu este încă apreciată la adevărata sa valoare și semnalează, în încheiere, că, în ceea ce privește intervențiile viitoare, dezvoltarea și consolidarea noțiunii de spirit întreprinzător și introducerea acesteia la nivelul autonomiei locale, precum și al programelor de regenerare urbană, va constitui un domeniu de cercetare în sine;

Contribuția tehnologiilor informației și comunicațiilor la regenerarea urbană

51. consideră că este îndeobște admis că revoluția comunicațiilor și a informaticii are consecințe importante asupra organizării, funcționării și morfologiei orașelor europene. Trebuie să se insiste în special ca programele de regenerare urbană să includă intervenții menite să dezvolte, în materie de tehnologie a informației și comunicațiilor, infrastructuri tehnice de vârf și să elaboreze aplicații și conținuturi care îmbunătățesc viața cetățenilor și funcționarea serviciilor publice, ridică nivelul serviciilor oferite de sectorul privat și stimulează utilizarea acestor instrumente;

52. consideră că este inevitabil ca, pe măsură ce aceste oportunități sunt exploatate, să apară și amenințări. Protecția și securitatea aplicațiilor și a schimburilor, protecția datelor personale și respectul vieții private și al identității cetățenilor reprezintă o chestiune esențială, care va mai trebui aprofundată. În același timp, utilizarea tehnologiilor informației în domeniul securității urbane suscită discuții majore cu privire la funcționarea democratică a societății. Foaia de parcurs privind regenerarea urbană va trebui să reia dezbaterea pe această temă și să ofere soluții la problemele aferente;

53. constată că, prin exploatarea infrastructurilor de telecomunicații prin cablu și fără fir, aplicațiile cele mai avansate în domeniul tehnologiilor informației reușesc să creeze medii virtuale (ambient urban, oraș digital, oraș omniprezent), oferind spații unde cetățenii pot interacționa și schimba idei. Orașul digital constituie o lume paralelă căreia agenda regenerării urbane va trebui să îi acorde atenția cuvenită;

54. consideră că promovarea inovării va duce la îmbunătățirea performanțelor orașelor și va contribui la durabilitatea lor economică. Prin urmare, programele de regenerare urbană trebuie să ofere un mediu și infrastructuri propice inovării și măsuri de stimulare a acesteia;

55. consideră, de asemenea, că înființarea de structuri de formare, în cadrul structurilor active în viața economică a orașelor, trebuie să reprezinte o prioritate strategică a regenerării urbane;

56. este convins, de asemenea, că regenerarea urbană trebuie să consolideze legăturile dintre educație, întreprinderi, cercetare și inovare, și să promoveze noi întreprinderi inovatoare;

Importanța organizării și a funcționării autorităților locale pentru conceperea și executarea programelor de regenerare urbană

57. consideră că evaluarea necesității realizării unui program de regenerare urbană, conceperea, monitorizarea executării acestuia și revizuirea lui, dacă este cazul, precum și evaluarea sa finală presupun existența unei structuri administrative dotate cu un nivel minim de competențe specifice în materie de administrare și gestionare, care trebuie garantate în cadrul tuturor administrațiilor locale și regionale. Aceste elemente constituie o condiție sine qua non, care necesită includerea în programele de regenerare urbană a unor acțiuni de consolidare a capacităților autorităților locale. Cu titlu indicativ, se pot menționa măsuri cum ar fi dezvoltarea gestionării sistemelor de informații (GSI) sau a sistemelor de informații geografice (SIG), care înlesnesc activitățile și îmbunătățesc procesul de luare a deciziilor, sau introducerea procedurilor de certificare (ISO, EMAS etc.), care evaluează nivelul de calitate a serviciilor puse la dispoziția cetățenilor. Acțiunile menite să garanteze – în momentul definirii modului de funcționare al autorităților locale – adoptarea unei abordări în centrul căreia se află cetățenii vor trebui să ocupe un loc central în planificarea regenerării urbane. Perfecționarea organizării autorităților locale și regionale constituie atât o provocare, cât și o condiție indispensabilă pentru realizarea programelor de regenerare urbană, și, prin urmare, reprezintă un element de care trebuie să se țină seama în acest domeniu;

58. constată că acțiunile menite să promoveze și să valorizeze orașele (marketingul urban), precum și să afirme identitatea acestora (crearea unei mărci a orașelor) fac parte integrantă din activitatea autorităților locale și regionale. Într-o lume din ce în ce mai internaționalizată, orașele se află într-o concurență tot mai mare pentru a atrage capital, investiții și forță de muncă bine pregătită. Acestea își extind planurile de dezvoltare, pentru a putea revendica resurse și mijloace care vor asigura prosperitatea cetățenilor lor. Concurența dintre orașe pentru organizarea de evenimente sportive, comerciale și culturale importante (mari evenimente) reprezintă doar unul – cel mai vizibil - dintre aspectele sub care se manifestă rivalitatea dintre ele;

59. pe de altă parte, subliniază faptul că, pe lângă concurență, orașele dezvoltă, de asemenea, și o cooperare reciprocă. În UE, stabilirea de rețele între orașe, fie pe baze tematice, fie geografice, a căpătat o amploare importantă grație inițiativelor specifice comunitare (URBACT, INTERACT, înfrățirea dintre orașe etc.). Schimburile de bune practici s-au dovedit un instrument deosebit de util. Acțiunile care contribuie la internaționalizarea orașelor europene vor trebui, de asemenea, să constituie un domeniu de acțiune în cadrul programelor de regenerare urbană;

60. consideră că, în cadrul procesului de luare a deciziilor strategice pentru următoarea perioadă de programare (2014-2020), UE va trebui să recunoască importanța strategică a regenerării urbane și să vegheze la consolidarea dimensiunii urbane în toate politicile sale, pentru ca orașele să redevină laboratoare de cercetare, adoptând însă, de data aceasta, o ordine de zi mult mai amplă, care să ajute Europa să iasă din criza economică și financiară;

61. propune adoptarea unei inițiative intitulate „Regenerarea urbană pentru orașe europene inteligente, durabile și incluzive”. Orașele europene pot deveni domeniul privilegiat de aplicare al celor șapte inițiative-pilot menționate în Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (2);

62. consideră că a sosit momentul să se ia o decizie în acest sens. În cadrul dezbaterii privind bugetul pentru următoarea perioadă de programare, precum și în cursul revizuirii bugetului pentru perioada actuală, va trebui să se pună ferm problema finanțării regenerării urbane.

Bruxelles, 9 iunie 2010

Președinta Comitetului Regiunilor

Mercedes BRESSO

(1) De-a lungul întregului aviz trebuie să se țină seama de regiunile urbane (rezultat al conurbanizării orașelor și localităților învecinate).