Avizul Comitetului Economic şi Social European pe tema „Islanda în calitate de ţară candidată”

Prin scrisoarea din 28 aprilie 2010, dl Maroš ŠEFČOVIČ, vicepreşedinte al Comisiei Europene, şi dl Štefan FÜLE, comisar european responsabil pentru procesul de extindere, au solicitat CESE, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, să elaboreze un aviz exploratoriu pe tema

Secţiunea pentru relaţii externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 27 octombrie 2010.

În cea de-a 467-a sesiune plenară, care a avut loc la 8 şi 9 decembrie 2010 (şedinţa din 9 decembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 170 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 0 abţineri.

1.1 După cum s-a confirmat prin audierea publică organizată în septembrie 2010 în Islanda, în momentul de faţă se depun eforturi intense pentru a determina opinia publică să susţină cererea de aderare la UE a Islandei. În timp ce aderarea ca atare rămâne un subiect controversat, se pare că, de curând, susţinerea pentru negocierile de aderare a sporit: 64 % dintre cetăţeni preferă ca procesul de aderare la UE să continue, mai degrabă decât să fie retrasă cererea de aderare. Acest lucru reprezintă o creştere substanţială a susţinerii procesului de aderare, în raport cu sondajele de opinie anterioare.

1.2 Comitetul consideră că a sosit momentul ca organizaţiile pro-europene să participe în mai mare măsură la dezbaterea publică, pentru a explica Islandei, precum şi UE, avantajele aderării la UE. CESE ar putea lua iniţiativa şi organiza manifestări care să se concentreze în special asupra rolului organizaţiilor din cadrul Grupului „Activităţi diverse”.

1.3 CESE susţine ferm aderarea Islandei la UE şi subliniază importanţa participării societăţii civile din Islanda la negocierile de aderare. În mod tradiţional, partenerii sociali joacă un rol important în procesul politic din Islanda şi au deja legături cu CESE şi cu organizaţiile tutelare europene.

1.4 Asemenea partenerilor sociali, Comitetul subliniază necesitatea unei participări sporite a diferitelor grupuri de interese din cadrul societăţii civile. În cursul procesului de aderare, pe lângă dialogul social cu caracter mai tradiţional, este necesar să se asigure desfăşurarea unui „dialog civic”.

1.5 Comitetul recomandă înfiinţarea, cât de curând posibil, a unui Comitet consultativ mixt pentru Islanda, astfel cum s-a procedat şi în cazul altor state aflate în faza de preaderare. Comitetul consideră că acest lucru va reprezenta un mecanism util pentru schimbul de opinii şi de informaţii între societăţile civile din Islanda şi din statele membre ale UE, pentru formularea de recomandări şi puncte de vedere comune pentru părţile participante la negocieri şi, în special, pentru consolidarea rolului organizaţiilor din cadrul Grupului III în cursul negocierilor de aderare.

1.6 Datorită dezvoltării sale sporite în plan politic şi economic şi participării la Spaţiul Economic European (SEE), Islanda este, în general, bine pregătită pentru a-şi asuma obligaţiile de stat membru al UE (în ciuda prăbuşirii economiei islandeze în timpul recentei crize), în special în domeniile reglementate de Acordul privind SEE. De asemenea, CESE consideră că Islanda ar putea contribui, în calitate de stat membru, la dezvoltarea unor politici ale UE, cum ar fi cele în domeniile pescuitului durabil, surselor de energie regenerabile şi dimensiunii arctice. În prezent, Islanda nu este membră a niciunei instituţii UE cu putere de decizie.

1.7 Cu toate că Islanda a pus deja în aplicare o parte substanţială a acquis-ului UE, în anumite domenii mai există provocări, în special în domeniile pescuitului şi agriculturii. CESE subliniază faptul că grupurile societăţii civile care activează în aceste domenii trebuie să joace un rol-cheie în procesul de aderare. De asemenea, este necesar să fie implicate în procesul de aderare şi alte grupuri relevante, pentru a sprijini guvernul Islandei în îndeplinirea sarcinii de a negocia aderarea la UE.

1.8 Există câteva organizaţii influente ale societăţii civile care şi-au exprimat deja dezacordul faţă de depunerea cererii de aderare a Islandei. Într-o asemenea situaţie, este deosebit de important ca organizaţiile favorabile aderării să iniţieze, în viitorul apropiat, o dezbatere publică cu privire la avantajele aderării, atât pentru Islanda, cât şi pentru UE. CESE consideră că o dezbatere mai largă la nivel naţional şi european ar fi benefică, întrucât ar ajuta organizaţiile şi publicul să îşi formeze opiniile printr-un proces democratic, ţinând seama de abordarea consensuală la nivel european.

1.9 Opinia publică din Islanda, defavorabilă aderării la UE, este cauzată parţial de diferendul nerezolvat referitor la obligaţiunile „Icesave”. Prin urmare, este încă şi mai importantă implicarea societăţii civile într-un dialog constructiv cu privire la chestiunea aderării la UE. CESE insistă că ar trebui să se soluţioneze chestiunea „Icesave” în afara negocierilor de aderare şi că aceasta nu trebuie să devină un obstacol în calea procesului de aderare a Islandei.

2.1 Islanda şi-a depus cererea de aderare la UE în iulie 2009 iar la 24 februarie 2010 Comisia a emis un aviz favorabil privind candidatura acesteia. La 17 iunie 2010, Consiliul European a decis să deschidă negocierile de aderare şi a invitat Consiliul să adopte un cadru general de negociere. Decizia a fost adoptată de Parlamentul European la 28 iunie 2010. Prima întâlnire în cadrul Conferinţei interguvernamentale a avut loc la 27 iulie 2010.

2.2 Islanda a pus deja în aplicare o mare parte din acquis-ul UE în cadrul Acordului privind SEE şi al Acordului de asociere Schengen, ceea ce va facilita procesul de examinare analitică şi negocierile ulterioare, capitol cu capitol. Cu toate acestea, există încă provocări în anumite domenii-cheie, cum ar fi agricultura, pescuitul şi politica monetară. Procesul de examinare analitică a început şi este programat să se încheie în iunie 2011.

2.3 Islanda îndeplineşte pe deplin criteriile politice de aderare la UE, stabilite în cadrul Consiliului European de la Copenhaga în 1993. Islanda este o democraţie reprezentativă dezvoltată, cu instituţii solide, cu un sistem extins de protecţie a drepturilor fundamentale şi a drepturilor omului şi care respectă statul de drept.

2.4 În general, administraţia publică din Islanda este, de asemenea, eficientă şi liberă de orice ingerinţă politică. Totuşi, recentele tulburări de ordin financiar au fost însoţite de o reformă în plan politic şi de nevoia unei reforme administrative. Potrivit avizului Comisiei, criza financiară a ridicat probleme cu privire la posibile conflicte de interese legate de relaţiile strânse dintre clasa politică şi mediul de afaceri, deci cel mai probabil vor fi necesare şi alte reforme. Reforma administraţiei publice a fost deja iniţiată şi a abordat unele dintre preocupările exprimate de Comisie.

2.5 În ciuda efectelor grave ale crizei economice, Islanda are o economie de piaţă funcţională şi este perfect capabilă să facă faţă presiunilor exercitate de concurenţă şi forţelor pieţei din cadrul UE. Pentru a combate criza, guvernul islandez a luat măsuri dificile de austeritate, a propus politici de diversificare a economiei şi speră să se revină la creştere economică pozitivă până la sfârşitul anului 2010. Obiectivul principal al guvernului actual constă în reechilibrarea bugetului de stat până în 2013, creându-se totodată locuri de muncă şi promovându-se inovarea, pentru a reface competitivitatea Islandei până în 2020.

2.6 În general, Islanda este considerată drept candidat firesc la aderare, deoarece are o cultură democratică bine dezvoltată şi un grad ridicat de aliniere a legislaţiei la acquis, prin urmare, ar putea încheia negocierile de aderare relativ repede, cu condiţia ca, până la momentul aderării, să îşi alinieze pe deplin legislaţia la acquis. În cazul în care procesul de negociere se încheie cu succes iar cetăţenii islandezi aprobă aderarea ţării lor printr-un referendum, Islanda ar fi statul membru cu cea mai mică populaţie, de circa 317 000 locuitori.

2.7 După ce Islanda şi-a depus cererea de aderare, au fost create zece grupuri de negociere, care să desfăşoare negocieri în diferite domenii. Partenerii sociali şi alte organizaţii-cheie sunt bine reprezentaţi şi deţin locuri în grupurile relevante. Cu toate că cei responsabili de aceste negocieri sunt funcţionarii, grupurile cele mai interesate au fost invitate să ia parte la lucrările pregătitoare ale grupurilor de negociere şi să participe în mod direct la proces.

2.8 Politica guvernului islandez presupune implicarea pe deplin a societăţii civile în procesul de aderare. Atunci când Comisia pentru afaceri externe din cadrul Parlamentului islandez şi-a elaborat avizul privind aderarea la UE, organizaţiile societăţii civile, instituţiile şi cetăţenii au fost invitaţi să îşi prezinte observaţiile, care au fost luate în considerare. În concluziile comisiei se menţionează că va fi creat un larg forum de consultări, în cadrul căruia se va discuta despre UE, stadiul negocierilor de aderare şi poziţiile de negociere ale Islandei în anumite domenii.

2.9 În ciuda tuturor acestor semnale pozitive cu privire la implicarea societăţii civile în procesul de aderare, credibilitatea Islandei a avut de suferit în unele state membre UE din cauza crizei bancare şi a diferendului privind „Icesave”. Atitudinea islandezilor faţă de UE oscilează. Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Gallup în iulie 2010, 60 % dintre aceştia susţin retagerea cererii de aderare, însă, la sfârşitul lunii septembie, un alt sondaj de opinie lansat de ziarul „Fréttablaðið” arăta că 64 % dintre respondenţi doresc încheierea negocierilor, astfel încât această chestiune să poată fi supusă la vot în cadrul unui referendum. Deşi este prea devreme pentru a ne pronunţa cu privire la schimbarea percepţiei pe care cetăţenii islandezi o au asupra UE, cu siguranţă există o cerere uriaşă de informaţii mai concrete cu privire la UE şi la calitatea de stat membru. Se pare că există o dorinţă crescândă de a afla mai multe despre UE şi despre procesul de aderare, astfel încât deciziile viitoare să se bazeze pe cunoştinţe temeinice, şi nu pe mituri şi temeri.

3.1 Islanda are relaţii strânse cu Uniunea Europeană în cadrul Acordului privind SEE, care a intrat în vigoare în 1994. Acordul privind SEE prevede participarea statelor membre AELS la piaţa internă a UE. După ce Islanda şi-a depus cererea de aderare, UE şi-a înfiinţat o reprezentanţă în Islanda; anterior, Islanda era deservită de reprezentanţa de la Oslo.

3.2 Acordul privind SEE a impus un grad ridicat de integrare a acquis-ului Uniunii în sistemul legislativ naţional al Islandei. Islanda a adoptat majoritatea dispoziţiilor referitoare la cele patru libertăţi. Puţine sunt sectoarele politicii interne care nu sunt influenţate de Acordul privind SEE, ceea ce ar putea constitui, în opinia unora, o formă de cvasi-aderare la UE. Procentajul din legislaţia privind piaţa internă care a fost transpusă în legislaţia naţională a Islandei până în iulie 2009 este egal cu media înregistrată la nivelul statelor membre UE.

3.3 Cu toate că libertatea, securitatea şi justiţia nu sunt incluse în Acordul privind SEE, Islanda s-a implicat şi în acest domeniu politic, în cadrul Acordului de asociere Schengen. Când statele membre din nordul Europei au depus cereri de aderare la spaţiul Schengen, au făcut acest lucru cu condiţia găsirii unei soluţii de menţinere a Uniunii paşapoartelor nordice, care cuprinde Islanda şi Norvegia. Prin urmare, aceste două ţări aplică acquis-ul Schengen din martie 2001.

3.4 În ceea ce priveşte participarea la procesul decizional al UE, Acordul privind SEE asigură îndeosebi accesul la Comisie. În conformitate cu articolele 99 şi 100 din Acordul privind SEE, statele membre SEE şi AELS pot participa la grupurile de experţi ale Comisiei şi la grupurile de lucru ale comitetelor din cadrul procedurii comitologiei. Cu toate acestea, statele membre SEE şi AELS nu au acces în mod oficial la Consiliu sau la Parlamentul European.

3.5 Împreună cu CESE, partenerii sociali din Islanda participă la Comitetul consultativ mixt al SEE. La nivel politic, Islanda este membră a Comisiei parlamentare mixte a Spaţiului Economic European. Islanda participă, împreună cu Norvegia, şi la reuniunile neoficiale dintre ţările baltice şi ţările nordice, care precedă Consiliul European, în cadrul cărora are ocazia de a încerca să îşi transmită punctele de vedere.

3.6 Pe lângă faptul că nu se bucură de o participare deplină la procesul decizional al UE, principala diferenţă dintre statutul Islandei în cadrul Acordului privind SEE şi statutul de stat membru constă în faptul că Acordul privind SEE nu stabileşte instituţii supranaţionale, care să aibă competenţa de a adopta legi care ar fi aplicabile în mod direct în statele membre. Acordul privind SEE nu prevede nici atribuirea de competenţe judiciare. În acelaşi timp, aderarea la UE ar oferi Islandei reprezentare în cadrul instituţiilor şi organismelor cu putere de decizie ale UE.

3.7 În ciuda faptului că întreţine relaţii strânse cu UE, Islanda a ales, până de curând, să rămână în afara Uniunii. În general, această poziţie a fost pusă pe seama unei largi serii de factori, mai ales a dorinţei de a păstra un control la nivel naţional asupra resurselor piscicole. La rândul ei, politica agricolă comună nu se bucură de popularitate în rândul agricultorilor islandezi, care se tem de concurenţă din partea produselor mai ieftine de pe continent. Discursul naţionalist are o mare influenţă în cadrul unor anumite segmente ale populaţiei, iar factorii de decizie nu au fost, de regulă, dispuşi să promoveze nicio măsură ce ar putea fi considerată ca fiind compromiţătoare pentru suveranitatea ţării. Izolarea din punct de vedere geografic a Islandei, relaţia sa specială în domeniul securităţii cu Statele Unite în anii războiului rece, administraţia sa redusă ca dimensiuni şi favorizarea zonelor rurale în cadrul sistemului electoral sunt citate şi ele, uneori, drept cauze potenţiale ale politicii Islandei faţă de UE. În cele din urmă, până la criza financiară, s-a considerat în linii mari că Acordul privind SEE slujea suficient interesele Islandei.

3.8 În pofida factorilor sus-menţionaţi, de-a lungul timpului, mare parte a populaţiei a fost în favoarea unor legături mai strânse cu UE. Prăbuşirea sistemului financiar islandez în octombrie 2008 a dus la o nouă schimbare de opinie, în favoarea aderării la UE şi a adoptării monedei euro. În iulie 2009, Parlamentul islandez a votat în favoarea depunerii cererii de aderare la UE. Cu toate acestea, opinia publică şi partidele politice din Islanda au păreri împărţite cu privire la această chestiune.

3.9 Aderarea Islandei ar fi benefică atât pentru UE, cât şi pentru Islanda. Pentru UE, aceasta ar contribui la împlinirea din punct de vedere geografic, oferindu-i acesteia acces la zona arctică şi posibilitatea de a participa la Consiliul Arctic. Pentru Islanda, aderarea la UE i-ar consolida poziţia în cadrul căutării unor forme superioare de guvernanţă multilaterală în zona arctică. De asemenea, calitatea de membru al UE ar reprezenta un pas important pe calea restabilirii credibilităţii pe plan internaţional a Islandei şi ar avea un efect stabilizator asupra monedei şi a întregii economii a Islandei. În calitate de stat membru, Islanda ar putea să aibă o contribuţie importantă la politica privind Dimensiunea Nordică, la dezvoltarea şi exploatarea resurselor de energie regenerabile şi la o economie mai ecologică în UE.

3.10 Există încă diferite provocări, întrucât multe sectoare importante nu se înscriu în domeniul de aplicare al Acordului privind SEE sau al Acordului de cooperare Schengen. Unele dintre acestea vor prezenta, cel mai probabil, anumite dificultăţi în cursul negocierilor. Pescuitul şi agricultura sunt susceptibile de a reprezenta aspecte deosebit de spinoase, iar organizaţiile societăţii civile în aceste domenii vor juca un rol-cheie în procesul de aderare. Procesul de aderare ar trebui să fie un proces consensual, voluntar şi biunivoc, în cadrul căruia niciuna dintre părţi să nu se simtă obligată de cealaltă să îşi asume angajamente pentru care nu este pregătită.

4.1 În mod tradiţional, economia Islandei se axează în principal pe pescuit, iar pescuitul încă reprezintă aproape jumătate din exporturile de mărfuri ale Islandei. Mai de curând, producţia de aluminiu şi turismul au devenit şi ele ramuri importante ale industriei. În anii '90, Islanda a iniţiat un proces de dereglementare economică, de liberalizare şi diversificare, creând un amplu sector financiar. În urma crizei financiare globale, sectorul bancar din Islanda s-a prăbuşit, din cauza supraexpunerii, a lipsei unei supravegheri suficiente a sectorului financiar şi a supradimensionării băncilor în raport cu economia naţională. Totalul pasivelor băncilor islandeze era de peste zece ori mai mare decât PIB-ul Islandei (1). Acest fapt a dus la o recesiune economică profundă, cu consecinţe atât în plan social, cât şi în plan economic.

4.2 Coroana islandeză s-a depreciat considerabil, provocând un nivel ridicat al inflaţiei, şomajul a crescut, preţurile activelor au scăzut, numeroase societăţi s-au confruntat cu falimentul, iar consumul individual s-a redus. Impozitele (pe capital, pe venit, accizele şi cota TVA) au crescut, de asemenea, a fost introdus un nou sistem de impozitare pe trei niveluri a veniturilor persoanelor, iar diferite prestaţii sociale, cum ar fi concediile de maternitate, concediile parentale şi alocaţiile de întreţinere a copilului au fost reduse. Au fost reduse şi cheltuielile publice cu educaţia şi cu asistenţa medicală. Multe familii din Islanda au avut de suferit, deoarece şi-au pierdut o mare parte a economiilor şi/sau a veniturilor. Cu toate acestea, se află în curs de desfăşurare un amplu proces de reeşalonare a datoriilor, atât ale persoanelor, cât şi ale întreprinderilor, în vederea diminuării consecinţelor grave ale crizei. Pentru persoanele fizice, există un cadru de reeşalonare a datoriilor, care nu este stabilit în instanţă, destinat familiilor care se confruntă cu mari dificultăţi (2).

4.3 În urma crizei, nivelul datoriei publice s-a multiplicat. O mare parte din datorie este legată de obligaţiunile „Icesave”. În conformitate cu Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor (94/19/CE), Islandei îi revine sarcina de a rambursa deponenţilor până la 20 000 de euro pentru fiecare cont. Islanda a fost de acord să îşi onoreze aceste obligaţii. Cu toate acestea, diferendul legat de „Icesave”, care rămâne de soluţionat, se referă la condiţiile în care Islanda ar trebui să ramburseze anumite sume guvernelor Marii Britanii şi Ţărilor de Jos, care au rambursat aceste sume deponenţilor lor.

4.4 Într-un efort de a contracara criza, Islanda a adoptat o serie de măsuri. Au fost naţionalizate, restructurate şi recapitalizate principalele trei bănci. Au fost aplicate unele măsuri de protejare a balanţei de plăţi, cu limitarea fluxurilor internaţionale de capital, pentru a se preveni ieşirile de valută şi continuarea devalorizării coroanei islandeze. Banca Centrală a iniţiat eliminarea treptată a acestor controale în octombrie 2009. A fost creat un nou Minister al Economiei, a fost schimbată conducerea Băncii Centrale şi a fost consolidat rolul Autorităţii de Supraveghere Financiară. De asemenea, guvernul a iniţiat o anchetă amănunţită a evenimentelor care au condus la criză, cu numirea unei comisii speciale de anchetă şi a unui procuror extraordinar.

4.5 În continuare, guvernul a solicitat asistenţă din partea comunităţii internaţionale, inclusiv din partea FMI. Acordul stand-by al FMI cu Islanda este în valoare de 2,1 miliarde USD, la care se adaugă alţi 2,75 miliarde USD provenind de la celelalte ţări nordice, de la Polonia şi de la Insulele Faroe. Programul economic susţinut de FMI prevede măsuri menite să stabilizeze rata de schimb şi să restabilească încrederea în politica monetară, să revizuiască politica fiscală şi să menţină datoria publică la un nivel controlabil, să restructureze sectorul financiar şi cadrul de reglementare a acestuia şi să faciliteze reeşalonarea datoriilor familiilor şi întreprinderilor. La sfârşitul lunii septembrie 2010, FMI a aprobat a treia revizuire a Programului de redresare economică a Islandei.

4.6 Stabilizarea macroeconomică a Islandei nu s-a încheiat încă, iar consolidarea fiscală rămâne o provocare importantă. Pentru a întări cadrul fiscal, va fi adoptat un plan de consolidare fiscală pe 4 ani. Există deja semne de îmbunătăţire a situaţiei. FMI estimează că economia ar trebui să ajungă la creştere economică pozitivă până în cea de-a doua jumătate a anului 2010, fiind susţinută de bazele economice solide ale Islandei (2). Inflaţia este în scădere, iar rata de schimb a fost stabilizată. Noile bănci comerciale au fost recapitalizate şi s-au finalizat unele reforme ample ale reglementărilor pieţei financiare. Ratele şomajului nu au atins nivelurile preconizate, de peste 10 %.

4.7 Partenerii sociali joacă un rol important în cadrul planului de redresare economică a Islandei. Guvernul şi partenerii sociali au semnat un „pact de stabilitate” în iunie 2009, pact care se reflectă în bugetul pe 2010. Obiectivul acestui pact constă în asigurarea consensului social pentru măsurile de ajustare necesare; totuşi, deoarece implica îndeosebi partenerii sociali, anumite organizaţii ale societăţii civile s-au simţit excluse din acest proces. În luna martie 2010, Confederaţia angajatorilor din Islanda s-a retras din acest pact, invocând încălcări ale acestuia şi incapacitatea guvernului de a-şi respecta promisiunile.

4.8 Pe termen mediu spre lung, Islanda are o piaţă a muncii relativ flexibilă, cu un coeficient de participare mare, cu o populaţie activă destul de tânără şi bine instruită şi dispune de o bază solidă de resurse naturale, inclusiv de zone de pescuit bogate în peşte şi de vaste resurse de energie regenerabile. Prin urmare, cu timpul, Islanda va depăşi, probabil, în întregime neajunsurile de ordin economic cu care se confruntă în prezent. În plus, Comisia Europeană consideră că, dacă Islanda îşi aliniază legislaţia în domeniul politicii economice şi monetare la acquis, participarea ei la Uniunea Economică şi Monetară nu ar trebui să ridice probleme majore.

5.1 Islanda are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte implicarea activă a societăţii civile. Datorită mai ales dimensiunilor reduse ale societăţii din Islanda, grupurile de interese au legături foarte strânse şi deseori personale cu guvernul, participând activ la procesul politic. Într-adevăr, anumite grupuri de interese, cum ar fi asociaţiile şi sindicatele agricultorilor şi ale pescarilor au, în mod tradiţional, legături foarte strânse cu anumite partide politice.

5.2 Pentru a contracara limitările impuse de o administraţie de dimensiuni reduse, guvernul islandez conlucrează strâns cu grupurile de interese din Islanda care sunt active la nivelul UE şi se bazează deseori pe acestea pentru a colecta informaţii şi a sensibiliza Bruxelles-ul cu privire la preocupările Islandei. Cu toate acestea, grupurile de interese joacă un rol mai important în ceea ce priveşte colectarea de informaţii şi elaborarea unor strategii decât în ceea ce priveşte influenţarea politicii UE, cu excepţia domeniului politicii sociale, în care partenerii sociali sunt deosebit de activi şi au acces direct la procesul de elaborare a politicilor.

5.3 În conformitate cu articolul 74 din Constituţie, la fel ca în celelalte state nordice, asociaţiile de orice tip pot fi înfiinţate fără aprobare prealabilă şi nu pot fi dizolvate prin decizii administrative. Asociaţiile trebuie să fie înregistrate în Registrul naţional, în vederea obţinerii unui număr naţional de înregistrare în scopuri fiscale şi trebuie să aibă o adresă oficială. Activităţile sindicatelor sunt reglementate de legea privind sindicatele şi conflictele de muncă.

5.4 Multe organizaţii din Islanda întreţin relaţii trainice şi de durată cu omoloagele lor din ţările nordice. Aceste relaţii ar putea ajuta organizaţiile din Islanda să facă schimb de bune practici şi să înveţe din experienţa organizaţiilor partenere, în cursul aderării ţării lor la UE.

5.5 Cu toate acestea, audierea publică la care au participat organizaţiile societăţii civile din Islanda a demonstrat că, în raport cu organizaţiile partenerilor sociali, celelalte organizaţii ale societăţii civile se concentrează mai cu seamă asupra lor înseşi. Prin intermediul unei cooperări mai strânse, ar trebui ca aceste organizaţii să poată fi convinse să îşi lărgească perspectiva asupra rolului pe care îl joacă în Islanda, în special în legătură cu rolul pe care îl deţin în cadrul procesului de aderare la UE, iar organizaţiile din UE ar trebui să poată învăţa din experienţa omoloagelor lor din Islanda.

5.6 Islanda a aplicat modelul economic şi social nordic, care se caracterizează prin existenţa unui stat social, cu niveluri ridicate ale prestaţiilor sociale. Partenerii sociali aflaţi de o parte şi de cealaltă a pieţei muncii se implică în mod activ în dialogul social, cu scopul de a face schimb de informaţii şi de a soluţiona diferite chestiuni importante, de natură socială şi economică. În general, reglementările sociale sunt definite mai degrabă în cadrul unor acorduri colective decât prin legi.

5.7 Evoluţiile din Islanda reflectă în mare parte evoluţiile din ţările nordice vecine, cu creşteri ale cheltuielilor publice. Urbanizarea şi schimbările structurale ale societăţii au dus la apariţia unor diferite grupuri de interese, în special a sindicatelor, a cooperativelor şi a asociaţiilor agricultorilor. În primii ani, grupurile de interese erau puţine, dar puternice şi aveau legături strânse cu anumite partide politice, care le serveau interesele.

5.8 În cea de-a doua jumătate a secolului XX, pe măsură ce societatea s-a diversificat, numărul grupurilor de interese a crescut. În contextul unei diversităţi în creştere, legăturile dintre partidele politice şi grupurile de interese influente au slăbit. Totuşi, într-o societate mică, aşa cum este cea din Islanda, canalele dintre societatea civilă şi guvern sunt, în mod inevitabil, scurte.

5.9 Deşi modelul islandez este, sub multe aspecte, asemănător cu modelul celorlalte ţări nordice, acesta diferă de principalul model nordic din mai multe puncte de vedere. Evoluţiile din Islanda au fost mai lente, iar cheltuielile cu protecţia socială sunt, în mod tradiţional, mai mici în Islanda decât în celelalte ţări nordice. Politicile de liberalizare şi de privatizare au predominat în cursul anilor '90, iar în urma crahului financiar, s-au operat tăieri substanţiale în sistemul de asigurări sociale. Cu toate acestea, în ţările nordice, modelul de protecţie socială este adoptat, de regulă, de partidele aflate la stânga şi la dreapta eşichierului politic; acest lucru este valabil şi în Islanda, în ciuda faptului că pe scena politică predomină coaliţiile de centru-dreapta. Partenerii sociali au jucat un rol-cheie în procesul politic.

5.10 Rezultatele audierii publice au indicat că societatea civilă din Islanda are păreri împărţite în privinţa aderării la UE. Mai ales asociaţiile pescarilor şi agricultorilor se opun aderării la UE, în timp ce organizaţii cum ar fi Confederaţia muncii şi Federaţia industriilor sunt în favoarea acesteia. De asemenea, multe organizaţii din Islanda au adoptat o poziţie neutră faţă de această chestiune. În timp ce democraţia este extrem de solidă în Islanda, organizaţiile societăţii civile în sens larg sunt relativ slab reprezentate, ceea ce face ca vocea societăţii civile să fie mai puţin echilibrată.

6. Principalele organizaţii şi poziţia acestora în cadrul dezbaterii privind UE

6.1.1 Confederaţia muncii din Islanda (ASI) este principala organizaţie sindicală din Islanda şi este reprezentanta lucrătorilor, în general, a personalului administrativ şi a lucrătorilor din domeniul distribuţiei cu amănuntul, a marinarilor, a lucrătorilor din construcţii şi din industrie, a lucrătorilor din sectorul energiei electrice şi a multor alte profesii din sectorul privat şi dintr-o parte a sectorului public, cu toate că majoritatea angajaţilor din sectorul public sunt reprezentaţi de Federaţia angajaţilor statului şi ai primăriilor (BSRB). Ambele organizaţii fac parte din Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES). O a treia organizaţie importantă, Asociaţia absolvenţilor de universitate (BHM), reuneşte angajaţi care deţin diplome universitare, atât din sectorul public, cât şi din sectorul privat.

6.1.2 Confederaţia angajatorilor din Islanda (SA) este organizaţia patronatelor omoloagă ASI şi membră a BUSINESSEUROPE. SA are opt asociaţii membre, din diferite domenii, cum ar fi energia, turismul, sectorul financiar şi pescuitul. Aceste două organizaţii joacă un rol crucial în coordonarea politicilor din domeniile ocupării forţei de muncă, afacerilor sociale, protecţiei mediului şi pieţei forţei de muncă. O altă organizaţie activă la nivelul UE şi care face parte, de asemenea, din BUSINESSEUROPE este Federaţia industriilor din Islanda (SI), care este membră a SA.

6.1.3 Confederaţia angajatorilor şi Confederaţia muncii au reprezentanţi într-o serie de comitete şi în consiliile de administraţie ale organismelor publice, în cadrul cărora apără interesele propriilor membri, în cursul pregătirii şi al punerii în aplicare a legislaţiei, cum ar fi, de exemplu, Agenţia pentru securitate şi sănătate la locul de muncă din Islanda, Consiliul pentru un statut egal şi Consiliul pentru ştiinţă şi tehnică. Aceste organizaţii sunt, de asemenea, în strânsă legătură cu guvernul în pregătirea şi reînnoirea convenţiilor privind salariile. Partenerii sociali conlucrează strâns în ceea ce priveşte interesele comune în domeniile egalităţii la locul de muncă, protecţiei muncii şi difuzării informaţiilor.

6.1.4 Partenerii sociali din Islanda sunt deja integraţi destul de bine în procesul politic din UE. Ei urmăresc îndeaproape procesul legislativ european, întrucât politicile UE adoptate în cadrul Acordului privind SEE îi afectează.

6.1.5 Reprezentanţii organizaţiilor lucrătorilor şi ale angajatorilor din statele membre AELS au legături cu CESE prin intermediul Comitetului consultativ al SEE, care face parte din cadrul instituţional al SEE. Acest forum are funcţia de a asigura legătura între partenerii sociali din statele membre AELS şi organizaţiile societăţii civile din UE. Spre deosebire de CESE, numai organizaţiile sindicale şi cele patronale sunt membre ale Comitetului consultativ al AELS. Acest lucru constituie o limitare, întrucât dialogul social nu este înglobat în ansamblu.

6.1.6 Partenerii sociali din Islanda au avut, în general, o atitudine pozitivă faţă de integrarea europeană, cu toate că părerile sunt împărţite. Iniţial, ASI a fost sceptică faţă de aderarea Islandei la SEE, însă şi-a revizuit politica în anul 2000, deoarece a constatat că SEE a adus numeroase avantaje pentru lucrătorii islandezi. În prezent, ASI este în favoarea negocierilor de aderare şi a adoptării monedei euro, întrucât consideră că interesele forţei de muncă din Islanda şi stabilitatea economiei vor fi garantate cel mai bine prin intermediul unei integrări depline în UE. ASI remarcă totuşi că, în cadrul negocierilor de aderare, accentul ar trebui pus pe păstrarea controlului deplin asupra zonei economice exclusive a Islandei în ceea ce priveşte pescuitul, iar sprijinul pentru agricultura Islandei ar trebui garantat. BSRB, care reprezintă angajaţii din sectorul public, nu şi-a format un punct de vedere oficial asupra aderării, cu toate că este favorabilă dezbaterilor deschise privind negocierile.

6.1.7 Cât priveşte angajatorii, SA urmăreşte îndeaproape negocierile de aderare, însă a adoptat o poziţie neutră cu privire la aderarea la UE, întrucât asociaţiile sale membre au păreri împărţite cu privire la această chestiune. SI, de pildă, este în favoarea aderării, argumentând că economia Islandei este instabilă din cauza fluctuaţiilor valorii monedei şi că integrarea în UE şi adoptarea monedei euro ar îmbunătăţi competitivitatea şi ar duce la condiţii de lucru mai bune pentru industriile din Islanda.

6.2.1 Pe de altă parte, Federaţia proprietarilor de nave de pescuit (LIU) şi Federaţia unităţilor de prelucrare a peştelui se opun cu fermitate aderării la UE. Cei implicaţi în industria pescuitului sunt reticenţi în ceea ce priveşte aderarea la politica comună în domeniul pescuitului (PCP), întrucât aceasta ar permite investiţiile străine în acest sector; astfel, captura totală admisibilă în zona economică exclusivă de 200 de mile a Islandei ar fi stabilită la Bruxelles. Deşi, în calitate de stat membru, Islanda ar participa pe deplin la procesul decizional, reprezentanţii organizaţiilor societăţii civile consideră că, din cauza mărimii sale, Islanda nu ar fi capabilă să influenţeze suficient deciziile de la nivelul UE. De asemenea, Islanda ar renunţa la dreptul de a încheia propriile acorduri cu ţări terţe privind pescuitul din populaţiile transzonale de peşti, care însumează 30 % din capturile realizate de Islanda. LIU susţine că pescuitul excesiv şi capturile aruncate înapoi în mare reprezintă probleme majore în UE, în timp ce, în Islanda, sectorul pescuitului este profitabil. În plus, nu există nicio garanţie că principiul stabilităţii relative va fi menţinut în UE.

6.2.2 Cu toate acestea, în luna august 2010, preşedintele LIU a afirmat pe postul de radio islandez RÚV că Islanda trebuie să îşi continue negocierile de aderare şi că, în cadrul acestor negocieri, trebuie căutat „cel mai bun acord posibil” şi că nu are sens să se retragă cererea de aderare în acest stadiu.

6.2.3 În cele din urmă, reluarea de către Islanda, în 2006, a vânătorii de balene în scop comercial va reprezenta, probabil, o chestiune spinoasă, întrucât contravine politicii UE şi, în cazul în care nu se găseşte o soluţie, ar putea deveni un obstacol major în calea aderării Islandei.

6.2.4 În momentul de faţă, PCP este în curs de revizuire. Modificările previzibile care îi vor fi aduse o vor apropia, cel mai probabil, de modelul islandez. Cu toate acestea, negocierile de aderare a Islandei s-ar întemeia pe acquis în forma lui actuală; prin urmare, există diferite puncte care ar putea genera conflicte. Pescuitul va constitui, cel mai probabil, cea mai importantă chestiune în cadrul negocierilor de aderare a Islandei. Lobby-ul din domeniul pescuitului are o mare influenţă asupra procesului politic şi este probabil că va juca un rol esenţial în dezbaterea cu privire la aderarea la UE, deoarece venitul pe cap de locuitor din pescuit este mai mare în Islanda decât în orice stat membru.

6.3.1 Asociaţia agricultorilor este o altă organizaţie care are o lungă tradiţie a implicării politice. În mod tradiţional, agricultorii au reprezentat o forţă considerabilă în Islanda, având legături strânse cu guvernul; cu toate acestea, influenţa lor a slăbit de-a lungul anilor, pe măsură ce proporţiile acestui sector s-au redus. Asemenea LIU, Asociaţia agricultorilor urmăreşte îndeaproape procesul legislativ din UE. Asociaţia agricultorilor este organizaţie parteneră a COPA/COCEGA şi, de aceea, implicarea sa este limitată într-o anumită măsură. Această organizaţie tutelară europeană se concentrează mai ales pe chestiuni legate de UE.

6.3.2 Asociaţia agricultorilor se opune ferm aderării la UE, susţinând că aceasta ar duce la o pierdere masivă de locuri de muncă în agricultură şi ar avea un impact negativ considerabil asupra siguranţei şi securităţii alimentare a ţării. Principalul raţionament din spatele acestui argument este că Islanda ar trebui să permită importurile de produse agricole din UE, iar agricultorilor islandezi le va fi greu să concureze cu acestea. Totuşi, legislaţia UE în domeniul alimentar care garantează siguranţa alimentară (3) face deja parte din Acordul privind SEE şi va intra în vigoare la sfârşitul anului 2011. În cursul punerii în aplicare la nivel naţional a pachetului legislativ din domeniul alimentar, Asociaţia agricultorilor a luptat cu succes pentru a menţine în cadrul legislaţiei islandeze interdicţia importului de carne proaspătă, deşi o asemenea interdicţie nu este în conformitate cu obiectivele legislaţiei UE. În temeiul articolului 19 din Acordul privind SEE, Islanda a aprobat, de asemenea, contingentele şi concesiile tarifare pentru anumite produse, lucru care reprezintă o preocupare pentru Asociaţia agricultorilor.

6.3.3 Agricultura va fi un domeniu-cheie în cadrul negocierilor de aderare iar unul dintre obiectivele Islandei va fi acela de a obţine un sprijin explicit pentru producţia de lactate, creşterea ovinelor şi alte tipuri de agricultură tradiţională. Un sistem naţional de ajutor pe termen lung asemănător celui destinat regiunilor UE care se situează la nord de paralela 62 ar putea contribui la sprijinirea activităţii agricole în aceste zone cu densitate mică a populaţiei şi cu condiţii climatice aspre.

6.4.1 În Islanda, există o serie de grupuri ecologiste active. De obicei, grupurile ecologiste din UE urmează îndeaproape politica de mediu a Uniunii, sunt active la nivel european şi sunt membre ale unor organizaţii tutelare. Toate acestea nu par să fi avut aceeaşi importanţă, în cursul anilor, pentru grupurile ecologiste din Islanda, deşi câteva dintre ele sunt afiliate la nivel internaţional.

6.4.2 Există două posibile explicaţii ale acestui fapt. În primul rând, politicile care se opun vânătorii de balene sunt populare în rândul grupurilor de interese europene, ceea ce ar putea să însemne că grupurile ecologiste din Islanda nu au afinităţi cu omoloagele lor din Europa. În al doilea rând, grupurile ecologiste islandeze, cum ar fi Landvernd, se concentrează mai cu seamă asupra problemei eroziunii solului şi a conservării habitatelor naturale din Islanda, opunându-se deseori construcţiei unor baraje hidroelectrice menite să contribuie la sporirea producţiei de aluminiu. Cu toate că cea mai mare parte a politicii de mediu a UE este integrată în Acordul privind SEE, acesta nu include legislaţia privind conservarea habitatelor naturale. În cele din urmă, grupurile ecologiste din Islanda suferă de pe urma lipsei de finanţare şi de resurse. Probabil că, din aceste motive, grupurile ecologiste din Islanda au fost mai puţin active la nivel european decât omoloagele lor europene şi, până în prezent, nu au fost, în general, foarte active în cadrul dezbaterii privind aderarea la UE. De pildă, gruparea Landvernd nu a adoptat o poziţie oficială cu privire la aderarea la UE, cu toate că este de părere, în linii mari, că impactul legislaţiei de mediu a UE a fost pozitiv. Gruparea Landverd este interesată, de asemenea, de clarificarea rolului pe care îl poate juca în cadrul negocierilor de aderare, inclusiv în participarea în continuare la programele UE, cum ar fi cadrul referitor la protecţia naturii.

6.5.1 Asociaţia consumatorilor din Islanda (NS) este o organizaţie independentă, neguvernamentală şi fără scop lucrativ, care a fost înfiinţată în 1953, este activă la nivel european şi face parte din organizaţii tutelare. NS conlucrează deja îndeaproape cu CEC-Islanda, care face parte din reţeaua de centre europene ale consumatorilor. NS nu a adoptat o poziţie fermă în favoarea sau contra aderării Islandei la UE. Cu toate acestea, NS a fost mult timp de părere că Islanda ar trebui să examineze toate argumentele pro şi contra aderării la UE, iar adunarea generală a NS, care s-a desfăşurat în 2008, a ajuns la concluzia că Islanda ar trebui să candideze la aderarea la UE, pentru a se descoperi adevăratele probleme şi pentru ca discuţia privind UE să poată avansa fără idei preconcepute şi să se poată întemeia pe fapte. Tot în 2008, NS a publicat un raport pe tema avantajelor şi dezavantajelor pe care le-ar avea pentru consumatori aderarea Islandei la UE. În concluzie, fără a adopta o poziţie fermă în favoarea sau împotriva UE, NS a încurajat întotdeauna depunerea cererii de aderare la UE ca atare şi a încercat să îşi joace rolul în deschiderea discuţiilor cu privire la UE.

6.6.1 Organizaţia persoanelor cu handicap, Camera de Comerţ, care face parte din EUROCHAMBERS, Federaţia comerţului şi a serviciilor, membră a EUROCOMMERCE, Federaţia islandeză a comerţului, precum şi alte ONG-uri se numără printre organizaţiile importante. În prezent, aceste organizaţii nu au elaborat puncte de vedere oficiale cu privire la aderarea la UE, cu toate că este probabil să se mobilizeze în favoarea sau împotriva anumitor politici europene. Există şi grupuri care militează pro-UE sau anti-UE, cum ar fi Evrópusamtökin şi Heimssýn.

Bruxelles, 9 decembrie 2010

Preşedintele Comitetului Economic şi Social European

Staffan NILSSON

(1) Ministerul Afacerilor Externe al Islandei, Notă de informare, Programul de redresare economică a Islandei, iunie 2010, http://www.mfa.is/media/MFA_pdf/Factsheet--Iceland%27s-Economic-Recovery-Program-June.pdf

(2) http://www.mfa.is/media/MFA_pdf/Factsheet--Iceland%27s-Economic-Recovery-Program-June.pdf

(3) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare şi actele conexe.