[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 21.4.2009

COM(2009) 185 final

2009/0056 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)

(Versiune codificată)

EXPUNERE DE MOTIVE

1. În contextul unei Europe a cetăţenilor, Comisia acordă o mare importanţă simplificării şi clarităţii dreptului comunitar în scopul de a-l face mai lizibil şi mai accesibil cetăţeanului, oferindu-i astfel posibilităţi sporite de a face uz de drepturile specifice care îi sunt conferite.

Dar acest obiectiv nu va putea fi atins atât timp cât va persista un număr mult prea mare de dispoziţii care, fiind modificate de nenumărate ori şi adeseori în mod substanţial, se găsesc dispersate parte în actul originar, parte în actele modificatoare ulterioare. Astfel, pentru a identifica dispoziţiile în vigoare, este necesară o muncă de cercetare şi de comparare a unui număr mare de acte.

Prin urmare, claritatea şi transparenţa dreptului comunitar depind şi de codificarea legislaţiei adeseori modificată.

2. La 1 aprilie 1987, Comisia a dat instrucţiuni[1] serviciilor sale de a realiza codificarea tuturor actelor legislative cel mai târziu după a zecea lor modificare, menţionând că este vorba despre o cerinţă minimală şi că, în vederea clarităţii şi a bunei înţelegeri a legislaţiei comunitare, serviciile responsabile ar trebui să codifice textele la intervale şi mai scurte.

3. Concluziile preşedinţiei Consiliului European de la Edimbourg, din decembrie 1992, au confirmat aceste imperative[2], subliniind importanţa codificării care asigură o securitate juridică în ceea ce priveşte dreptul aplicabil la un moment dat în legătură cu o problemă specifică.

Codificarea trebuie realizată respectând cu stricteţe procesul legislativ comunitar normal.

Întrucât nicio modificare de substanţă nu poate fi introdusă în actele care fac obiectul codificării , Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au convenit, prin acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994, că, în vederea adoptării rapide a actelor codificate, ar putea fi utilizată o procedură accelerată.

4. Obiectul prezentei propuneri este codificarea Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)[3]. Noua directivă se substituie diverselor acte care -au fost încorporate[4]; prezenta propunere păstrează în totalitate conţinutul actelor astfel codificate şi se limitează la a le regrupa, aducând numai modificările de formă cerute de însăşi operaţia de codificare.

5. Prezenta propunere de codificare a fost elaborată pe baza unei consolidări prealabile în toate limbile oficiale, a textului Directivei 89/552/CEE şi a actelor care care au modificat-o, efectuată prin intermediul unui sistem informatic , de către Oficiul Publicaţiilor Oficiale ale Comunităţilor Europene. În cazul articolelor renumerotate, corelaţia între vechea numerotare şi cea nouă este prezentată în tabelul de corespondenţă din anexa II la directiva codificată.

ê 2007/65/CE art. 1 alin. (1) (adaptat)

2009/0056 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ …/…/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din […]

privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau Ö acte Õ administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (versiune codificată)

ê 89/552/CEE (adaptat)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul Ö 47 alineatul (2) Õ şi articolul Ö 55 Õ,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[5],

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[6],

întrucât:

ê

(1) Directiva 89/552/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)[7] a fost modificată de mai multe ori şi în mod substanţial[8]. Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice directiva menţionată.

ê 89/552/CEE considerent 3 (adaptat)

(2) Ö Serviciile mass-media audiovizuale prestate Õ transfrontalier realizate prin intermediul diferitelor tehnologii sunt un mijloc de atingere a obiectivelor Comunităţii. Ö Anumite Õ măsuri Ö sunt necesare Õ care să permită şi să asigure tranziţia de la pieţele naţionale la producţia comună de programe, precum şi la piaţa comună de distribuţie a acestora şi să Ö garanteze Õ condiţii care să favorizeze concurenţa loială, fără să aducă atingere rolului de interes public jucat de serviciile Ö mass-media audiovizuale Õ .

ê 89/552/CEE considerent 4

(3) Consiliul Europei adoptă Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră.

ê 2007/65/CE considerent 1 (adaptat)

(4) Ö În lumina Õ noilor tehnologii în domeniul transmisiei serviciilor mass-media audiovizuale, Ö un Õ cadru normativ Ö cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a transmisiilor de televiziune ar trebui să Õ se ţină cont de impactul schimbărilor structurale, de răspândirea tehnologiilor informaţiei şi comunicării (TIC) şi de evoluţiile tehnologice în domeniul modelelor de afaceri, în special finanţarea difuzării de programe comerciale, precum şi Ö ar trebui să se Õ asigure atât condiţii optime de competitivitate şi securitate juridică pentru tehnologiile informaţionale şi industriile şi serviciile mass-media europene, cât şi respectarea diversităţii culturale şi lingvistice.

ê 2007/65/CE considerent 3

(5) Serviciile mass-media audiovizuale sunt în egală măsură servicii culturale şi servicii economice. Importanţa lor crescândă pentru societăţi, pentru democraţie – în special prin asigurarea libertăţii de informare, a diversităţii de opinie şi a pluralismului în mass-media – pentru educaţie şi cultură justifică aplicarea de norme specifice pentru aceste servicii.

ê 2007/65/CE considerent 4

(6) Articolul 151 alineatul (4) din tratat impune Comunităţii să ia în considerare aspectele culturale în cadrul acţiunilor desfăşurate în temeiul altor dispoziţii ale tratatului, în special în vederea respectării şi promovării diversităţii culturilor sale.

ê 2007/65/CE considerent 5

(7) În rezoluţiile sale din 1 decembrie 2005[9] şi 4 aprilie 2006[10] privind Runda Doha şi Conferinţele ministeriale OMC, Parlamentul European a solicitat excluderea serviciilor publice de bază, precum serviciile audiovizuale, din cadrul planului de liberalizare care face obiectul negocierilor privind GATS. În rezoluţia sa din 27 aprilie 2006[11], Parlamentul European a sprijinit Convenţia UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale, care prevede, în special, că „activităţile, bunurile şi serviciile culturale sunt atât de natură economică, cât şi culturală, întrucât transmit identităţi, valori şi sensuri, şi, prin urmare, nu trebuie tratate ca având doar valoare comercială”. Decizia 2006/515/CE a Consiliului din 18 mai 2006 privind încheierea Convenţiei pentru protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale[12] a aprobat Convenţia UNESCO în numele Comunităţii. Convenţia a intrat în vigoare la 18 martie 2007. Prezenta directivă respectă principiile convenţiei menţionate.

ê 89/552/CEE considerent 16

(8) Este esenţial pentru statele membre să asigure prevenirea oricărui act care s-ar putea dovedi potrivnic liberei circulaţii a programelor de televiziune şi liberului comerţ cu programe de televiziune sau care ar putea promova crearea de poziţii dominante care să creeze restricţii impuse pluralismului şi libertăţii informaţiei televizate, precum şi întregului sector informaţional.

ê 89/552/CEE considerent 17 (adaptat)

(9) Prezenta directivă nu aduce atingere actelor de armonizare a legislaţiei comunitare prezente şi viitoare, scopul său specific fiind satisfacerea cerinţelor obligatorii privind protecţia consumatorilor, corectitudinea tranzacţiilor comerciale şi concurenţa loială.

ê 2007/65/CE considerent 6

(10) Serviciile mass-media audiovizuale tradiţionale – precum televiziunea – şi serviciile mass-media audiovizuale la cerere nou apărute oferă importante oportunităţi de ocupare a forţei de muncă în Comunitate, în special în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii, şi stimulează creşterea economică şi investiţiile. Având în vedere importanţa unui mediu concurenţial echitabil şi a unei pieţe europene veritabile a serviciilor mass-media audiovizuale, ar trebui respectate principiile de bază ale pieţei comune, precum libera concurenţă şi tratamentul echitabil, pentru asigurarea transparenţei şi previzibilităţii pe pieţele serviciilor mass-media audiovizuale şi pentru a reduce barierele la intrarea pe piaţă.

ê 2007/65/CE considerent 7 (adaptat)

(11) Este necesar, pentru a se evita denaturarea concurenţei, să se îmbunătăţească securitatea juridică, să se sprijine finalizarea pieţei interne şi să se faciliteze apariţia unei zone unice de informare, ca cel puţin un set minim de norme coordonate să se aplice tuturor serviciilor mass-media audiovizuale, atât transmisii de televiziune (adică servicii mass-media audiovizuale liniare), cât şi servicii mass-media audiovizuale la cerere (adică servicii mass-media audiovizuale neliniare).

ê 2007/65/CE considerent 8

(12) La 15 decembrie 2003, Comisia a adoptat o comunicare privind viitorul politicii europene normative în domeniul audiovizualului, în cadrul căreia se subliniază faptul că politica normativă în respectivul domeniu trebuie să garanteze anumite interese publice, printre care diversitatea culturală, dreptul la informare, importanţa pluralismului în mass-media, protecţia minorilor şi protecţia consumatorilor, precum şi creşterea nivelului de sensibilizare a opiniei publice şi de educaţie în domeniul mass-media, atât în prezent, cât şi în viitor.

ê 2007/65/CE considerent 9

(13) Rezoluţia Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului la 25 ianuarie 1999 privind difuzarea de programe publice[13], a reafirmat faptul că îndeplinirea misiunii de difuzare a programelor publice impune ca aceasta să beneficieze în continuare de progresul tehnologic. Coexistenţa furnizorilor privaţi şi publici de servicii mass-media audiovizuale este o trăsătură care distinge piaţa europeană a audiovizualului.

ê 2007/65/CE considerent 10 (adaptat)

(14) Comisia a adoptat iniţiativa "i2010: Societatea informaţională europeană" pentru a sprijini dezvoltarea şi ocuparea forţei de muncă în societatea informaţională şi în industriile mass-media. Aceasta este o strategie completă destinată să încurajeze producerea de conţinut european, dezvoltarea economiei digitale şi asimilarea TIC, pe fondul convergenţei dintre serviciile societăţii informaţionale, serviciile mass-media, reţele şi dispozitive, prin modernizarea şi desfăşurarea tuturor instrumentelor prevăzute de politicile UE: instrumente normative, cercetare şi parteneriate cu industria corespunzătoare. Comisia s-a angajat să creeze un cadru coerent pe piaţa internă pentru serviciile societăţii informaţionale şi serviciile mass-media prin modernizarea cadrului juridic pentru serviciile audiovizuale. Obiectivul iniţiativei i2010 va fi realizat, în principiu, prin permiterea dezvoltării ramurilor de activitate corespunzătoare, reglementând numai ceea ce este necesar, precum şi prin susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici nou-create, care constituie sursa de capital şi de locuri de muncă pe viitor, permiţându-le să se dezvolte, să inoveze şi să creeze locuri de muncă pe o piaţă liberă.

ê 2007/65/CE considerent 11 (adaptat)

(15) La 4 septembrie 2003[14], 22 aprilie 2004[15] şi 6 septembrie 2005[16], Parlamentul European a adoptat rezoluţii care au sprijinit, în principiu, abordarea generală de instituire a unor norme de bază pentru toate serviciile mass-media audiovizuale şi a unor norme suplimentare pentru transmisiile de televiziune.

ê 2007/65/CE considerent 12

(16) Prezenta directivă îmbunătăţeşte respectarea drepturilor fundamentale şi este pe deplin în conformitate cu principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene[17], în special articolul 11. În acest sens, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice în niciun fel statele membre să aplice propriile norme constituţionale în domeniul libertăţii presei şi al libertăţii de exprimare prin intermediul mass-media.

ê 2007/65/CE considerent 13 (adaptat)

(17) Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze obligaţiile ce revin statelor membre în aplicarea Directivei 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi norme privind serviciile societăţii informaţionale. În consecinţă[18], proiectele de măsuri naţionale aplicabile serviciilor mass-media audiovizuale la cerere care sunt de natură mai strictă sau mai detaliate decât cele Ö care sunt Õ necesare pentru simpla transpunere a Directivei 2007/65/CE ar trebui să facă obiectul obligaţiilor procedurale instituite în temeiul articolului 8 din Directiva 98/34/CE.

ê 2007/65/CE considerent 14

(18) Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (directivă-cadru)[19] nu aduce atingere, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din directiva respectivă, măsurilor luate la nivel comunitar sau naţional care urmăresc obiective de interes general, în special în ceea ce priveşte reglementarea conţinutului şi politica audiovizuală.

ê 89/552/CE considerent 13 (adaptat)

(19) Prezenta directivă nu afectează responsabilitatea statelor membre şi ale autorităţilor acestora cu privire la organizarea – inclusiv sistemele de acordare a licenţelor de emisie, de autorizare administrativă şi impozitare – finanţarea şi conţinutul programelor; întrucât, în consecinţă, nu se aduce atingere independenţei evoluţiei culturale a statelor membre şi păstrării diversităţii culturale în interiorul Comunităţii.

ê 2007/65/CE considerent 15

(20) Nicio dispoziţie a prezentei directive nu ar trebui să oblige sau să încurajeze statele membre să impună noi sisteme de acordare de licenţe sau autorizări administrative pentru vreun tip de servicii mass-media audiovizuale.

ê 2007/65/CE considerent 16

(21) În sensul prezentei directive, definiţia unui serviciu media audiovizual ar trebui să acopere numai serviciile mass-media audiovizuale, transmisii de televiziune sau servicii la cerere, care sunt mijloace de informare în masă, adică serviciile care sunt destinate a fi recepţionate de către o proporţie semnificativă din publicul larg şi care pot avea un impact clar asupra acestuia. Domeniul său de aplicare ar trebui să se limiteze la servicii în sensul definit prin tratat şi ar trebui, prin urmare, să acopere orice formă de activitate economică, inclusiv activităţile întreprinderilor prestatoare de servicii publice, însă nu ar trebui să acopere activităţile care nu sunt, în esenţă, economice şi care nu sunt în concurenţă cu difuzarea programelor de televiziune, cum ar fi site-urile private şi serviciile constând în furnizarea sau distribuţia de conţinut audiovizual generat de utilizatori privaţi în scopul punerii în comun şi al schimbului în cadrul comunităţilor de interes.

ê 2007/65/CE considerent 18

(22) În sensul prezentei directive, definiţia unui serviciu mass-media audiovizual ar trebui să acopere rolul mass-media de informare, divertisment şi educare a publicului larg şi ar trebui să includă comunicaţiile comerciale audiovizuale, însă ar trebui să excludă orice formă de corespondenţă privată, precum e-mail-urile expediate unui număr limitat de destinatari. Această definiţie ar trebui să excludă, de asemenea, toate serviciile al căror scop principal nu este furnizarea de programe, adică serviciile în cazul cărora orice conţinut audiovizual este doar ocazional şi nu constituie scopul principal al acestora. Exemplele includ site-uri care conţin doar de manieră auxiliară elemente audiovizuale, cum ar fi elemente grafice animate, scurte spoturi publicitare sau informaţii legate de un produs sau serviciu care nu este audiovizual. Din aceste motive, jocurile de noroc având drept miză o sumă de bani, inclusiv loteriile, pariurile şi alte forme de servicii din domeniul jocurilor de noroc, precum şi jocurile on-line şi motoarele de căutare, cu excepţia transmisiilor dedicate jocurilor de noroc, ar trebui excluse, de asemenea, din domeniul de aplicare al prezentei directive.

ê 2007/65/CE considerent 22

(23) În sensul prezentei directive, termenul „audiovizual” ar trebui să se refere la imagini în mişcare cu sau fără sonor, incluzând astfel filmele mute, dar excluzând serviciile de transmisie audio sau radio. În timp ce scopul principal al unui serviciu mass-media audiovizual este furnizarea de programe, definiţia unui astfel de serviciu ar trebui să acopere, de asemenea, conţinutul sub formă de text care însoţeşte programele respective, cum ar fi serviciile de subtitrare şi ghidurile electronice ale programelor. Serviciile autonome cu conţinut sub formă de text nu ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, ceea ce nu ar trebui să afecteze libertatea statelor membre de a reglementa astfel de servicii la nivel naţional, în conformitate cu tratatul.

ê 2007/65/CE considerent 17

(24) Serviciile mass-media audiovizuale la cerere se caracterizează prin faptul că sunt de tipul celor de televiziune, adică se află în concurenţă cu programele de televiziune pentru captarea aceleiaşi audienţe, iar natura şi mijloacele de acces la serviciul respectiv l-ar îndreptăţi pe utilizator să se aştepte în mod rezonabil la o protecţie normativă în cadrul domeniului de aplicare al prezentei directive. Având în vedere acest aspect şi pentru a preveni discrepanţele în ceea ce priveşte libera circulaţie şi libera concurenţă, noţiunea de "program" ar trebui interpretată într-un mod dinamic, ţinând cont de evoluţiile înregistrate în difuzarea programelor de televiziune.

ê 2007/65/CE considerent 23

(25) Noţiunea de responsabilitate editorială este esenţială pentru definirea rolului furnizorului de servicii mass-media şi, prin urmare, pentru definirea serviciilor mass-media audiovizuale. Statele membre pot aduce completări suplimentare la definiţia responsabilităţii editoriale, în special în ceea ce priveşte noţiunea de "control efectiv", cu ocazia adoptării măsurilor de punere în aplicare a prezentei directive. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere cazurilor de exonerare de răspundere instituite prin Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (Directiva privind comerţul electronic)[20].

ê 2007/65/CE considerent 19

(26) În sensul prezentei directive, definiţia furnizorului de servicii mass-media ar trebui să excludă persoanele fizice sau juridice care doar transmit programe pentru care răspunderea editorială revine unor terţi.

ê 2007/65/CE considerent 20

(27) Transmisiunile de televiziune includ în prezent, în particular, televiziunea analogică şi digitală, serviciile de difuzare în direct prin internet (live streaming), de transmisie video prin internet (webcasting) şi de transmisie defazată de programe video la cerere (near-video-on-demand), în timp ce transmisia video la cerere (video-on-demand), de exemplu, este un serviciu mass-media audiovizual la cerere. În general, pentru transmisiunile sau programele de televiziune care sunt oferite şi sub formă de servicii mass-media audiovizuale la cerere de către acelaşi furnizor de servicii mass-media, cerinţele prezentei directive ar trebui să se considere respectate prin îndeplinirea cerinţelor aplicabile transmisiunii de televiziune, adică transmisiunii liniare. Cu toate acestea, în cazul în care sunt oferite în paralel diverse tipuri de servicii, dar care sunt în mod clar servicii separate, prezenta directivă ar trebui să se aplice fiecăruia dintre serviciile în cauză.

ê 2007/65/CE considerent 21

(28) Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să nu includă versiunile electronice ale ziarelor şi revistelor.

ê 2007/65/CE considerent 25

(29) Toate caracteristicile unui serviciu media audiovizual prevăzute în definiţia acestuia şi explicate în considerentele 21-28 ar trebui să fie prezente simultan.

ê 2007/65/CE considerent 24

(30) În contextul difuzării programelor de televiziune, noţiunea de vizionare simultană ar trebui să acopere şi vizionarea cvasisimultană produsă ca urmare a variaţiilor asociate unui scurt decalaj care apare între transmisia şi recepţia de programe din motive tehnice inerente procesului de transmisie.

ê 2007/65/CE considerent 26 (adaptat)

(31) Ar trebui să se Ö prevadă Õ în prezenta directivă o definiţie largă a comunicaţiilor audiovizuale comerciale, care nu ar trebui să includă, cu toate acestea, anunţurile de interes general şi apelurile umanitare difuzate cu titlu gratuit.

ê 89/552/CEE considerent 21 (adaptat)

(32) În scopurile Ö prezentei directive Õ termenul de „opere europene” se recomandă a fi definit fără a îngrădi posibilitatea statelor membre de a stabili o definiţie mai detaliată cu privire la Ö furnizorii de servicii mass-media Õ aflaţi sub jurisdicţia lor, cu respectarea legislaţiei comunitare şi în spiritul obiectivelor prezentei directive.

ê 2007/65/CE considerent 27 (adaptat)

(33) Principiul ţării de origine ar trebui să Ö fie considerat ca Õ elementul de bază al prezentei directive, întrucât este esenţial pentru crearea unei pieţe interne. Principiul menţionat ar trebui să fie aplicat tuturor serviciilor mass-media audiovizuale pentru a asigura securitatea juridică pentru furnizorii de servicii mass-media ca bază necesară pentru noi modele de afaceri şi pentru furnizarea unor asemenea servicii. Aplicarea principiului menţionat este, de asemenea, esenţială pentru a se asigura libera circulaţie a informaţiei şi a programelor audiovizuale în cadrul pieţei interne.

ê 2007/65/CE considerent 28

(34) Pentru a promova o industrie europeană a audiovizualului puternică, integrată şi competitivă şi pentru a consolida pluralismul mass-media pe întreg teritoriul Uniunii Europene, un singur stat membru ar trebui să aibă jurisdicţie asupra unui furnizor de servicii mass-media audiovizuale, şi pluralismul informaţiilor ar trebui să reprezinte un principiu fundamental al Uniunii Europene.

ê 97/36/CE considerent 13 (adaptat)

(35) Fixarea unui set de criterii practice are rolul de a determina printr-o procedură exhaustivă faptul că un singur stat membru deţine jurisdicţia asupra unui emiţător, din punctul de vedere al serviciilor la care se face referire în prezenta directivă; cu toate acestea, luând în considerare jurisprudenţa Curţii de Justiţie Ö a Comunităţilor Europene Õ şi pentru a evita cazurile în care există un vid jurisdicţional, este nevoie să se recurgă la criteriul locului de stabilire în sensul articolului 43 şi al articolelor următoare din tratat, drept criteriu final în determinarea jurisdicţiei unui stat membru.

ê 89/552/CEE considerent 15 (adapted)

(36) Cerinţa ca statul membru originar să verifice respectarea legislaţiei interne coroborate prin prezenta directivă este suficientă, din punctul de vedere al legislaţiei comunitare, pentru a asigura libera circulaţie a transmisiilor televizate fără a necesita un control secundar din partea statelor membre receptoare, pe baza aceloraşi principii. Cu toate acestea, statul membru receptor poate suspenda temporar, în mod excepţional şi în anumite condiţii, retransmisia programelor de televiziune difuzate.

ê 2007/65/CE considerent 29

(37) Evoluţiile tehnologice, în special în ceea ce priveşte programele digitale prin satelit, implică faptul că ar trebui adaptate criteriile de subsidiaritate pentru a asigura reglementarea corespunzătoare şi punerea în aplicare eficace a acestuia, precum şi pentru a acorda actorilor puteri reale asupra conţinutului unui serviciu mass-media audiovizual.

ê 2007/65/CE considerent 30

(38) Întrucât prezenta directivă priveşte serviciile oferite publicului larg din Uniunea Europeană, aceasta ar trebui să se aplice numai în cazul serviciilor mass-media audiovizuale care pot fi recepţionate direct sau indirect de publicul din unul sau mai multe state membre cu echipamente standard de consum. Definirea "echipamentelor standard de consum" ar trebui lăsată în sarcina autorităţilor naţionale competente.

ê 2007/65/CE considerent 31

(39) Articolele 43-48 din tratat instituie ca drept fundamental libertatea de stabilire. Prin urmare, furnizorii de servicii mass-media ar trebui să aibă, în general, libertatea de a alege statele membre în care doresc să se stabilească. Curtea de Justiţie a subliniat, de asemenea, că "tratatul nu interzice niciunei întreprinderi să îşi exercite libertatea de a presta servicii dacă nu oferă servicii în statul membru în care îşi are sediul"[21].

ê 2007/65/CE considerent 32 (adapted)

(40) Statele membre ar trebui să poată să aplice norme mai detaliate sau mai stricte în domeniile coordonate prin prezenta directivă în cazul furnizorilor de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia acestora, asigurându-se în acelaşi timp că normele respective sunt coerente cu principiile generale de drept comunitar. Pentru a trata situaţiile în care un post emiţător aflat sub jurisdicţia unui stat membru furnizează o emisiune de televiziune care se adresează în întregime sau în majoritate teritoriului unui alt stat membru, soluţia corespunzătoare care ţine seama de interesele statului membru, fără a pune în discuţie corecta aplicare a principiului ţării de origine, ar fi soluţia de a impune statelor membre să coopereze între ele şi, în caz de eludare, codificarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie[22], combinată cu o procedură mai eficientă. Noţiunea de norme de interes public general a fost elaborată de Curtea de Justiţie în cadrul jurisprudenţei sale cu privire la articolele 43 şi 49 din tratat şi include, printre altele, norme privind protecţia consumatorilor, protecţia minorilor şi politicile culturale. Statul membru care solicită cooperarea ar trebui să se asigure că respectivele norme naţionale specifice sunt necesare în mod obiectiv, sunt aplicate în mod nediscriminatoriu şi sunt proporţionale.

ê 2007/65/CE considerent 33

(41) Atunci când evaluează, de la caz la caz, dacă o emisiune transmisă de un furnizor de servicii mass-media stabilit într-un alt stat membru se adresează în întregime sau în mare parte teritoriului său, un stat membru poate să recurgă la indicatori precum originea veniturilor din publicitate televizată şi/sau din abonamente, limba principală a serviciului sau existenţa unor programe sau comunicări comerciale care vizează în mod specific publicul din statul membru în care sunt recepţionate.

ê 2007/65/CE considerent 34

(42) În temeiul prezentei directive, fără a aduce atingere aplicării principiului ţării de origine, statele membre pot în continuare să ia măsuri care să restricţioneze libera circulaţie în ceea ce priveşte emisiunile de televiziune, dar numai în condiţiile prevăzute în prezenta directivă şi urmând procedura stabilită de aceasta. Cu toate acestea, Curtea de Justiţie a susţinut în mod constant faptul că orice restricţie asupra libertăţii de prestare a serviciilor, cum ar fi orice derogare de la un principiu fundamental al tratatului, trebuie interpretată în mod restrictiv[23].

ê 2007/65/CE considerent 35

(43) În ceea ce priveşte serviciile mass-media audiovizuale la cerere, restricţiile asupra liberei prestări a acestora ar trebui să fie posibile numai în conformitate cu condiţii şi proceduri similare celor deja instituite la articolul 3 alineatele (4), (5) şi (6) din Directiva 2000/31/CE.

ê 2007/65/CE considerent 36

(44) În cadrul comunicării înaintate Parlamentului European şi Consiliului privind o mai bună legiferare pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă în Uniunea Europeană, Comisia a subliniat necesitatea unei analize atente asupra abordării normative corespunzătoare, în special pentru a stabili dacă pentru sectorul sau problema în cauză este preferabilă legiferarea sau ar trebui avute în vedere soluţii alternative, cum ar fi coreglementarea sau autoreglementarea. În plus, experienţa a relevat faptul că atât instrumentele de coreglementare, cât şi cele de autoreglementare, puse în aplicare în conformitate cu diversele tradiţii juridice ale statelor membre, pot avea un rol important în asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorului. Măsurile destinate să asigure îndeplinirea obiectivelor de interes public în sectorul noilor servicii mass-media audiovizuale sunt mult mai eficace dacă sunt luate cu sprijinul activ al furnizorilor de servicii înşişi. Astfel, autoreglementarea constituie un tip de iniţiativă voluntară care permite operatorilor economici, partenerilor sociali, organizaţiilor sau asociaţiilor neguvernamentale să adopte orientări comune între ele şi pentru ele. Statele membre ar trebui să recunoască, în conformitate cu diversele tradiţii juridice proprii, rolul pe care o autoreglementare eficace îl poate avea ca instrument complementar faţă de mecanismele legislative, judiciare şi/sau administrative instituite, precum şi contribuţia utilă a acesteia la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Cu toate acestea, deşi ar putea constitui o metodă complementară de punere în aplicare a anumitor dispoziţii ale prezentei directive, autoreglementarea nu ar trebui să constituie un înlocuitor pentru obligaţiile legiuitorului naţional. Coreglementarea asigură, în forma sa minimală, o "legătură juridică" între autoreglementare şi legiuitorul naţional, în conformitate cu tradiţiile juridice ale statelor membre. Coreglementarea ar trebui să permită posibilitatea intervenţiei statului în cazul neîndeplinirii obiectivelor sale. Fără a aduce atingere obligaţiilor formale ale statelor membre cu privire la transpunere, prezenta directivă încurajează utilizarea coreglementării şi autoreglementării. Aceasta nu ar trebui să constituie o obligaţie a statelor membre de a institui regimuri de coreglementare şi/sau autoreglementare şi nicio întrerupere sau un pericol pentru actualele iniţiative de coreglementare sau autoreglementare care au fost deja instituite în cadrul statelor membre şi care funcţionează în mod eficace.

ê 2007/65/CE considerent 43

(45) Dat fiind natura specifică a serviciilor mass-media audiovizuale, în special impactul acestor servicii asupra modului în care se formează opinia publică, este esenţial pentru utilizatori să cunoască exact persoana responsabilă pentru conţinutul acestor servicii. Este, prin urmare, important ca statele membre să se asigure că utilizatorii beneficiază de acces simplu şi direct în orice moment la informaţii privind furnizorul de servicii mass-media. Fiecare stat membru poate decide asupra detaliilor practice privind modul în care poate fi îndeplinit obiectivul menţionat, fără a aduce atingere oricăror alte dispoziţii relevante ale dreptului comunitar.

ê 2007/65/CE considerent 64

(46) Dreptul persoanelor cu handicap şi al persoanelor în vârstă de a participa şi de a se integra în viaţa socială şi culturală a Comunităţii este legat în mod indisolubil de furnizarea de servicii media audiovizuale accesibile. Modalităţile de realizare a accesibilizării includ, fără a se limita la acestea, limbajul semnelor, subtitrarea, audiodescrierea şi navigarea prin meniuri care pot fi înţelese uşor.

ê 2007/65/CE considerent 37

(47) „Educaţia în domeniul mass-media” vizează aptitudinile, cunoştinţele şi înţelegerea care permit consumatorilor să utilizeze mass-media în mod eficient şi în condiţii de siguranţă. Persoanele cu educaţie în domeniul mass-media pot să efectueze alegeri informate, să înţeleagă natura conţinutului şi a serviciilor şi să profite de întreaga gamă de oportunităţi oferite de noile tehnologii de comunicaţie. Aceste persoane sunt în mai mare măsură capabile să se protejeze, atât pe sine, cât şi pe familiile lor, faţă de materialele dăunătoare sau ofensatoare. Prin urmare, ar trebui promovată dezvoltarea educaţiei în domeniul mass-media în toate categoriile sociale, şi evoluţia acesteia ar trebui urmărită îndeaproape. Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane, precum şi dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale şi on-line[24] include deja o serie de măsuri posibile pentru promovarea educaţiei în domeniul mass-media, cum ar fi, de exemplu, formarea continuă a profesorilor şi a formatorilor, formarea specifică în domeniul internetului destinată copiilor încă de la vârste foarte mici, inclusiv organizarea de sesiuni deschise pentru părinţi sau de campanii naţionale destinate cetăţenilor, care implică toate mediile de comunicaţii, pentru a furniza informaţii asupra utilizării responsabile a Internetului.

ê 2007/65/CE considerent 38

(48) Staţiile de emisie pot achiziţiona drepturi exclusive de emisie pentru transmisia TV de evenimente de mare interes pentru public. Cu toate acestea, este esenţială promovarea pluralismului prin diversitatea producţiilor şi a programelor de ştiri în cadrul Uniunii Europene, precum şi respectarea principiilor recunoscute la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

ê 97/36/CE considerent 18

(49) Este esenţial ca statele membre să poată lua măsuri prin care să protejeze dreptul la informaţie şi să asigure accesul larg al publicului la prezentarea prin intermediul televiziunii a unor evenimente naţionale sau internaţionale, de importanţă majoră pentru societate, cum ar fi Jocurile Olimpice, Campionatul Mondial de Fotbal şi Campionatul European de Fotbal. În acest scop statele membre îşi rezervă dreptul de a lua măsuri compatibile cu legislaţia comunitară pentru a reglementa exercitarea de către emiţătorii aflaţi sub jurisdicţia lor a drepturilor de exclusivitate în transmiterea acestor evenimente.

ê 97/36/CE considerent 19

(50) Este necesar să se încheie acorduri într-un cadru comunitar pentru a evita potenţiala nesiguranţă legislativă şi denaturarea mecanismelor pieţei, precum şi pentru a reconcilia libera circulaţie a serviciilor de televiziune cu necesitatea de a preveni posibilitatea eludării măsurilor naţionale care protejează interesul general legitim.

ê 97/36/CE considerent 20 (adaptat)

(51) În mod special, este oportun ca prezenta directivă să stabilească prevederi privind exercitarea de către emiţători a drepturilor de difuzare exclusive dobândite anterior pentru evenimente considerate de importanţă majoră pentru societate într-un stat membru altul decât cel care deţine jurisdicţia asupra emiţătorilor respectivi şi, pentru a evita cumpărarea speculativă de drepturi în scopul eludării măsurilor naţionale, este necesar ca prezentele prevederi să fie incluse în contractele care se vor încheia după publicarea directivei Ö 97/36/CE Õ, referitoare la evenimente care vor avea loc după intrarea sa în vigoare şi, atunci când vor fi reînnoite contractele a căror dată precede publicarea Ö respectivei Õ directive, acestea vor fi considerate contracte noi;

ê 97/36/CE considerent 21

(52) În sensul prezentei directive, evenimentele de importanţă majoră pentru societate trebuie să îndeplinească anumite criterii, respectiv să fie evenimente de excepţie, de interes pentru publicul general din Uniunea Europeană, sau dintr-un anumit stat membru, sau dintr-o parte componentă considerabilă a unui stat membru şi să fie organizate în prealabil de către un organizator al evenimentului care are calitatea juridică de a vinde drepturi referitoare la evenimentul respectiv.

ê 97/36/CE considerent 22

(53) În sensul prezentei directive, termenul de „televiziune liberă” desemnează difuzarea pe un canal, public sau comercial, a acelor programe accesibile publicului care nu necesită plata unei taxe suplimentare care să se adauge la modalităţile de finanţare a difuzării programelor care prevalează în fiecare stat membru (cum ar fi taxa de licenţă şi abonamentul corespunzător pachetului de bază într-o anumită reţea de cablu).

ê 97/36/CE considerent 23 (adaptat)

(54) Statele membre au dreptul de a impune orice măsuri considerate oportune cu privire la Ö serviciile mass-media audiovizuale Õ provenite din state terţe şi care nu se conformează condiţiilor stabilite la articolul 2 din Directiva prezenta directivă, cu condiţia ca acestea să respecte legislaţia comunitară şi obligaţiile internaţionale ale Comunităţii.

ê 2007/65/CE considerent 39

(55) Pentru garantarea libertăţii fundamentale de a primi informaţii şi a protecţiei depline şi corespunzătoare a intereselor telespectatorilor din Uniunea Europeană, posturile emiţătoare care exercită drepturi exclusive de emisie pentru transmisia TV de evenimente de mare interes pentru public ar trebui să acorde altor posturi dreptul de a folosi scurte extrase pentru programele de ştiri generale în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii, ţinând seama în mod corespunzător de drepturile de exclusivitate. Condiţiile respective ar trebui să fie comunicate în timp util înainte ca evenimentul de mare interes pentru public să aibă loc, astfel încât să se acorde celorlalţi timp suficient pentru exercitarea dreptului respectiv. Orice emiţător ar trebui să poată exercita acest drept şi printr-un intermediar, care acţionează în mod specific în numele său, de la caz la caz. Astfel de extrase pot fi folosite în transmisiuni difuzate pe întreg teritoriul UE de către orice post, inclusiv posturi cu specific sportiv, şi nu ar trebui să depăşească nouăzeci de secunde. Dreptul de acces la astfel de extrase scurte ar trebui să se aplice pe baze transfrontaliere numai în cazul în care este necesar. Prin urmare, un emiţător ar trebui să solicite mai întâi accesul de la un alt emiţător stabilit în acelaşi stat membru şi care a achiziţionat drepturi exclusive asupra evenimentului de mare interes pentru public. Noţiunea de programe de ştiri generale nu ar trebui să acopere compilarea de scurte extrase în programele cu scop de divertisment. Principiul ţării de origine ar trebui să se aplice atât pentru accesul, cât şi pentru transmisia extraselor scurte. În cazuri transfrontaliere, acest lucru înseamnă că diferitele legislaţii ar trebui să se aplice în mod succesiv. În primul rând, pentru accesul la extrasele scurte, ar trebui să se aplice legislaţia statului membru în care îşi are sediul emiţătorul care furnizează semnalul iniţial (respectiv cel care acordă accesul). Acesta este, de obicei, statul membru în care are loc evenimentul în cauză. În cazul în care un stat membru a instituit un sistem echivalent de acces la evenimentul în cauză, legislaţia statului membru respectiv ar trebui să se aplice pentru toate situaţiile. În al doilea rând, pentru transmisia extraselor scurte ar trebui să se aplice legislaţia statului membru în care îşi are sediul emiţătorul care transmite respectivele extrase scurte.

ê 2007/65/CE considerent 40

(56) Cerinţele prezentei directive privind accesul la evenimente de mare interes pentru public pentru scurte reportaje de ştiri nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională[25] şi convenţiilor internaţionale relevante în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe. Statele membre ar trebui să faciliteze accesul la evenimente de mare interes pentru public acordând acces la semnalul emiţătorului în sensul prezentei directive. Cu toate acestea, statele membre pot alege alte mijloace echivalente în sensul prezentei directive. Astfel de mijloace includ, printre altele, acordarea accesului la locul de desfăşurare a acestor evenimente înainte de acordarea accesului la semnal. Emiţătorii nu ar trebui să fie împiedicaţi să încheie contracte mai detaliate.

ê 2007/65/CE considerent 41

(57) Ar trebui să se asigure că practicile furnizorilor de servicii mass-media de a furniza programe televizate de ştiri cu transmisii în direct, ulterior transmisiei în direct, în modul la cerere pot continua fără a fi necesar să se personalizeze programul individual prin omiterea extraselor scurte. Această posibilitate ar trebui să fie restrânsă la furnizarea la cerere de programe televizate identice transmise de către acelaşi furnizor de servicii, astfel încât să nu poată fi utilizată pentru crearea de noi modele de afaceri la cerere pe bază de extrase scurte.

ê 2007/65/CE considerent 42

(58) Serviciile mass-media audiovizuale la cerere sunt diferite de transmisiile de televiziune în ceea ce priveşte alegerea şi controlul pe care le poate exercita utilizatorul, precum şi în ceea ce priveşte impactul pe care îl au acestea asupra societăţii[26]. Acest lucru justifică impunerea de norme mai puţin stricte asupra serviciilor mass-media audiovizuale la cerere, care ar trebui să se supună doar normelor de bază prevăzute în prezenta directivă.

ê 2007/65/CE considerent 44 (adaptat)

(59) Prezenţa conţinutului dăunător în serviciile mass-media audiovizuale este o preocupare a legiuitorilor, a industriei media şi a părinţilor. Vor exista, de asemenea, noi provocări, în special în legătură cu noi platforme şi noi produse. Ö Prin urmare, Õ norme pentru protecţia dezvoltării fizice, mentale şi morale a minorilor, precum şi a demnităţii umane în toate serviciile mass-media audiovizuale, inclusiv în comunicaţiile audiovizuale comerciale Ö sunt necesare Õ .

ê 2007/65/CE considerent 45

(60) Măsurile luate pentru protecţia dezvoltării fizice, mentale şi morale a minorilor şi a demnităţii umane ar trebui să fie atent corelate cu dreptul fundamental la libertatea de expresie, astfel cum a fost stabilit în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Scopul unor astfel de măsuri, cum ar fi utilizarea numerelor personale de identificare (coduri PIN), a sistemelor de filtrare sau a etichetării, ar trebui astfel să fie acela de a asigura un nivel adecvat de protecţie a dezvoltării fizice, mentale şi morale a minorilor şi a demnităţii umane, în special în ceea ce priveşte serviciile mass-media audiovizuale la cerere. Recomandarea privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane şi dreptul la replică a recunoscut deja importanţa sistemelor de filtrare şi a etichetării şi a inclus un număr de posibile măsuri în beneficiul minorilor, cum ar fi furnizarea în mod sistematic pentru utilizatori, atunci când se abonează la un furnizor de acces, a unui sistem de filtrare eficace, care poate fi actualizat şi uşor de folosit, sau dotarea cu sisteme de filtrare automată a accesului la serviciile destinate în mod specific copiilor.

ê 2007/65/CE considerent 46

(61) Furnizorii de servicii mass-media audiovizuale aflaţi sub jurisdicţia statelor membre ar trebui să fie supuşi, în orice caz, interdicţiei diseminării pornografiei infantile în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile[27].

ê 2007/65/CE considerent 47 (adaptat)

(62) Niciuna dintre dispoziţiile prezentei directive care privesc protecţia dezvoltării fizice, mentale şi morale a minorilor şi protecţia demnităţii umane nu impune cu necesitate punerea în aplicare a măsurilor luate pentru protejarea acestor interese prin verificarea prealabilă a serviciilor mass-media audiovizuale de către organisme publice.

ê 89/552/CEE considerent 18 (adaptat)

(63) Coroborarea este necesară pentru a facilita iniţierea şi desfăşurarea activităţii de către persoane şi industrii producătoare de programe având obiective culturale.

ê 89/552/CEE considerent 19 (adaptat)

(64) Cerinţele minimale privind toate Ö transmisiile Õ de televiziune comunitare, publice şi private pentru producţiile audiovizuale europene sunt un mijloc de promovare a producţiei, a producţiei independente şi distribuţiei în industriile menţionate anterior şi sunt complementare altor instrumente deja existente sau care urmează a fi propuse în favoarea atingerii aceluiaşi obiectiv.

ê 89/552/CEE considerent 20 (adaptat)

(65) În consecinţă, este important să fie promovate pieţe cu o dimensiune suficient de mare pentru a permite producţiilor de televiziune din statele membre să îşi recupereze investiţiile necesare nu numai prin stabilirea unor reglementări comune care să deschidă pieţele naţionale, ci şi prin asigurarea pentru producţiile europene, acolo unde este posibil şi prin mijloace adecvate, a unei proporţii majoritare în cuprinsul Ö transmisiile Õ de televiziune ale tuturor statelor membre. Pentru a permite monitorizarea implementării acestor reglementări şi atingerea obiectivelor, statele membre Ö ar trebui să Õ înainteaze Comisiei un raport privind aplicarea proporţiilor rezervate operelor europene şi producţiilor independente la care se face referire în prezenta directivă. Pentru calcularea acestor proporţii, se recomandă luarea în considerare a situaţiei specifice din Republica Elenă şi Republica Portugheză; întrucât Comisia Ö ar trebui Õ să informeze celelalte state membre asupra acestor rapoarte, care să fie însoţite, acolo unde este cazul, de un aviz care să ia în considerare cu precădere progresul înregistrat în comparaţie cu anii anteriori, proporţia de premiere în cadrul programelor difuzate, circumstanţele specifice noilor posturi de emisie şi situaţia specială a ţărilor cu o capacitate redusă de producţie audiovizuală sau cu limbi de circulaţie restrânsă.

ê 97/36/CE considerent 29

(66) Canalele care transmit într-o limbă alta decât cea a statelor membre nu intră sub incidenţa prevederilor articolelor 16 şi 17 ale prezentei directive. Cu toate acestea, atunci când una sau mai multe limbi din această categorie ocupă o parte substanţială a timpului de emisie al canalului, fără însă a-l ocupa integral, prevederile articolelor 16 şi 17 nu se aplică porţiunii respective din timpul de emisie.

ê 97/36/CE considerent 30

(67) Proporţiile acordate operelor europene trebuie atinse luând în considerare realităţile economice. În consecinţă, un sistem progresiv este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

ê 89/552/CEE considerent 24 (adaptat)

(68) Angajamentul în favoarea menţinerii unei anumite proporţii de programe difuzate rezervate producţiilor independente, realizate de producători independenţi de posturile de televiziune, va stimula noi surse de producţie de televiziune, mai ales crearea de întreprinderi mici şi mijlocii; întrucât aceasta va oferi noi oportunităţi şi posibilităţi de manifestare pentru talentele creative, pentru profesiile culturale şi Ö pentru angajaţii Õ din domeniul cultural.

ê 2007/65/CE considerent 48

(69) Serviciile mass-media audiovizuale la cerere pot fi considerate a avea potenţialul de a înlocui parţial transmisiile de televiziune. În consecinţă, acestea ar trebui să promoveze, dacă este posibil, producţia şi distribuţia de opere europene şi să contribuie astfel în mod activ la promovarea diversităţii culturale. Un astfel de sprijin pentru producţiile europene ar putea, de exemplu, să ia forma unor contribuţii financiare din partea acestor servicii la producţia şi achiziţionarea de drepturi asupra operelor europene, a acordării pentru operele europene a unui procent minim în cadrul cataloagelor video la cerere sau a prezentării sub o formă atractivă a operelor europene în cadrul ghidurilor electronice ale programelor. Ar fi important să se efectueze în mod periodic o reexaminare a aplicării dispoziţiilor privind promovarea operelor europene de către servicii mass-media audiovizuale. În cadrul rapoartelor prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să ţină seama, de asemenea, în special de contribuţia financiară a acestor servicii la producţia şi achiziţionarea de drepturi asupra operelor europene, cota deţinută de operele europene în cadrul catalogului de servicii mass-media audiovizuale şi în cadrul consumului efectiv al utilizatorilor în ceea ce priveşte operele europene oferite de serviciile respective.

ê 89/552/CEE considerent 22

(70) Găsirea unor instrumente şi proceduri adecvate, în conformitate cu legislaţia comunitară, este importantă pentru a promova punerea în aplicare a acestor obiective din perspectiva adoptării unor măsuri adecvate, menite să încurajeze activitatea şi dezvoltarea producţiei şi distribuţiei audiovizuale europene, în special în ţările cu o capacitate de producţie redusă şi cu limbi de circulaţie restrânsă.

ê 2007/65/CE considerent 50

(71) La punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 16 din prezenta directivă, statele membre ar trebui să încurajeze staţiile de emisie să includă un procent corespunzător de coproducţii europene sau de producţii europene de origine străină.

ê 2007/65/CE considerent 49

(72) În definirea sintagmei "producători care sunt independenţi de staţiile de emisie", astfel cum este menţionată la articolul 17 din prezenta directivă, statele membre ar trebui să ia în considerare, în principal, criterii cum ar fi proprietarii societăţii producătoare, volumul de programe furnizate aceleiaşi staţii de emisie şi titularii de drepturi secundare.

ê 89/552/CEE considerent 23

(73) Planuri naţionale de asistenţă pentru producţiile europene pot fi aplicate în măsura în care acestea se conformează legislaţiei comunitare.

ê 97/36/CE considerent 45 (adaptat)

(74) Obiectivul sprijinirii producţiei audiovizuale în Europa poate fi urmărit de către statele membre în interiorul cadrului de organizare a serviciilor Ö mass-media audiovizuale Õ de difuzare , inter alia, prin definirea unei misiuni de interes public pentru anumiţi Ö furnizori de servicii mass-media Õ, inclusiv obligaţia de a contribui substanţial la investiţiile în producţia europeană.

ê 97/36/CE considerent 27 (adaptat)

(75) Se recomandă ca Ö furnizorii de servicii mass-media Õ, realizatorii, producătorii, autorii de programe şi alţi experţi să fie încurajaţi în dezvoltarea unor concepte şi strategii mai detaliate pentru dezvoltarea filmelor de ficţiune europene adresate unei audienţe internaţionale.

ê 2007/65/CE considerent 51

(76) Este important să se asigure transmisia producţiilor cinematografice în perioade stabilite de comun acord între titularii drepturilor de difuzare şi furnizorii de servicii mass-media.

ê 97/36/CE considerent 32 (adaptat)

(77) Chestiunea alocării unor intervale orare diferite pentru fiecare difuzare a unei opere cinematografice trebuie rezolvată în principal prin acorduri între părţile interesate sau profesioniştii interesaţi.

ê 89/552/CEE considerent 26

(78) Pentru a permite o politică activă în sprijinul unei anumite limbi, statele membre îşi păstrează libertatea de a stabili reglementări mai detaliate sau mai stricte în special pe baza criteriilor de limbă, atâta timp cât reglementările respective sunt în conformitate cu legislaţia europeană şi mai ales nu sunt aplicabile retransmisiei programelor difuzate originare din alte state membre.

ê 2007/65/CEE considerent 52

(79) Disponibilitatea serviciilor mass-media audiovizuale la cerere măreşte posibilitatea de alegere a consumatorului. Astfel, nu se justifică şi nu are sens din punct de vedere tehnic impunerea de norme detaliate care să reglementeze comunicaţiile comerciale audiovizuale pentru serviciile mass-media audiovizuale la cerere. Cu toate acestea, toate comunicaţiile comerciale audiovizuale ar trebui să respecte nu doar normele de identificare, ci şi un set minim de norme calitative pentru îndeplinirea unor obiective clare de ordine publică.

ê 2007/65/CE considerent 54

(80) Astfel cum a fost recunoscut de Comisie în cadrul Comunicării interpretative privind anumite aspecte ale dispoziţiilor privind publicitatea din cadrul directivei "Televiziune fără frontiere"[28], dezvoltarea de noi tehnici de publicitate şi de strategii inovative de comercializare a creat noi oportunităţi eficace pentru comunicaţii comerciale audiovizuale în serviciile tradiţionale de emisie, permiţându-le o concurenţă potenţial mai bună într-un mediu echitabil cu inovaţiile în domeniul serviciilor la cerere.

ê 2007/65/CE considerent 55 (adaptat)

(81) Evoluţiile în domeniul comercial şi tehnologic oferă utilizatorilor o mai mare posibilitate de alegere şi o mai mare responsabilitate în utilizarea serviciilor mass-media audiovizuale. Pentru a rămâne proporţională în raport cu obiectivele de interes general, reglementarea trebuie să permită un anumit grad de flexibilitate faţă de transmisiile de televiziune. Principiul separării ar trebui să fie limitat la publicitatea televizată şi teleshopping, Ö şi Õ poziţionarea produsului (“product placement”) ar trebui permisă în anumite împrejurări, cu excepţia cazului în care un stat membru decide altfel. Cu toate acestea, în cazurile în care poziţionarea ia forma publicităţii mascate, aceasta trebuie interzisă. Principiul separării nu ar trebui să împiedice utilizarea de noi tehnici de publicitate.

ê 2007/65/CE considerent 56 (adaptat)

(82) Pe lângă practicile acoperite de prezenta directivă, Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori[29] se aplică în cazul practicilor comerciale neloiale, cum ar fi publicitatea înşelătoare şi agresivă care apare în cadrul serviciilor mass-media audiovizuale. În plus, Directiva 2003/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 mai 2003 privind armonizarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre în materie de publicitate şi sponsorizare în favoarea produselor din tutun[30], care interzice publicitatea şi sponsorizarea pentru ţigări şi alte produse pe bază de tutun în presa scrisă, în cadrul serviciilor societăţii informaţionale şi al programelor radio, nu Ö ar trebui să Õ aducă atingere prezentei directive, având în vedere caracteristicile speciale ale serviciilor media audiovizuale. Articolul 88 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman[31], care interzice publicitatea destinată publicului larg pentru anumite medicamente, se aplică, astfel cum se prevede la alineatul (5) al articolului respectiv, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 21 din prezenta directivă. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare[32].

ê 89/552/CEE considerent 27 (adapted)

(83) Pentru a asigura protejarea completă şi eficientă a intereselor consumatorilor în calitatea lor de public de televiziune, este esenţial ca publicitatea prin televiziune să se conformeze unui număr de reglementări şi standarde minimale şi ca statele membre să îşi poată rezerva dreptul de a stabili reglementări mai detaliate sau mai stricte, iar în anumite împrejurări să stabilească condiţii diferite pentru posturile de televiziune aflate sub jurisdicţia lor.

ê 89/552/CEE considerent 28 (adaptat)

(84) Statele membre, acordând consideraţia cuvenită legislaţiei comunitare, în cazul programelor difuzate numai pe teritoriul naţional care nu pot fi recepţionate, direct sau indirect, într-unul din statele membre, Ö ar trebui Õ să aibă libertatea de a stabili condiţii diferite pentru inserarea publicităţii şi limite diferite ale volumului de publicitate pentru a sprijini programele respective.

ê 2007/65/CE considerent 57 (adaptat)

(85) Având în vedere posibilităţile sporite de care dispun telespectatorii pentru a evita publicitatea prin utilizarea de noi tehnologii, cum ar fi aparatele digitale personale de înregistrare video şi o mai mare posibilitate de alegere a posturilor, nu se justifică o reglementare detaliată asupra introducerii de spoturi publicitare în scopul protecţiei telespectatorilor. Volumul orar de publicitate admisă Ö nu ar trebui să crească Õ, ci Ö prezenta directivă Õ ar trebui să acorde o flexibilitate emiţătorilor faţă de introducerea acesteia acolo unde nu prejudiciază în mod nejustificat integritatea programelor.

ê 2007/65/CE considerent 58 (adaptat)

(86) Prezenta directivă este destinată să garanteze caracterul specific al televiziunii europene, care favorizează introducerea publicităţii între programe, limitând astfel posibilele întreruperi ale operelor cinematografice şi ale filmelor realizate pentru televiziune, precum şi întreruperi ale anumitor categorii de programe care necesită o protecţie specială.

ê 2007/65/CE considerent 59 (adaptat)

(87) Ö O Õ limită de 20 % Ö ar trebui prevăzută Õ pentru spoturile publicitare şi de teleshopping pe oră Ö care se aplică şi în perioada de audienţă maximă Õ. Noţiunea de spot publicitar de televiziune trebuie să fie înţeleasă ca publicitate televizată în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (i) din prezenta directivă, cu o durată ce nu depăşeşte douăsprezece minute.

ê 89/552/CEE considerent 29 (adaptat)

(88) Este necesar să fie interzisă orice formă de Ö comunicare comercială audiovizuală Õ care promovează ţigările şi alte produse din tutun, inclusiv Ö comunicare comercială audiovizuală Õ care, deşi nu menţionează direct produsul din tutun, încearcă să eludeze interdicţia Ö comunicării comerciale audiovizuale ţigările şi alte produse din tutun Õ folosind mărci, simboluri sau alte caracteristici distinctive ale produselor din tutun sau întreprinderi comerciale ale căror activităţi cunoscute sau principale includ producţia sau vânzarea acestor produse.

ê 89/552/CEE considerent 30 (adaptat)

(89) Este la fel de necesar să fie interzisă orice formă de Ö comunicare comercială audiovizuală Õ pentru produse medicamentoase şi tratamente medicale disponibile numai pe bază de prescripţie medicală în statele membre sub a căror jurisdicţie se află postul de emisie şi să fie Ö prevăzute Õ criterii stricte privind publicitatea prin televiziune a produselor alcoolice.

ê 2007/65/CE considerent 60

(90) Comunicaţiile comerciale audiovizuale mascate (publicitatea mascată) sunt o practică interzisă de prezenta directivă, dat fiind efectul negativ al acestora asupra consumatorilor. Interzicerea comunicaţiilor comerciale audiovizuale mascate nu ar trebui să includă şi poziţionarea legitimă de produse prevăzută în cadrul prezentei directive, în cazul căreia telespectatorul este informat în mod corespunzător asupra existenţei unei poziţionări de produs. Acest lucru se poate realiza prin semnalarea poziţionării produsului în cadrul unui anumit program, de exemplu, prin intermediul unei sigle neutre.

ê 2007/65/CE considerent 61 (adaptat)

(91) Poziţionarea de produse este o realitate în operele cinematografice şi audiovizuale realizate pentru televiziune. În vederea asigurării unui mediu concurenţial echitabil şi a sporirii, în acest mod, a competitivităţii industriei media europene, norme privind poziţionarea de produse Ö sunt necesare Õ. Definiţia poziţionării de produse Ö prevazută în Õ prezenta directivă ar trebui să acopere orice formă de comunicaţii comerciale audiovizuale constând în includerea unui produs, serviciu sau a mărcii acestuia sau menţionarea unui produs, serviciu sau a mărcii acestuia, astfel încât acesta să fie prezentat în cadrul unui program, în schimbul unei plăţi sau retribuţii similare. Furnizarea de bunuri sau servicii cu titlu gratuit, cum ar fi recuzita sau premiile, ar trebui considerate drept cazuri de poziţionare de produse numai dacă valoarea bunurilor sau a serviciilor implicate este semnificativă. Poziţionarea de produse ar trebui să se supună aceloraşi norme şi restricţii calitative care se aplică şi în cazul comunicaţiilor audiovizuale comerciale. Criteriul decisiv care face distincţia între sponsorizare şi poziţionare de produse este faptul că, în cazul poziţionării de produse, trimiterea la un produs este înglobată în acţiunea unui program, motiv pentru care, în definiţia de la articolul 1 alineatul (1) litera (m) din prezenta directivă, este cuprinsă sintagma „în cadrul”. Pe de altă parte, menţionarea sponsorului poate avea loc pe parcursul unui program, dar nu face parte din subiect.

ê 2007/65/CE considerent 62

(92) Poziţionarea de produse ar trebui, în principiu, să fie interzisă. Cu toate acestea, sunt acceptabile derogări pentru anumite genuri de programe, pe baza unei liste pozitive. Ar trebui acordată statelor membre opţiunea de retragere de la aceste derogări, în totalitate sau parţial, de exemplu, prin permiterea poziţionării de produse doar în programele care nu au fost produse exclusiv în statul membru respectiv.

ê 2007/65/CE considerent 63

(93) Mai mult, sponsorizarea şi poziţionarea de produse ar trebui să fie interzise în cazul în care influenţează conţinutul programelor în asemenea măsură, încât să afecteze responsabilitatea şi independenţa editorială a furnizorului de servicii mass-media. Aceasta este situaţia în ceea ce priveşte poziţionarea tematică.

ê 2007/65/CE considerent 65 (adaptat)

(94) În conformitate cu obligaţiile ce le revin statelor membre prin tratat, acestea sunt responsabile pentru punerea în aplicare efectivă a prezentei directive. Statele membre au libertatea de a alege instrumentele potrivite în conformitate cu propriile tradiţii juridice şi structuri stabilite şi, în special, să îşi organizeze propriile organisme independente de reglementare pentru a putea pune în aplicare prezenta directivă în mod imparţial şi transparent. Mai precis, instrumentele alese de către statele membre ar trebui să contribuie la promovarea pluralismului mass-media.

ê 2007/65/CE considerent 66 (adaptat)

(95) Este necesară o strânsă cooperare între organismele de reglementare competente ale statelor membre şi Comisie pentru a asigura aplicarea corectă a prezentei directive. De asemenea, este deosebit de importantă o strânsă cooperare între statele membre şi între organismele lor de reglementare cu privire la impactul pe care emiţătorii având sediul într-un stat membru îl pot avea asupra unui alt stat membru. În cazul în care dreptul naţional prevede proceduri de eliberare a licenţelor şi dacă sunt vizate mai multe state membre, este de preferat să se realizeze contacte între organismele de reglementare respective înainte de eliberarea unor astfel de licenţe. Cooperarea respectivă ar trebui să acopere toate domeniile reglementate prin prezenta directivă.

ê 97/36/CE considerent 39 (adaptat)

(96) Trebuie să se specifice cu claritate faptul că activităţile de autopromovare reprezintă o formă specifică de publicitate în cadrul căreia emiţătorul îşi promovează propriile produse, servicii, programe sau canale; întrucât, mai ales, avanpremierele cuprinzând fragmente din programe trebuie privite ca programe în sine.

ê 97/36/CE considerent 34 (adaptat)

(97) Timpul de emisie zilnic consacrat anunţurilor difuzate de către producător în legătură cu propriile sale programe şi cu produse auxiliare derivate direct din acestea, sau consacrat anunţurilor din partea serviciilor publice şi solicitărilor de ajutor umanitar, difuzate gratuit, nu Ö ar trebui să Õ urmeaze să fie inclus în volumul de timp de emisie zilnic sau orar care poate fi consacrat publicităţii sau teleshopping-ului.

ê 97/36/CE considerent 35 (adaptat)

(98) Pentru a evita denaturări ale concurenţei, prezenta derogare Ö ar trebui să Õ se limitează la anunţuri privind produsele care îndeplinesc în mod simultan dubla condiţie de a fi auxiliare şi derivate direct din programele respective; întrucât termenul auxiliare desemnează produsele al căror scop este să permită publicului spectator să beneficieze în mod optim de programe sau să interacţioneze cu acestea.

ê 97/36/CE considerent 36 (adaptat)

(99) În vederea dezvoltării teleshopping-ului, activitate importantă din punct de vedere economic pentru toţi operatorii de cablu şi adevărată nişă de desfacere a bunurilor şi serviciilor în interiorul Comunităţii, este esenţială asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor prin elaborarea unor standarde adecvate care să reglementeze forma şi conţinutul acestor emisiuni.

ê 97/36/CE considerent 37

(100) Este important pentru autorităţile naţionale de resort, în monitorizarea modului de aplicare a prevederilor relevante, să se poată face distincţia, în cazul canalelor care nu sunt dedicate în exclusivitate teleshopping-ului, între timpul de emisie consacrat spoturilor de teleshopping, spoturilor publicitare şi altor forme de publicitate, pe de o parte, şi ferestrele de difuzare consacrate teleshoppingului pe de altă parte. În consecinţă, este necesar şi suficient ca fiecare fereastră de difuzare să fie clar identificată, prin mijloace optice şi acustice, cel puţin la începutul şi la sfârşitul acesteia.

ê 97/36/CE considerent 38 (adaptat)

(101) Prezenta directivă Ö ar trebui să se aplice Õ canalelor dedicate în exclusivitate teleshopping-ului sau autopromovării şi care nu conţin elemente de program convenţionale cum ar fi ştiri, evenimente sportive, filme, documentare şi filme artistice, numai în spiritul Ö prezentei Õ directive şi fără să aducă atingere includerii unor astfel de canale în domeniul de aplicabilitate al altor instrumente comunitare.

ê 89/552/CEE considerent 33

(102) Deşi posturile de televiziune sunt în mod normal obligate să garanteze faptul că programele prezintă corect fapte şi evenimente, totuşi este important ca acestora să li se impună obligaţii specifice referitoare la dreptul la replică sau la despăgubirile echivalente, astfel încât orice persoană ale cărei interese legitime au fost lezate printr-o afirmaţie făcută în cadrul unui program de televiziune să îşi poată exercita efectiv acest drept sau să beneficieze de despăgubiri.

ê 2007/65/CE considerent 53

(103) Dreptul la replică este o cale de atac adecvată emisiunilor de televiziune şi poate fi aplicat şi în mediul on-line. Recomandarea privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane şi dreptul la replică include deja orientările corespunzătoare pentru punerea în aplicare a unor măsuri în cadrul dreptului sau practicilor naţionale, astfel încât să se asigure în suficientă măsură dreptul la replică sau alte căi de atac echivalente faţă de mass-media în format on-line.

ê 2007/65/CE considerent 67

(104) Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume instituirea unui spaţiu fără frontiere interne pentru serviciile mass-media audiovizuale, asigurându-se totodată un nivel ridicat de protecţie a obiectivelor de interes general, în special protecţia minorilor şi a demnităţii umane, precum şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele prezentei directive, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

ê

(105) Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa I, partea B,

ê 89/552/CEE

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Definiţii

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 2

Articolul 1

(1) În sensul prezentei directive:

(a) prin „serviciu mass-media audiovizual” se înţelege:

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 2 (adaptat)

(i) un serviciu, astfel cum este definit la articolele 49 şi 50 din tratat, care se află sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii mass-media şi al cărui scop principal este furnizarea de programe în scop informativ, de divertisment sau educativ, pentru publicul larg, prin reţele de comunicaţii electronice în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2002/21/CE. Un astfel de serviciu media audiovizual este fie o transmisie de televiziune, astfel cum este definită în prezentul alineat litera (e), fie un serviciu mass-media audiovizual la cerere, astfel cum este definit în prezentul alineat litera (g);

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 2

(ii) comunicaţii comerciale audiovizuale;

(b) prin „program” se înţelege un ansamblu de imagini în mişcare cu sau fără sunet care constituie un articol individual în cadrul unei grile sau al unui catalog realizat de un furnizor de servicii mass-media şi care este comparabil ca formă şi conţinut cu forma şi conţinutul transmisiilor de televiziune. Se pot enumera drept exemple de programe următoarele: filme artistice de lung metraj, transmisii sportive, comedii de situaţie, documentare, programe pentru copii şi piese de teatru;

(c) prin „responsabilitate editorială” se înţelege exercitarea unui control efectiv asupra selecţionării programelor şi asupra organizării acestora fie într-o grilă cronologică, în cazul transmisiilor de televiziune, fie într-un catalog, în cazul serviciilor mass-media audiovizuale la cerere. Responsabilitatea editorială nu implică în mod necesar o răspundere juridică în conformitate cu dreptul naţional pentru conţinutul serviciilor furnizate;

(d) prin „furnizor de servicii mass-media” se înţelege persoana fizică sau juridică având responsabilitate editorială pentru alegerea conţinutului audiovizual al serviciului mass-media audiovizual şi care stabileşte modul de organizare a acestuia;

(e) prin „transmisie de televiziune” sau „difuzare de televiziune” (adică un serviciu mass-media audiovizual liniar) se înţelege un serviciu mass-media audiovizual prestat de un furnizor de servicii mass-media pentru vizionarea simultană de programe pe baza unei grile de programe;

(f) prin „staţie de emisie” se înţelege un furnizor de servicii mass-media în domeniul transmisiilor de televiziune;

(g) prin „serviciu mass-media audiovizual la cerere” (adică un serviciu mass-media audiovizual neliniar) se înţelege un serviciu mass-media audiovizual prestat de un furnizor de servicii mass-media pentru vizionarea de programe la momentul ales de utilizator şi la cererea individuală a acestuia, pe baza unui catalog de programe selecţionate de furnizorul de servicii mass-media;

(h) prin „comunicaţie comercială audiovizuală” se înţelege imaginea cu sau fără sunet care este destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei persoane fizice sau juridice care desfăşoară o activitate economică. Imaginile respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi sau retribuţii similare sau în scopul autopromovării. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ, printre altele, publicitatea televizată, sponsorizarea, teleshopping şi poziţionarea de produse;

(i) prin „publicitatea televizată” se înţelege orice formă de anunţ difuzat fie în schimbul unei plăţi, fie al unei retribuţii similare sau difuzat în scopuri autopromoţionale de către o întreprindere publică sau privată sau de către o persoană fizică în legătură cu o activitate comercială, ramură de activitate, meserie sau profesie pentru a promova furnizarea de bunuri şi servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii, în schimbul unei plăţi;

(j) prin „comunicaţie audiovizuală cu conţinut comercial mascat” se înţelege reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, a serviciilor, a numelui, a mărcii sau a activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor, în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii mass-media unor scopuri publicitare şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa. Astfel de reprezentări se consideră intenţionate mai ales atunci când se fac în schimbul unei plăţi sau al unei retribuţii similare;

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 2 (adaptat)

(k) prin „sponsorizare” se înţelege orice contribuţie a Ö unor întreprinderi Õ publice sau private sau a Ö unor Õ persoane fizice neangajate în activităţi de furnizare de servicii mass-media audiovizuale sau în realizarea de opere audiovizuale, la finanţarea de servicii sau programe mass-media audiovizuale în vederea promovării numelui, a mărcii, a imaginii, a activităţii sau a produselor proprii;

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 2

(l) prin „teleshopping” se înţelege oferta directă transmisă publicului în vederea furnizării de bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii, în schimbul unei plăţi;

(m) prin „poziţionare” se înţelege orice formă de comunicaţii comerciale audiovizuale constând în includerea unui produs, serviciu sau a mărcii acestuia sau menţionarea unui produs, serviciu sau a mărcii acestuia, astfel încât acesta să fie prezentat în cadrul unui program, în schimbul unei plăţi sau retribuţii similare;

(n) prin „opere europene” se înţelege:

(i) opere provenind din statele membre;

(ii) opere provenind din state europene terţe – părţi la Convenţia europeană a Consiliului Europei privind televiziunea transfrontalieră şi care îndeplinesc condiţiile de la alineatul (3);

(iii) opere coproduse în cadrul unor acorduri privind sectorul audiovizual încheiate între Comunitate şi state terţe şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în fiecare dintre acordurile respective.

(2) Dispoziţiile de la alineatul (1) litera (n) subpunctele (ii) şi (iii) de mai sus se aplică numai în cazul operelor provenind din statele membre care nu fac obiectul unor măsuri discriminatorii în ţările terţe în cauză.

(3) Operele menţionate la alineatul (1) litera (n) subpunctele (i) şi (ii) sunt opere realizate în cea mai mare parte cu contribuţia unor autori şi personal, rezidenţi într-unul sau mai multe dintre statele menţionate la alineatul (1) litera (n) subpunctele (i) şi (ii), cu condiţia ca acestea să îndeplinească una dintre următoarele trei condiţii:

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 2 (adaptat)

(i) sunt realizate de către unul sau mai mulţi producători stabiliţi într-unul sau mai multe dintre statele respective;

(ii) producţia operelor este supervizată şi controlată efectiv de către unul sau mai mulţi producători stabiliţi într-unul sau mai multe dintre statele respective;

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 2

(iii) contribuţia coproducătorilor din statele respective la costurile totale ale coproducţiei este preponderentă, iar coproducţia nu este controlată de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara statelor respective.

(4) Operele care nu sunt opere europene în sensul alineatului (1) litera (n) sau alineatului (2), dar care sunt realizate în cadrul unor tratate bilaterale de coproducţie încheiate între state membre şi ţări terţe, sunt considerate ca fiind opere europene, cu condiţia ca un procent majoritar din totalul costurilor de producţie să fie acoperit de către coproducătorii din Comunitate şi ca producţia să nu fie controlată de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara teritoriului statelor membre.

ê 89/552/CEE (adaptat)

CAPITOLUL II

Ö Dispoziţii Õ generale

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 3

Articolul 2

(1) Fiecare stat membru se asigură că toate serviciile mass-media audiovizuale transmise de către furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia sa respectă normele sistemului juridic aplicabil serviciilor mass-media audiovizuale destinate publicului din statul membru respectiv.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 3 (adaptat)

(2) În sensul prezentei directive, furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia unui stat membru sunt Ö oricare din următorii Õ:

(a) Ö cei care Õ sunt stabiliţi în statul membru respectiv, în conformitate cu alineatul (3); sau

(b) Ö cei care Õ intră sub incidenţa alineatului (4).

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 3

(3) În sensul prezentei directive, un furnizor de servicii mass-media este considerat ca fiind stabilit într-un stat membru în următoarele cazuri:

(a) furnizorul de servicii mass-media are sediul principal într-un stat membru, iar deciziile editoriale privind serviciul mass-media audiovizual se iau în statul membru respectiv;

(b) în cazul în care un furnizor de servicii mass-media are sediul principal într-un stat membru, iar deciziile editoriale privind serviciul mass-media audiovizual se iau într-un alt stat membru, furnizorul se consideră ca fiind stabilit în statul membru în care îşi desfăşoară activitatea o parte considerabilă a forţei de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale. În cazul în care o parte considerabilă a forţei de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale îşi desfăşoară activitatea în fiecare dintre statele membre respective, furnizorul de servicii mass-media se consideră a fi stabilit în statul membru în care are sediul principal. În cazul în care o parte considerabilă a forţei de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale nu îşi desfăşoară activitatea în niciunul dintre statele membre respective, furnizorul de servicii mass-media se consideră a fi stabilit în statul membru în care şi-a început pentru prima oară activitatea, în conformitate cu dreptul statului membru respectiv, cu condiţia să menţină o legătură stabilă şi efectivă cu economia statului membru respectiv;

(c) în cazul în care un furnizor de servicii mass-media are sediul principal într-un stat membru, dar deciziile privind serviciul mass-media audiovizual se iau într-un stat terţ sau viceversa, acesta se consideră a fi stabilit în statul membru respectiv, cu condiţia ca o parte considerabilă a forţei de muncă implicate în furnizarea de servicii mass-media audiovizuale să îşi desfăşoare activitatea în respectivul stat membru.

(4) Furnizorii de servicii mass-media care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor alineatului (3) se consideră a se afla sub jurisdicţia unui stat membru în următoarele cazuri:

(a) utilizează o staţie de emisie de la sol spre un satelit situat în statul membru respectiv;

(b) nu utilizează o staţie de emisie de la sol spre un satelit situat în statul membru respectiv, dar utilizează, cu toate acestea, o capacitate de satelit aparţinând statului membru respectiv.

(5) În cazul în care nu se poate stabili statul membru competent în conformitate cu alineatele (3) şi (4), statul membru competent se consideră acela în care este stabilit furnizorul de servicii mass-media, în sensul articolelor 43-48 din tratat.

(6) Prezenta directivă nu se aplică în cazul serviciilor media audiovizuale destinate exclusiv recepţionării în state terţe şi care nu sunt recepţionate direct sau indirect cu echipamente standard de consum dintr-unul sau mai multe state membre.

ê 97/36/CE art. 1 pct. 3

Articolul 3

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 4 lit. (a)

(1) Statele membre garantează libera recepţionare şi nu restricţionează retransmisia serviciilor mass-media audiovizuale pe propriul teritoriu din alte state membre din motive care se încadrează în domeniile reglementate de prezenta directivă.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 4 lit. (b)

(2) În ceea ce priveşte transmisiile de televiziune, statele membre pot aplica provizoriu derogări de la alineatul (1), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(a) o transmisie de televiziune provenind dintr-un alt stat membru reprezintă o încălcare manifestă, serioasă şi gravă a articolului 27 alineatul (1) sau (2) şi/sau a articolului 6;

ê 97/36/CE art. 1 pct. 3

(b) în cursul ultimelor 12 luni, emiţătorul a încălcat prevederile la care se face referire la litera (a) de cel puţin două ori;

(c) statul membru în cauză a înştiinţat în scris emiţătorul şi Comisia asupra încălcărilor constatate şi a măsurilor pe care intenţionează să le ia în cazul în care astfel de încălcări se repetă;

(d) consultările între statul de pe teritoriul căruia se efectuează transmisia şi Comisie nu au condus la o rezolvare amiabilă în termen de 15 zile de la data înştiinţării menţionate la litera (c), iar încălcarea constatată persistă.

Într-un interval de 2 luni de la primirea înştiinţării privind măsurile luate de către statul membru, Comisia ia o decizie care stabileşte dacă măsurile sunt compatibile cu legislaţia europeană. În cazul în care Comisia decide că măsurile respective nu sunt compatibile cu legislaţia europeană, statului membru i se solicită să pună capăt de urgenţă măsurilor luate.

(3) Alineatul (2) nu aduce atingere aplicării vreunei alte proceduri, căi de atac sau sancţiuni faţă de încălcările în cauză care au loc în statul membru care deţine jurisdicţia asupra emiţătorului respectiv.

ê 2007/65/CE art. 1 alin. 4 lit. (c)

(4) În cazul serviciilor mass-media audiovizuale la cerere, statele membre pot adopta măsuri derogatorii de la alineatul (1) în cazul unui anumit serviciu, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) măsurile sunt:

(i) necesare, dintr-unul din motivele următoare:

- ordine publică, în special prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea infracţiunilor, inclusiv protecţia minorilor şi lupta împotriva incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naţionalitate şi împotriva încălcării demnităţii umane privind persoane fizice;

- protecţia sănătăţii publice;

- securitatea publică, inclusiv protecţia securităţii şi apărării naţionale;

- protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

(ii) luate împotriva unui serviciu mass-media audiovizual la cerere care aduce atingere obiectivelor menţionate la punctul (i) sau care prezintă risc serios şi grav de prejudiciere a acestor obiective;

(iii) proporţionale cu aceste obiective;

(b) înainte de a lua măsurile respective şi fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare şi actelor desfăşurate în cadrul anchetei penale, statul membru:

(i) a cerut statului membru sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii să ia măsuri, şi acesta nu a luat măsuri sau măsurile luate au fost inadecvate;

(ii) a notificat Comisiei şi statului membru sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii intenţia de a lua astfel de măsuri.

(5) Statele membre pot deroga, în cazuri de urgenţă, de la condiţiile prevăzute la alineatul (4) litera (b). În acest caz, măsurile sunt notificate Comisiei şi statului membru sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii în cel mai scurt timp posibil, indicând motivul pentru care statul membru consideră că există o urgenţă.

(6) Fără a aduce atingere posibilităţii statului membru de a lua măsurile menţionate la alineatele (4) şi (5), Comisia examinează compatibilitatea măsurilor notificate cu dreptul comunitar, în cel mai scurt timp posibil. În cazul în care se ajunge la concluzia că măsurile sunt incompatibile cu dreptul comunitar, Comisia solicită statului membru în cauză să se abţină de la luarea măsurilor preconizate sau să înceteze de urgenţă aplicarea măsurilor în cauză.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 5

Articolul 4

(1) Statele membre îşi păstrează libertatea de a solicita furnizorilor de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor să respecte norme mai detaliate sau mai stricte în domeniile coordonate de prezenta directivă, cu condiţia ca normele respective să fie conforme cu normele dreptului comunitar.

(2) În cazurile în care un stat membru:

(a) şi-a exercitat libertatea prevăzută la alineatul (1) pentru adoptarea de norme mai detaliate sau mai stricte de interes public general; şi

(b) estimează că o staţie de emisie aflată sub jurisdicţia unui alt stat membru difuzează programe de televiziune care sunt adresate în întregime sau în majoritate teritoriului său,

statul membru în cauză poate contacta statul membru competent în vederea adoptării unei soluţii satisfăcătoare pentru ambele părţi faţă de orice probleme ridicate. La primirea unei cereri motivate din partea statului membru în cauză, statul membru de jurisdicţie solicită staţiei de emisie să se conformeze normelor respective de interes public general. Statul membru de jurisdicţie informează statul membru în cauză asupra rezultatelor obţinute în urma cererii respective în termen de două luni. Orice stat membru poate invita comitetul de contact instituit la articolul 29 să examineze cazul.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 5 (adaptat)

(3) Statul membru în cauză Ö poate adopta măsurile corespunzătoare faţă de staţia de emisie când Õ estimează că:

(a) rezultatele obţinute prin aplicarea alineatului (2) nu sunt satisfăcătoare; şi

(b) staţia de emisie respectivă s-a stabilit în statul membru competent pentru a eluda normele mai stricte, în domeniile coordonate de prezenta directivă, care i s-ar aplica în cazul în care s-ar fi stabilit pe teritoriul statului membru în cauză.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 5

Măsurile respective sunt necesare din punct de vedere obiectiv, sunt aplicate fără discriminare şi sunt proporţionale cu obiectivele pe care le urmăresc.

(4) Statele membre pot adopta măsuri în conformitate cu alineatul (3) numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) au comunicat Comisiei şi statului membru în care este stabilită staţia de emisie intenţia de a lua măsurile respective, cu motivarea propriei evaluări; şi

(b) Comisia a decis că măsurile sunt compatibile cu normele de drept comunitar, în special că evaluările efectuate de statul membru care ia aceste măsuri prevăzute la alineatele (2) şi (3) sunt corect fundamentate.

(5) Comisia decide în termen de trei luni de la data notificării prevăzute la alineatul (4) litera (a). În cazul în care Comisia decide că măsurile sunt incompatibile cu dreptul comunitar, statul membru în cauză se abţine de la luarea măsurilor propuse.

(6) Statele membre garantează, prin mijloace adecvate, în limitele cadrului lor juridic, respectarea efectivă a dispoziţiilor prezentei directive de către furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor.

(7) Statele membre încurajează strategiile de coreglementare şi/sau autoreglementare la nivel naţional în domeniile coordonate de prezenta directivă în măsura în care sistemul lor juridic le permite. Strategiile respective trebuie să poată fi acceptate în majoritate de principalii factori interesaţi din statele membre în cauză şi să prevadă modalităţi reale de executare.

(8) Directiva 2000/31/CE se aplică cu excepţia dispoziţiilor contrare ale prezentei directive. În caz de conflict între o dispoziţie a Directivei 2000/31/CE şi o dispoziţie a prezentei directive, au prioritate dispoziţiile prezentei directive, dacă nu se prevede altfel prin prezenta directivă.

ê 2007/65/CE art. 1 alin. (7)

CAPITOLUL III

Dispoziţii aplicabile tuturor serviciilor mass-media audiovizuale

Articolul 5

Statele membre se asigură că furnizorii de servicii mass-media audiovizuale aflaţi sub jurisdicţia lor fac posibil accesul simplu, direct şi permanent al destinatarilor unui serviciu cel puţin la următoarele informaţii:

(a) numele furnizorului de servicii mass-media;

(b) adresa geografică la care este stabilit furnizorul de servicii;

(c) coordonatele furnizorului de servicii mass-media, inclusiv adresa de poştă electronică sau a site-ului la care acesta poate fi contactat rapid, în mod direct şi efectiv;

(d) dacă este cazul, organismele de reglementare sau de supraveghere competente.

Articolul 6

Statele membre garantează prin mijloace corespunzătoare că serviciile mass-media audiovizuale prestate de furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor nu conţin incitări la ură pe criterii de rasă, sex, religie sau naţionalitate.

Articolul 7

Statele membre încurajează furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor să asigure punerea treptată a serviciilor furnizate la dispoziţia persoanelor cu deficienţe de văz sau de auz.

Articolul 8

Statele membre se asigură că furnizorii de servicii mass-media audiovizuale aflaţi sub jurisdicţia lor nu transmit opere cinematografice în afara perioadelor convenite cu titularii de drepturi.

Articolul 9

(1) Statele membre garantează că comunicaţiile comerciale audiovizuale prestate de furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor îndeplinesc următoarele cerinţe:

(a) comunicaţiile comerciale audiovizuale pot fi uşor recunoscute ca atare. Comunicaţiile audiovizuale cu conţinut comercial mascat sunt interzise;

(b) comunicaţiile comerciale audiovizuale nu fac uz de tehnici subliminale;

(c) comunicaţiile comerciale audiovizuale:

(i) nu aduc atingere respectului demnităţii umane;

(ii) nu includ şi nu promovează orice discriminare bazată pe sex, origine rasială sau etnică, naţionalitate, religie sau credinţă, handicap sau orientare sexuală;

(iii) nu încurajează comportamente care dăunează sănătăţii şi siguranţei;

(iv) nu încurajează comportamente care dăunează în mod flagrant protecţiei mediului;

(d) sunt interzise toate comunicaţiile audiovizuale destinate comercializării ţigărilor şi a altor produse pe bază de tutun;

(e) comunicaţiile audiovizuale destinate comercializării de băuturi alcoolice nu vizează în mod special minorii şi nu încurajează consumul excesiv al băuturilor respective;

(f) sunt interzise comunicaţiile audiovizuale destinate comercializării produselor medicamentoase şi tratamentelor disponibile numai pe bază de prescripţie medicală în statul membru sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii mass-media;

(g) comunicaţiile comerciale audiovizuale nu afectează negativ minorii din punct de vedere fizic sau moral. Prin urmare, acestea nu incită în mod direct minorii să cumpere un produs sau să angajeze un serviciu abuzând de lipsa de experienţă sau credulitatea acestora, nu îi încurajează în mod direct să îşi convingă părinţii sau alte persoane să cumpere bunurile sau serviciile cărora li se face publicitate, nu exploatează încrederea specială pe care minorii o au în propriii părinţi, profesori sau alte persoane şi de care fac dovadă minorii în mod nejustificat în situaţii periculoase.

(2) Statele membre şi Comisia încurajează furnizorii de servicii mass-media să dezvolte coduri de conduită privind comunicaţiile comerciale audiovizuale inadecvate care însoţesc programele pentru copii sau sunt incluse în acestea, privind mâncăruri şi băuturi conţinând substanţe nutritive şi substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic, cum ar fi, în special, cele cu un conţinut bogat în grăsimi, acizi graşi, sare/sodiu şi zaharuri, care nu se recomandă a fi prezente într-o proporţie considerabilă în dieta globală.

Articolul 10

(1) Serviciile sau programele mass-media audiovizuale care sunt sponsorizate trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

(a) conţinutul, în cazul transmisiilor de televiziune, intervalul orar afectat acestora nu pot fi în nicio situaţie influenţate într-un mod care să afecteze responsabilitatea şi independenţa editorială a furnizorului de servicii mass-media;

(b) acestea nu încurajează în mod direct cumpărarea de produse sau angajarea de servicii, mai ales prin menţiuni exprese cu caracter promoţional la produsele sau serviciile respective;

(c) telespectatorii sunt informaţi clar cu privire la existenţa unui acord de sponsorizare. Programele sponsorizate trebuie să fie identificate cu precizie prin specificarea numelui, a siglei şi/sau a oricărui alt simbol corespunzător sponsorului, cum ar fi menţiuni asupra produsului (produselor) sau serviciului (serviciilor) acestuia sau un semn distinctiv, prezentate în mod adecvat pentru astfel de programe, la începutul, în cuprinsul şi/sau la sfârşitul acestora.

(2) Serviciile sau programele mass-media audiovizuale nu sunt sponsorizate de întreprinderi al căror obiect de activitate principal îl constituie fabricarea sau vânzarea de ţigări şi alte produse pe bază de tutun.

(3) Sponsorizarea serviciilor sau a programelor mass-media audiovizuale de către întreprinderi ale căror activităţi cuprind fabricarea sau vânzarea de produse medicamentoase şi tratamente medicale poate promova numele şi imaginea întreprinderii, dar nu poate promova anumite produse medicamentoase sau tratamente medicale care sunt disponibile numai pe bază de prescripţie medicală în statul membru sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii mass-media.

(4) Nu pot fi sponsorizate programele de ştiri şi de actualităţi. Statele membre pot opta pentru interzicerea prezentării unei sigle de sponsorizare în timpul programelor pentru copii, în timpul documentarelor şi al emisiunilor religioase.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 7 (adaptat)

Articolul 11

Ö 1. Alineatele (2), (3) şi (4) se aplică numai programelor produse după data de 19 decembrie 2009. Õ

2. Poziţionarea de produse este interzisă.

3. Prin derogare de la alineatul (2), poziţionarea de produse este permisă Ö în următoarele cazuri Õ, cu excepţia cazului în care statul membru decide altfel:

(a) în operele cinematografice, filmele şi serialele realizate pentru prezentarea în cadrul unor servicii mass-media audiovizuale, programele de sport şi de divertisment;

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 7

(b) în cazul în care nu se efectuează o plată, ci doar se furnizează anumite bunuri sau servicii cu titlu gratuit, cum ar fi producţia de elemente de recuzită sau premii, în vederea includerii acestora în program.

Derogarea prevăzută la litera (a) nu se aplică în cazul programelor pentru copii.

Programele în care este cuprinsă o poziţionare de produs trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:

(a) conţinutul, în cazul transmisiilor de televiziune, intervalul orar afectat acestora nu este în nicio situaţie influenţat într-un mod care să afecteze responsabilitatea şi independenţa editorială a furnizorului de servicii mass-media;

(b) acestea nu încurajează în mod direct cumpărarea sau închirierea de produse sau servicii, mai ales prin menţiuni exprese cu caracter promoţional la produsele sau serviciile respective;

(c) nu scoate în mod exagerat în evidenţă produsul în cauză;

(d) telespectatorii sunt informaţi clar asupra existenţei unei poziţionări de produs. Programele în care sunt cuprinse poziţionări de produse sunt identificate în mod corespunzător la început şi la sfârşit, precum şi la reluarea programului după o pauză publicitară, pentru evitarea oricărei confuzii din partea telespectatorului.

Prin excepţie, statele membre pot opta pentru derogarea de la cerinţele prevăzute la litera (d) cu condiţia ca programul în cauză să nu fi fost nici produs, nici comandat de către furnizorul de servicii mass-media sau de o societate afiliată furnizorului de servicii mass-media.

4. În orice caz, programele nu trebuie să cuprindă poziţionări ale următoarelor produse:

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 7 (adaptat)

(a) produse pe bază de tutun sau ţigări sau pentru întreprinderi al căror obiect de activitate principal îl constituie fabricarea sau vânzarea de ţigări şi alte produse pe bază de tutun;

(b) anumite produse medicamentoase sau tratamente medicale care sunt disponibile numai pe bază de prescripţie medicală în statul membru sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii mass-media.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 8

CAPITOLUL IV

Dispoziţii aplicabile exclusiv serviciilor mass-media audiovizuale la cerere

Articolul 12

Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a garanta că serviciile mass-media audiovizuale la cerere prestate de furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor care ar putea afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor sunt puse la dispoziţie numai de asemenea manieră, încât să se asigure că minorii nu pot vedea sau auzi, în mod normal, serviciile mass-media audiovizuale la cerere respective.

Articolul 13

(1) Statele membre garantează promovarea de către serviciile mass-media audiovizuale la cerere prestate de furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor, dacă este posibil şi cu mijloace corespunzătoare, a producţiei de opere europene şi a accesului la acestea. O astfel de promovare ar putea consta, printre altele, în contribuţia financiară a acestor servicii la producţia şi achiziţionarea de drepturi asupra operelor europene sau în procentul şi/sau ponderea deţinute de operele europene în cadrul catalogului de programe oferite de serviciile mass-media audiovizuale la cerere respective.

(2) Statul membru prezintă rapoarte Comisiei, până cel mai târziu la 19 decembrie 2011 şi, ulterior, la fiecare patru ani, asupra punerii în aplicare a alineatului (1).

(3) Pe baza informaţiilor furnizate de către statele membre, precum şi a unui studiu independent, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului rapoarte asupra punerii în aplicare a alineatului (1), având în vedere evoluţia pieţei şi a tehnologiilor, precum şi obiectivul diversităţii culturale.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 9

CAPITOLUL V

Dispoziţii privind drepturile de exclusivitate şi reportajele scurte de ştiri în cadrul transmisiilor de televiziune

Articolul 14

(1) Fiecare stat membru poate lua măsuri în conformitate cu dreptul comunitar pentru a garanta faptul că staţiile de emisie aflate sub jurisdicţia sa nu deţin exclusivitatea asupra transmisiei unor evenimente considerate de statul membru respectiv ca fiind de importanţă majoră pentru societate, de asemenea manieră încât să prejudicieze o parte substanţială a publicului statului membru de posibilitatea de a urmări astfel de evenimente fie în direct, fie înregistrate la televiziunea gratuită. În cazul în care ia asemenea măsuri, statul membru elaborează o listă de evenimente, naţionale şi internaţionale, pe care le consideră ca fiind de importanţă majoră pentru societate. Lista trebuie pregătită în timp util, într-un mod clar şi transparent. În redactarea acesteia, statul membru determină dacă astfel de evenimente ar trebui puse la dispoziţie prin transmisii în direct parţiale sau în întregime sau, în cazul în care este necesar sau oportun din motive obiective legate de interesul public, dacă astfel de evenimente ar trebui puse la dispoziţie prin transmisii integrale sau parţiale înregistrate.

(2) Statele membre notifică de îndată Comisiei orice măsuri luate sau care urmează să fie luate în temeiul alineatului (1). Într-un interval de trei luni de la notificare, Comisia verifică compatibilitatea măsurilor respective cu dreptul comunitar şi le comunică celorlalte state membre. Comisia solicită avizul comitetului de contact instituit în temeiul articolului 29. Comisia publică fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene măsurile luate şi, cel puţin o dată pe an, o listă consolidată a tuturor măsurilor luate de statele membre.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 9 (adaptat)

(3) Statele membre trebuie să garanteze, prin mijloace adecvate, în limitele cadrului juridic propriu, că staţiile de emisie aflate sub jurisdicţia lor nu îşi exercită drepturile de exclusivitate achiziţionate după Ö 18 decembrie 2007 Õ de asemenea manieră, încât să priveze un procent semnificativ al publicului dintr-un alt stat membru de posibilitatea de a urmări evenimente desemnate de către celălalt stat membru în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) prin intermediul unor transmisii la televiziunea gratuită, în direct, parţial sau integral, sau, în cazul în care este necesar sau oportun din motive obiective de interes public, prin transmisii înregistrate, integral sau parţial, după cum a fost stabilit de către acel alt stat membru în conformitate cu alineatul (1).

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 9

Articolul 15

(1) Statele membre asigură accesul oricărui emiţător stabilit în spaţiul comunitar, în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii, la evenimente de mare interes pentru public transmise în exclusivitate de către un emiţător aflat sub jurisdicţia lor, în scopul realizării de reportaje scurte de ştiri.

(2) Dacă o altă staţie de emisie stabilită în acelaşi stat membru ca şi staţia de emisie care solicită acces a achiziţionat drepturi de exclusivitate asupra evenimentului în cauză de mare interes pentru public, accesul se solicită staţiei respective de emisie.

(3) Statele membre iau măsuri pentru garantarea unui astfel de acces prin asigurarea liberei alegeri pentru staţiile de emisie a unor scurte extrase din semnalul staţiei de emisie care efectuează transmisia, cu identificarea cel puţin a sursei, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil din motive practice.

(4) Ca alternativă la alineatul (3), statele membre pot stabili un sistem echivalent care să asigure accesul în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii prin alte mijloace.

(5) Extrasele scurte respective sunt folosite numai în programele de ştiri generale şi pot fi folosite în cadrul serviciilor mass-media audiovizuale la cerere doar în cazul în care acelaşi program este oferit sub formă de înregistrare de către acelaşi furnizor de servicii mass-media.

(6) Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(5), statele membre asigură definirea, în conformitate cu sistemele şi practicile juridice proprii, a modalităţilor şi condiţiilor privind furnizarea extraselor scurte respective, în special a oricăror acorduri de compensare, a lungimii maxime a extraselor scurte şi a limitelor de timp pentru transmisia acestora. În cazul în care se prevăd compensări, acestea nu depăşesc costurile suplimentare generate direct de oferirea accesului.

ê 89/552/CEE

è1 97/36/CE art. 1 pct. 5

CAPITOLUL VI

Promovarea distribuţiei şi producţiei de programe de televiziune

Articolul 16

(1) În cazul în care acest lucru este posibil şi folosind mijloace adecvate, statele membre garantează faptul că staţiile de emisie rezervă operelor europene, o proporţie majoritară din timpul lor de emisie, din care se scade timpul dedicat ştirilor, evenimentelor sportive, jocurilor, publicităţii è1 servicii teletext şi teleshopping ç. Această proporţie, având în vedere responsabilităţile de ordin informaţional, educaţional, cultural şi de divertisment ale staţiei de emisie către publicul său, ar trebui atinsă progresiv, pe baza unor criterii adecvate.

(2) În cazul în care proporţia stabilită la alineatul (1) nu poate fi atinsă, aceasta nu trebuie să fie sub media valabilă pentru statul membru respectiv în anul 1988.

Cu toate acestea, în cazul Republicii Elene şi al Republicii Portugalia, anul 1988 este înlocuit de anul 1990.

ê 89/552/CEE (adaptat)

(3) Statele membre pun la dispoziţia Comisiei, o dată la fiecare 2 ani, Ö începând din data 3 octombrie 1991, Õ un raport privind aplicarea prezentului articol şi a articolului 17.

ê 89/552/CEE

Raportul cuprinde în special o situaţie statistică privind atingerea proporţiei la care se face referire în prezentul articol şi în articolul 17, pentru fiecare dintre programele de televiziune care intră în jurisdicţia statului membru respectiv, precum şi motivele, pentru fiecare caz în parte, de neatingere a acestei proporţii precum şi măsurile adoptate sau preconizate pentru realizarea ei.

ê 89/552/CEE (adaptat)

Comisia informează celelalte state membre şi Parlamentul European cu privire la conţinutul acestor rapoarte, care sunt însoţite, acolo unde este cazul, de un aviz. Comisia asigură aplicarea prezentului articol şi a articolului 17 în conformitate cu prevederile tratatului. În formularea avizului său, Comisia poate lua în considerare cu precădere progresul înregistrat în comparaţie cu anii anteriori, ponderea premierelor în cadrul programelor difuzate, circumstanţele specifice noilor posturi de emisie şi situaţia specială a ţărilor cu o capacitate redusă de producţie audiovizuală sau cu limbi de circulaţie restrânsă.

ê 89/552/CEE

è1 97/36/CE art. 1 pct. 6

Articolul 17

În cazul în care acest lucru este posibil şi folosind mijloace adecvate, statele membre garantează că staţiile de emisie rezervă cel puţin 10 % din timpul lor de emisie, din care se scade timpul dedicat ştirilor, evenimentelor sportive, jocurilor, publicităţii è1 servicii teletext şi teleshopping ç sau, ca alternativă, la discreţia fiecărui stat membru, cel puţin 10 % din bugetul lor de programe, pentru opere europene create de producători independenţi de staţiile de emisie. Această proporţie, având în vedere responsabilităţile de ordin informaţional, educaţional, cultural şi de divertisment ale staţiei de emisie către publicul său, ar trebui atinsă progresiv, pe baza unor criterii adecvate; ea trebuie obţinută prin alocarea unei proporţii adecvate operelor noi, respectiv a operelor transmise într-un interval de 5 ani după producţie.

ê 97/36/CE art. 1 pct. 10

Articolul 18

Prezentul capitol nu se aplică emisiunilor de televiziune adresate unei audienţe locale şi care nu fac parte dintr-o reţea naţ ională.

ê 89/552/CEE

CAPITOLUL VII

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 12

Publicitatea televizată şi teleshopping

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 13

Articolul 19

(1) Publicitatea televizată şi emisiunile de teleshopping trebuie să fie imediat identificabile ca atare şi separate de conţinutul editorial. Fără a aduce atingere utilizării de noi tehnici publicitare, se păstrează o separare prin mijloace optice şi/sau acustice, şi/sau spaţiale între publicitatea televizată şi teleshopping şi, respectiv, celelalte părţi ale programelor.

(2) Constituie o excepţie spoturile publicitare şi de teleshopping izolate, altele decât în cadrul transmisiilor sportive.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 14

Articolul 20

(1) Statele membre garantează că, în cazul în care publicitatea televizată şi teleshoppingul sunt inserate în cursul programelor, nu este afectată integritatea programelor, luând în considerare pauzele naturale din cadrul programelor, durata şi natura acestora, şi nu sunt afectate drepturile titularilor de drepturi.

(2) Transmisia filmelor realizate pentru televiziune (cu excepţia comediilor de situaţie, a serialelor şi a documentarelor), a operelor cinematografice şi a programelor de ştiri poate fi întreruptă de publicitate televizată şi/sau de teleshopping o singură dată la interval de cel puţin 30 de minute. Transmisia programelor pentru copii poate fi întreruptă de publicitate televizată şi/sau de teleshopping o singură dată la interval de cel puţin 30 de minute, cu condiţia ca durata prevăzută a programului să depăşească 30 de minute. Nu este permisă inserarea de publicitate televizată sau de teleshopping în timpul serviciilor religioase.

ê 89/552/CEE

Artic olul 21

ê 97/36/CE art. 1 pct. 16 (adaptat)

Se interzice teleshoppingul pentru produsele medicamentoase care intră sub incidenţa autorizaţiei de marketing în sensul Ö Directivei 2001/83/CE Õ, precum şi teleshoppingul tratamentelor medicale.

ê 89/552/CEE

Articolul 22

ê 97/36/CE art. 1 pct. 17

Publicitatea prin televiziune şi teleshoppingul pentru băuturi alcoolice trebuie să respecte următoarele criterii:

ê 89/552/CEE

(a) să nu vizeze cu precădere minorii şi mai ales să nu prezinte minori consumând astfel de băuturi;

(b) să nu stabilească o corelaţie între consumul de alcool şi performanţa fizică mărită sau uşurinţa în conducerea maşinii;

(c) să nu creeze impresia că consumul de alcool favorizează succesul social şi sexual;

(d) să nu pretindă că alcoolul posedă calităţi terapeutice sau că este un stimulent, un sedativ sau un mijloc de rezolvare a conflictelor personale;

(e) să nu încurajeze consumul nemăsurat de alcool şi să nu prezinte abstinenţa sau moderaţia într-o lumină negativă;

(f) să nu scoată în evidenţă conţinutul ridicat de alcool drept atribut pozitiv al băuturilor.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 18

Articolul 23

(1) Proporţia de spoturi publicitare televizate şi spoturi de teleshopping dintr-un interval de o oră nu poate depăşi 20 % (douăzeci la sută).

(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul anunţurilor difuzate de către emiţător în legătură cu propriile sale programe şi cu produsele auxiliare derivate direct din acestea, al anunţurilor de sponsorizare şi al poziţionărilor de produse.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 19

Articolul 24

Ferestrele de difuzare consacrate emisiunilor de teleshopping trebuie să fie clar identificate ca atare prin mijloace optice şi acustice şi trebuie să aibă o durată minimă neîntr eruptă de cincisprezece minute.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 20

Articolul 25

Prezenta directivă se aplică, mutadis mutandis , în cazul posturilor de televiziune dedicate exclusiv publicităţii şi emisiunilor de teleshopping, precum şi posturilor de televiziune dedicate exclusiv autopromovării.

Cu toate acestea, capitolul VI, precum şi articolele 20 şi 23 nu se aplică în cazul acestor canale.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 22

Articolul 26

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 4, statele membre pot stabili, ţinând cont în mod corespunzător de dreptul comunitar, alte condiţii decât cele prevăzute la articolul 20 alineatul (2) şi articolul 23 cu privire la emisiunile de televiziune destinate exclusiv teritoriului naţional şi care nu pot fi recepţionate, direct sau indirect, de către publicul dintr-unul sau mai multe alte state membre.

ê 89/552/CEE

CAPITOLUL VIII

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 23

Protecţia minorilor în cadrul transmisiilor de televiziune

ê 97/36/CE art. 1 pct. 27

Articolul 27

(1) Statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a garanta că emisiunile de televiziune difuzate de către posturile de televiziune aflate sub jurisdicţia lor nu cuprind programe cu potenţialul de a afecta în mod grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programe care cuprind pornografie sau violenţă nejustificată.

(2) Măsurile stabilite la alineatul (1) se extind şi asupra altor programe care prezintă probabilitatea de a afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, cu excepţia cazurilor în care prin programarea emisiunilor la anumite ore sau prin orice măsuri tehnice se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situaţii normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.

(3) Mai mult, în cazul în care astfel de programe sunt transmise într-o formă necodată, statele membre trebuie să asigure faptul că programele respective sunt precedate de un avertisment acustic sau identificate printr-un simbol vizual prezent pe toată durata acestora.

ê 89/552/CEE

CAPITOLUL IX

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 25

Dreptul la replică în transmisiile de televiziune

ê 89/552/CEE

Articolul 28

ê 97/36/CE art. 1 pct. 30

(1) Fără a aduce atingere altor prevederi de drept civil, administrativ sau penal adoptate de către statele membre, orice persoană fizică sau juridică, indiferent de naţionalitate, ale cărei interese legitime, în special reputaţia şi bunul renume, au fost lezate prin enunţarea unor fapte neadevărate într-un program de televiziune, trebuie să beneficieze de dreptul la replică sau de despăgubiri echivalente. Statele membre garantează faptul că exercitarea dreptului la replică sau la despăgubiri echivalente nu este împiedicată prin impunerea unor termene sau condiţii nerezonabile. Replica trebuie transmisă într-un interval de timp rezonabil care să urmeze cererii argumentate de a face uz de dreptul la replică, la o oră şi într-o manieră adecvată în raport cu emisiunea la care se referă cererea.

ê 89/552/CEE

(2) Toate staţiile de emisie aflate sub jurisdicţia unui stat membru trebuie să acorde dreptul la replică sau despăgubiri echivalente.

(3) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura dreptul la replică sau despăgubirile echivalente şi determină procedura de urmat pentru exercitarea acestora. În special, asigură trecerea unui interval de timp suficient şi faptul că procedurile implementate în favoarea dreptului la replică sau a despăgubirilor echivalente pot fi exercitate corect de orice persoană fizică sau juridică rezidentă sau stabilită în alte state membre.

(4) Cererea de exercitare a dreptului la replică sau la despăgubiri echivalente poate fi respinsă dacă replica nu se justifică în conformitate cu condiţiile stabilite la alineatul (1), în cazul în care aceasta ar implica un act susceptibil de a fi sancţionat, ar angrena responsabilitatea juridică civilă a postului de emisie sau ar depăşi standardele decenţei publice.

(5) O procedură pentru cazurile în care litigiile cu privire la exercitarea dreptului la replică sau despăgubirile echivalente pot fi aduse în atenţia tribunalelor va fi stabilită.

ê 97/36/CE art. 1 pct. 31

CAPITOLUL X

Comitetul de contact

Articolul 29

ê 97/36/CE art. 1 pct. 31 (adaptat)

(1) Un comitet de contact este instituit sub auspiciile Comisiei. În componenţa acestuia intră reprezentanţi ai autorităţilor competente din statele membre. Comitetul este prezidat de către un reprezentant al Comisiei şi se reuneşte din proprie iniţiativă sau la solicitarea delegaţiei unui stat membru.

(2) Sarcinile comitetului Ö de contact Õ sunt următoarele:

ê 97/36/CE art. 1 pct. 31

(a) să faciliteze punerea în aplicare eficientă a prezentei directive prin consultări periodice privind orice probleme practice apărute pe parcursul aplicării directivei, mai ales referitoare la articolul 2, precum şi orice alte aspecte pe marginea cărora schimburile de opinii sunt considerate utile;

(b) să elaboreze, din proprie iniţiativă sau la solicitarea Comisiei, avize privind modul în care statele membre aplică prevederile prezentei directive;

ê 97/36/CE art. 1 pct. 31 (adaptat)

(c) să se constituie într-un forum pentru schimbul de opinii privind aspectele care trebuie prezentate în rapoartele care trebuie înaintate de către statele membre în temeiul articolului 16 alineatul (3) şi metodologia acestora;

ê 97/36/CE art. 1 pct. 31

(d) să dezbată rezultatele consultărilor periodice pe care Comisia le are cu reprezentanţi ai organizaţiilor de difuzare a programelor de televiziune, ai producătorilor, consumatorilor, realizatorilor, furnizorilor de servicii şi sindicatelor, precum şi ai comunităţii de creaţie;

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 26

(e) să faciliteze schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie privind situaţia şi evoluţia activităţii de reglementare a serviciilor mass-media audiovizuale, având în vedere politica Comunităţii în domeniul audiovizualului, precum şi evoluţiile relevante din domeniul tehnic;

ê 97/36/CE art. 1 pct. 31

(f) să examineze orice evoluţie survenită în cadrul sectorului, pe marginea căreia schimbul de opinii pare util.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 27

CAPITOLUL XI

Cooperarea între autorităţile de reglementare ale statelor membre

Articolul 30

Statele membre adoptă măsurile adecvate pentru a-şi furniza reciproc şi a furniza Comisiei informaţiile necesare pentru aplicarea prezentei directive, în special ale articolelor 2, 3 şi 4, în special prin intermediul organismelor lor independente de reglementare competente.

ê 89/552/CEE

CAPITOLUL XII

Dispoziţii finale

Articolul 31

În domeniile pe care prezenta directivă nu le coordonează, nu sunt afectate drepturile şi obligaţiile statelor membre care decurg din convenţiile existente privind telecomunicaţ iile sau difuziunea.

ê 2007/65/CE art. 3 alin. (2)

Articolul 32

Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

ê 2007/65/CE art. 1 pct. 29

Articolul 33

Nu mai târziu de 19 decembrie 2011 şi, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea prezentei directive şi, după caz, face propuneri suplimentare pentru a o adapta la evoluţiile din domeniul serviciilor mass-media audiovizuale, având în vedere în special evoluţiile tehnologice recente, competitivitatea în cadrul sectorului şi nivelul de educaţie în domeniul mass-media în toate statele membre.

Raportul în cauză trebuie să conţină, de asemenea, o evaluare a aspectelor privind publicitatea televizată care însoţeşte programele pentru copii sau este inclusă în acestea şi, în special, dacă normele cantitative şi calitative cuprinse în prezenta directivă au asigurat nivelul necesar de protecţie.

ê

Articolul 34

D irectiva 89/552/CEE astfel cum a fost modificată prin directivele menţionate în anexa I, partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul naţional a directivelor menţionate în anexa I, partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.

Articolul 35

Prezenta directivă intră în vigoare la data de 20 decembrie 2009.

ê 89/552/CEE

Articolul 36

Prezenta directiv ă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, […]

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

[…] […]

é

ANEXA I

Partea A

Directiva abrogată şi lista modificărilor ulterioare (menţionate la articolul 34)

Directiva 89/552/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 298, 17.10.1989, p. 23) |

Directiva 97/36/CE Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 202, 30.7.1997, p. 60) |

Directiva 2007/65/CE Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 332, 18.12.2007, p. 27) | Numai articolul 1 |

Partea B

Termene de transpunere în dreptul intern (menţionate la articolul 34)

Directiva | Data limită de transpunere |

89/552/CEE | 3 octombrie 1991 |

97/36/CE | 31 decembrie 1998 |

2007/65/CE | 19 decembrie 2009 |

_____________

ANEXA II

T ABEL DE CORESPONDENţă

Directiva 89/552/CEE | Prezenta directivă |

Articolul 1 cuvintele introductive | Articolul 1 alineatul (1) cuvintele introductive |

Articolul 1 litera (a) cuvintele introductive | Articolul 1 alineatul (1) litera (a) cuvintele introductive |

Articolul 1 litera (a) prima liniuţă | Articolul 1 alineatul (1) litera (a) subpunctul (i) |

Articolul 1 litera (a) a doua liniuţă | Articolul 1 alineatul (1) litera (a) subpunctul (ii) |

Articolul 1 literele (b)-(m) | Articolul 1 alineatul (1) literele (b)-(m) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (i) cuvintele introductive | Articolul 1 alineatul (1) litera (n) cuvintele introductive |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (i) prima liniuţă | Articolul 1 alineatul (1) litera (n) subpunctul (i) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (i) a doua liniuţă | Articolul 1 alineatul (1) litera (n) subpunctul (ii) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (i) a treia liniuţă | Articolul 1 alineatul (1) litera (n) subpunctul (iii) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (i) fourth indent | Articolul 1 alineatul (2) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (ii) cuvintele introductive | Articolul 1 alineatul (3) cuvintele introductive |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (ii) prima liniuţă | Articolul 1 alineatul (3) subpunctul (i) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (ii) a doua liniuţă | Articolul 1 alineatul (3) subpunctul (ii) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (ii) a treia liniuţă | Articolul 1 alineatul (3) subpunctul (iii) |

Articolul 1 litera (n) subpunctul (iii) | Articolul 1 alineatul (4) |

Articolul 2 | Articolul 2 |

Articolul 2a alineatele (1), (2) şi (3) | Articolul 3 alineatele (1), (2) şi (3) |

Articolul 2a alineatul (4) cuvintele introductive | Articolul 3 alineatul (4) cuvintele introductive |

Articolul 2a alineatul (4) litera (a) | Articolul 3 alineatul (4) litera (a) |

Articolul 2a alineatul (4) litera (b) cuvintele introductive | Articolul 3 alineatul (4) litera (b) cuvintele introductive |

Articolul 2a alineatul (4) litera (b) prima liniuţă | Articolul 3 alineatul (4) litera (b) subpunctul (i) |

Articolul 2a alineatul (4) litera (b) a doua liniuţă | Articolul 3 alineatul (4) litera (b) subpunctul (ii) |

Articolul 2a alineatele 5 şi 6 | Articolul 3 alineatele (5) şi (6) |

Articolul 3 | Articolul 4 |

Articolul 3a | Articolul 5 |

Articolul 3b | Articolul 6 |

Articolul 3c | Articolul 7 |

Articolul 3d | Articolul 8 |

Articolul 3e | Articolul 9 |

Articolul 3f | Articolul 10 |

Articolul 3g alineatul (1) | Articolul 11 alineatul (2) |

Articolul 3g alineatul (2) primul paragraf, cuvintele introductive | Articolul 11 alineatul (3) primul paragraf, cuvintele introductive |

Articolul 3g alineatul (2) primul paragraf, prima liniuţă | Articolul 11 alineatul (3) primul paragraf litera (a) |

Articolul 3g alineatul (2) primul paragraf, a doua liniuţă | Articolul 11 alineatul (3) primul paragraf litera (b) |

Articolul 3g alineatul (2) al doilea paragraf, al treilea paragraf şi al patrulea paragraf | Articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf, al treilea paragraf şi al patrulea paragraf |

Articolul 3g alineatul (3) | Articolul 11 alineatul (4) |

Articolul 3g alineatul (4) | Articolul 11 alineatul (1) |

Articolul 3h | Articolul 12 |

Articolul 3i | Articolul 13 |

Articolul 3j | Articolul 14 |

Articolul 3k | Articolul 15 |

Articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3) | Articolul 16 alineatele (1), (2) şi (3) |

Articolul 4 alineatul (4) | - |

Articolul 5 | Articolul 17 |

Articolul 9 | Articolul 18 |

Articolul 10 | Articolul 19 |

Articolul 11 | Articolul 20 |

Articolul 14 | Articolul 21 |

Articolul 15 | Articolul 22 |

Articolul 18 | Articolul 23 |

Articolul 18a | Articolul 24 |

Articolul 19 | Articolul 25 |

Articolul 20 | Articolul 26 |

Articolul 22 | Articolul 27 |

Articolul 23 | Articolul 28 |

Articolul 23a | Articolul 29 |

Articolul 23b | Articolul 30 |

Articolul 24 | Articolul 31 |

- | Articolul 32 |

Articolul 26 | Articolul 33 |

- | Articolul 34 |

- | Articolul 35 |

Articolul 27 | Articolul 36 |

- | Anexa I |

- | Anexa II |

_____________

[1] COM(87) 868 PV.

[2] A se vedea anexa 3 din partea A a susmenţionatelor concluzii.

[3] Efectuată în conformitate cu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Codificarea acquis-ului comunitar, COM(2001) 645 final.

[4] A se vedea anexa I, partea A, la prezenta propunere.

[5] JO C […], […], […].

[6] JO C […], […], […].

[7] JO L 298, 17.10.1989, p. 23.

[8] A se vedea anexa I, partea A.

[9] JO C 285 E, 22.11.2006, p. 126.

[10] JO C 293 E, 2.12.2006, p. 155.

[11] JO C 296 E, 6.12.2006, p. 104.

[12] JO L 201, 25.7.2006, p. 15.

[13] JO C 30, 5.2.1999, p. 1.

[14] Rezoluţia Parlamentului European privind Televiziune fără frontiere (JO C 76 E, 25.3.2004, p. 453).

[15] Rezoluţia Parlamentului European privind riscurile de încălcare a libertăţii de exprimare şi de informare, în Uniunea Europeană şi, în special, în Italia (articolul 11 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale) (JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1026).

[16] Rezoluţia Parlamentului European privind aplicarea articolelor 4 şi 5 din Directiva 89/552/CEE („Televiziune fără frontiere”), modificată prin Directiva 97/36/CE, pentru perioada 2001-2002 (JO C 193 E, 17.8.2006, p. 117).

[17] JO C 364, 18.12.2000, p. 1.

[18] JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

[19] JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

[20] JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

[21] Cauza C-56/96 VT4 Ltd/Vlaamse Gemeenschap 1997 Rec. I-3143, punctul 22; Cauza C-212/97 Centros/Erhvervs-og Selskabsstyrelsen 1999 Rec. I-1459; a se vedea şi: Cauza C-11/95 Comisia/Belgia 1996 Rec. I-4115 şi cauza C-14/96 Paul Denuit 1997 Rec. I-2785.

[22] Cauza C-212/97 Centros/Erhvervs-og Selskabsstyrelsen, menţionată mai sus; Cauza 33/74 Van Binsbergen/Bestuur van de Bedrijfsvereniging 1974 Rec. 1299; Cauza C-23/93 TV 10 SA/Commissariaat voor de Media 1994 Rec I-4795, punctul 21.

[23] Cauza C-355/98 Comisia/Belgia, Rec. 2000 I, 1221, punctul 28; Cauza C-348/96 Calfa, Rec. 1999 I, p. 11, punctul 23.

[24] JO L 378, 27.12.2006, p. 72.

[25] JO L 167, 22.6.2001, p. 10.

[26] A se vedea, de exemplu, cauza C-89/04, Mediakabel BV/Commissariaat voor de Media 2005 Rec. I-4891.

[27] JO L 13, 20.1.2004, p. 44.

[28] JO C 102, 28.4.2004, p. 2.

[29] JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

[30] JO L 152, 20.6.2003, p. 16.

[31] JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

[32] JO L 404, 30.12.2006, p. 9.