Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2003/71/CE privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi 2004/109/CE privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată

La 14 octombrie 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2003/71/CE privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi 2004/109/CE privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată

La 3 noiembrie 2009, Biroul Comitetului a însărcinat Secţiunea pentru uniunea economică şi monetară şi coeziune economică şi socială cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

În cea de-a 460-a sesiune plenară, care a avut loc la 17 şi 18 februarie 2010 (şedinţa din 18 februarie 2010), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 156 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 4 abţineri.

1.1 Propunerea de directivă urmăreşte integrarea în actuala legislaţie comunitară a două principii considerate acceptabile prin esenţa lor: a) calitatea informaţiilor este un element determinant pentru capacitatea concretă de sprijinire a opţiunilor de investiţii ale operatorilor, în special ale celor mici; b) creşterea eficienţei gestionării informaţiilor poate fi realizată prin eliminarea redundanţei lor şi, ca atare, a costului lor de producţie.

1.2 Aplicarea concretă a acestor două principii întâmpină obstacole obiective, dată fiind dificultatea de a măsura calitatea, mai ales atunci când este vorba de informaţii. În plus, trebuie observat că mecanismele specifice de diseminare a informaţiilor pe pieţele financiare (ce pot fi definite drept osmotice) şi efectele transversale pe care acestea le generează între diverşii agenţi economici interesaţi de o investiţie (aşa numitul efect semnal) asigură apariţia unor diferenţe adesea semnificative între costul de producţie al informaţiei şi beneficiile (inclusiv economice) care rezultă de aici.

1.3 De aceea, rezolvarea problemelor de calitate şi de eficienţă financiară ale furnizării informaţiilor trebuie abordată în comun, ţinând seama de faptul că cel mai bun stimul pentru producerea unei informaţii de calitate de către emitentul de valori mobiliare este să poată conta pe nişte beneficii economice cel puţin egale cu costurile pentru producerea informaţiilor. Evaluarea economică a informaţiei trebuie să ţină seama de faptul că dacă informaţiile sunt transparente, costul colectării de capital scade; dacă informaţiile nu sunt transparente, costul colectării creşte (aşa-numita primă pentru riscul divulgării informaţiilor). Ca atare, CESE speră că se va găsi o soluţie la asimetriile de informaţie, astfel încât să se reducă costul colectării capitalurilor, prin reducerea primei legate de riscul divulgării informaţiilor, îmbunătăţind astfel eficienţa întreprinderilor europene în privinţa colectării capitalurilor.

1.4 O parte considerabilă (circa 3/4) din diferenţa dintre costurile şi beneficiile informării depinde de mecanismele structurale prin care sunt difuzate informaţiile către operatorii de pe piaţă, în timp ce doar o parte mai mică (circa 1/4) depinde de informaţiile netransmise de instituţia emitentă. Propunerea de directivă prezintă soluţii destinate reducerii primeia din cele două părţi ale riscului informativ şi trebuie salutată ca o evoluţie pozitivă. CESE doreşte doar să sublinieze că economiile considerabile care ar trebui să rezulte de aici nu ar trebui să dăuneze calităţii informaţiilor transmise, în caz contrar intervenţia fiind contraproductivă.

1.5 Conţinutul propunerii evidenţiază de asemenea un aspect al problemei care rămâne nerezolvat. Cerinţa de a face ca informaţiile să fie accesibile investitorilor nespecializaţi se află în contradicţie cu cerinţa ca aceştia să primească toate elementele necesare pentru a selecta investiţiile, aspect ce presupune utilizarea inevitabilă a detaliilor tehnice. O soluţie preferată de CESE constă în crearea unei pieţe a „intermediarilor de informaţii”, alta decât cea a intermediarilor mai tradiţionali de capitaluri şi de riscuri (în mod normal, bănci, societăţi de gestiune, intermediari specializaţi în produse derivate etc.). După modelul unor experienţe realizate în alte ţări şi alte situaţii, CESE sugerează, inclusiv pentru fazele de plasare şi în completarea propunerilor cuprinse în documentul la care se referă prezentul aviz, introducerea unor forme juridice specifice de delegare (asemănătoare cu sistemul de vot prin procură) şi recunoaşterea specialiştilor în informaţii financiare (după modelul family office de gestionare a patrimoniului), printr-o reglementare specifică.

2.1 Comisia Europeană acordă o mare importanţă chestiunii transparenţei informaţiilor de pe pieţele financiare, aşa cum o dovedesc intervenţiile sale constante în domeniul normativ. Într-adevăr, propunerea COM(2000) 126 reprezintă începutul unui deceniu în care se urmăreşte asigurarea unei reglementări clare şi transparente în interiorul Uniunii în ceea ce priveşte codificarea proceselor de admitere a valorilor mobiliare la cota oficială şi a informaţiilor ce trebuie publicate. Cu propunerea de directivă care face obiectul prezentului aviz, acest proces intră într-o nouă fază evolutivă, care vizează îmbunătăţirea aplicării regulilor de transparenţă a informaţiilor prin reducerea şi simplificarea anumitor aspecte ale publicării prospectelor informative.

Orientarea reglementărilor comunitare a suferit mutaţii progresive în cursul deceniului 2000-2010.

2.2.1 În Directiva 2001/34, interesul prioritar era concentrat pe cantitatea de informaţii pe care emitenţii de valori mobiliare sunt obligaţi să le transmită investitorilor, plecând de la premisa că eficienţa plasamentelor pe pieţele financiare se află în corelaţie directă cu acest aspect. Această abordare a fost în general împărtăşită de CESE în avizul său din 29 noiembrie 2000 (raportor: dl LEHNHOFF, votat cu 112 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere), în care sublinia totuşi necesitatea ca informaţiile destinate investitorilor să fie prezentate în mod simplu şi clar.

2.2.2 În cursul anului 2003, interesul se deplasează către utilizarea informaţiilor de către operatori, cu iniţiative legislative destinate completării textului original al Directivei 2001/34. Directiva 2003/6 a reglementat cazurile de utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale (aşa-numitul insider dealing), în special cele care ar putea duce la manipularea echilibrelor pieţelor financiare şi, ca atare, la reducerea încrederii consumatorilor. Trebuie însă precizat că această reglementare se referă la emitenţi şi la autorităţile de control, acordând mai puţină importanţă impactului pe care utilizarea informaţiilor îl poate avea asupra comportamentului investitorilor. În consonanţă cu această abordare, Directiva 2003/71 urmărea să definească criteriile de redactare a prospectului care trebuie publicat în caz de ofertă publică sau de admitere a valorilor mobiliare la negocierea instrumentelor financiare.

2.2.3 Directiva 2004/109 modifică textul Directivei 2001/34 în ce priveşte modalităţile tehnice de informare a investitorilor de către emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la negocierea pe o piaţă reglementată, în scopul armonizării şi integrării pieţelor financiare europene şi a serviciilor financiare aferente. Avizul CESE care a precedat această directivă, adoptat la 10 decembrie 2003 (raportor: dl SIMON, 110 voturi pentru şi o abţinere) salută propunerile tehnice ale documentului, subliniind însă posibilitatea ca mecanismele excesiv de rigide să ridice în mod exagerat costul de producţie al informaţiilor obligatorii, inducând astfel riscul ca emitenţii mai mici să renunţe din motive economice la deplina transparenţă a informaţiilor.

2.2.4 În 2005, în schimb, completarea reglementării s-a concentrat asupra organismelor de reglementare a informaţiei privind pieţele, prin intervenţii referitoare la organizarea comitetelor competente pentru serviciile financiare. Obiectivul era ca legiuitorii şi autorităţile de reglementare din Europa să capete mijloacele de a reacţiona mai eficient şi mai repede la evoluţiile pieţelor financiare (în special cele legate de schimbările tehnologice). CESE a adoptat la 31 martie 2004 un aviz favorabil pe marginea acestui document al Comisiei (raportor: dna FUSCO, 95 de voturi pentru şi 2 abţineri).

2.3 Propunerea de directivă care face obiectul prezentului aviz are drept obiectiv principal îmbunătăţirea aplicării celor două Directive, 2003/71 şi 2004/109, aducând câteva simplificări procedurale, pentru ca informaţiile financiare să fie mai compatibile cu nevoile aşa-numitului investitor de retail şi pentru ca eficienţa şi competitivitatea internaţională a emitenţilor rezidenţi în Uniune să crească. Prin urmare, spre deosebire de intervenţiile de până acum, propunerea de directivă prezentă urmăreşte să se concentreze pe aspectul calităţii informaţiilor financiare.

2.4 CESE consideră că producerea unei mari cantităţi de informaţii nu este întotdeauna compatibilă cu calitatea acestor informaţii. Acest lucru creează probleme de natură economică, pentru că se presupune că există o legătură mai mare între costurile informaţiei financiare şi cantitatea de prospecte informative ce trebuie produse, decât între cele dintâi şi calitatea conţinutului acestor prospecte. Această propunere de directivă ar putea determina economisirea a peste 300 de milioane de euro pe an, intervenind asupra unui ansamblu de mecanisme care provoacă suprapunerea unor faze ale proceselor de difuzare a informaţiei.

2.5 Un aspect de mare interes este reprezentat de necesitatea de a dispune de pieţe capabile de vehicularea unor doze de informaţii potrivite din punct de vedere cantitativ şi calitativ, la un cost acceptabil pentru investitori. Recente studii empirice efectuate de Universitatea Ca' Foscari din Veneţia au demonstrat că riscul de a dispune de o informaţie greşită (aşa-numitul risc informativ) a contribuit într-o proporţie de 37 % la volatilitatea pieţelor bursiere europene în ultimii 15 ani, fără deosebire semnificativă între diferitele sectoare de piaţă. Aceleaşi studii arată în mod surprinzător că mai bine de 3/4 din riscurile informative se datorează mecanismelor de difuzare a informaţiilor între operatorii de pe piaţă, în timp ce doar restul de 1/4 este datorat distorsiunilor în procesele de comunicare ale emitenţilor. Această constatare este legată de trăsăturile economice ale informaţiei financiare, caracterizate de costuri de producţie ridicate şi de preţuri scăzute pentru transmiterea către terţi, o consecinţă directă a absenţei unei clauze de exclusivitate mutuală în modul de utilizare. Acest fenomen ar putea duce în mod inerent la scăderea calităţii informaţiei şi a mecanismelor de difuzare a acesteia, sporind totodată cantitatea de informaţii, adesea redundante.

2.6 Ca atare, CESE consideră oportună orice intervenţie care urmăreşte reglementarea proceselor economice de producere şi de difuzare a informaţiilor, cu condiţia ca aceasta să poată contribui într-adevăr la îmbunătăţirea calităţii informaţiilor disponibile pe pieţele financiare, astfel încât investitorii să poată selecta mai uşor investiţiile, ceea ce ar putea contribui la reducerea costului aprovizionării cu resurse financiare a emitenţilor de valori mobiliare admise la tranzacţionare.

3.1 Propunerea de directivă este alcătuită din cinci articole, dintre care primele două se referă la modificarea Directivei 2003/71/CE (articolul 1 din propunere, care aduce o modificare mai importantă) şi a Directivei 2004/109/CE (articolul 2 din propunere, mai succint). Celelalte trei articole sunt de sprijin, dat fiind că se referă la: transpunere (art. 3), intrarea în vigoare (art. 4) şi destinatari (art. 5).

3.2 Analize şi observaţii privind conţinutul articolului 1 din propunerea de modificare a Directivei 2003/71/CE

3.2.1 Propunere de modificare a art. 1 alineatul (2) literele (h) şi (e) şi a art. 3 alineatul (2) litera e). Adăugarea alineatului (4) la articolul 1

3.2.1.1 Noul text precizează înainte de toate că plafoanele stabilite pentru aplicarea reglementării se referă la ansamblul investiţiilor efectuate pe tot teritoriul Uniunii Europene. Precizarea este binevenită, mai întâi pentru a evita fenomenele de eludare prin descompunerea unei operaţii economice unice în mai multe operaţii independente din punct de vedere juridic şi aparţinând unor contexte juridice diferite. CESE subliniază de asemenea că această precizare este necesară pentru a putea împiedica eventualele abateri în distribuirea informaţiilor la nivelul diverselor teritorii şi înmulţirea costurilor care ar putea rezulta de aici, cu consecinţe foarte mari asupra operaţiilor de valoare mai mică.

3.2.1.2 În continuare sunt indicate noile limite de aplicare ale directivei, pentru a ţine seama de contextul actual al pieţelor financiare. Pentru a evita ieşirea din actualitate a limitelor, se propune să se delege în mod direct Comisiei competenţa de a le adapta la condiţiile pro tempore care ar putea fi necesare pentru a asigura difuzarea informaţiilor pe pieţele financiare. CESE este de acord cu necesitatea de a facilita adaptarea limitelor la condiţiile de pe piaţă, dar sugerează ca modificările adoptate de Comisie să se bazeze pe propunerile autorităţilor de control şi de supraveghere a pieţelor şi ale intermediarilor financiari, dat fiind că activitatea acestora din urmă poate asigura o monitorizare constantă a nevoilor efective de pe pieţe.

3.2.2 Propunere de modificare a art. 2 alineatul (1) litera (e) şi litera (m) punctul (ii)

3.2.2.1 Propunerea urmăreşte să alinieze definiţia investitorilor calificaţi la cea din Directiva 2004/39/CE privind pieţele instrumentelor financiare (MiFID). CESE este favorabil acestei propuneri, în măsura în care contribuie la o mai mare omogenitate a cadrului normativ al Uniunii Europene.

3.2.2.2 În cazul instrumentelor financiare (altele decât cele de capital) cu o valoare nominală mai mică de 1 000 EUR, propunerea stabileşte criteriile de definire a cadrului teritorial, restrângându-l la statele membre în care emitentul îşi are sediul social, la cele în care creanţa a fost admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau la cele în care creanţa este oferită publicului. CESE aprobă intenţia Comisiei de a simplifica procedurile, evitând multiplicarea costurilor legate de elaborarea mai multor prospecte în acelaşi timp. În acest sens, trebuie observat că valoarea de piaţă a titlurilor mobiliare diferă semnificativ de valoarea lor nominală, care are adesea doar o funcţie juridică, destinată să determine proporţia de participare la o iniţiativă. În consecinţă, nu toate titlurile au o valoare nominală, anumite sisteme juridice autorizând emisia de titluri fără valoare nominală, mai ales în cazul titlurilor altele decât cele de capital. Ca atare, CESE sugerează completarea propunerii prin înlocuirea tuturor referinţelor la valoarea nominală prin sintagma valoare de piaţă (sau de investiţie), pentru titlurile de capital, şi prin valoare subiacentă, pentru titlurile altele decât cele de capital.

3.2.3.1 Propunerea prevede posibilitatea ca intermediarii însărcinaţi cu plasamentul să utilizeze prospectul informativ original al emitentului, dacă este conform reglementărilor europene, evitând astfel costurile legate de redactarea unor documente suplimentare. În principiu, CESE este de acord cu această propunere şi cu motivaţiile acesteia, dar sugerează o mai bună explicare a modului în care noul text normativ se aplică, în special în cazul în care un intermediar îşi are sediul într-o ţară terţă şi face un plasament într-o ţară alta decât cea a emitentului.

3.2.3.2 De asemenea, CESE avertizează că eventuala utilizare de către un lanţ la nivel de retail (retail cascade) a posibilităţilor discutate la punctul 2.2.3.2 nu trebuie să intre în contradicţie cu uzura morală rapidă a informaţiilor financiare. În consecinţă, se propune ca, la publicarea unui prospect, autorităţile de control şi supraveghere a pieţelor de care aparţine emitentul (sau, în caz alternativ, intermediarii) să stabilească un termen de valabilitate a prospectului, dincolo de care este obligatorie actualizarea sa, în ipoteza în care operaţia care a justificat publicarea prospectului mai este de actualitate.

3.2.4.1 Propunerea constă în extinderea exceptării prevăzute de textul aflat în prezent în vigoare la sistemele de acţionariat pentru angajaţii societăţilor necotate pe o piaţă reglementată (deci inclusiv cele ale căror valori sunt cotate pe pieţele din afara UE). Obiectivul acestei propuneri este eliminarea diferenţelor de tratament dintre diferitele categorii de societăţi (cele cotate în UE în raport cu cele necotate sau cu cele cotate în afara UE) şi limitarea costurilor legate de plasamentele rezervate agenţilor care, în calitatea lor de angajaţi, sunt deja informaţi în legătură cu riscul investiţiei.

3.2.4.2 CESE este de acord cu intenţia de reducere a costurilor, dar subliniază că operaţiile de plasare a titlurilor destinate angajaţilor ar putea să reprezinte în sine o informaţie relevantă pentru investitorii care operează pe aşa-zisa piaţă secundară, mai ales când sunt luate în considerare grupurile internaţionale. Prin urmare, CESE doreşte ca extinderea exceptării să fie însoţită de revizuirea reglementării privind transparenţa pieţelor. Revizuirea directivei privind transparenţa ar putea fi propusă de CESE într-un aviz din proprie iniţiativă specific.

3.2.5 Propunere de modificare a art. 5 alineatul (2), a art. 6 alineatul (2) şi a art. 7

3.2.5.1 Propunerea de directivă sugerează să se acorde mai multă importanţă rezumatului documentului, ţinând seama de marea atenţie acordată în special de aşa-zişii investitori de retail. În cazul unei redactări greşite a rezumatului, redactorul poate fi făcut responsabil din punct de vedere juridic; cu toate acestea, propunerea precizează că numărul de cuvinte utilizate în acest document nu este un indicator fiabil al valorii sale informative, mai importantă fiind includerea informaţiilor-cheie.

3.2.5.2 CESE împărtăşeşte ideea că numărul de cuvinte nu poate fi un indicator suficient al valorii informative a rezumatelor prospectelor, însă consideră că propunerea de directivă ar trebui să fie mai clară în a stabili criteriile de clasificare a celor mai importante informaţii. Dat fiind că este necesar ca investitorii să evalueze o investiţie pe baza raportului dintre nivelurile de risc şi de randament prognozate, informaţiile-cheie ar trebui să fie cele care ar avea cel mai mare efect asupra profilului de risc al investiţiei, ceea ce este în sine greu de apreciat. De aceea, se propune ca informaţiile-cheie să fie identificate pe baza impactului lor potenţial, măsurat prin indicatorii-standard deja prevăzuţi de alte reglementări comunitare, precum valoarea la risc (VAR – value-at-risk). Soluţia tehnică alternativă şi simplificatoare recomandată de CESE este obligaţia indicării valorii la risc în rezumatul prospectului.

Propunerea de modificare urmăreşte să adapteze costurile de redactare a prospectului informativ la dimensiunea emisiunii şi în cazul emisiunii de drepturi. Aşa cum se ştie, costurile de producere a prospectului nu sunt adaptate perfect la dimensiunea operaţiei financiare, de aceea operaţiile mai mici suportă o sarcină disproporţionată. În schimb, în cazul emisiunilor de drepturi, poate fi justificată reducerea obligaţiilor în virtutea faptului că „acţionarii existenţi au luat deja decizia iniţială de a investi în societate, pe care ar trebui să o cunoască destul de bine”.

CESE salută intenţia de a reduce incidenţa cheltuielilor fixe ale prospectului în raport cu dimensiunea operaţiei financiare, dat fiind că este un criteriu care poate fi măsurat în mod obiectiv. În schimb, CESE consideră restrictiv argumentul care justifică reducerea obligaţiilor privind emisiunea de drepturi, pentru că emisiunea are loc adesea înaintea negocierii drepturilor cu operatorii care, nefăcând parte din acţionariatul societăţii în momentul emisiunii, ar putea să aibă doar un acces asimetric la informaţii. În ambele cazuri, aşa cum s-a văzut mai sus, introducerea obligatorie a unei menţiuni VAR pentru investiţie ar permite reducerea costurilor de redactare a prospectului fără a influenţa în mod semnificativ valoarea informativă a versiunii rezumate a documentului.

În articolul 8 se propune omiterea informaţiei privind garantul emisiunii în cazul în care acesta este un stat, pentru a se reduce costurile totale ale tranzacţiei. În principiu, CESE aprobă această propunere, dar sugerează ca prospectul să menţioneze cel puţin ultima notare a garantului, dat fiind că această informaţie diferă de la ţară la ţară, chiar şi în echivalent valutar, şi că garanţia poate fi asigurată de organe de stat cu credibilitate financiară autonomă şi, eventual, de societăţi de securitizare publice, special constituite.

Propunerea constă în prelungirea la 24 de luni a valabilităţii prospectului (faţă de 12 luni, cât este acum). CESE confirmă cele spuse mai sus şi anume că natura informaţiei financiare nu permite codificarea rigidă a duratei valabilităţii unei informaţii; de aceea, Comitetul sugerează păstrarea duratei actuale de 12 luni, acordându-se însă autorităţilor de supraveghere a pieţelor financiare posibilitatea de a o prelungi cu 12 luni la cererea motivată a emitentului.

3.2.9 Propunere de modificare a art. 10, a art. 11 alineatul (1), a art. 12 alineatul (2) şi a art. 14 alineatul (4)

3.2.9.1 CESE aprobă propunerea de eliminare a art. 10 din directivă, în măsura în care obligaţia în vigoare de publicare a tuturor informaţiilor deja făcute publice în ultimele 12 luni generează o creştere inutilă a costurilor pentru emitent, fără niciun avantaj pentru investitorul care, având la dispoziţie mijloacelor moderne de informare, poate consulta uşor prospectele anterioare (ţinând seama de modificarea prevăzută la art. 14, care propune extinderea obligaţiei de publicare pe internet în termenele normale de prescriere).

3.2.9.2 Propunerile de modificare a articolelor 11 şi 12 rezultă din abrogarea articolului 10 şi nu suscită obiecţii, cu excepţia observaţiilor de la punctul precedent.

3.2.10.1 Propunerea urmăreşte, înainte de toate, să stabilească momentul în care încetează obligaţia de informare, în special din cauză că momentul încheierii ofertei nu coincide întotdeauna cu începutul negocierii: propunerea sugerează să se aleagă primul din cele două momente, cel care a avut loc mai întâi. CESE consideră că propunerea ar trebui completată cu obligaţia intermediarilor însărcinaţi cu plasamentul de a publica volumul de titluri negociate în perioada dintre încheierea ofertei şi începutul tranzacţiei. Datele privind volumul tranzacţiilor efectuate în acest răstimp (practică denumită un timp drept „piaţă gri”) vor trebui să fie atestate de o autoritate de supraveghere şi control şi să indice volumul total al tranzacţiilor dintre participanţii la operaţiunea de plasare.

3.2.10.2 În plus, propunerea prevede aceeaşi perioadă pentru exercitarea dreptului de retragere a angajamentului investitorilor, care este de două zile de la publicarea suplimentului de informaţie. CESE salută propunerea de armonizare a termenelor de exercitare a dreptului de retragere, dar propune introducerea obligaţiei de notificare a investitorilor care şi-au făcut cunoscut acceptul, printr-o adresă e-mail comunicată în acest scop.

Modificarea propusă pentru art. 18 al directivei aflate în vigoare, cu un conţinut foarte tehnic, permite notificarea mai rapidă a certificatului de aprobare a prospectului. Aceasta permite, în momentul publicării prospectelor, reducerea costurilor şi a riscurilor legate de erori tehnice, în special în statele în care mecanismul aşa-numitului „paşaport” nu funcţionează în totalitate. CESE aprobă această propunere de modificare.

3.3 Analize şi observaţii privind conţinutul articolului 2 din propunerea privind Directiva 2004/109/CE

Modificările propuse la articolul 2 urmăresc să coreleze dispoziţiile abordate la punctele precedente cu textul directivei analizate. CESE aprobă aceste modificări, sub rezerva observaţiilor menţionate la punctele precedente.

Bruxelles, 18 februarie 2010

Preşedintele Comitetului Economic şi Social European

Mario SEPI