Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Modelul agricol comunitar: calitatea producției și comunicarea cu consumatorii ca factori ai competitivității” (aviz exploratoriu)

La 20 ianuarie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președinția spaniolă a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

„Modelul agricol comunitar: calitatea producției și comunicarea cu consumatorii ca factori ai competitivității”

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 25 martie 2010.

În cea de-a 462-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 aprilie 2010 (ședința din 28 aprilie 2010), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 116 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 5 abțineri.

1.1 CESE recomandă consolidarea politicii privind calitatea și comunicarea cu consumatorii, ca factori-cheie pentru promovarea competitivității industriei agroalimentare europene, precum și pentru îmbunătățirea imaginii agriculturii. Pentru aceasta este indispensabil:

2.1 Pe zi ce trece, societatea noastră este tot mai sensibilă la marile provocări sociale și de mediu, întrucât devine conștientă de efectele schimbărilor climatice, de epuizarea progresivă a resurselor naturale și de dezechilibrul crescând în repartizarea bogăției.

2.2 În mod paradoxal, această conștientizare progresivă nu se reflectă decât în mică măsură în opțiunile de cumpărare (cu alte cuvinte, în „consumul conștient și responsabil”), ceea ce, din nefericire, evidențiază decalajul tot mai mare care există între poziția teoretică (1) a consumatorului și comportamentul său de zi cu zi.

2.3 Cu toate acestea, nu putem pierde din vedere faptul că, în vremuri de mare incertitudine economică, devine foarte complicată integrarea în mod constant în ecuația tradițională preț-produs (2) a unei variabile cum ar fi cea a impactului social și de mediu, cu atât mai mult dacă aceasta afectează prețul plătit de consumator. Nu putem totuși să nu constatăm că criza socioeconomică a coincis în timp cu criza de mediu și că nu se poate vorbi de una fără cealaltă. Altfel spus, așa cu afirma Jacques Delors, „criza valorilor se datorează faptului că trăim într-o lume în care totul se poate cumpăra”. Va fi necesară, prin urmare, reevaluarea valorilor noastre.

2.4 Din fericire, Uniunea Europeană dispune de un sistem de producție agroalimentară bazat pe înalte standarde sanitare, de mediu, sociale și de bunăstare animală, pe care le-am putea defini ca fiind un sistem de calitate integrală și care, fără îndoială, ne conferă o valoare adăugată în raport cu restul lumii, dar care generează și riscuri concurențiale.

2.5 Multe dintre aspectele constitutive ale calității integrale fac parte din legislație sau chiar din practicile industriei agroalimentare europene, și, prin urmare, sunt deja respectate la nivel de produs și de producător. Din nefericire, nu este și cazul a numeroase produse importate din țările terțe. Această diferență implică, tot mai mult, o mai mare discrepanță între prețurile produselor agricole din Uniunea Europeană și ale celor provenite din țările terțe, ducând la o scădere a competitivității celor dintâi.

2.6 În definitiv, această aspirație spre calitate – rezultat al unei vechi tradiții și al unui efort susținut orientat către excelență – trebuie, așa cum se întâmplă în prezent, să se transforme dintr-o amenințare concurențială într-o mai mare oportunitate de dezvoltare; pentru aceasta este necesară examinarea unor noi strategii care să evidențieze caracteristicile ce diferențiază modelul nostru de producție în raport cu altele și care să-l orienteze pe consumator în așa fel încât să prefere produsul european, punând un accent deosebit pe politicile de comunicare cu consumatorii, prin implementarea unei mari varietăți de canale și, în special, recurgând la TIC (tehnologiile informației și comunicațiilor), ca instrumente puternice de formare și informare a consumatorului (3).

2.7 În același timp, vor fi necesare ajutoare, atât tehnice cât și financiare, pentru a se avansa în continuare în cadrul modelului agricol multifuncțional, asigurându-se viabilitatea exploatațiilor agricole europene, prin prețuri echitabile pentru producători și menținerea locurilor de muncă stabile și de calitate, ceea ce este fundamental pentru perpetuarea modelului.

2.8 De asemenea, CESE subliniază că sporirea competitivității prin politicile privind calitatea agricolă și comunicarea cu consumatorii trebuie să fie însoțită de măsuri menite să reechilibreze lanțul de valoare agroalimentară, care face în prezent obiectul a numeroase denaturări ale prețurilor din cauza abuzurilor de poziție dominantă din partea anumitor operatori (4).

3.1 CESE și-a exprimat și în alte ocazii angajamentul față de dezvoltarea durabilă, ca o cale de urmat în vederea dezvoltării ecologice, economice și sociale în Uniunea Europeană. Acest angajament poate consolida modelul agricol european deja existent, modificând ideea actuală privind calitatea, potrivit căreia primează, practic, aspectele clasice de calitate intrinsecă a produsului (gust, aspect, mărime etc.), pentru a include și alte criterii, referitoare la mediul de producție, cum ar fi aspectele sociale, de mediu, sanitare și cele legate de siguranță și bunăstarea animală. Aceasta poate fi numită „calitate integrală”, bazată pe noi indicatori de excelență.

3.1.1 Ca exemple – fără a fi o listă exhaustivă sau restrictivă – se propun spre examinare diverse criterii sau indicatori (5):

3.2 În acest nou cadru al calității integrale, produsele europene se vor putea diferenția de cele fabricate în restul țărilor producătoare, dat fiind că, în prezent, produsele din UE îndeplinesc deja multe dintre criteriile menționate, datorită existenței reglementărilor europene și ale statelor membre mult mai stricte decât ale celorlalte țări producătoare. Problema rezidă în faptul că majoritatea aspectelor reglementate nu sunt cunoscute de consumator, ceea ce explică faptul că acestea nu sunt luate în calcul în momentul alegerii produsului, cu atât mai mult în cazul în care consumatorul nu este convins de veridicitatea afirmațiilor. De aceea, va fi necesară formarea și informarea consumatorului pentru a promova o creștere a cererii de produse cu cele mai bune caracteristici.

3.3 Nu este menționată siguranța alimentelor, întrucât nu este vorba de un simplu criteriu de excelență ci, dimpotrivă, de un element absolut indispensabil pentru garantarea dreptului la sănătate al cetățenilor europeni. CESE își exprimă din nou consternarea în fața ușurinței cu care se autorizează încă importul alimentelor fără trasabilitate completă (fapt datorat interpretării îndoielnice pe care Comisia și statele membre o dau legislației alimentare) sau al alimentelor tratate cu produse de sinteză interzise în UE. Introducerea lor pe piață înseamnă înșelarea consumatorilor și o concurență neloială față de producătorii europeni.

4.1 În prezent, în lume apar diverse inițiative (6) pentru urmărirea traseului unui produs de-a lungul întregului său ciclu de viață. Există deja unele experiențe cu privire la sisteme, atât cu caracter obligatoriu (de exemplu, carnea de vită în UE), cât și voluntar (diverse lanțuri de distribuție sau inițiative de tipul „amprenta de carbon”).

4.2 CESE preconizează o nouă utilizare – în principiu, cu caracter voluntar – a acestui instrument în domeniul calității, prin includerea diverselor aspecte sau indicatori sociali și de mediu aferenți produsului, pentru a înlesni informarea consumatorului. Prin urmare, propune ca acest instrument puternic și fiabil, însoțit de certificările sau verificările corespunzătoare, să permită consumatorului să ia deciziile de cumpărare în cunoștință de cauză și pe baza unor date reale și corecte.

4.3 Vor trebui create mecanismele necesare pentru a face vizibili indicatorii aferenți; aceste mecanisme pot îmbrăca forme variate, de la informarea clasică prin etichete – fie de tip „scală de evaluare” (cum este eticheta de eficiență energetică), logo (eticheta ecologică, denumirea de origine) sau mențiune (produs reciclabil) –, până la utilizarea TIC.

5. Potențialul tehnologiilor informației și comunicațiilor în informarea consumatorilor privind calitatea produselor agricole

5.1 Până în prezent, principala sursă de informare a consumatorului privind produsul a fost eticheta. Deși rolul fundamental al etichetei pentru transparența informației este recunoscut, indicațiile voluntare sau obligatorii care apar în acest spațiu restrâns sunt tot mai numeroase, ceea ce poate reduce vizibilitatea și gradul de înțelegere a mesajelor, nu doar prin acumularea acestora, ci și prin complexitatea unora dintre ele; un exemplu clar îl reprezintă codul ouălor, care cuprinde informații privind metoda de creștere, țara de origine și numărul de identificare al producătorului.

5.2 În plus, produsele agricole au o caracteristică importantă, și anume ritmul lor crescut de rotație în raioane, cauzat atât de caracterul sezonier al produselor, cât și de variabilitatea furnizorilor de-a lungul anului sau chiar al campaniei agricole.

5.3 Pe de altă parte, numeroși cetățeni sunt deja familiarizați cu tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), iar acestea au evoluat considerabil, atât în materie de capacitate de interpretare și stocare a informației (de exemplu, codurile QR) (7), cât și de cost. Din punctul de vedere al informării consumatorilor, trebuie analizată abilitarea dispozitivelor personale existente (cum ar fi telefoanele mobile), precum și utilizarea ex profeso a dispozitivelor situate chiar în magazin (ecrane tactile LCD), cum ar fi utilizarea internetului înainte și după realizarea achiziției.

5.4 Țări cum ar fi Italia utilizează deja aceste tehnologii pentru îmbunătățirea sistemelor de informare a consumatorului și de acreditare a calității produselor:

5.5 Având în vedere aceste considerente, CESE propune examinarea potențialului TIC pentru îmbunătățirea informării consumatorilor, în special al celor care ar putea fi utile în procesul de cumpărare, întrucât, de cele mai multe ori, consumatorul decide ce cumpără în fața raionului.

6.1 Extinderea sferei de aplicare a etichetei ecologice a UE („floarea europeană”) la produsele alimentare

6.1.1 Eticheta europeană este simbolul distinctiv al calității în domeniul protecției mediului. Punctul de plecare pentru stabilirea criteriilor de calitate în domeniul mediului pe care trebuie să le îndeplinească un produs sau un serviciu având eticheta ecologică a UE rezidă în analizarea ciclului de viață, astfel încât să se garanteze că produsul îndeplinește criteriile de mediu de-a lungul întregii sale vieți utile.

6.1.2 După realizarea studiului preconizat de Comisie (8) (înainte de 31 decembrie 2011), CESE se va pronunța în această privință, acordând o atenție deosebită la două aspecte importante:

6.1.3 Printre avantaje s-ar număra faptul că consumatorul ar putea cunoaște simbolul, dat fiind că el este prezent pe alte produse, precum și existența unor criterii mai ample decât cele ale producției ecologice.

6.1.4 CESE propune Comisiei ca, în cadrul studiului care va fi realizat, să se analizeze posibilitatea includerii unor criterii socio-economice pentru produsele alimentare (cum ar fi bunăstarea animală, egalitatea de șanse etc.), ca experiment-pilot pentru întregul sistem, fără a depăși cadrul stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1980/2000, care reglementează eticheta ecologică.

6.2 Includerea criteriilor sociale și de mediu în diversele norme de calitate care există în prezent

6.2.1 Așa cum se știe și cum CESE a afirmat în repetate rânduri, există numeroase regimuri de calitate a produselor agricole în UE, precum și un evantai larg de etichete și certificări private care au, printre altele, următoarele obiective comune:

6.2.2 Marea diversitate de sisteme de referință, publice sau private, care există în prezent în câmpul de acțiune al Uniunii Europene, duce la diluarea considerabilă a obiectivelor citate și poate genera rezultate contrare celor urmărite inițial, cu următoarele consecințe:

6.2.3 În acest sens, ar fi interesant ca UE să promoveze acțiuni de simplificare și reducere a numărului de regimuri de calitate a produselor agricole de pe teritoriul său.

6.2.4 Cu ocazia acestei unificări a regimurilor sau criteriilor, CESE propune Comisiei să promoveze includerea criteriilor sociale și de mediu în regimurile oficiale de certificare existente (sau să le modifice): eticheta privind agricultura ecologică, denumirile de origine protejate (DOP), indicațiile geografice protejate (IGP), specialitățile tradiționale garantate (STG) etc., ca exigențe minime spre îndeplinire.

6.2.5 În unele cazuri, este necesară, de asemenea, includerea acestor indicatori de excelență în normele de comercializare, în special când aceștia sunt integrați parțial (cum ar fi posibilele mențiuni rezervate facultative pentru produsele „montane” sau „cu emisii scăzute de carbon”) (9).

6.2.6 În cazul certificărilor private, ar fi oportun ca UE să stabilească niveluri minime care trebuie respectate de toate normele, incluzând și indicatori sociali și de mediu, și să promoveze armonizarea și unificarea diverselor tipuri de certificări: se poate lua ca exemplu norma COSMOS (http://www.cosmos-standard.org), în care au fost contopite diverse entități de certificare din Europa pentru a se crea un sistem de referință unic pentru certificarea produselor cosmetice naturale și ecologice, pe baza unor reguli simple bazate pe principiile prevenirii și siguranței la toate nivelurile producției, de la obținerea materiei prime până la produsul final. Această certificare este valabilă din aprilie 2010.

6.3 Crearea unui nou sistem de certificare voluntară privitor la aspectele sociale și de mediu

6.3.1 Este vorba de promovarea unui nou sistem de certificare de excelență, care să ia în considerare aspectele sociale și de mediu, asigurând minimizarea efectelor asupra mediului ale produselor agricole de-a lungul întregului lor ciclu de viață și respectarea criteriilor sociale, cum ar fi principiile egalității, al remunerării echitabile sau al echilibrului în cadrul lanțului de valoare.

6.3.2 Acest sistem ar include adăugarea de noi informații pe etichetă, dar ar diferenția acele produse (sau producători) care se disting prin comportamente sociale și de mediu exemplare. În prezent, diverse organisme publice și private analizează posibilitatea creării acestor sisteme.

6.3.3 Noul sistem va trebui să satisfacă exigențele stabilite de seria de standarde ISO 1402X, printre care se numără caracterul exact, verificabil, pertinent și fiabil. În faza de creare va fi necesară analizarea diverselor principii directoare, și anume:

7.1 Deși Comitetul s-a pronunțat deja asupra neutilizării mărcii bazate pe „criterii UE” (NAT/413) (10), este necesară promovarea valorilor de calitate (extinsă la aspectele de mediu) a produselor agricole europene, în vederea îmbunătățirii poziției acestora față de produsele din țările terțe.

7.2 CESE solicită Comisiei să promoveze mijloace și instrumente de comunicare specifice pentru sectorul agroalimentar, care să pună în valoare calitatea produselor europene, pe baza acordului cu părțile interesate. În acest sens, păstrând proporțiile, în alte sectoare există deja elemente de identificare care îl orientează pe consumator către produsele de calitate, cum ar fi eticheta de eficiență energetică (care identifică și clasifică produsele în funcție de eficiența lor energetică și care a dus către o orientare clară a producătorilor spre produsele mai eficiente) sau inscripția (respectarea normelor de siguranță pentru vânzarea unui produs în Europa, care obligă importurile din țările terțe să îndeplinească normele europene).

7.3 Trebuie, de asemenea, să se facă progrese pe calea informării privind calitatea (care este de cele mai multe ori obligatorie), prin campanii de informare care să utilizeze un leitmotiv sau un slogan însoțite de unele din caracteristicile principale ale calității produsului. Aceste campanii pot fi de tip general (cum ar fi campania pentru produsele biologice/ecologice) sau specifice, pentru un produs sau grup de produse.

8.1 În Cartea verde din 7 februarie 2001 privind politica integrată a produselor se preconiza deja integrarea măsurilor pentru fabricarea de produse neagresive față de mediu, utilizându-se toate instrumentele administrative, de la achiziționare până la informare, trecând printr-un regim de impozitare diferențiat. În Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă se abordează aceeași temă, acordându-se însă o atenție deosebită produselor industriale, fără a se face practic vreo referire la produsele agricole.

8.2 Printre alte aspecte, ar trebui acordată mai multă atenție potențialului achizițiilor publice (în prezent, nu se concentrează decât pe conceptele de agricultură ecologică sau integrată și bunăstare animală), precum și stimulentelor pentru o producție responsabilă (subvenționând produse care respectă cerințele sociale și de mediu) și informării consumatorilor. În această privință, trebuie subliniată necesitatea includerii indicatorilor de excelență ca referință a unui produs de calitate. În prezent, majoritatea consumatorilor asociază încă noțiunea de calitate cu aspectul plăcut al unui produs sau cu alte calități intrinsece ale acestuia. De asemenea, pentru unii consumatori, un produs generat de agricultura ecologică este automat un produs excelent din punct de vedere social și de mediu, ceea ce nu este întotdeauna adevărat.

8.3 Doar prin intermediul interacțiunii acestor elemente de interferență între cerere și ofertă va fi posibilă eliminarea dihotomiei dintre poziția etică și comportamentul real, atât în rândul consumatorilor, cât și al producătorilor și al distribuitorilor.

8.4 În sfârșit, CESE propune efectuarea unei analize de impact pentru identificarea posibilelor avantaje și dezavantaje pe care le prezintă introducerea măsurilor propuse pentru modelul agricol comunitar.

Bruxelles, 28 aprilie 2010

Președintele Comitetului Economic și Social European

Mario SEPI

(1) Sondajul Eurobarometru publicat în iulie 2009 arată că patru din cinci europeni declară că țin seama de repercusiunile asupra mediului ale produselor pe care le cumpără și se declară în favoarea punerii în aplicare a unor măsuri care să îmbunătățească performanța de mediu a produselor.

(2) În cadrul procesului de cumpărare, decizia este condiționată atât de caracteristicile intrinsece ale produsului, cum ar fi aspectul, notorietatea, proprietățile nutriționale etc., cât și de factori proprii consumatorului, cum ar fi timpul de care dispune, distanța etc.

(3) Înțeles în sens amplu, adică incluzându-i pe consumatorii potențiali, și anume pe elevii de școală, și extinzând către acest domeniu instrumentele de educare a consumatorului.

(4) Comunicarea COM(2009) 591 „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa”.

(5) Lista are doar caracter de exemplu, permițând ilustrarea diverselor tipuri de indicatori pentru diverse aspecte ale calității integrale. În funcție de tipul de produs și de gradul de manipulare va fi necesară stabilirea unor indicatori specifici.

(7) Codul QR (Quick Reference) este un cod de bare sau tipar grafic care conține date și permite, prin intermediul unui dispozitiv mobil cu cameră de luat vederi sau printr-o webcam, citirea codului și expunerea datelor conținute de acesta.

(8) Potrivit dispozițiilor articolului 6 din proiectul de propunere de revizuire a Regulamentului privind etichetarea ecologică [Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 aprilie 2009 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de etichetare ecologică [COM(2008) 0401 – C6-0279/2008 – 2008/0152(COD)].

(9) Comunicarea COM(2009) 234 privind politica în domeniul calității produselor agricole.