17.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/50

1.1

CESE sprijină angajamentul UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și protejarea drepturilor victimelor și salută abordarea holistică, integrată, a directivei propuse.

1.2

Traficul de persoane constituie o gravă încălcare a drepturilor omului, o infracțiune cu multiple fațete, care trebuie luate în considerare în totalitatea lor. Definiția propusă de directivă acoperă diferite categorii de victime și forme de exploatare, inclusiv cerșitul și exploatarea activităților infracționale, două noi domenii cuprinse în propunerea de directivă De asemenea, definiția include traficul de persoane în scopul prelevării de organe, o încălcare deosebit de gravă a integrității fizice și a demnității umane. CESE susține ferm această definiție amplă a infracțiunilor privind traficul de persoane.

1.3

CESE este convins că sancțiunile penale aplicate în cazul traficului de persoane trebuie adecvate gravității extreme a acestor acte. Prin urmare, acesta recomandă adoptarea de pedepse și sancțiuni mai aspre, combinate cu confiscarea bunurilor obținute prin activități ilegale. Investigațiile financiare trebuie să facă parte din procedurile de cercetare a cazurilor de trafic de persoane. Este imperativ necesară armonizarea pedepselor și sancțiunilor la nivelul tuturor statelor membre.

1.4

Pe lângă stabilirea pedepselor și sancțiunilor pentru infractori, un alt aspect de importanță capitală în combaterea acestei grave încălcări a drepturilor omului este garantarea faptului că, odată pronunțate de Curte, sentințele sunt executate. CESE recomandă ca, în cazurile de trafic de persoane, să nu existe nicio posibilitate de comutare a pedepsei sau de eliberare din închisoare înainte de împlinirea termenului prevăzut în sentință.

1.5

CESE consideră că victimele traficului se află într-o situație vulnerabilă și ar trebui să fie protejate de victimizarea secundară și de orice noi traume în cursul procedurii penale. În acest sens, CESE recomandă ca, în articolul 7 din directivă: „fiecare stat membru prevede posibilitatea de a nu urmări penal sau sancționa victimele”, cuvântul „posibilitatea” să fie înlocuit cu un termen mai puternic, astfel încât faptul de a nu inculpa sau sancționa victimele să constituie o regulă, nu o excepție.

1.6

Având în vedere situația specială în care se află victimele traficului, CESE consideră că acestora ar trebui să li se asigure asistență juridică de calitate și gratuită din momentul identificării persoanei respective ca victimă a traficului de persoane.

1.7

În cazul minorilor, asistența și sprijinul ar trebui să constea, în primul rând, în reintegrarea acestor copii în familiile din care provin, dacă acestea nu au fost implicate în infracțiune.

1.8

Pentru un succes deplin al reintegrării victimelor traficului și pentru a se evita repetarea infracțiunii la întoarcerea acestora, acestea ar trebui să beneficieze de o perioadă de reflecție (1), în care, pe lângă asistență medicală, să li se ofere educație și/sau formare profesională.

1.9

De asemenea, în cazul traficului de persoane, trebuie aplicat principiul nerepatrierii, conform căruia victimele nu sunt trimise în țara lor de origine, în cazul în care viața sau libertatea lor este amenințată.

1.10

CESE împărtășește opinia conform căreia acțiunile și deciziile ulterioare în materie de trafic de persoane ar trebui să includă măsurile de prevenire. În acest sens, este necesară o cunoaștere aprofundată și o analiză a cauzelor traficului, în vederea combaterii eficace a acestor factori și, prin aceasta, a reducerii cazurilor de trafic de persoane.

1.11

Traficul de persoane reprezintă o problemă de nivel atât global, cât și local. CESE consideră că aplicarea legii și politicile privind urmărirea penală pot fi eficace numai printr-un parteneriat extensiv, care să implice ONG-urile, asociațiile de angajatori, sectorul privat, sindicatele și toate nivelurile de guvernare. Trebuie creat un mediu ostil traficanților de persoane

1.12

Societatea civilă joacă, de asemenea, un rol central în efortul de combatere a traficului de persoane. CESE salută faptul că directiva are în vedere cooperarea cu organizațiile societății civile. Este crucial ca aceste organisme să fie implicate în fiecare fază a acestui proces, de la identificarea victimelor, până la acordarea de asistență. Organizațiile societății civile ar putea juca un rol esențial în reintegrarea socială a victimelor potențiale și, prin urmare, ar putea avea un efect preventiv, contribuind la prevenirea victimizării și implicării viitoare în traficul de persoane.

1.13

CESE susține ideea că nu există date comparabile privind traficul de persoane. De aceea, este necesar să se colecteze în statele membre ale UE date calitative privind acest fenomen în mod armonizat, prin stabilirea unor raportori naționali.

1.14

Numirea unor organisme naționale de raportare pe această temă ar trebui să devină o regulă, iar misiunea acestora ar trebui definită în mod clar. Conform directivei, statele membre pot institui organisme naționale de raportare sau mecanisme echivalente. CESE consideră că ar trebui menționat numai un tip de instituție, iar acest organism național ar trebui să coordoneze, în fiecare stat membru, politici și acțiuni la nivel regional și cu alte state membre, astfel încât să se evite discrepanțele majore dintre statele membre UE.

1.15

CESE așteaptă cu interes să observe o acțiune coerentă, fructuoasă și decisivă, ca rezultat al acordului încheiat între statele membre în ceea ce privește numirea unui coordonator european pentru combaterea traficului de persoane la nivel european.

—

măsuri pentru adecvarea pedepselor la gravitatea infracțiunilor comise;

—

competență extrateritorială mai extinsă și cu un grad de obligativitate mai ridicat, statele membre fiind astfel obligate să îi urmărească penal pe resortisanții sau persoanele care își au reședința obișnuită pe teritoriul lor care au comis infracțiunea de trafic de persoane în afara teritoriului statului respectiv;

—

extinderea domeniului de aplicare a dispoziției privind neaplicarea de sancțiuni victimelor pentru implicarea acestora în activități infracționale, indiferent ce mijloace ilicite au folosit autorii infracțiunii, în conformitate cu Protocolul de la Palermo;

—

îmbunătățirea asistenței acordate victimelor, în special a tratamentului medical, precum și a măsurilor de protecție;

—

asigurarea protecției în țara de origine dacă victimele sunt repatriate;

—

măsuri de protecție a copiilor, femeilor și a altor categorii vulnerabile care cad victime traficului de persoane;

—

în plus, faptul că integrarea dispozițiilor cu conținut similar în acquis-ul comunitar indică avantajele care rezultă din condițiile mai stricte impuse de ordinea juridică a UE, și anume intrarea în vigoare imediată și monitorizarea punerii în aplicare.

3.1

CESE sprijină angajamentul UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și protejarea drepturilor victimelor. Scopul directivei propuse este, pe de o parte, stabilirea de reguli minime privind sancțiunile aplicate în cazul infracțiunii de trafic de persoane și, pe de altă parte, intensificarea eforturilor de prevenire a acestui fenomen și de protejare a victimelor.

3.2

CESE salută abordarea holistică, integrată, propusă de directivă. Având în vedere că traficul de persoane constituie o formă modernă de sclavie și o afacere extrem de profitabilă pentru rețelele crimei organizate, precum și faptul că acest fenomen este în continuă creștere în Europa (conform evaluării Europol din 2009), este esențial ca abordarea UE în domeniu să fie holistică și centrată pe drepturile omului, să se focalizeze pe relațiile externe, pe politicile privind reîntoarcerea și reintegrarea, pe problemele sociale, incluziunea socială, migrațiune și azil.

3.3

CESE observă că directiva abordează evoluțiile recente ale fenomenului de trafic de persoane și, prin urmare, definiția conceptului de trafic de persoane este în conformitate cu standardele internaționale, cum ar fi cele prevăzute în Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.

3.4

Preambulul directivei cuprinde specificații clare referitoare la semnificația conceptului de persoane deosebit de vulnerabile. Întrucât copiii sunt mai vulnerabili și sunt mai expuși acestor practici, trebuie acordată o atenție specială acestei categorii de victime. CESE consideră că interesele copilului trebuie să primeze, după cum se stipulează în Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și în Carta Drepturilor Fundamentale a UE.

3.5

Cu toate acestea, este important ca definiția conceptului de trafic de persoane să cuprindă toate categoriile de victime, femei și bărbați, recunoscând posibilitatea de se afla într-o situație vulnerabilă.

3.6

Trebuie luate în considerare toate fațetele acestui delict. Definiția traficului de persoane acoperă diferite categorii de victime și forme de exploatare, inclusiv cerșitul și exploatarea activităților infracționale, două noi domenii cuprinse în propunerea de directivă. De asemenea, definiția include traficul de persoane în scopul prelevării de organe, o încălcare deosebit de gravă a integrității fizice și a demnității umane. CESE susține ferm această definiție amplă a infracțiunilor privind traficul de persoane.

3.7

CESE consideră că statele membre ar trebui să adopte în legislația lor o definiție mai largă a noțiunii de trafic (și, de asemenea, o terminologie mai largă privind combaterea traficului de persoane) pentru a oferi un cadru de abordare a acestui fenomen complex și în plină evoluție sub diferitele sale forme. De exemplu, ar trebui luate în considerare și posibilele forme de infracțiune care utilizează internetul și tehnologiile informației.

3.8

Această directivă marchează un important pas înainte prin stabilirea de niveluri clare de sancțiuni și pedepse. Documentul urmărește să asigure armonizarea nivelului sancțiunilor la nivelul statelor membre.

3.9

CESE este conștient de dificultățile ce intervin în procesul de elaborare a directivei în ceea ce privește stabilirea nivelului maxim al pedepselor. Cu toate acestea, este important ca pedepsele să fie armonizate, dat fiind că diferențele sunt considerabile între statele membre: de la trei la 20 de ani de închisoare pentru infracțiunile în forma de bază și de la 10 ani la închisoare pe viață pentru circumstanțe agravante. În ciuda diferențelor dintre diferitele sisteme penale și politici, CESE consideră că răspunsul la sporirea acestor infracțiuni îl constituie severitatea pedepselor și condamnarea fermă a acestor acte.

3.10

Pe baza datelor disponibile în prezent, se estimează că anual sunt traficate dinspre țări terțe în zona UE sau în interiorul zonei UE sute de mii de persoane. În plus, în 2008, numărul cazurilor de trafic de persoane tratate de Eurojust a crescut cu 10 % față de 2007. În prezent, astfel de cazuri există, sub o formă sau alta, în toate cele 27 de state membre, iar frecvența acestei infracțiuni este în creștere.

3.11

Nivelul sancțiunilor și pedepselor pentru cei care obțin profituri de pe urma traficului de persoane ar trebui să reflecte gravitatea infracțiunii comise și să aibă un real efect disuasiv. Prin urmare, pedepsele propuse ar trebui revizuite în sensul măririi, întrucât, în opinia CESE, cinci ani de închisoare nu reflectă cu adevărat gravitatea acestei crime. Mărirea sancțiunilor ar răspunde mai bine obiectivelor acestei directive. Pedepsele asociate circumstanțelor agravante ar trebui adaptate ca atare. Practica comutării pedepsei cu închisoarea pentru bună purtare sau cu ocazia unor festivități naționale etc. nu ar trebui să se aplice în cazul acestui tip de infracțiune.

3.12

Un alt aspect de importanță majoră, care trebuie avut în vedere de statele membre, este garantarea faptului că sentințele sunt executate. Având în vedere gravitatea infracțiunii, nu ar trebui acceptată nici practica comutării pedepsei cu închisoarea, nici eliberarea din închisoare înainte de împlinirea termenului prevăzut în sentință.

3.13

Pe lângă pedepsele prevăzute în directivă, statele membre ar trebui să includă sancțiuni de tipul confiscării de bunuri, care ar lovi direct în rațiunile economice care stau la baza acestor activități (2), al interzicerii de a părăsi țara și al îngrădirii anumitor drepturi civile și politice. Investigațiile financiare trebuie să facă parte din procedurile de cercetare a cazurilor de trafic de persoane.

3.14

CESE consideră că victimele traficului de persoane se află într-o situație vulnerabilă și ar trebui protejate de victimizarea secundară și de traumele din cursul desfășurării procedurii penale. De asemenea, acestea trebuie să își poată exercita drepturile în mod efectiv și să beneficieze de asistența și sprijinul necesare.

3.15

CESE este pe deplin de acord cu necesitatea ca victimele să nu fie incriminate și pedepsite pentru activități infracționale comise ca o consecință directă a faptului că au făcut obiectul traficului de persoane (de exemplu, utilizarea de documente false, prostituție, imigrație ilegală etc.). Protejarea acestora este necesară pentru a se evita victimizarea suplimentară și pentru a încuraja aceste persoane să depună mărturie în cursul procedurii penale. Articolul 7prevede: „fiecare stat membru prevede posibilitatea de a nu urmări penal sau sancționa victimele”. CESE recomandă înlocuirea cuvântului „posibilitatea” cu un termen mai puternic, astfel încât faptul de a nu inculpa sau sancționa victimele să constituie o regulă, nu o excepție.

3.16

Victimele traficului ar trebui să fie protejate de victimizarea secundară și de orice noi traume în cursul procedurii penale. Prin urmare, toate victimele traficului ar trebui să aibă posibilitatea să depună mărturie în spatele unui ecran sau într-o încăpere separată, astfel încât acestea să nu fie confruntate în mod direct cu traficanții/autorii infracțiunilor, fapt care ar putea declanșa o stare de stres sau frică.

3.17

CESE consideră că victimelor traficului ar trebui să li se asigure asistență juridică de calitate și gratuită din momentul identificării persoanei respective ca victimă a traficului de persoane. Această asistență este și în interesul statului, care trebuie să garanteze victimei protecția necesară cât mai curând posibil, asigurând astfel participarea voluntară a acesteia la cercetările și procedurile penale.

3.18

CESE consideră că este esențial să se reitereze principiul nerepatrierii, asigurând că victimele nu sunt trimise în țara lor de origine, în cazul în care viața sau libertatea lor este amenințată.

3.19

CESE consideră că norma de competență extrateritorială propusă de directivă ar putea crea conflicte în exercitarea competențelor jurisdicționale în cadrul procedurilor penale.

3.20

Asistența și sprijinul acordate în cazul copiilor care cad victime traficului de persoane ar trebui să constea, în primul rând, în reintegrarea acestor copii în familiile din care provin, dacă acestea nu au fost implicate în infracțiune.

3.21

Pentru un succes deplin al reintegrării victimelor traficului și pentru a evita repetarea infracțiunii la întoarcerea acestora, victimele ar trebui să beneficieze de o perioadă de reflecție (3), în care, pe lângă asistență medicală, să li se ofere educație și/sau formare profesională. Perioada de reflecție trebuie acordată independent de depunerea de mărturie împotriva autorilor infracțiunii și de revenirea voluntară a victimelor în țara lor de origine.

3.22

CESE împărtășește opinia conform căreia acțiunile și deciziile ulterioare în materie de trafic de persoane ar trebui să includă măsurile de prevenire, precum și de protejare și de acordare de asistență victimelor, precum și o cooperare mai puternică între toate părților interesate.

3.23

Statele membre ar trebui să ia în considerare cauzele traficului, cum ar fi sărăcia și disparitățile în ceea ce privește statul de drept la nivel mondial. Distribuția inegală a bogăției, lipsa educației, discriminarea, guvernanța deficientă, rata ridicată a șomajului, sisteme deficiente de aplicare a legii, conflictele armate și corupția creează un mediu favorabil traficului de persoane. Combaterea acestor factori ar trebui să ducă la reducerea incidentelor de trafic de persoane.

3.24

Chiar dacă definiția prevăzută în directivă referitoare la persoana juridică care poate fi considerată răspunzătoare de infracțiunile de trafic de persoane exclude statele sau organele care exercită autoritatea publică, este important ca statele să fie obligate să depună toate eforturile pentru a identifica și eradica implicarea sau complicitatea sectorului public în traficul de persoane. Funcționarii publici implicați în astfel de activități ilicite sau infracționale ar trebui să fie urmăriți penal și condamnați fără excepție.

3.25

Statele membre trebuie să aibă în vedere faptul că traficul este guvernat de principiul cererii și ofertei. În acest sens, ar trebui adoptate măsuri de diminuare a cererii, ceea ce ar contribui la reducerea traficului efectiv. Dacă statele membre ar adopta măsurile corespunzătoare pentru a descuraja cererea care stimulează toate formele de exploatare și ar adopta totodată măsuri de diminuare a riscului ca oamenii să cadă victime traficului de persoane, s-ar realiza un uriaș pas înainte pe calea reducerii numărului acestor infracțiuni.

3.26

Traficul de persoane reprezintă o problemă de nivel atât global, cât și local. CESE consideră că aplicarea legii și politicile privind urmărirea penală pot fi eficace numai printr-un parteneriat extensiv care să implice ONG-urile, asociațiile de angajatori, sectorul privat, sindicatele și toate nivelurile de guvernare. Trebuie creat un mediu ostil traficanților de persoane.

3.27

Conform directivei, măsurile pe care trebuie să le adopte statele membre constau în campanii de informare și de sensibilizare, în programe de cercetare și de educație, dacă este cazul în cooperare cu organizațiile societății civile, menite să sensibilizeze publicul larg și să reducă riscul ca oamenii, în special copiii, să devină victime ale traficului de persoane. CESE consideră că nu este suficient să se desfășoare campanii cu caracter singular și propune desfășurarea continuă de campanii la nivel european.

3.28

CESE salută faptul că directiva are în vedere cooperarea cu organizațiile societății civile. Este crucial ca aceste organisme să fie implicate în fiecare fază a acestui proces, de la identificarea victimelor, până la acordarea de asistență.

3.29

Organizațiile societății civile ar putea juca un rol esențial în reintegrarea socială a victimelor potențiale și, prin urmare, ar putea avea un efect preventiv, contribuind la prevenirea victimizării și implicării viitoare în traficul de persoane. Statele membre ar trebui să coopereze strâns cu ONG-urile pentru acordarea de asistență. În cadrul acestei colaborări, statele membre ar putea sprijini dezvoltarea liniilor directe de informare și a altor surse de informare pentru grupurile vulnerabile, persoanele care cad victime traficului de persoane și familiile acestora.

3.30

CESE subliniază că Comisia Europeană (4) a lansat o cerere de propuneri orientată, în cadrul programului specific intitulat „Prevenirea și combaterea infracțiunilor”, ca parte a programului mai general „Securitate și apărarea libertăților”. Aceasta urmărește intensificarea politicii UE privind combaterea traficului de persoane În acest sens, prioritățile stabilite pentru 2010 includ: măsurile de prevenire, protecția victimelor, urmărirea penală și investigarea vinovaților, mecanismele de coordonare și cooperare, precum și colectarea de date valide. Pentru acest program sunt alocate 4 milioane de euro, urmând a fi finanțate 12 proiecte. Este un bun început, dar este necesar să se acorde un sprijin considerabil ONG-urilor care combat traficul de ființe umane, iar statele membre ar trebui să se angajeze să sprijine organizațiile societății civile în acest sens.

3.31

CESE consideră că autoreglementarea (de exemplu, codurile de conduită), practicile de comerț echitabil și gestionarea lanțului de aprovizionare în industrie ar putea garanta că victimele traficului nu sunt silite să lucreze, nefiind astfel implicate în fabricarea produselor întreprinderii și în serviciile furnizate de aceasta. Orientările pentru bunele practici privind angajarea lucrătorilor imigranți și cooperarea bilaterală între țările de origine și de destinație în monitorizarea condițiilor de angajare și de muncă ale lucrătorilor imigranți sunt metode bine-venite de prevenire a acestui fenomen.

3.32

Având în vedere că măsurile de combatere a traficului de ființe umane nu se pot limita la adoptarea unor instrumente legislative, precum și necesitatea punerii în aplicare de măsuri adiționale nelegislative, precum colectarea și transmiterea de date, cooperarea, dezvoltarea de parteneriate și schimbul de bune practici, CESE consideră că ar trebui evidențiată necesitatea unei abordări unice, coerente, la nivel european.

3.33

CESE susține ideea că nu există date comparabile privind traficul de persoane. De aceea, este necesar să se colecteze în statele membre ale UE date calitative privind acest fenomen în mod armonizat, prin stabilirea unor raportori naționali.

3.34

Numirea unor organisme naționale de raportare pe această temă ar trebui să devină o regulă, iar misiunea acestora ar trebui definită în mod clar. Conform directivei, statele membre pot institui organisme naționale de raportare sau mecanisme echivalente. CESE consideră că ar trebui menționat numai un tip de instituție, iar acest organism național ar trebui să coordoneze, în fiecare stat membru, politici și acțiuni la nivel regional și cu alte state membre, astfel încât să se evite discrepanțele majore dintre statele membre UE.

3.35

Deși traficul de ființe umane este inclus în multe acorduri încheiate între Uniunea Europeană și țările terțe (de exemplu, este acoperit de Parteneriatul strategic Africa-UE și de Parteneriatul estic și constituie una dintre prioritățile acordurilor de stabilizare și asociere încheiate între Uniunea Europeană și Balcanii de Vest), CESE consideră că traficul de persoane ar trebui să devină unul dintre obiectivele prioritare ale acestor acorduri. Va trebui avută în vedere în mod activ stabilirea de acorduri între statele membre și alte țări.

3.36

CESE așteaptă cu interes să observe o acțiune coerentă, fructuoasă și decisivă ca rezultat al acordului încheiat între statele membre în ceea ce privește numirea unui coordonator european pentru combaterea traficului de persoane la nivel european.