4.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/61

1.

reaminteşte că schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai importante provocări politice cu care se confruntă omenirea. În acest sens, autorităţilor locale şi regionale le revine un rol-cheie în combaterea lor, nu în ultimul rând deoarece aceste autorităţi sunt cele care suportă, în cele mai multe cazuri, costurile sociale şi economice rezultate;

2.

subliniază că actuala criză economică nu trebuie să se transforme într-un argument pentru reducerea eforturilor, ci, dimpotrivă, să devină un argument în favoarea intensificării acţiunilor de combatere a schimbărilor climatice. Criza economică ar trebui să reprezinte o ocazie de a consolida cunoştinţele tehnice şi de a desfăşura activităţi orientate spre schimbările climatice;

3.

subliniază că numeroase autorităţi locale şi regionale contribuie deja în mod esenţial la succesul iniţiativelor privind politica energetică europeană şi politica climatică, jucând un rol crucial în punerea în aplicare a politicilor respective, prin măsuri în domenii cum sunt: transportul public, infrastructurile pentru transporturi şi energie, locuinţele, planificarea urbană, eficienţa energetică şi comunicarea publică;

4.

subliniază vulnerabilitatea regiunilor europene la schimbările climatice şi faptul că există mari diferenţe între capacităţile lor de adaptare, în special din cauza diferenţelor de dezvoltare socio-economică, de condiţii naturale şi de densitate a populaţiei; zonele montane; zonele costiere, regiunile ultraperiferice şi insulare, precum şi multe zone semiaride din bazinul mediteraneean sunt printre regiunile cele mai vulnerabile în faţa efectelor adverse ale schimbărilor climatice;

5.

este convins că măsurile politice de reducere a schimbărilor climatice vor avea un cost semnificativ mai redus decât costul estimat al schimbărilor în sine;

6.

consideră că o politică eficientă în domeniul climei poate preveni inegalităţile sociale care sunt o consecinţă a schimbărilor climatice;

7.

subliniază că tranziţia la o economie fără emisii de dioxid de carbon reprezintă un important pas înainte pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă, în special pentru autorităţile locale şi regionale;

8.

îndeamnă Uniunea Europeană să-şi intensifice eforturile la cel mai înalt nivel pentru a consolida coaliţia internaţională împotriva schimbărilor climatice şi pentru a garanta că acordurile post-Kyoto privind reducerea emisiilor vor fi încheiate pe baza unor valori-ţintă ambiţioase, transparente şi obligatorii din punct de vedere juridic.

9.

subliniază necesitatea de a asigura reprezentarea CoR în delegaţia UE la conferinţa CCONUSC COP 15 din Copenhaga, în decembrie 2009, ca voce a autorităţilor locale şi regionale.

10.

îşi exprimă preocuparea pentru faptul că în cel mai recent proiect al documentului de negociere al grupului de lucru ad-hoc privind acţiunea de cooperare pe termen lung în cadrul Convenţiei (AWG-LCA), deşi se recunoaşte importanţa eforturilor nivelurilor sub-naţionale de adaptare la schimbările climatice, nu se vorbeşte nimic despre rolul acestora în atenuarea efectelor sau în orice fel de viziune pe termen lung legată de modul de soluţionare a problemei schimbărilor climatice.

11.

solicită Comisiei Europene şi statelor membre să aplice principiul subsidiarităţii atunci când elaborează şi negociază o nouă politică pe teme care au legătură cu schimbările climatice şi care pot avea efecte semnificative asupra autorităţilor locale şi regionale şi asupra cetăţenilor, precum şi să asigure capacităţi financiare şi umane suficiente atunci când alocă sarcini diferitelor niveluri de guvernare;

12.

subliniază nevoia lansării unor campanii active de conştientizare, cu sprijinul deplin al autorităţilor locale şi regionale, care dispun de un canal de comunicare directă cu cetăţenii;

13.

astfel, salută angajamentul UE de a realiza sinergia eforturilor de atenuare a schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea, în conformitate cu Agenda de la Lisabona şi Acordul de la Gothenburg, dar solicită ca noua Strategie de la Lisabona post-2010 să renunţe la poziţia din prezent, când trei procese se desfăşoară în paralel, şi să urmărească un cadru unic de dezvoltare, care să acopere acţiunile sociale, economice şi de mediu ale UE;

14.

recomandă efectuarea unor investiţii substanţiale în infrastructura ecologică: o utilizare pe scară mai largă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) în administraţie; renovarea clădirilor vechi, publice şi private, în vederea sporirii performanţei energetice; adoptarea unor noi moduri de transport. Trebuie încurajată şi utilizarea unor sisteme de iluminat, încălzire şi răcire eficiente din punct de vedere energetic. De asemenea, este esenţial să se recurgă la achiziţii publice ecologice şi să fie sporită siguranţa aprovizionării cu energie;

15.

consideră că adaptarea şi atenuarea trebuie incluse în toate politicile UE existente, ca obiectiv explicit, inclusiv în politicile-cadru ale UE pentru agricultură şi dezvoltare rurală (inclusiv sub aspectul evitării despăduririlor), , transporturi, biodiversitate, gospodărirea apei şi gestiunea deşeurilor, precum şi în programele de finanţare din domenii precum politica de coeziune;

16.

solicită revizuirea bugetului, programelor, politicilor şi, în special, a legislaţiei esenţiale a UE post-2013, în lumina schimbărilor de parametri care vor apărea odată cu schimbările climatice;

17.

recomandă ca, pentru a da răspunsuri politice adecvate la schimbările climatice, să se examineze dacă trebuie elaboraţi noi indicatori de durabilitate şi dacă aceştia să fie luaţi în considerare ca parametri în noua generaţie a fondurilor structurale;

18.

subliniază că autorităţile locale şi regionale trebuie să fie pe deplin implicate în conceperea, dezvoltarea, adoptarea şi aplicarea strategiilor şi planurilor de acţiune naţionale privind schimbările climatice;

19.

îşi reiterează sprijinul politic deplin pentru Pactul primarilor – lansat de Comisia Europeană împreună cu Comitetul Regiunilor – ca răspuns al oraşelor la încălzirea globală, în care aceştia se angajează în mod oficial să reducă emisiile de CO2 mai mult decât prevăd obiectivele stabilite de UE pentru 2020, şi îi solicită Pactului să îşi manifeste deschiderea faţă de toate autorităţile subnaţionale relevante. Recomandă ca Pactul primarilor să fie dezvoltat în continuare şi să fie puse la dispoziţie resursele adecvate pentru dobândirea expertizei şi elaborarea de strategii adaptate nevoilor specifice ale autorităţilor locale;

20.

recomandă ca bugetul comunitar să fie construit astfel încât toate autorităţile locale şi regionale europene să fie la fel de bine pregătite a face faţă schimbărilor climatice şi să dispună de resursele necesare pentru a preveni cauzele şi a se adapta la consecinţe, în special în avantajul persoanelor şi agenţilor economici celor mai afectaţi de criză;

21.

consideră că principiul „poluatorul plăteşte” trebuie să fie aplicat in toate politicile comunitare legate de protecţia mediului şi climă, prin internalizarea costului de mediu al bunurilor şi serviciilor;

22.

sprijină principiul cooperării şi solidarităţii dintre statele membre, astfel cum este inclus în noul sistem UE de comercializare a cotelor de emisii (ETS) între statele membre mai avansate din punct de vedere tehnologic (care dispun de sectoare industriale cu eficienţă energetică superioară) şi cele mai puţin dezvoltate (ale căror economii prezintă consum mai mare de energie şi care trebuie să îşi accelereze creşterea economică);

23.

consideră că, în ciuda progreselor înregistrate, trebuie consolidate în continuare transparenţa şi fiabilitatea pe termen lung ale sistemului ETS şi trebuie urmărite atent efectele sociale şi de mediu ale măsurilor propuse, mai ales la nivel regional şi local;

24.

recomandă să se acorde atenţia cuvenită cerinţelor politicilor de dezvoltare regională şi ia notă de faptul că, pentru o transparenţă sporită şi o bună funcţionare a pieţei emisiilor de dioxid de carbon, unele instalaţii industriale ar putea fi supuse unor restructurări profunde, ajungându-se chiar la eliminarea din sistemul de producţie a instalaţiilor celor mai puţin eficiente sau a celor care se află deja în stare de criză; în acelaşi sens, recomandă sprijinirea activă a proceselor de reconversie industrială, precum şi a celor de reconversie profesională a lucrătorilor implicaţi;

25.

aminteşte că, pe lângă comercializarea cotelor de emisie, sunt necesare mari eforturi în special pentru a se realiza trecerea la moduri de transport mai ecologice. recomandă guvernelor naţionale să extindă infrastructurile feroviară şi fluvială şi să promoveze transportul intermodal în general;

26.

având în vedere dependenţa de petrol a sectorului de transporturi european, regretă că a doua revizuire strategică a politicii energetice nu prezintă, alături de pachetul privind eficienţa energetică, nicio propunere de creştere a eficienţei transporturilor, nici măcar în domenii cum sunt: transportul feroviar şi alte moduri de transport public, vehiculele eficiente din punct de vedere energetic, folosirea alternativă a automobilului de către mai multe persoane (car sharing), şofatul ecologic (eco-driving), acţiunile de convingere a unui număr mai mare de persoane să utilizeze bicicleta etc.;

27.

este de părere că politica energetică şi politica de protecţie a climei se află într-o strânsă relaţie şi trebuie armonizate, deoarece 80 % din emisiile de CO2 din Europa provin din producţia de energie.

28.

regretă faptul că nu a putut fi introdus un obiectiv obligatoriu de eficienţă energetică în Pachetul pentru energie şi schimbări climatice 2008, acest obiectiv reprezentând veriga lipsă în atingerea gradului necesar de reducere a CO2;

29.

subliniază existenţa unor diferenţe între progresele realizate în ultimii ani de oraşele şi regiunile din UE în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de CO2 şi a consumului energetic. Trebuie să se ţină seama de faptul că între statele membre şi în interiorul acestora, în special între zonele urbane şi cele rurale, există niveluri diferite de intensitate energetică în producţia şi consumul de energie, precum şi niveluri diferite ale emisiilor corespunzătoare de gaze cu efect de seră;

30.

consideră că planurile regionale de acţiune în domeniul schimbărilor climatice şi/sau cele privind energia durabilă pot asigura legătura între iniţiativele locale şi naţionale, care trebuie să introducă instrumente practice pentru a putea atinge valorile-ţintă: de asemenea, trebuie să se aloce fonduri adecvate;

31.

recomandă alocarea de resurse şi adoptarea de măsuri suplimentare, pe lângă utilizarea fondurilor structurale europene, ca instrumente utile de sprijinire a politicilor de adaptare şi a măsurilor de atenuare, cum sunt economisirea energiei şi utilizarea energiei din surse regenerabile în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel ar creşte sprijinul acordat politicii europene în domeniul climei;

32.

solicită o sporire a finanţării cercetărilor în domeniul tehnologiilor de captare a dioxidului de carbon, care ar trebui utilizate în combinaţie cu alte măsuri de atenuare, în vederea obţinerii unor reduceri considerabile şi atât de necesare ale emisiilor de gaze cu efect de seră;

33.

doreşte să se asigure că mecanismele de sprijin sunt accesibile producătorilor de energie din surse regenerabile, indiferent de nivelul lor, inclusiv instalaţiilor mici, şi consideră că, din motive de coerenţă, sprijinul pentru energia din surse regenerabile ar trebui orientat către reducerea utilizării combustibililor fosili;

34.

consideră că, prin promovarea energiei durabile şi a eficienţei energetice, Pactul primarilor poate stimula oraşele şi regiunile să efectueze schimbările necesare în vederea protejării celor mai vulnerabili cetăţeni, în special a celor care au venituri mici şi fixe, împotriva efectului preţurilor ridicate ale energiei şi a lipsei combustibilului; măsurile trebuie luate în aşa fel încât să se evite subvenţionarea consumului de energie şi să se permită acordarea de stimulente financiare cu valoare ridicată pentru a mări eficienţa energetică şi, dacă este posibil, pentru a reduce consumul energetic;

35.

susţine ferm necesitatea de a-i proteja pe cetăţenii vulnerabili în eventualitatea creşterii preţurilor în special la energia electrică, inclusiv prin acordarea de asistenţă pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a locuinţelor;

36. îşi mandatează preşedintele să transmită prezenta rezoluţie Preşedinţiei cehe şi celei suedeze, Comisiei Europene şi statelor membre, precum şi partenerilor din ONU.