(1)

Având în vedere instituirea unui program comun de relocare al UE menit să sporească impactul eforturilor în materie de relocare în Uniune, în vederea acordării de protecție refugiaților, și să sporească la maximum impactul strategic al relocării printr-o mai bună orientare către persoanele care au cea mai mare nevoie de relocare la nivelul Uniunii, ar trebui formulate în mod regulat priorități comune cu privire la relocare.

(2)

Pentru a realiza obiectivele Deciziei nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) , Comisia ar trebui să dispună de competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care să stabilească prioritățile anuale comune ale Uniunii în ceea ce privește regiunile geografice și naționalitățile, precum și categoriile specifice de refugiați care urmează să fie relocați. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(3)

Luând în considerare nevoile în materie de relocare care urmează să fie prevăzute în decizia Comisiei de stabilire a priorităților anuale comune ale Uniunii în materie de relocare în conformitate cu prezenta decizie, este necesar, de asemenea, să se furnizeze sprijin financiar suplimentar pentru relocarea persoanelor, având în vedere ▐ regiunile geografice și naționalitățile precum și categoriile specifice de refugiați care urmează să fie relocați, atunci când relocarea este considerată a fi cea mai potrivită metodă de a răspunde nevoilor speciale ale acestora.

(4)

În acest context, ar trebui adaptat calendarul referitor la termenul de prezentare a datelor necesare pentru calcularea sumelor alocate anual statelor membre, la termenul în care statele membre prezintă Comisiei programele anuale și la termenul în care Comisia adoptă deciziile financiare.

(5)

În scopul de a încuraja mai multe statele membre să se implice în acțiunile de relocare, acele state membre care participă pentru prima dată la programul de relocare ar trebui să primească sprijin financiar suplimentar.

(6)

De asemenea, este necesară stabilirea normelor de eligibilitate a cheltuielilor pentru sprijinul financiar suplimentar destinat relocării,

1.

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 35, se adaugă următorul alineat:

„(5)   Suma fixă de 4 000 EUR alocată statelor membre pentru fiecare persoană relocată se acordă ca sumă forfetară pentru fiecare persoană efectiv relocată.”

4.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 52a

Exercitarea competențelor delegate

(1)     Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 13 alineatele (6) și (7), este conferită Comisiei pentru perioada stabilită la articolul 1 primul paragraf.

(2)     De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)     Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 52b și 52c. Atunci când motive de maximă urgență o impun, se aplică procedura prevăzută la articolul 52d.

Articolul 52b

Revocarea competențelor delegate

(1)     Parlamentul European sau Consiliul pot revoca delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatele (6) și (7).

(2)     Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe întreprinde măsuri pentru a informa cealaltă instituție și Comisia, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și posibilele motive de revocare.

(3)     Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 52c

Obiecțiuni la actele delegate

(1)     Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat în termen de o lună de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, termenul respectiv se prelungește cu o lună.

(2)     În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

(3)     În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni își prezintă motivele care au stat la baza acestora.

Articolul 52d

Procedura de urgență

(1)     Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)     Parlamentul European și Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat adoptat în temeiul prezentului articol în termen de trei luni de la data notificării. Într-un astfel de caz, actul nu se mai aplică. Instituția care formulează obiecțiuni la un act delegat își prezintă motivele care au stat la baza acestora.”