[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 16.6.2009

COM(2009) 268 final

2009/0077 (COD)

Propunerea de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie {SEC(2009)776} {SEC(2009)777}

EXPUNERE DE MOTIVE

Scopul acestei propuneri a Comisiei este de a modifica Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului[1]

În sprijinul propunerii Comisiei există un document de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea impactului reexaminării Regulamentului (CE) nr. 998/2003.

Context juridic

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 998/2003, câinii, pisicile şi dihorii domestici de companie care călătoresc împreună cu proprietarul lor în alt stat membru trebuie să fie însoţite de un paşaport, sau de un certificat în cazul în care sunt importate şi să prezinte dovada unei vaccinări antirabice („regim general”). Începând cu 3 iulie 2011, identificarea electronică a câinilor, pisicilor şi dihorilor va fi obligatorie.

Pentru a ţine cont de situaţia specială din Irlanda, Malta, Suedia şi Regatul Unit în ceea ce priveşte rabia, Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede o perioadă de tranziţie pe parcursul căreia, intrarea câinilor şi pisicilor de companie în aceste state membre este supusă unor cerinţe mai stricte.

În cursul aceleiaşi perioade de tranziţie, Finlandei, Irlandei, Maltei, Suediei şi Regatului Unit li se permite supunerea intrării animalelor de companie pe teritoriul lor unor cerinţe suplimentare în ceea ce priveşte tenia Echinococcus şi căpuşele.

Iniţial, perioada de tranziţie a durat doar până la 3 iulie 2008. Astfel cum se recomandă prin raportul Comisiei adoptat la 8 octombrie 2007 în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003, perioada de tranziţie a fost prelungită până la 30 iunie 2010 prin Regulamentul (CE) nr. 454/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie, în vederea extinderii perioadei de tranziţie[2].

Problematica

În vederea stabilirii regimului care va fi aplicat de la 1 iulie 2010 pentru articolele 6, 8 şi 16 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003, astfel cum se solicită prin articolul 23 din regulamentul în cauză, Comisia a efectuat o evaluare a impactului pe baza raportului său, care ţine cont de avizele diferite ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) cu privire la riscul introducerii rabiei, teniei Echinococcus şi căpuşelor în cele cinci state membre în cazul în care normele naţionale sunt abandonate şi de diversele consultări recente ale părţilor interesate.

Avizele adoptate de către EFSA au identificat că anumite state membre au o prevalenţă a rabiei importantă în populaţia lor de animale de companie, care are legătură cu situaţia privind rabia în mediul natural. În plus, EFSA recomandă ca măsurile de reducere a riscului să fie puse în aplicare respectând circulaţia animalelor de companie din acele state membre.

Rabia în acele state membre este în primul rând de natură silvatică. Probe de teren au demonstrat că apariţia bolii la animalele domestice scade atunci când rabia silvatică este eliminată prin programe intensive de vaccinare orală a animalelor din mediul natural. Comisia a aprobat o serie de programe privind eradicarea rabiei în acele state membre şi prevede încetarea acordării de sprijin comunitar pentru programele naţionale desfăşurate pe teritoriul statelor membre respective până la finalul lui 2011.

Având în vedere avizele EFSA şi ale programelor sprijinite de Comunitate, măsurile tranzitorii prevăzute în articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2011.

În plus, din avizele adoptate de EFSA privind echinococoza şi căpuşele rezultă că datele disponibile nu permiteau EFSA să demonstreze un statut special pentru cele cinci state membre care aplică regimul de tranziţie în ceea ce priveşte anumite căpuşe şi tenia Echinococcus multilocularis şi să cuantifice riscul unei introduceri a patogenului prin circulaţia necomercială a animalelor de companie.

Totuşi, din motive de coerenţă, este adecvată, de asemenea, prelungirea măsurilor tranzitorii prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 până la 31 decembrie 2011.

2009/0077 (COD)

Propunerea de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 și articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[3], întrucât:

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[4],

întrucât:

(1) Regulamentul (CE) nr. 998/2003[5] stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și normele privind controlul acestei circulații.

(2) Articolul 5 din regulamentul în cauză stabileşte dispoziţii aplicabile circulaţiei câinilor, pisicilor şi dihorilor între statele membre astfel cum se menţionează în părţile A şi B din anexa I la regulamentul în cauză. În temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a), animalele trebuie identificate prin intermediul unui sistem de identificare electronică (transponder). Pentru o perioadă de tranziţie de opt ani de la intrarea în vigoare a regulamentului în cauză, animalele respective trebuie considerate a fi identificate şi dacă sunt însoţite de un tatuaj lizibil în mod clar.

(3) Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede că, în cazul în care transponderul nu este conform cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare de animalul de companie în numele proprietarului trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului la momentul inspecției.

(4) În vederea evitării oricăror perturbări inutile, în special în ceea ce priveşte deplasările dinspre ţări terţe, este necesar ca referirile la aceste standarde ISO să fie mai precise înainte ca utilizarea transponderelor să devină obligatorie. Datorită naturii tehnice a acestor referinţe, este adecvat să fie incluse într-o anexă şi să se modifice articolele 4 şi 14 în consecinţă.

(5) În plus, articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede ca pisicile, câinii şi dihorii să fie însoțiţi/însoţite de un pașaport eliberat de un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să certifice valabilitatea vaccinării antirabice, în conformitate cu recomandările laboratorului producător, administrată animalului în cauză cu un vaccin antirabic inactivat de cel puțin o unitate antigenică per doză (standard OMS). Din momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 998/2003, vaccinurile recombinante au devenit, de asemenea, disponibile în scopul vaccinărilor antirabice.

(6) În vederea permiterii circulaţiei câinilor, pisicilor şi dihorilor vaccinaţi cu vaccinuri recombinante, în special în cazurile în care provin din ţări terţe, trebuie prevăzute, de asemenea, dispoziţii de autorizare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 998/2003 a utilizării acestui tip de vaccinuri în conformitate cu anumite cerinţe tehnice stabilite într-o anexă la respectivul regulament.

(7) În cazul în care au fost administrate într-un stat membru, vaccinurile trebuie să fi primit o autorizaţie de comercializare în conformitate fie cu Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare[6] fie cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții europene pentru medicamente[7].

(8) În cazul în care au fost administrate într-o ţară terţă, vaccinurile ar trebui să respecte normele minime de siguranţă astfel cum sunt stabilite în capitolul relevant din Manualul de teste de diagnosticare și vaccinuri pentru animalele terestre al Organizației Internaționale pentru Sănătate Animală (OIE).

(9) În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească norme pe bază ştiinţifică similare celor stabilite în cazul rabiei şi să prevadă măsuri preventive privind circulaţia animalelor de companie referitoare la alte boli care pot afecta aceste animale, în cazul în care măsurile preventive sunt proporţionale cu riscul de răspândire a bolilor respective ca urmare a unor astfel de deplasări. Având în vedere faptul că acele măsuri au un domeniu general de aplicare și sunt prevăzute pentru modificarea unor elemente neesențiale ale Regulamentului (CE) nr. 998/2003, prin suplimentarea acestora cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[8].

(10) Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede ca intrarea câinilor şi pisicilor în Irlanda, Malta, Suedia şi Regatul Unit să fie supusă unor cerinţe suplimentare, având în vedere situaţia specială din statele membre în cauză în ceea ce priveşte rabia. Această dispoziţie trebuie aplicată până la 30 iunie 2010, ca o măsură tranzitorie.

(11) În conformitate cu aceste cerinţe suplimentare, animalele de companie menţionate care intră pe teritoriul statelor membre respective trebuie să fie identificate prin intermediul unui trasnponder, cu excepţia cazului în care statul membru de destinaţie recunoaşte, de asemenea, că animalul poate fi identificat prin intermediul unui tatuaj lizibil. În plus, aceste cerinţe includ titrarea obligatorie a anticorpilor înaintea intrării animalelor de companie pe teritoriul statelor membre respective, în vederea confirmării unui nivel de protecţie al anticorpilor antirabici.

(12) Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 stabileşte condiţiile pentru circulaţia câinilor, pisicilor şi dihorilor dinspre ţări terţe pe baza situaţiei privind prevalenţa rabiei în ţara terţă de origine şi în statul membru de destinaţie.

(13) Articolul 8 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede că, în cazurile în care animalele de companie sunt aduse din anumite ţări terţe în Irlanda, Malta, Suedia şi Regatul Unit, cerinţele suplimentare prevăzute la articolul 6 sunt aplicabile. Ţările terţe în cauză sunt enumerare în secţiunea 2 din partea B şi în partea C din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 998/2003.

(14) Articolul 8 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede că, în cazul în care animalele de companie circulă din alte ţări terţe, acestea trebuie puse în carantină, cu excepţia cazului în care au fost puse în conformitate cu cerinţele articolului 6 din regulamentul în cauză după intrarea acestora în Comunitate.

(15) În plus, articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede ca Finlanda, Irlanda, Malta, Suedia și Regatul Unit, în ceea ce privește echinococoza și, respectiv, Irlanda, Malta și Regatul Unit, în ceea ce privește căpușele, pot condiționa intrarea pe teritoriul lor a animalelor de companie de respectarea normelor speciale existente la data intrării în vigoare a respectivului regulament.” Această dispoziţie trebuie aplicată până la 30 iunie 2010, ca o măsură tranzitorie.

(16) Conform articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003, Comisia, după primirea avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) cu privire la necesitatea de a menține testul serologic, prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport bazat pe experiența acumulată și pe o evaluare a riscului, împreună cu propuneri corespunzătoare pentru stabilirea regimului care urmează a fi aplicat cu efect de la 1 iulie 2010 pentru articolele 6, 8 și 16 din respectivul regulament.

(17) Pentru a stabili regimul în cauză, Comisia a efectuat o evaluare a impactului bazată pe diverse consultări recente şi pe raportul care a fost adoptat la 8 octombrie 2007[9] în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 şi a ţinut cont de recomandările făcute de EFSA.

(18) La 11 decembrie 2006, EFSA a adoptat un aviz „Evaluarea riscului de introducere a rabiei pe teritoriul Regatului Unit, al Irlandei, al Suediei, al Maltei, ca urmare a renunțării la testul serologic de stabilire a titrului de anticorpi pentru rabie”[10]

(19) Pe baza datelor din 2005, EFSA a identificat că anumite state membre au o prevalenţă importantă a rabiei în rândul animalelor de companie. În plus, EFSA recomandă ca măsurile de reducere a riscului să fie puse în aplicare respectând circulaţia animalelor de companie din statele cu o prevalenţă importantă în rândul animalelor de companie.

(20) Rabia în acele state membre este în primul rând de natură silvatică. Probe de teren au demonstrat că apariţia bolii la animalele domestice scade atunci când rabia silvatică este eliminată prin programe intensive de vaccinare orală a animalelor din mediul natural.

(21) Comunitatea a aprobat o serie de programe privind eradicarea, controlul şi monitorizarea rabiei în statele membre în cauză, în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din Decizia 90/424/CEE a Consiliului privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar[11]. Comisia prevede încetarea acordării de sprijin comunitar pentru programele naţionale desfăşurate pe teritoriul statelor membre în cauză până la finalul lui 2011.

(22) Având în vedere avizul EFSA şi programele sprijinite de Comunitate pentru eradicarea rabiei în anumite state membre, măsurile tranzitorii prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2011.

(23) La 18 ianuarie 2007, EFSA a adoptat un aviz „Evaluarea riscului de introducere a echinococozei pe teritoriul Regatului Unit, al Irlandei, al Suediei, al Maltei şi al Finlandei, ca urmare a renunțării la normele naţionale”[12]

(24) La 8 martie 2007, EFSA a adoptat un aviz „Evaluarea riscului de introducere a căpuşelor pe teritoriul Regatului Unit, al Irlandei şi al Maltei, ca urmare a renunțării la normele naţionale”[13]

(25) Din avizele respective rezultă că datele disponibile nu permiteau EFSA să demonstreze un statut special pentru statele membre care aplică măsurile de tranziţie în ceea ce priveşte anumite căpuşe şi tenia Echinococcus multilocularis şi să cuantifice riscul unei introduceri a patogenului prin circulaţia necomercială a animalelor de companie.

(26) Pentru a garanta coerenţa în ceea ce priveşte măsurile de tranziţie, este adecvată prelungirea măsurilor de tranziţie prevăzute la articolul 16 până la 31 decembrie 2011.

(27) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 998/2003 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ prezentul regulament:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 998/2003 se modifică după cum urmează:

(1) La articolul 4 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul prevăzut la litera (b), dacă transponderul nu este conform cu cerinţele stabilite în anexa Ia, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare de animalul de companie în numele proprietarului trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului la momentul inspecției.”

(2) La articolul 5 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) să fie însoţite de un paşaport emis de un veterinar autorizat de către autoritatea competentă care să certifice că:

(i) o vaccinare antirabică validă a fost administrată animalului în cauză în conformitate cu anexa Ib,

(ii) după caz, animalul în cauză a făcut obiectul unor măsuri preventive privind alte boli.”

(3) La articolul 5 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Măsurile preventive la care se face referire la litera (b) punctul (ii) pot fi stabilite de către Comisie. Măsurile respective destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (4).”

(4) La articolul 6 alineatul (1) primul paragraf, partea introductivă şi prima liniuţă se înlocuiesc cu următorul text:

‘1. Până la 31 decembrie 2011, intrarea animalelor de companie enumerate în anexa I partea A pe teritoriul Irlandei, Maltei, Suediei și Regatului Unit este permisă sub rezerva respectării următoarelor cerințe:

- trebuie să fie identificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) primul paragraf litera (b), cu excepţia cazului în care, până la finalul perioadei tranzitorii de opt ani prevăzute la articolul 4 alineatul (1), statul membru de destinație nu recunoaște și identificarea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și”

(5) Articolul 8 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a) la litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) până la 31 decembrie 2011, unul dintre statele membre enumerate în anexa II partea A, în mod direct sau după tranzitarea unuia dintre teritoriile enumerate la anexa II partea B, trebuie să îndeplinească cerințele de la articolul 6;

(b) la litera (b), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) până la 31 decembrie 2011, unul dintre statele membre enumerate la anexa II partea A, fie imediat sau după tranzitarea unuia dintre teritoriile enumerate la anexa II partea B, trebuie să fie pus în carantină.”

(6) La articolul 14, paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul prevăzut la litera (b) din primul paragraf al articolului 4 alineatul (1), dacă transponderul nu este conform cu cerinţele stabilite la anexa Ia, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare de animalul de companie în numele proprietarului trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului la momentul inspecției.”

(7) Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a) la primul paragraf, data de „30 iunie 2010” se înlocuieşte cu „31 decembrie 2011”;

(b) al doilea şi al treilea paragraf sunt eliminate.

(8) Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

1. Partea C din anexa I, anexa Ib şi părţile B şi C din anexa II pot fi modificate de către Comisie pentru a ţine cont de evoluţia situaţiei de pe teritoriul Comunităţii sau al ţărilor terţe în ceea ce priveşte bolile care afectează speciile de animale care fac obiectul prezentului regulament, în special rabia. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (4).

Anexa Ia poate fi modificată în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 24 alineatul (2), astfel încât să se țină cont de progresele tehnologice.

2. După caz, Comisia poate prevedea dispoziţii, pentru a specifica numărul maxim de animale de companie care pot face obiectul circulaţiei necomerciale, în conformitate cu prezentul regulament. Măsurile respective destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (4).”

(9) Sunt introduse două anexe, anexa Ia şi anexa Ib, al căror text este stabilit în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

„ANEXA I a

Cerinţe tehnice pentru identificare

În sensul articolului 4 alineatul (1), sistemul standard de identificare electronică este un dispozitiv de identificare prin radiofrecvenţă pasiv numai pentru citit („transponder”) care:

1. respectă standardul ISO 11784 și aplică tehnologia HDX sau FDX-B;

2. poate fi citit de un dispozitiv de citire compatibil cu standardul ISO 11785.

ANEXA Ib

Cerinţe tehnice pentru vaccinarea antirabică [menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctul (i)]

În sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 998/2003, o vaccinare antirabică este considerată validă dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

1. Vaccinul antirabic trebuie :

(a) să fie un vaccin, altul decât un vaccin viu modificat şi să intre într-una dintre categoriile:

(i) un vaccin inactivat de cel puţin o unitate antigenică per doză (standard OMS); sau

(ii) un vaccin recombinant care să exprime glicoproteina imunizantă a virusului rabiei într-un vector viral viu;

(b) dacă este administrat într-un stat membru, să i se fi acordat o autorizaţie de comercializare în conformitate cu:

(i) Directiva 2001/82/CEE, sau

(ii) Regulamentul (CE) nr. 726/2004;

(c) dacă este administrat într-o ţară terţă, să îndeplinească cel puţin cerinţele stabilite în partea C din Capitolul 2.1.13 din Manualul de teste de diagnosticare și vaccinuri pentru animalele terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor, ediţia 2008.

2. O vaccinare antirabică este considerată valabilă doar în cazul în care îndeplineşte următoarele condiţii:

(a) vaccinul a fost administrat la o dată indicată în:

(i) secţiunea IV a paşaportului; sau

(ii) secţiunea adecvată din certificatul de sănătate animală însoţitor;

(b) data menţionată la litera (a) nu trebuie să fie anterioară datei microcipării indicată în:

(i) secţiunea III2 a paşaportului; sau

(ii) secţiunea adecvată din certificatul de sănătate animală însoţitor;

(c) trebuie să fi trecut cel puţin 21 de zile de la încheierea protocolului de vaccinare solicitat de către producător pentru prima vaccinare, în conformitate cu specificaţiile tehnice din autorizaţia de comercializare menţionată la alineatul (1) litera (b) pentru vaccinul antirabic în statul membru sau ţara terţă în care este administrat vaccinul;

(d) perioada de validitate a vaccinului, astfel cum este prescrisă în specificaţiile tehnice ale autorizaţiei de comercializare pentru vaccinul antirabic în statul membru sau în ţara terţă în care vaccinul este administrat, trebuie să fie introdusă de către un veterinar autorizat în:

(i) secţiunea IV a paşaportului; sau

(ii) secţiunea adecvată din certificatul de sănătate animală însoţitor;

(e) o revaccinare (rapel) trebuie considerată o primă vaccinare dacă nu a fost efectuată în timpul perioadei de validitate menţionată la litera (d) a unei vaccinări anterioare.”

[1] JO L 146, 13.6.2003, p. 1.

[2] JO L 145, 04.06.2008, p. 238.

[3] JO C […], […], p. […].

[4] JO C 325, 24.12.2002, p. 133.

[5] JO L 146, 13.6.2003, p. 1.

[6] JO L 311, 28.11.2001 p. 1.

[7] JO L 136, 30.04.2004, p. 1.

[8] JO L 184, 17.07.1999, p. 23.

[9] http://ec.europa.eu/food/animal/liveanimals/pets/petreport_en.htm

[10] Jurnalul EFSA (2006) 436, p. 1-54.

[11] JO L 224, 18.08.1990, p. 19.

[12] Jurnalul EFSA (2006) 441, p. 1-54.

[13] Jurnalul EFSA (2007) 469, p. 1-102.