(1)

Uniunea Europeană nu dispune de dispoziții armonizate sau de practici uniforme în ceea ce privește marcarea originii pe teritoriul Uniunii, cu excepția anumitor cazuri specifice în sectorul agricol.

(2)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice produselor industriale importate, cu excepția produselor pescărești și de acvacultură, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (2), precum și produselor alimentare astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3).

(3)

În prezent, multe întreprinderi din Uniune folosesc deja în mod voluntar marcarea originii produselor.

(4)

Absența normelor Uniunii și disparitățile dintre sistemele în vigoare din statele membre în ceea ce privește indicarea pe anumite produse a țării de origine a acestora, au condus la o situație în care în mai multe sectoare, o mare parte a produselor importate din țări terțe și distribuite pe piața Uniunii nu poartă informații sau poartă informații care induc în eroare cu privire la țara de origine a acestora. Aceste disparități conduc, de asemenea, la situația în care traficul cu produse de import din țări terțe se orientează în special către punctele de intrare în Uniune care satisfac cel mai bine nevoile țării exportatoare.

(5)

Rezultatele consultării generale de către Comisie a părților interesate (printre care industria, importatorii, asociațiile de consumatori, sindicatele) cu privire la posibila elaborare a unui regulament al UE privind marcarea originii indică faptul că, în general, consumatorii Uniunii au o percepție pozitivă cu privire la relevanța marcării originii pentru informarea lor în legătură cu siguranța, aspectele sociale și de mediu.

(6)

Reglementarea Uniunii privind marcarea originii produselor este considerată de cetățenii europeni ca fiind strâns legată de protejarea sănătății și a siguranței personale.

(7)

În Agenda de la Lisabona, UE și-a stabilit ca obiectiv consolidarea economiei Uniunii, printre altele și prin sporirea competitivității industriei Uniunii în cadrul economiei mondiale, iar strategia UE 2020 este menită să răspundă acestei necesități de sporire a competitivității. Pentru anumite categorii de bunuri de consum, competitivitatea poate să rezide în reputația legată de calitate și de standardele de producție ridicate care este asociată produselor fabricate în UE.

(8)

Normele Uniunii privind marcarea originii produselor ar spori competitivitatea întreprinderilor Uniunii și a economiei Uniunii în ansamblu, permițându-le cetățenilor și consumatorilor să aleagă în cunoștință de cauză.

(9)

Semnificația economică a marcării originii pentru decizia consumatorilor și pentru comerț este recunoscută de practica altor parteneri comerciali importanți care au instituit cerințe obligatorii de marcare a originii. Exportatorii din Uniune trebuie să respecte acele cerințe și trebuie să marcheze originea pe produsele pe care doresc să le exporte pe aceste piețe.

(10)

Au existat mai multe incidente legate de sănătatea și siguranța consumatorilor care au fost provocate de produse importate în UE din țări terțe. O marcare clară a originii va asigura o mai bună informare a cetățenilor UE și un control sporit al acestora asupra alegerilor lor, protejându-i astfel de situația achiziționării în necunoștință de cauză a unor produse care pot fi de calitate dubioasă.

(11)

Autoritățile vamale ale statelor membre ar trebui să realizeze verificări și controale la frontieră privind punerea în aplicare a prezentului regulament, prin intermediul unei proceduri unice armonizate, pentru a reduce sarcina administrativă.

(12)

Pentru a garanta că prezentul regulament este eficient și impune doar sarcini administrative lejere, dar acordă flexibilitate maximă întreprinderilor din Uniune, regulamentul ar trebui să fie în conformitate cu sistemele existente în lume care folosesc mențiunea „made in” (fabricat în).

(13)

Uniunea ar trebui să se așeze pe o poziție egală cu partenerii comerciali prin instituirea unei legislații echivalente care va contribui, de asemenea, la împiedicarea indicațiilor false privind originea sau care induc în eroare de pe anumite mărfuri importate.

(14)

Conform Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă (4), consumatorii pot adăuga valoare comercială informațiilor referitoare la originea geografică a unei mărfi. În conformitate cu respectiva directivă, faptul că informațiile false sau înșelătoare cu privire la originea geografică determină un consumator să cumpere un produs pe care altfel nu l-ar cumpăra, poate constitui o practică comercială neloială. Directiva respectivă nu impune obligația furnizării de informații referitoare la originea geografică a mărfurilor și nici nu definește conceptul de origine.

(15)

Un sistem de marcare a originii le-ar permite consumatorilor să identifice produsele respective cu normele sociale, de mediu și de siguranță asociate în general cu țara de origine.

(16)

Crearea unei definiții comune a originii în scopul marcării acesteia, a unor norme de marcare și a unor norme comune privind controalele ar asigura astfel o concurență loială, ar facilita alegerea consumatorului în sectoarele respective și ar contribui la reducerea numărului indicațiilor înșelătoare privind originea.

(17)

Introducerea unei mărci de origine poate contribui la funcționarea în favoarea industriei Uniunii a standardelor Uniunii stricte, în special în cazul întreprinderilor mici și mijlocii , care depun adesea eforturi reale pentru a asigura calitatea produselor lor și care păstrează, de asemenea, locurile de muncă și metodele de producție tradiționale și artizanale, dar care sunt totodată în mare măsură expuse concurenței mondiale, care nu dispune de reguli ce fac distincție între metodele de producție . Aceasta va împiedica, de asemenea, știrbirea reputației industriei Uniunii prin indicații inexacte privind originea. Creșterea transparenței și a informațiilor destinate consumatorilor cu privire la originea mărfurilor va contribui la atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona și a celor ale Strategiei UE 2020.

(18)

Articolul IX din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 prevede că membrii OMC pot adopta și pune în aplicare legi și reglementări legate de mărcile de origine asupra importurilor, cu precădere pentru a proteja consumatorii împotriva indicațiilor frauduloase sau înșelătoare.

(19)

Normele privind marcarea originii produselor furnizează o protecție eficientă și față de contrafacere și de concurența neloială, sporind astfel eficiența Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (5), prin punerea la dispoziție a unui alt instrument important pentru protejarea și dezvoltarea producției în Uniune.

(20)

În temeiul acordurilor dintre Comunitatea Europeană și ▐ Turcia și părțile contractante la Acordul privind SEE, este necesară excluderea produselor provenind din aceste țări din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(21)

Normele de origine nepreferențiale aplicate de Uniune sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (6), iar dispozițiile de punere în aplicare a acestuia în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (7). În scopul prezentului regulament, este preferabil ca determinarea originii mărfurilor importate să aibă la bază aceste norme privind originea. Utilizarea unui concept cu care agenții comerciali și administrațiile sunt bine familiarizate ar trebui să ușureze introducerea și punerea în aplicare. Ar trebui să se aplice norme nepreferențiale privind originea în toate scopurile politicii comerciale nepreferențiale. Ar trebui să se evite duplicarea declarațiilor și a documentației.

(22)

Pentru a limita sarcinile impuse industriei, comerțului și administrației, marcarea originii ar trebui să fie obligatorie pentru acele sectoare pentru care acest lucru implică o valoare adăugată, conform estimărilor Comisiei formulate în baza unor consultări anterioare. ▐ Ar trebui să se stabilească ▐ dispoziții pentru exceptarea unor produse specifice din motive de ordin tehnic ▐ sau în cazul în care marcarea nu este necesară în scopul prezentului regulament. Acesta ar putea fi, în special, cazul în care marcarea originii ar deteriora mărfurile respective sau cazul unor anumite materii prime.

(23)

Ar trebui prevăzute dispoziții în baza cărora să se poată face schimb de date referitoare la originea mărfurilor, generate și/sau verificate pe parcursul controalelor efectuate de autoritățile competente, inclusiv cu autorități și alte persoane și organizații, pentru care statele membre au în vedere conferirea unui rol de asigurare a punerii în aplicare, în temeiul Directivei 2005/29/CE. Ar trebui să se aibă în vedere protecția datelor cu caracter personal, secretul comercial și industrial și confidențialitatea profesională și administrativă.

(24)

În temeiul articolului 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), normele și principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie se stabilesc în prealabil prin intermediul unui regulament adoptat în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Până la adoptarea respectivului nou regulament, se aplică în continuare dispozițiile Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8) , cu excepția procedurii de reglementare cu control, care nu se aplică .

(25)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a stabili cazurile în care poate fi acceptată marcarea ambalajului în locul marcării în mod direct a mărfurilor sau în care mărfurile nu pot fi marcate sau marcarea nu este necesară, din motive de ordin tehnic, precum și măsuri care să stabilească alte norme care ar putea fi necesare în cazul în care se constată că mărfurile nu respectă prezentul regulament sau pentru actualizarea anexei la acesta, dacă se ajunge la o concluzie diferită cu privire la necesitatea marcării originii pentru un anumit sector.

(26)

Bunurile de uz personal aflate în bagajele personale ale celor care călătoresc ar trebui să fie exceptate de la aplicarea prezentului regulament, în limitele prevăzute pentru scutirea de taxe vamale, dacă nu există indicii care să sugereze că mărfurile sunt comercializate. Ar trebui să se prevadă ca și celelalte cazuri care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale (versiune consolidată) (9) să poată fi excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, prin dispoziții de aplicare,

—

stabilirea în detaliu a formei și a modalităților de marcare a originii;

—

stabilirea unei liste de termeni în toate limbile Uniunii care exprimă în mod clar că mărfurile provin din țara indicată prin marcare;

—

determinarea cazurilor în care abrevierile general utilizate indică fără eroare țara de origine și pot fi folosite în scopul prezentului regulament.

—

determinarea cazurilor în care mărfurile nu pot fi marcate sau în care marcarea nu este necesară, din motive de ordin tehnic ▐;

—

stabilirea altor norme care ar putea fi necesare în cazul în care se constată că mărfurile nu respectă prezentul regulament;

—

actualizarea anexei la prezentul regulament în cazurile în care, în urma unei evaluări, se modifică hotărârea cu privire la necesitatea marcării originii pentru un anumit sector.

—

nu poartă marca de origine;

—

marca de origine nu corespunde originii mărfurilor;

—

marcarea originii a fost schimbată sau eliminată, sau modificată în alt fel, cu excepția cazurilor în care corecția a fost necesară în temeiul alineatului (3) din prezentul articol.