(1)

În conformitate cu articolul 169 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din Tratat.

(2)

Libera circulație a produselor alimentare sigure ▐ reprezintă un aspect esențial al pieței interne și contribuie substanțial la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele lor sociale și economice. Prezentul regulament servește atât intereselor pieței interne, prin simplificarea legislației, asigurarea securității juridice și reducerea birocrației, cât și interesele cetățenilor, prin instituirea unei obligații de etichetare a produselor alimentare, care să fie clară, pe înțelesul cetățeanului și lizibilă.

(3)

Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății consumatorilor și pentru garantarea dreptului acestora la informare, trebuie să se asigure informarea corespunzătoare a consumatorilor cu privire la produsele alimentare pe care aceștia le consumă. Deciziile de cumpărare pot fi influențate , printre altele, de considerații privind sănătatea, economice, ecologice, sociale sau etice.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3) prevede că un principiu general al legislației alimentare este acela de a oferi consumatorilor o bază comună pentru a alege în cunoștință de cauză în domeniul produselor alimentare pe care le consumă și pentru a preveni orice practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

(5)

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (4) acoperă anumite aspecte ale informării consumatorilor, cu scopul precis de a evita acțiunile înșelătoare și omisiunile de informații. Principiile generale privind practicile comerciale neloiale ar trebui să fie completate de norme specifice cu privire la informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare.

(6)

Normele Uniunii privind etichetarea produselor alimentare aplicabile tuturor produselor alimentare sunt prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (5). Majoritatea dispozițiilor prevăzute în respectiva directivă datează din 1978 și, prin urmare, ar trebui actualizate în consecință.

(7)

Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare (6) prevede norme privind conținutul și prezentarea informațiilor nutriționale pe produsele alimentare preambalate. Includerea informațiilor nutriționale este voluntară, cu excepția cazului în care se face o mențiune nutrițională cu privire la produsul alimentar. Majoritatea dispozițiilor prevăzute în respectiva directivă datează din 1990 și, prin urmare, ar trebui actualizate în consecință.

(8)

Cerințele generale de etichetare sunt completate de o serie de dispoziții aplicabile tuturor produselor alimentare în circumstanțe speciale sau anumitor categorii de produse alimentare. În plus, există o serie de norme specifice care sunt aplicabile unor produse alimentare specifice.

(9)

Deși obiectivele originale și componentele principale ale legislației actuale privind etichetarea sunt încă valabile, este necesară o raționalizare a acesteia în scopul de a asigura faptul că părțile interesate o vor aplica mai ușor și vor beneficia de o mai mare securitate juridică și în scopul modernizării acesteia, pentru a ține cont de noile evoluții în domeniul informațiilor referitoare la produsele alimentare.

(10)

Publicul larg manifestă interes pentru relația dintre alimentație și sănătate, precum și pentru alegerea unei alimentații adecvate corespunzătoare necesității fiecăruia. Cartea albă a Comisiei din 30 mai 2007 referitoare la o strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate a semnalat faptul că etichetarea nutrițională reprezintă o metodă de informare a consumatorilor cu privire la compoziția alimentelor și care îi ajută să facă o alegere în deplină cunoștință de cauză. Campaniile de educare și informare reprezintă un mecanism important prin care consumatorii pot înțelege mai bine informațiile referitoare la produsele alimentare. Strategia de protecție a consumatorului definită de Uniune pentru perioada 2007-2013 a subliniat că această posibilitate de alegere în cunoștință de cauză este esențială pentru asigurarea unei veritabile concurențe, cât și pentru bunăstarea consumatorilor. Cunoașterea principiilor de bază ale nutriției, precum și prezentarea unor informații nutriționale corespunzătoare pe produsele alimentare ar ajuta în mod substanțial consumatorul în efectuarea unei astfel de alegeri. În plus, este util și corect ca în statele membre, consumatorii să aibă posibilitatea de a recurge la o sursă neutră de informații pentru a-și clarifica anumite dubii individuale referitoare la alimentație. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie linii de asistență telefonică corespunzătoare, la finanțarea cărora ar putea contribui industria alimentară.

(11)

Pentru a spori certitudinea juridică și pentru a asigura raționalitatea și coerența aplicării legislației, este necesară abrogarea Directivelor 90/496/CEE și 2000/13/CE și înlocuirea acestora cu un regulament unic care ar garanta certitudinea atât pentru consumatori cât și pentru industrie și reduce obligațiile administrative.

(12)

Din motive de claritate, este necesară abrogarea și includerea în acest regulament a altor acte orizontale, și anume Directiva 87/250/CEE a Comisiei din 15 aprilie 1987 privind menționarea tăriei alcoolice în volume în etichetarea băuturilor alcoolice destinate consumatorului final (7), Directiva 94/54/CE a Comisiei din 18 noiembrie 1994 privind indicarea pe etichetele anumitor produse alimentare a altor mențiuni obligatorii decât cele prevăzute de Directiva 79/112/CEE a Consiliului (8), Directiva 1999/10/CE a Comisiei din 8 martie 1999 de prevedere a unor derogări de la dispozițiile articolului 7 din Directiva 79/112/CEE a Consiliului în ceea ce privește etichetarea produselor alimentare (9), Directiva 2002/67/CE a Comisiei din 18 iulie 2002 privind etichetarea produselor alimentare care conțin chinină și a produselor alimentare care conțin cafeină (10), Regulamentul (CE) nr. 608/2004 al Comisiei din 31 martie 2004 privind etichetarea produselor alimentare și a ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli și/sau esteri de fitostanol (11) și Directiva 2004/77/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 de modificare a Directivei 94/54/CE privind etichetarea anumitor produse alimentare care conțin acid glicirizinic și sarea sa de amoniu (12).

(13)

Este necesară stabilirea unor definiții, principii, cerințe și proceduri comune pentru a forma un cadru clar și o bază comună pentru măsurile Uniunii și naționale care reglementează informațiile referitoare la produsele alimentare.

(14)

Pentru a urmări o abordare globală și evolutivă a informării consumatorilor referitoare la produsele alimentare pe care le consumă, ar trebui să existe o definiție generală a legislației privind informațiile referitoare la produsele alimentare care să reglementeze norme cu caracter general și specific, precum și o definiție generală a informațiilor referitoare la produsele alimentare și a educației alimentare care să reglementeze informațiile furnizate și prin alte mijloace decât eticheta.

(15)

Normele Uniunii ar trebui să se aplice numai întreprinderilor, al căror concept implică o anumită continuitate a activităților și un anumit nivel de organizare. Operațiuni cum ar fi livrarea ocazională de alimente unor terți , servirea mâncărurilor și vânzarea produselor alimentare de către persoane fizice , de exemplu în cadrul unor strângeri de fonduri în scopuri caritabile sau târguri și reuniuni ale comunității locale , precum și vânzarea produselor alimentare sub diferite forme ale comercializării directe de către agricultori, nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Pentru a evita crearea de sarcini excesive, în special pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din sectorul alimentar artizanal și sectorul comerțului cu amănuntul de produse alimentare, care includ și furnizorii de servicii de restaurație colectivă, produsele care nu sunt preambalate ar trebui excluse de la cerințele de etichetare.

(16)

Serviciile de restaurație oferite de societățile de transport ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament doar dacă sunt furnizate pe rute situate între două puncte de pe teritoriul Uniunii.

(17)

Serviciile de restaurație oferite de cinematografe - exceptând IMM-urile - ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament, în cazul în care produsele alimentare sunt ambalate în locul în care sunt vândute în ambalaje standardizate, a căror capacitate este stabilită în prealabil și, astfel, cantitatea și conținutul final al alimentelor sau al băuturilor sunt definite și măsurabile.

(18)

Legislația privind informațiile referitoare la produsele alimentare ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe cerințele consumatorilor privind informațiile și să nu blocheze inovațiile în sectorul alimentar . Posibilitatea ca operatorii din sectorul alimentar să furnizeze informații suplimentare în mod facultativ permite o mai mare flexibilitate.

(19)

Solicitarea de informații obligatorii referitoare la produsele alimentare urmărește să permită consumatorilor să ia o decizie de cumpărare în cunoștință de cauză, adecvată dorințelor și nevoilor nutriționale individuale.

(20)

Pentru a permite legislației privind informațiile referitoare la produsele alimentare să se adapteze la evoluția necesităților consumatorilor în materie de informații și pentru a evita producerea inutilă de deșeuri provenite de la ambalaje, etichetarea obligatorie a produselor alimentare ar trebui să fie limitată la o etichetare de bază, care să ofere informații în cazul cărora s-a demonstrat că sunt de mare interes pentru majoritatea consumatorilor.

(21)

Cu toate acestea, noile cerințe privind informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare sau la noi forme de prezentare a acestor informații ar trebui să fie stabilite numai dacă este necesar, în conformitate cu principiile subsidiarității, proporționalității , transparenței și durabilității.

(22)

Pe lângă normele existente care vizează eliminarea publicității înșelătoare, normele privind informațiile referitoare la produsele alimentare ar trebui să interzică orice mențiune care ar induce consumatorul în eroare , în special în ceea ce privește valoarea energetică, proveniența sau compoziția produselor alimentare . Pentru a fi eficientă, această interdicție trebuie să fie extinsă asupra publicității și prezentării produselor alimentare.

(23)

Utilizării anumitor produse i se atribuie beneficii fizice specifice. Acest lucru ar trebui exprimat astfel încât să se asigure că efectul utilizării produselor respective este măsurabil sau verificabil.

(24)

În scopul de a evita o fragmentare a normelor privind responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar în ceea ce privește informațiile false, înșelătoare sau care lipsesc referitoare la produsele alimentare , trebuie stabilite clar responsabilitățile operatorilor din sectorul alimentar în acest domeniu. Fără a aduce atingere articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, operatorii din sectorul alimentar responsabili pentru activități de vânzare cu amănuntul sau de distribuție care nu afectează informațiile referitoare la produsele alimentare ar trebui să acționeze prompt în momentul în care află că aceste informații nu respectă dispozițiile prezentului regulament.

(25)

Ar trebui să se elaboreze o listă a tuturor informațiilor obligatorii care ar trebui furnizate ▐ pentru toate produsele alimentare destinate consumatorului final și restaurațiilor colective. Această listă ar trebui să mențină informațiile impuse deja de legislația existentă, considerate în general un acquis valoros pentru informarea consumatorului.

(26)

Noile tehnologii ale informației și comunicării pot juca un rol important în transmiterea informațiilor suplimentare către consumatori, întrucât acestea permit schimburi de informații rapide și cu costuri reduse. Se poate prevedea accesul consumatorilor la informații suplimentare prin intermediul bornelor amplasate în supermarketuri. Aceste borne ar furniza informații despre produsul în cauză prin citirea codului de bare. În același timp, se poate prevedea accesul consumatorilor la informații suplimentare prin intermediul unei pagini pe internet.

▐

(27)

Anumite ingrediente sau alte substanțe, atunci când sunt utilizate pentru producerea alimentelor și rămân prezente în acestea, pot cauza alergii sau intoleranțe ▐, iar în anumite cazuri, pot reprezenta chiar un pericol pentru sănătatea celor în cauză. Prin urmare, este importantă informarea consumatorilor referitoare la prezența aditivilor alimentari, adjuvanților tehnologici și a altor substanțe cu efect alergenic dovedit științific sau care ar putea spori riscul de îmbolnăvire, pentru a permite în special consumatorilor care suferă de alergii sau intoleranțe alimentare să poată face o alegere ▐ în deplină cunoștință de cauză a produselor care sunt sigure pentru ei . De asemenea, ar trebui indicată prezența unor urme din aceste substanțe, în așa fel încât persoanele care suferă de alergii mai grave să poată face alegeri sigure. În acest sens, ar trebui elaborate norme comune.

(28)

Etichetele produselor alimentare trebuie să fie clare și ușor de înțeles pentru a ajuta consumatorii care doresc să facă alegeri în cunoștință de cauză în privința produselor alimentare și a celor dietetice. Studiile arată că o bună lizibilitate este un element important în maximizarea posibilității ca mențiunile etichetei să poată influența publicul și că informațiile ilizibile referitoare la produse reprezintă una din principalele cauze de nemulțumire a consumatorilor față de etichetele produselor alimentare. Prin urmare, ar trebui să se țină seama de combinația de factori precum caracterul ales, culoarea și contrastul.

(29)

Pentru a garanta informarea pertinentă referitoare la produsele alimentare, este necesar să se includă vânzarea produselor alimentare prin mijloace de comunicare la distanță. Deși este evident că orice produs alimentar vândut la distanță trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca produsele vândute în magazine, este necesar să se clarifice faptul că în astfel de cazuri, informațiile obligatorii relevante trebuie să fie de asemenea disponibile înainte de încheierea cumpărării produsului.

(30)

Pentru a pune la dispoziția consumatorilor informații referitoare la produsele alimentare care să le permită să facă o alegere în deplină cunoștință de cauză, băuturile alcoolice mixte trebuie să fie de asemenea însoțite de informații cu privire la ingredientele pe care le conțin.

(31)

În conformitate cu rezoluția Parlamentului European din 5 septembrie 2007 privind Strategia Uniunii Europene de sprijinire a statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale consumului de alcool (13), avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2008 privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare, activitatea Comisiei Europene, precum și cu preocupările publicului larg privind problemele generate de alcool, în special în cazul tinerilor și al consumatorilor vulnerabili, Comisia ar trebui să stabilească, împreună cu statele membre, o definiție pentru băuturi cum ar fi cele de tip „alcopop”, destinate în mod specific tinerilor. Datorită naturii lor alcoolice, băuturile „alcopop” ar trebui să aibă cerințe de etichetare mai stricte și ar trebui să fie în mod clar separate de băuturile răcoritoare în magazine.

(32)

De asemenea, este importantă informarea consumatorilor referitoare la celelalte băuturi alcoolice. Dispoziții specifice ale Uniunii privind etichetarea vinului există deja. Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (14) prevede un ansamblu exhaustiv de standarde tehnice care reglementează pe deplin totalitatea practicilor oenologice, metodelor de fabricație și a modurilor de prezentare și a etichetării vinurilor, garantând astfel reglementarea tuturor etapelor, protecția și o informare corespunzătoare a consumatorilor. Regulamentul respectiv descrie în special într-o manieră precisă și exhaustivă, într-o listă a practicilor și tratamentelor oenologice autorizate, substanțele susceptibile să intre în procesul de elaborare, precum și condițiile de utilizare ale acestora; Orice practică care nu este inclusă în această listă este interzisă. Prin urmare, obligația de a indica lista ingredientelor și de a furniza o declarație nutrițională nu trebuie să fie aplicată în cazului vinului în această etapă. În ceea ce privește berea și băuturile spirtoase menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase (15) al Consiliului și pentru a asigura o abordare consecventă și coerență, în conformitate cu condițiile stabilite pentru vin, se aplică același fel de scutiri. Cu toate acestea, Comisia va prezenta un raport la cinci ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament, și poate propune, dacă este necesar, cerințe specifice în contextul prezentului regulament.

(33)

Ar trebui să se indice țara ▐ sau locul de proveniență al unui produs alimentar , de o manieră obligatorie, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (k) și atunci când, în absența unei astfel de mențiuni, consumatorul ar putea fi indus în eroare cu privire la țara ▐ sau locul de proveniență real al produsului. În alte cazuri, furnizarea indicației țării ▐ sau a locului de proveniență nu ar trebui să înșele consumatorul și trebuie să se fondeze pe criterii clar definite care garantează aplicarea de norme identice la nivelul industriei și care permit consumatorului să înțeleagă informațiile privind țara ▐ sau locul de proveniență al produsului alimentar. Astfel de criterii nu se aplică indicațiilor referitoare la numele sau adresa operatorului din sectorul alimentar.

(34)

Dacă operatorii din sectorul alimentar indică faptul că un produs alimentar provine din Uniunea pentru a atrage atenția consumatorului asupra calităților produsului lor și asupra standardelor de producție din Uniune , indicațiile respective trebuie să corespundă ▐ unor criterii armonizate. Același lucru se aplică, după caz, și atunci când se specifică statul membru.

(35)

Normele de origine nepreferențiale aplicabile în Uniune sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (16) iar dispozițiile sale de punere în aplicare în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 (17). Stabilirea țării de origine a produselor alimentare se va întemeia pe aceste norme, cu care operatorii comerciali și administrațiile sunt familiarizați și care ar trebui să faciliteze punerea sa în aplicare.

(36)

Declarația nutrițională privind un produs alimentar se referă la informațiile privind valoarea sa energetică și prezența anumitor nutrienți sau ingrediente . Furnizarea obligatorie a informațiilor nutriționale pe partea din față și pe partea din spate a ambalajului ar trebui susținută prin acțiuni din partea statelor membre, ca, de exemplu, un plan de acțiune în domeniul nutriției în cadrul politicii lor de sănătate publică, care să ofere recomandări specifice pentru educația alimentară a cetățenilor și să le permită să facă o alegere a produselor în deplină cunoștință de cauză.

(37)

Cartea albă a Comisiei din 30 mai 2007 menționată anterior a subliniat anumite aspecte nutriționale importante pentru sănătatea publică. Prin urmare, este necesar ca cerințele privind furnizarea obligatorie a informațiilor nutriționale să fie conforme cu recomandările respectivei Cărți albe .

(38)

În general, consumatorii nu observă contribuția potențială a băuturilor alcoolice la alimentația globală. Prin urmare, ar fi util dacă producătorii ar furniza informații cu privire la valoarea energetică a băuturilor alcoolice.

(39)

În interesul securității juridice și al coerenței legislației Uniunii , includerea voluntară a mențiunilor nutriționale și de sănătate pe etichetele produselor alimentare ar trebui să fie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (18).

(40)

Pentru a evita obligațiile inutile pentru producătorii și comercianții de produse alimentare , anumite categorii de produse alimentare neprelucrate sau pentru care informațiile nutriționale nu constituie un factor determinant pentru decizia de cumpărare a consumatorului , respectiv al căror ambalaj sau etichetă este prea mică pentru a se putea realiza etichetarea obligatorie, ar trebui să fie scutite de la introducerea obligatorie a unei declarații nutriționale, cu excepția cazului în care obligația de a furniza respectivele informații este prevăzută de un alt act al legislației Uniunii .

(41)

Pentru a atrage consumatorul de rând și pentru a servi scopului pentru care a fost introdusă ▐, informația ar trebui să fie ușor de înțeles de către consumatorul obișnuit . Ar fi util ca informațiile să fie plasate într-un singur câmp vizual pentru ca , în momentul achiziționării produselor alimentare, consumatorii să poată observa cu ușurință informațiile nutriționale esențiale ▐.

(42)

Evoluția recentă a exprimării declarației nutriționale, sub altă formă decât 100g/100ml/porție, în anumite state membre și anumite organizații din cadrul sectorului alimentar sugerează faptul că consumatorii apreciază aceste formulări, care pot să îi ajute să ia decizii rapid ▐. Cu toate acestea, nu dispunem de nicio dovadă științifică la nivelul Uniunii privind modul în care consumatorul de rând înțelege și utilizează formulările alternative ale informațiilor. Pentru a facilita compararea produselor cu ambalaje de dimensiuni diferite, este necesar ca informațiile nutriționale să se refere în continuare în mod obligatoriu la 100g/100ml și, dacă este cazul, să se permită specificarea suplimentară pe porție. Dacă alimentul respectiv este preambalat ca porție individuală, declarația nutrițională pe porție ar trebui să fie la rândul său obligatorie. Pentru a evita specificări pe porție înșelătoare, dimensiunile porțiilor ar trebui standardizate printr-o procedură de consultare la nivelul întregii Uniuni Europene.

(43)

Menționarea cantității elementelor nutriționale în câmpul vizual principal și a indicatorilor comparativi sub o formă ușor de identificat pentru a permite o apreciere a proprietăților nutriționale ale unui produs alimentar ar trebui considerată în ansamblu ca o parte a declarației nutriționale și nu trebuie tratată ca un grup de mențiuni individuale.

(44)

Experiența arată că, în multe cazuri, informațiile voluntare referitoare la produsele alimentare sunt furnizate în detrimentul clarității informațiilor care trebuie menționate în mod obligatoriu. Prin urmare, ar trebui să se stabilească criterii care să sprijine operatorii din sectorul alimentar și autoritățile însărcinate cu aplicarea legii să găsească un echilibru între furnizarea informațiilor obligatorii și a informațiilor facultative referitoare la produsele alimentare.

(45)

Informațiile despre potențiali alergeni sunt deosebit de importante pentru persoanele alergice și în cazul alimentelor care nu sunt preambalate și al ofertelor unităților de restaurație colectivă. În consecință, acest tip de informații ar trebui să fie întotdeauna disponibil consumatorilor.

(46)

Statele membre nu ar trebui să poată adopta alte dispoziții decât cele prevăzute de prezentul regulament în domeniul pe care îl armonizează, în cazul în care nu există indicații contrare specifice în prezentul regulament. În plus, având în vedere faptul că cerințele naționale de etichetare pot ridica obstacole în calea liberei circulații în cadrul pieței interne, statele membre ar trebui să argumenteze necesitatea unor astfel de măsuri și să stabilească măsurile pe care le vor lua pentru a garanta că modul în care vor fi aplicate cerințele va restricționa cât mai puțin schimburile comerciale.

(47)

Normele privind informațiile referitoare la produsele alimentare ar trebui să poată fi adaptate la evoluția rapidă a mediului social, economic și tehnologic.

(48)

Cu privire la anumite aspecte ale informațiilor referitoare la produsele alimentare care dau naștere la practici comerciale inovatoare și moderne, este necesar să se permită efectuarea de experiențe și studii suficiente în domeniul protecției consumatorului și să se determine cele mai bune sisteme pe baza prezentării unor dovezi solide. În consecință, în astfel de cazuri, legislația Uniunii privind informațiile referitoare la produsele alimentare ar trebui să se limiteze la fixarea cerințelor esențiale obligatorii care determină nivelul de protecție și de informare a consumatorului, oferind totodată flexibilitate pentru îndeplinirea acestor cerințe într-un mod compatibil cu dispozițiile privind piața internă.

(49)

Pentru a garanta o concepere și o definire dialectică a cerințelor suplimentare detaliate în materie de informații referitoare la produsele alimentare și pentru ca acestea să fie inspirate de cele mai bune practici în vigoare, ar trebui să se dispună de mecanisme flexibile la nivelul Uniunii și național fondate pe o consultare deschisă și transparentă a publicului și o interacțiune permanentă a unei serii largi de părți interesate reprezentative. Astfel de mecanisme pot duce la dezvoltarea de sisteme naționale neobligatorii care să se întemeieze pe studii solide privind protecția consumatorului și pe ample consultări ale părților interesate. Mecanisme, cum ar fi, de exemplu un număr de identificare sau un simbol, ar trebui să permită consumatorilor să recunoască produsele alimentare etichetate în conformitate cu sistemul național.

(50)

Pentru a garanta un nivel de coerență a rezultatelor obținute în diferite state membre, este necesar să se promoveze schimbul constant de bune practici și experiență între statele membre și cu Comisia și să se promoveze participarea părților interesate la astfel de schimburi.

(51)

Statele membre trebuie să efectueze controale oficiale pentru a impune respectarea prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (19).

(52)

Trimiterile la Directiva 90/496/CEE din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare (20) ar trebui actualizate pentru a ține cont de prezentul regulament. Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ar trebui modificate în consecință.

(53)

Pentru a permite părților interesate, în special IMM-urilor, să furnizeze informații nutriționale privind produsele lor, aplicarea măsurilor care fac obligatorii aceste informații ar trebui să fie introduse treptat prin perioade lungi de tranziție, cu o perioadă de tranziție suplimentară prevăzută pentru microîntreprinderi.

(54)

Bineînțeles, produsele alimentare artizanale și produsele proaspete preparate în unitățile de vânzare cu amănuntul direct la locul vânzării pot conține substanțe care determină reacții alergice sau intoleranțe la persoanele sensibile. Cum însă exact produsele care nu sunt preambalate sunt vândute în urma unui contact direct cu consumatorul, informațiile respective ar trebui furnizate, de exemplu, în cadrul unui dialog în momentul vânzării, prin intermediul unui panou informativ foarte vizibil sau prin materiale informaționale expuse în spațiul de comercializare.

(55)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre și acestea pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor în cauză.

▐

(56)

Comisia ar trebui ▐ să fie abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFEU. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(57)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a adopta orientări tehnice de interpretare a listei ingredientelor care provoacă alergii sau intoleranțe, a determina modul în care trebuie indicat termenul de valabilitate și a lua poziție cu privire la dispozițiile naționale adoptate de un stat membru. În conformitate cu articolul 291 din TFEU, normele și principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării de către Comisie a atribuțiilor de punere în aplicare se stabilesc în prealabil printr-un regulament adoptat în conformitate cu procedura legislativă ordinară. În așteptarea adoptării acestui nou regulament și având în vedere necesitatea adoptării în cel mai scurt termen posibil a prezentului regulament, statele membre ar trebui să își exercite controlul în conformitate cu dispozițiile Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (21), cu excepția procedurii de reglementare cu control care nu este aplicabilă, în măsura în care dispozițiile respective sunt în continuare compatibile cu tratatele modificate. Cu toate acestea, trimiterile la dispozițiile respective ar trebui să fie înlocuite cu trimiteri la normele și principiile stabilite în noul regulament odată cu intrarea în vigoare a noului regulament,

▐

(a)

definițiile de „produs alimentar”, „legislație alimentară”, „întreprindere cu profil alimentar”, „operator în sectorul alimentar”, „comerț cu amănuntul”, „introducere pe piață” și „consumator final” de la articolul 2 și articolul 3 alineatele (1), (2), (3), (7), (8) și (18) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(b)

definițiile de „prelucrare”, „produse neprelucrate” și „produse prelucrate” de la articolul 2 alineatul (1) literele (m), (n) și (o) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (24);

(c)

definițiile de „aditiv alimentar” și de „adjuvant tehnologic” de la articolul 1 alineatul (2) și din articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (25),

(d)

definiția de „aromă” de la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 88/388/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare și materiile sursă pentru producerea acestora (26);

(e)

definițiile de „carne” și „carne separată mecanic” de la punctele 1.1 și 1.14 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (27);

(f)

definițiile de „mențiune”, „nutrient”, „altă substanță”, „mențiune nutrițională” și „mențiune de sănătate” la articolul 2 alineatul (2) punctele 1–5 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

(a)

„informații referitoare la produsele alimentare” reprezintă informațiile referitoare la un produs alimentar puse la dispoziția consumatorului final prin intermediul unei etichete, al altor documente însoțitoare sau prin orice alte mijloace, inclusiv tehnologii moderne sau comunicarea verbală. Această definiție nu cuprinde comunicările comerciale definite în Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (28).

▐

(b)

„restaurație colectivă” se referă la orice unitate (inclusiv un automat , un vehicul sau un stand fix sau mobil) precum restaurantele, cantinele, școlile , spitalele și firmele de catering , în care, în cadrul unei activități profesionale ▐, sunt preparate alimente destinate consumului direct de către consumatorul final;

(c)

„produs alimentar preambalat” înseamnă orice unitate de vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului final și unităților de restaurație colectivă, constituită dintr-un produs alimentar într-un ambalaj , pe care acest ambalaj îl acoperă în întregime sau parțial, dar în asemenea mod încât conținutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie deschis sau să suporte o modificare;

(d)

„produse alimentare care nu sunt preambalate” înseamnă produse alimentare oferite spre vânzare consumatorului final în stare neambalată și care rămân neambalate sau sunt ambalate doar în momentul în care sunt vândute consumatorului final, precum și produse alimentare și preparate proaspete care sunt preambalate la locul vânzării și în ziua vânzării pentru a fi vândute imediat;

(e)

„aliment produs artizanal” înseamnă un aliment produs într-o întreprindere care este înscrisă în registrele naționale ca întreprindere de artizanat în conformitate cu dreptul comercial național și care este produs direct pentru consumator;

(f)

„ingredient” înseamnă orice substanță, inclusiv aditivii alimentari și enzimele alimentare, precum și orice ingredient al unui ingredient compus, utilizată în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și conținută în produsul finit, eventual sub o formă modificată; ▐

(g)

„loc de proveniență” înseamnă orice loc, țară sau regiune în care se obțin integral produsele sau ingredientele agricole, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;

(h)

„ingredient compus” înseamnă un ingredient care este, la rândul lui, produs din mai multe ingrediente;

(i)

„etichetă” înseamnă orice marcă, semn, imagine sau altă reprezentare grafică scrisă, imprimată, ștanțată, marcată, gravată, tipărită pe un produs alimentar sau atașată unui astfel de produs;

(j)

„etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile sau denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se referă la un produs alimentar și care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care însoțesc sau se referă la respectivul produs;

(k)

„câmp vizual” înseamnă orice suprafață a unui ambalaj care poate fi citită din același unghi de vedere și care permite un acces rapid și simplu la informațiile de etichetare ▐;

(l)

„lizibilitate” înseamnă text scris, imprimat, în relief, marcat, gravat sau ștampilat, printre altele, într-o manieră care permite consumatorului cu o acuitate vizuală normală să înțeleagă conținutul textului de pe etichetele produselor alimentare, fără a necesita instrumente optice ajutătoare; lizibilitatea depinde de dimensiunea caracterelor, tipul caracterelor, grosimea liniilor acestora, de distanțele dintre litere, cuvinte și rânduri, de raportul dintre lățimea și înălțimea caracterului, precum și de contrastul dintre text și fundal;

▐

(m)

„denumire de comercializare ” înseamnă o denumire care este înțeleasă drept denumire a produsului alimentar de către consumatorii din statul membru în care este vândut, fără a fi nevoie de explicații suplimentare;

(n)

„denumire descriptivă” înseamnă o denumire care oferă o descriere a produsului alimentar și, dacă este cazul, a utilizării lui în mod suficient de clar încât să permită consumatorului să stabilească natura efectivă a acestuia și să-l deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;

▐

(o)

„produs cu un singur ingredient” înseamnă orice aliment care, cu excepția sării, zahărului, condimentelor, apei, aditivilor, aromelor sau enzimelor, conține un singur ingredient;

(p)

„cerințe esențiale” înseamnă cerințele care determină nivelul de protecție a consumatorului și de informații referitoare la produsul alimentar în legătură cu un anumit subiect și care sunt prevăzute într-un act al Uniunii ;

(q)

„termen de valabilitate” înseamnă data până la care produsul alimentar își păstrează proprietățile specifice atunci când este păstrat după cum este indicat sau este păstrat conform indicațiilor specifice de pe ambalaj ;

(r)

„data expirării” înseamnă data până la care trebuie consumat un produs alimentar; după această dată, produsul alimentar nu mai poate fi oferit consumatorilor sau prelucrat;

(s)

„data fabricației” înseamnă data la care produsele au fost fabricate și eventual ambalate și congelate;

(t)

„cele mai bune practici” înseamnă standarde, regimuri, inițiative sau orice alte activități aprobate de autoritățile competente care, de-a lungul experienței și ca urmare a cercetărilor efectuate, s-au dovedit a fi cele mai eficiente pentru majoritatea consumatorilor și sunt considerate ca fiind modele de urmat;

(u)

„imitație de produs alimentar” înseamnă un produs alimentar care are aspectul unui alt produs alimentar și în cazul căruia un ingredient utilizat în mod normal este amestecat sau înlocuit total sau parțial cu un alt ingredient.

(a)

informații privind identitatea și compoziția, cantitățile, proprietățile sau alte caracteristici ale produsului alimentar;

(b)

informații privind protecția sănătății consumatorului și utilizarea sigură a unui aliment. În mod special, acestea se referă la informații privind:

(c)

informații privind caracteristicile nutriționale care să permită consumatorilor, inclusiv celor care urmează un regim alimentar special, să aleagă în cunoștință de cauză.

(a)

în legătură cu faptul că descrierea și/sau imaginile simbolistice ale unui produs alimentar ar putea induce consumatorii în eroare în ceea ce privește natura, identitatea, proprietățile, compoziția, ingredientele individuale și cantitatea acestora în produs, valabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, modul de fabricare sau de obținere a acestuia;

(b)

sugerând consumatorului prezența unui anumit produs sau a unui anumit ingredient prin folosirea pe ambalaj a unei descrieri sau a unei imagini simbolistice, în ciuda faptului că, în realitate, este vorba despre un produs alimentar imitat, respectiv un înlocuitor al unui ingredient folosit în mod obișnuit într-un produs. În aceste cazuri, trebuie să se specifice în mod vizibil pe ambalajul produsului „imitație” sau „fabricat utilizând (denumirea ingredientului înlocuitor) în loc de (denumirea ingredientului substituit)”;

(c)

prin crearea impresiei, în cazul produselor din carne, că este vorba de o bucată de carne întreagă, cu toate că produsul constă din mai multe bucăți de carne lipite între ele. În asemenea cazuri, produsul trebuie prevăzut pe partea vizibilă a ambalajului cu mențiunea „produs din carne constituit din bucăți de carne lipite între ele”;

(d)

atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăți pe care nu le are;

(e)

sugerând că produsul alimentar posedă caracteristici speciale, în timp ce toate produsele alimentare similare posedă asemenea caracteristici sau evidențiind în mod special absența anumitor ingrediente și/sau nutrienți care în mod normal nu se găsesc în produsul alimentar respectiv ;

(f)

indicând explicit o reducere semnificativă a conținutului de zahăr și/sau grăsimi atunci când aceasta nu corespunde unei reduceri corespunzătoare a valorii energetice (exprimată în kilojouli sau kilocalorii) a produsului alimentar în cauză;

(g)

utilizând termenul „dietetic”, deși produsul alimentar în cauză nu corespunde reglementărilor din Uniune privind produsele alimentare destinate unui regim alimentar special;

(h)

în ceea ce privește laptele, prin prezentarea laptelui ca „proaspăt”, cu toate că diferența dintre data limită de consum și data de ambalare a laptelui este mai mare de șapte zile.

(a)

publicității;

(b)

prezentării produselor alimentare, în special a formei, aspectului sau ambalajului acestora, materialului folosit pentru ambalare, modului în care sunt prezentate, precum și locului în care sunt expuse.

(a)

în cazul în care produsul alimentar preambalat destinat consumatorului final, dar comercializat într-o etapă anterioară vânzării către acesta și atunci când această etapă nu implică vânzarea către o unitate de restaurație colectivă;

(b)

în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat unităților de restaurație colectivă pentru a fi preparat, prelucrat, împărțit sau decupat.

(a)

denumirea de comercializare ;

(b)

lista ingredientelor;

(c)

ingredientele menționate în anexa II care provoacă alergii sau intoleranță și orice substanță derivată din acestea, respectând pe deplin dispozițiile specifice referitoare la produsele alimentare care nu sunt preambalate ;

(d)

cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente , în conformitate cu anexa VII ;

(e)

cantitatea netă de produs alimentar , la momentul ambalării ;

(f)

termenul de valabilitate sau, în cazul alimentelor perisabile din punct de vedere microbiologic, data expirării;

(g)

data fabricației, în cazul produselor congelate;

(h)

condițiile speciale de păstrare și/sau de utilizare , inclusiv mențiuni referitoare la condițiile de refrigerare și de păstrare și la conservarea produsului înainte și după desfacerea ambalajului, în cazul în care ar fi imposibilă utilizarea în condiții corespunzătoare a produsului alimentar în absența acestor informații ;

(i)

instrucțiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor nu ar permite o utilizare corectă a produsului alimentar;

(j)

numele sau denumirea comercială sau o marcă înregistrată și sediul producătorului stabilit în Uniune, ale ambalatorului și, în cazul produselor care provin din țări terțe, ale vânzătorului/importatorului sau, după caz, ale operatorului din sectorul alimentar sub numele sau denumirea comercială a căruia este comercializat produsul alimentar ;

(k)

se menționează țara ▐ sau locul de proveniență pentru următoarele produse:

Pentru toate celelalte produse alimentare, țara sau locul de proveniență , în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară ▐ sau loc de proveniență a produsului alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera că produsul are o altă țară ▐ sau loc de proveniență; în astfel de cazuri mențiunea se adoptă prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42 și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 43 și 44 .

▐

(l)

pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în volum, mențiunea titrului alcoolic volumic real;

(m)

o declarație nutrițională.

(a)

informațiile ▐ referitoare la produsele alimentare menționate la articolele 9 și 29 sunt puse la dispoziție , la cererea consumatorului, înainte de cumpărare și pot apărea pe suportul de vânzare la distanță sau sunt furnizate prin alte mijloace corespunzătoare.

(b)

mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (f) și (i) sunt obligatorii numai în momentul livrării.

(a)

fructe și legume proaspete, inclusiv cartofi, care nu au fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altor tratamente similare;

(b)

ape gazoase, în a căror descriere se indică faptul că sunt gazoase;

(c)

oțeturi de fermentație derivate exclusiv dintr-un singur produs de bază, cu condiția să nu fi fost adăugat niciun alt ingredient;

(d)

brânzeturi, unt, laptele și smântâna fermentate, la care nu au fost adăugate niciun alt fel de ingrediente, cu excepția produselor lactate, a enzimelor și a culturilor de microorganisme necesare fabricării sau a sării necesare pentru fabricarea brânzeturilor, altele decât cele proaspete sau topite;

(e)

băuturi care conțin alcool ; Comisia întocmește un raport după … (34) privind aplicarea prezentului alineat pentru produsele respective, care poate fi însoțit de măsuri specifice de stabilire a normelor referitoare la punerea la dispoziția consumatorilor de informații nutriționale cu privire la aceste produse . Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 42 și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 43 și 44 ;

(f)

produse alimentare care conțin un singur ingredient, cu următoarele condiții:

(a)

compușii unui ingredient care, în cursul procesului de fabricare, au fost temporar extrași pentru fi reîncorporați apoi într-o cantitate care nu depășește conținutul inițial;

(b)

aditivii alimentari și enzimele alimentare:

(c)

substanțele utilizate în cantitățile strict necesare ca solvenți sau suporturi pentru substanțe nutriționale, aditivi , enzime sau arome;

(d)

substanțele care nu sunt aditivi alimentari, dar care sunt folosite în același mod și în același scop ca și adjuvanții tehnologici și care rămân prezente în produsul finit, chiar dacă sub formă modificată;

(e)

apa:

(a)

denumirea produsului alimentar se referă în mod clar la ingredientul în cauză;

(b)

ingredientul menționat în anexa II din care provine substanța este inclus deja pe lista de ingrediente; sau

(c)

este vorba despre produse alimentare care nu sunt preambalate; în acest caz, în spațiul de comercializare sau în meniu trebuie să se indice într-un mod clar vizibil următoarele:

(a)

ingredientul sau categoria de ingrediente în cauză figurează în denumirea comercială a produsului alimentar sau sunt asociate, în general, de către consumator cu denumirea respectivă; sau

(b)

ingredientul sau categoria de ingredientele în cauză sunt scoase în evidență în etichetare prin cuvinte, imagini sau reprezentări grafice; sau

(c)

ingredientul sau categoria de ingrediente în cauză sunt esențiale pentru a caracteriza un produs alimentar și a-l distinge de produsele cu care ar putea fi confundat din cauza denumirii sau aspectului său.

(a)

în unități de volum pentru produsele lichide în sensul Directivei 85/339/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind recipientele pentru produsele lichide destinate consumului uman (35) ;

(b)

în unități de masă pentru alte produse.

(a)

termenul de valabilitate:

(b)

data expirării:

(c)

data fabricației:

(a)

Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (36);

(b)

Directiva 80/777/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (37).

(a)

valoarea energetică;

(b)

cantitatea de lipide, acizi grași saturați, ▐ zaharuri și sare;

(c)

cantitatea de proteine, glucide, fibre și acizi grași trans naturali și artificiali.

▐ (a)

acizi grași mononesaturați;

(b)

acizi grași polinesaturați;

(c)

polioli;

(d)

colesterol;

(e)

amidon;

▐

(f)

oricare dintre mineralele sau vitaminele prezente în cantități semnificative, în sensul celor menționate în partea A punctul 1 din anexa X , în conformitate cu valorile menționate în partea A punctul 2 din anexa X ;

(g)

alte substanțe în sensul celor menționate în partea A din anexa XII, precum și componenți ai acestor substanțe nutritive;

(h)

alte substanțe, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1925/2006.

(a)

analiza produsului alimentar efectuată de producător; sau

(b)

un calcul făcut cu ajutorul valorilor medii cunoscute sau reale ale ingredientelor utilizate; sau

(c)

un calcul obținut pe baza unor date general stabilite și acceptate.

(a)

astfel de forme de exprimare nu trebuie să inducă consumatorul în eroare și nu trebuie să abată atenția de la declarația nutrițională obligatorie;

(b)

ele se bazează pe aporturile ▐ de referință în conformitate cu anexa X partea B sau ▐ pe date științifice valide privind valoarea energetică și aporturile de nutrienți;

(c)

ele se bazează pe dovezi științifice privind cunoașterea și utilizarea de către consumatorul de rând a prezentării informațiilor ; și

(d)

este susținută de cercetări independente privind comportamentul consumatorilor care demonstrează că consumatorul obișnuit înțelege forma de exprimare.

▐

(a)

protecția sănătății publice;

(b)

protecția consumatorilor;

(c)

combaterea fraudelor;

(d)

protecția proprietății industriale și comerciale, a indicațiilor de proveniență regională , a denumirilor de origine și combaterea concurenței neloiale.

1.

La articolul 6 alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Adăugarea unei vitamine sau a unui mineral unui produs alimentar trebuie să se facă astfel încât respectiva vitamină sau respectivul mineral să fie prezent cel puțin într-o cantitate semnificativă atunci când se prevede la punctul (2) din Partea A a anexei X la Regulamentul (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului din … privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare (44). Cantitățile minime, inclusiv orice cantitate mică, prin derogare de la cantitățile semnificative menționate anterior, pentru anumite produse alimentare sau categorii de produse alimentare se adoptă în conformitate cu procedura la care se face referire la articolul 14 alineatul (2).

2.

La articolul 7 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Etichetarea nutritivă a produselor la care au fost adăugate vitamine sau minerale și care sunt prevăzute prin prezentul regulament este obligatorie. Informațiile ce trebuie furnizate sunt specificate la articolul 29 alineatul (1) din [Regulamentul (UE) nr. …/… [privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare] și trebuie să includă cantitățile totale de vitamine și minerale prezente, atunci când acestea se adaugă produselor alimentare”.