[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 4.3.2009

COM(2009)105 final

2009/0032 (CNS)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

- Motivele și obiectivele propunerii

Principalul obiectiv al prezentei propuneri de decizie este instituirea unui cadru juridic pentru evaluarea aplicării corecte a elementelor acquis-ului Schengen care fac parte din dreptul comunitar. Aceasta este însoțită de propunerea de regulament privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării elementelor acquis-ului Schengen care fac parte din dreptul comunitar. Acest mecanism de dublă evaluare are menirea de a menține încrederea reciprocă între statele membre în capacitatea lor de a aplica efectiv și eficient măsurile de însoțire care permit crearea unui spațiu fără frontiere interne.

Obiectivele generale ale noului mecanism ar trebui să fie asigurarea punerii în aplicare transparente, eficiente și coerente a acquis-ului Schengen, reflectând, de asemenea, evoluțiile legislative după integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene.

- Contextul general

Spațiul fără frontiere interne, astfel cum a fost creat prin acquis - ul Schengen — spațiul Schengen — a fost dezvoltat într-un cadru interguvernamental la sfârșitul anilor '80 și la începutul anilor '90 de statele membre care doreau să desființeze controalele la frontierele interne și să pună în aplicare, în acest scop, măsuri de însoțire, și anume norme comune privind controalele la frontierele externe, o politică comună în domeniul vizelor, o cooperare judiciară și polițienească și instituirea Sistemului de Informații Schengen (SIS). Desființarea controalelor la frontierele interne nu a fost posibilă în cadrul comunitar, deoarece statele membre nu au căzut de acord asupra necesității eliminării acestora pentru realizarea obiectivului liberei circulații a persoanelor (articolul 14 din Tratatul CE). Cu toate acestea, de-a lungul anilor, toate statele membre din acel moment, cu excepția Regatului Unit și a Irlandei, au aderat la spațiul Schengen.

Acquis-ul Schengen a devenit parte a cadrului Uniunii Europene, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în 1999[1].

Spațiul Schengen se bazează pe încrederea reciprocă deplină între statele membre în capacitatea lor de a pune integral în aplicare măsurile de însoțire care permit eliminarea controalelor la frontierele interne: de exemplu, verificările la frontierele externe sunt efectuate de statele membre nu numai pentru a-și proteja propriile interese, ci, de asemenea, și în numele tuturor celorlalte state membre către care persoanele ar putea călători, odată ce au trecut frontierele externe ale spațiului Schengen.

Pentru a crea și a menține acest climat de încredere reciprocă, statele membre Schengen au constituit un Comitet permanent în 1998. Mandatul acestuia este stabilit printr-o decizie a Comitetului executiv Schengen [SCH/Com-ex (98) 26 def] și constă în două sarcini distincte:

1. să verifice dacă toate condițiile preliminare pentru aplicarea acquis-ului Schengen (de exemplu, eliminarea controalelor la frontiere) au fost îndeplinite de statele membre care doresc să adere la spațiul Schengen („aplicare”);

2. să verifice dacă acquis-ul Schengen este aplicat corect de statele membre care pun în aplicare acquis - ul („asigurarea respectării acquis-ului”).

Astfel, în spațiul Schengen se face o distincție între „aplicare” și „asigurarea respectării”. În consecință, în primul rând, trebuie să se efectueze verificări pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de încredere reciprocă, înainte ca acquis-ul să poată fi aplicat. În al doilea rând, încrederea reciprocă trebuie menținută prin verificarea respectării acquis-ului. În faza interguvernamentală a spațiului Schengen erau necesare dispoziții speciale pentru verificarea respectării acestuia.

Acquis-ul Schengen a fost integrat în cadrul Uniunii Europene fără a fi renegociat. În consecință, Comitetul permanent și mandatul său din 1998 au fost preluate fără modificări, cu excepția transformării Comitetului permanent în Grupul de lucru pentru evaluarea Schengen (SCH-EVAL), în cadrul Consiliului. Acesta a luat naștere în temeiul articolului 66 din Tratatul CE și al articolelor 30 și 31 din Tratatul UE, întrucât acquis-ul Schengen reglementează deopotrivă măsurile primului pilon și măsurile celui de al treilea pilon.

Dată fiind baza sa interguvernamentală, evaluarea Schengen a fost și este încă în întregime în sarcina statelor membre, Comisia participând în calitate de observator. Aceasta continuă să fie o abordare logică pentru prima parte a mandatului, întrucât acquis-ul comunitar în domeniul justiției și afacerilor interne nu face distincție între „aplicare” și „asigurarea respectării”. În plus, ar trebui să se precizeze că procedura de luare a deciziilor privind eliminarea controalelor la frontierele interne și aplicarea integrală a acquis-ului Schengen a fost, pentru extinderile din 2004 și 2007, prevăzută în tratatele de aderare, deci în legislația primară. Actele de aderare prevedeau adoptarea unei decizii a Consiliului, după consultarea Parlamentului European. Comisia nu dispune de niciun drept de inițiativă în acest sens.

Cu toate acestea, abordarea este mai puțin logică pentru a doua parte a mandatului, în special în ceea ce privește aspectele primului pilon — deși nu numai acestea[2]. Prin urmare, încă din perioada integrării acquis - ului, Comisia a făcut o declarație conform căreia „consideră că integrarea în cadrul Uniunii Europene a Deciziei Comitetului executiv de înființare a Comitetului permanent pentru punerea în aplicare a Convenției Schengen [SCH/Com-ex (98) 26 def din 16.9.1998] nu afectează cu nimic competențele care îi sunt atribuite prin tratate și, în special, responsabilitatea sa de gardian al tratatelor”.

Întrucât evaluarea înainte de aplicare este fundamentală pentru statele membre în vederea creării unui climat de încredere reciprocă, pare justificat ca aceasta să rămână în responsabilitatea statelor membre. În plus, în cazul în care un stat membru nu se conformează recomandărilor făcute, nu poate fi luată nicio decizie de eliminare a controalelor la frontierele interne, ceea ce reprezintă, astfel, un „stimulent” eficient pentru aplicarea integrală și corectă a acquis-ului. Comisia va continua să participe pe deplin în calitate de observator la aceste evaluări.

- Nevoia de a îmbunătăți evaluarea aplicării corecte a acquis-ului

Programul de la Haga din 2004 invită Comisia „să prezinte, imediat ce eliminarea controalelor la frontierele interne s-a încheiat, o propunere de completare a actualului mecanism de evaluare Schengen cu un mecanism de supraveghere, care să asigure implicarea deplină a experților statelor membre și să includă inspecții neanunțate”.

Din 1999 au existat mai multe discuții între statele membre și discuții între statele membre și Comisie referitoare la eficientizarea mecanismului de evaluare Schengen, în special în ceea ce privește cea de a doua parte a mandatului, și anume verificarea respectării acquis-ului după eliminarea controalelor la frontierele interne. Principalele carențe identificate au fost următoarele:

1. Metodologia actuală a mecanismului de evaluare este necorespunzătoare. Normele privind coerența și frecvența evaluărilor nu sunt clare. Nu există practici de efectuare a vizitelor neanunțate la fața locului.

2. Este necesar să se elaboreze o metodologie pentru stabilirea priorităților pe baza analizei de risc.

3. Trebuie să se asigure o expertiză constantă de înaltă calitate pe durata exercițiului de evaluare. Experții care participă la evaluare ar trebui dețină un nivel corespunzător de cunoștințe juridice și experiență practică. Trimiterea unui expert din partea fiecărui stat membru la fiecare vizită la față locului poate avea efecte negative asupra eficienței exercițiului. Se impune stabilirea unui număr adecvat de experți care să participe la vizite.

4. Mecanismul de evaluare ex-post pentru analizarea transpunerii în practică a recomandărilor făcute ulterior vizitelor la fața locului necesită îmbunătățiri, întrucât măsurile luate pentru remedierea deficiențelor, precum și intervalul în care acestea urmează să fie corectate, diferă de la un stat membru la altul.

5. Responsabilitatea instituțională a Comisiei în calitate de gardian al tratatului în ceea ce privește aspectele primului pilon nu se reflectă în sistemul actual de evaluare.

Următoarele puncte sunt menite să remedieze aceste carențe:

Metodologia evaluărilor

Prezenta propunere introduce o programare clară, care furnizează programe multianuale și anuale ale vizitelor anunțate la fața locului. Statele membre vor fi evaluate în continuare în mod regulat pentru a asigura aplicarea globală corectă a acquis-ului. Toate părțile acquis-ului Schengen care au temeiul juridic în Tratatul privind Uniunea Europeană pot face obiectul evaluării.

Această evaluare se poate baza pe răspunsuri la chestionare, vizite la fața locului sau o combinație a celor două. În ultimul caz, vizitele pot avea loc la scurt timp după ce au fost primite răspunsurile la chestionare.

În ultimii ani, statele membre nu au avut nevoie să efectueze evaluări la fața locului în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală și în domeniul drogurilor. De asemenea, protecția datelor nu a fost întotdeauna supusă evaluărilor la fața locului.

Cu toate acestea, vizitele la fața locului nu se limitează la cooperarea polițienească și pot viza toate părțile acquis-ului Schengen. Nevoia concretă a unor astfel de vizite va fi stabilită de Comisie după solicitarea avizului statelor membre, luând în considerare evoluțiile legislative, procedurile sau organizarea statului membru în cauză.

În plus, dacă este necesar, evaluări tematice sau regionale pot fi incluse, de asemenea, în programul anual.

Atât programele multianuale, cât și cele anuale pot fi întotdeauna adaptate, dacă este cazul.

Referitor la metodologia de stabilire a priorităților pe baza evaluării riscului în ceea ce privește acquis-ul Schengen în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare, Comisia nu a găsit încă un rol pentru Europol și Eurojust, date fiind mandatele lor actuale. Cu toate acestea, dacă Europol și Eurojust efectuează analize de risc pentru acquis-ul în cauză, Comisia le va utiliza cu siguranță pentru a planifica evaluările.

Expertiza statelor membre

Întrucât punerea în aplicare corectă a măsurilor de însoțire care permit eliminarea controalelor la frontierele interne are o importanță fundamentală pentru securitatea internă a statelor membre, experții statelor membre vor continua să aibă un rol important în procesul de evaluare. Membrii echipei care efectuează vizite la fața locului vor desemna un expert coordonator căruia îi va reveni responsabilitatea generală de a întocmi raportul. Atribuirea acestui rol experților statelor membre reflectă nevoia de a lucra în parteneriat pentru a asigura o evaluare eficientă.

În scopul garantării unei expertize de înaltă calitate, statele membre trebuie să se asigure că experții au calificările corespunzătoare, inclusiv cunoștințe teoretice solide și experiență practică în domeniile supuse evaluării, precum și cunoștințe temeinice privind principiile vizitelor la fața locului, procedurile și tehnicile.

Experții Europol sau Eurojust pot participa, de asemenea, la evaluare în calitate de observatori. Ar trebui ca organismele competente (de exemplu Cepol) să ofere formarea corespunzătoare și să fie puse fonduri la dispoziția statelor membre pentru inițiative care vizează o formare specifică în domeniul evaluărilor acquis-ului Schengen, prin intermediul instrumentelor financiare existente și a actelor de dezvoltare a acestora.

Luând în considerare nevoia de a reduce numărul experților participanți, în vederea asigurării eficienței evaluării la fața locului, numărul acestora nu ar trebui să fie mai mare de opt.

Monitorizarea evaluării

Pentru a soluționa eficient carențele și lacunele identificate, constatările raportului ar trebui să fie încadrate în una din cele trei categorii. În termen de două săptămâni, statul membru în cauză ar trebui să își prezinte observațiile cu privire la raport și, în termen de șase săptămâni, planul de acțiune pentru remedierea carențelor. În termen de șase luni, statul membru va fi obligat să prezinte un raport cu privire la punerea în aplicare a planului său de acțiune. În funcție de carențele identificate, Comisia poate programa și efectua vizite anunțate la fața locului, pentru a verifica punerea în aplicare corectă a planului de acțiune. În cazul unor deficiențe grave, Comisia trebuie să informeze fără întârziere Consiliul.

Integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

Comisia va coordona procesul de evaluare în domeniile aflate sub incidența Tratatului UE pentru a asigura evaluarea coerentă a tuturor părților acquis-ului Schengen care se aplică după eliminarea controalelor la frontierele interne. Implicarea experților statelor membre, în special desemnarea unui expert al unui stat membru căruia să îi revină responsabilitatea coordonării, ia în considerare diferitele responsabilități consacrate în tratate.

Costurile participării experților statelor membre vor fi suportate de la bugetul UE.

De asemenea, ar fi necesar să se reamintească faptul că aplicarea corectă a dispozițiilor care trebuie aplicate de statele membre la data aderării, nu face obiectul noului mecanism de evaluare. Aplicarea corectă a acestor dispoziții trebuie să fie evaluată, mai întâi, de către Consiliu, pentru a stabili dacă se pot elimina controalele la frontierele interne.

- Dispoziții în vigoare în domeniul propunerii

Decizia Comitetului executiv de înființare a Comitetului permanent pentru punerea în aplicare a Convenției Schengen [SCH/Com-ex (98) 26 def. din 16.9.1998].

- Coerența cu celelalte politici și obiective ale Uniunii

Prezenta propunere este în acord cu politicile și obiectivele Uniunii Europene, în special cu obiectivul creării și menținerii unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

2. CONSULTAREA PăRțILOR INTERESATE

Din 1999 au avut loc mai multe discuții în cadrul Grupului de lucru al Consiliului „Evaluarea Schengen” în scopul eficientizării mecanismului de evaluare Schengen. Grupul a convenit, de exemplu, să limiteze numărul experților care participă la evaluări. Cu toate acestea, acordul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic și fiecare stat membru are în continuare dreptul să trimită un expert la vizitele de evaluare, ceea ce uneori îngreunează asigurarea bunei derulări a acestor vizite. În plus, frecvența și metodologia evaluărilor au fost, de asemenea, discutate.

În aprilie 2008, Comisia a organizat o reuniune a experților. Statele membre au fost de acord cu evaluarea carențelor, astfel cum au fost identificate de către Comisie. În timp ce statele membre au recunoscut nevoia de a modifica mecanismul actual, unele state membre au exprimat îndoieli cu privire la rolul instituțional al Comisiei în cadrul unui nou mecanism de evaluare Schengen.

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

- Rezumatul acțiunii propuse

Instrumentul prevede un nou mecanism de evaluare Schengen pentru a asigura punerea în aplicare transparentă, eficientă și coerentă a acquis-ului Schengen. De asemenea, instrumentul reflectă evoluțiile legislative după integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

- Temeiul juridic

Articolele 30 și 31 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Mandatul interguvernamental a avut drept temei juridic articolele 30 și 31 din Tratatul privind Uniunea Europeană (precum și articolul 66 din Tratatul CE), întrucât domeniile de evaluare rămân aceleași.

- Subsidiaritate și proporționalitate

În conformitate cu principiul subsidiarității, obiectivul instrumentului propus, și anume eficientizarea actualului mecanism de evaluare Schengen, de care în prezent răspunde Consiliul, poate fi realizat numai la nivelul UE.

Prezenta propunere se menține în cadrul actual, limitând totodată numărul experților participanți și intensificând eficiența. Propunerea nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său.

- Alegerea instrumentului juridic

Având în vedere că un mecanism de evaluare pentru asigurarea aplicării corecte a dreptului comunitar, prin însăși natura sa, nu poate impune nicio acțiune din partea statelor membre pentru a-l transpune în dreptul lor intern, instrumentul ales este o decizie.

4. IMPLICAțIILE BUGETARE

Comisia a pregătit o fișă financiară legislativă comună anexată la Regulamentul privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării corecte a acquis-ului Schengen în temeiul titlului IV din Tratatul CE. Această fișă se aplică, de asemenea, prezentei decizii. Resursele umane și financiare adecvate vor trebui să fie alocate Comisiei, care va fi responsabilă de noul mecanism de evaluare Schengen. Costurile suportate de experții statelor membre vor fi, de asemenea, rambursate.

5. INFORMAțII SUPLIMENTARE

Consecințele diferitelor protocoale anexate la tratate și ale acordurilor de asociere încheiate cu țări terțe

Întrucât temeiul juridic al prezentei propuneri este titlul VI din Tratatul UE, se aplică sistemul „geometriei variabile” prevăzut de protocoalele privind poziția Regatului Unit și a Irlandei și de Protocolul Schengen.

Prezenta propunere dezvoltă acquis-ul Schengen. În consecință, trebuie luate în considerare următoarele consecințe legate de diferite protocoale:

Regatul Unit și Irlanda : Regatul Unit participă la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/356/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[3].

Irlanda participă la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[4].

Consecințe pentru noile state membre ale procedurii în două etape de punere în aplicare a instrumentelor care se întemeiază pe acquis-ul Schengen (Bulgaria, Cipru și România):

Articolul (3) alineatul (1) din Actul de aderare[5] din 2003 și articolul 4 alineatul (1) din Actul de aderare[6] din 2005 prevăd că dispozițiile acquis-ului Schengen și ale actelor care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestora, enumerate în anexa I la aceste acte, vor fi obligatorii și aplicabile în noile state membre de la data aderării. Dispozițiile și actele care nu sunt menționate în anexe, deși sunt obligatorii pentru noile state membre de la data aderării, se vor aplica într-un nou stat membru numai în temeiul unei decizii adoptate de Consiliu în acest sens, în conformitate cu articolele respective.

Aceasta este o procedură de punere în aplicare în două etape, prin care anumite dispoziții ale acquis-ului Schengen sunt obligatorii și aplicabile de la data aderării la Uniunea Europeană, în timp ce altele, în special dispozițiile legate în mod intrinsec de eliminarea controalelor la frontierele interne, sunt obligatorii de la data aderării, dar sunt aplicabile în noile state membre numai după adoptarea de către Consiliu a deciziei menționate anterior.

Ar trebui să se sublinieze că dispozițiile enumerate în anexa I și, respectiv, anexa II la Actul de aderare sunt, în consecință, aplicabile la data aderării. Cu toate acestea, mecanismul de evaluare introdus prin prezentul instrument se va aplica acestor dispoziții numai după ce Consiliul a efectuat evaluarea Schengen pentru a stabili dacă pot fi eliminate controalele la frontierele interne.

Norvegia și Islanda: În ceea ce privește Norvegia și Islanda, prezenta propunere constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[7].

Elveția: În ceea ce privește Elveția, prezenta propunere constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[8].

Liechtenstein: În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta propunere constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, dezvoltare care face obiectul domeniilor menționate la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/262/JAI a Consiliului[9].

Participarea experților din statele membre care nu aplică încă integral acquis-ul sau care pot aplica doar părți din acquis:

În ceea ce privește Cipru, Bulgaria și România, experții acestora pot participa la evaluarea acelor părți din acquis pe care le aplică deja, în conformitate cu actele de aderare corespunzătoare (de exemplu, cooperarea polițienească).

În ceea ce privește Regatul Unit și Irlanda, experții acestora pot participa numai la evaluările acelor părți din acquis pe care le-au aplicat deja.

2009/0032 (CNS)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 30 și 31,

având în vedere propunerea Comisiei[10],

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1) Programul de la Haga[11] a invitat Comisia „să prezinte, imediat ce eliminarea controalelor la frontierele interne s-a încheiat, o propunere de completare a actualului mecanism de evaluare Schengen cu un mecanism supraveghere, care să asigure implicarea deplină a experților statelor membre și să includă inspecții neanunțate”.

(2) Prin decizia Comitetului executiv din 16 septembrie 1998[12] a fost înființat un Comitet permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Convenției Schengen. Comitetul permanent a primit, în primul rând, mandatul de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile preliminare pentru eliminarea controalelor la frontierele interne cu un stat candidat și, în al doilea rând, de a se asigura că acquis-ul Schengen este aplicat în mod corespunzător de statele care au pus deja integral în aplicare acquis-ul.

(3) Un mecanism specific de evaluare pentru a monitoriza aplicarea acquis - ului Schengen este necesar, luând în considerare nevoia de a menține un nivel ridicat de încredere reciprocă între statele membre care sunt parte a unui spațiu fără frontiere interne și având în vedere nevoia de a asigura standarde ridicate unitare în aplicarea concretă a acquis-ului Schengen. Un astfel de mecanism ar trebui să se bazeze pe o cooperare strânsă între Comisie și statele membre în cauză.

(4) Mecanismul de evaluare înființat în 1998 ar trebui, în consecință, să fie revizuit, în ceea ce privește a doua parte a mandatului încredințat Comitetului permanent. Prima parte a mandatului încredințat Comitetului permanent ar trebui să se aplice în continuare, astfel cum prevede partea I a deciziei din 16 septembrie 1998.

(5) Acquis-ul Schengen conține deopotrivă dispoziții care intră sub incidența Tratatului de instituire a Comunității Europene și dispoziții care intră sub incidența Tratatului privind Uniunea Europeană. Experiența acumulată în timpul evaluărilor anterioare reflectă nevoia de a menține un mecanism de evaluare coerent, care să reglementeze ambii piloni.

(6) Prezenta decizie constituie temeiul juridic necesar pentru punerea în aplicare a mecanismului de evaluare în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al Tratatului privind Uniunea Europeană. Regulamentul XXXX/XXX/CE al Consiliului din… de instituire a unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen constituie temeiul juridic necesar pentru punerea în aplicare a mecanismului de evaluare în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al Tratatului de instituire a Comunității Europene.

(7) Faptul că temeiul juridic necesar pentru înființarea mecanismului de evaluare constă în instrumente separate nu afectează principiul potrivit căruia toate evaluările ar trebui să fie puse în aplicare ca parte a unui mecanism unic. Prin urmare, anumite dispoziții ale acestor instrumente ar trebui să fie identice.

(8) Mecanismul de evaluare instituit prin acest instrument respectă natura specifică a cooperării între autoritățile polițienești, vamale și alte autorități de aplicare a legii, precum și particularitățile cooperării în domeniul justiției penale.

(9) Mecanismul de evaluare ar trebui să stabilească norme transparente, eficiente și clare privind metodologia aplicabilă evaluărilor, utilizarea experților de înaltă calificare pentru vizitele la fața locului și transpunerea în practică a constatărilor evaluărilor.

(10) Statele membre ar trebui să se asigure că experții puși la dispoziție pentru vizitele la fața locului au experiența necesară și au urmat o formare specifică în acest scop. Ar trebui ca organismele competente (de exemplu Cepol) să ofere formarea corespunzătoare și să fie puse la dispoziția statelor membre fonduri pentru inițiative care vizează o formare specifică în domeniul evaluărilor acquis-ului Schengen, prin intermediul instrumentelor financiare existe și a actelor de dezvoltare a acestora.

(11) Regatul Unit participă la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[13].

(12) Irlanda participă la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[14].

(13) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[15], dezvoltare care face obiectul domeniilor menționate la articolul 1 punctele G-I din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acestui acord[16].

(14) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[17], dezvoltare care face obiectul domeniilor menționate la articolul 1 punctele G-I din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului[18].

(15) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, dezvoltare care face obiectul domeniilor menționate la articolul 1 punctele G-I din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/262/JAI a Consiliului[19].

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezenta decizie instituie un mecanism de evaluare pentru monitorizarea aplicării acquis - ului Schengen în statele membre cărora acquis-ul Schengen li se aplică integral și în statele membre care au fost autorizate de Consiliu să participe la unele dintre dispozițiile acquis - ul Schengen.

Statele membre care au fost autorizate să participe la unele dintre dispozițiile acquis - ului Schengen participă numai la evaluarea dispozițiilor care sunt reglementate de autorizație și pe care le aplică deja.

Statele membre care nu aplică încă integral acquis-ul participă numai la evaluarea acelor părți din acquis pe care le aplică deja.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarea definiție:

„acquis Schengen ” înseamnă dispozițiile acquis-ului Schengen, astfel cum au fost integrate în cadrul Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, precum și actele care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestora, în măsura în care temeiul juridic al acestor dispoziții și acte se regăsește în titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 3

Responsabilități

1. Comisia este responsabilă de punerea în aplicare a acestui mecanism de evaluare. Mecanismul este coordonat de un grup, denumit în continuare „grupul de coordonare”, care este format din reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei. Grupul este prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comisia poate invita Europol să participe la grupul de coordonare în calitate de observator.

2. Statele membre cooperează cu Comisia în cadrul grupului de coordonare pentru a permite Comisiei să își îndeplinească sarcinile care îi sunt conferite prin prezenta decizie. Statele membre cooperează, de asemenea, cu Comisia pe parcursul diverselor faze ale evaluării: pregătire, efectuarea vizitelor la fața locului, raportare și monitorizare.

Articolul 4

Evaluări

1. Evaluările pot consta în chestionare și vizite la fața locului. Ambele pot fi completate de prezentări ale statului membru evaluat privind domeniul supus evaluării. Vizitele la fața locului și chestionarele pot fi utilizate independent sau împreună, referitor la anumite state membre și domenii specifice. Se pot efectua numai vizite la fața locului anunțate.

2. Domeniile specifice care pot fi supuse evaluărilor sunt enumerate în anexa la prezenta decizie, în măsura în care aceste domenii se referă la acte sau dispoziții al căror temei juridic se regăsește în titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană. Anexa conține o listă neexhaustivă a unor astfel de domenii.

Articolul 5

Program multianual

1. Comisia stabilește, în strânsă cooperare cu grupul de coordonare, un program multianual de evaluare care vizează o perioadă de cinci ani, cu cel puțin trei luni înainte de începutul următoarei perioade de cinci ani.

2. Programul multianual conține lista statelor membre care vor fi evaluate în fiecare an. Fiecare stat membru va fi evaluat cel puțin odată pe parcursul fiecărei perioade de cinci ani. Ordinea în care statele membre sunt evaluate se stabilește în funcție de amenințările la adresa securității interne, timpul scurs de la evaluarea precedentă și echilibrul între diferitele părți ale acquis-ului Schengen care vor fi evaluate.

3. Un chestionar standard va fi atașat programului multianual.

4. Programul multianual poate fi adaptat, dacă este cazul, în strânsă cooperare cu grupul de coordonare.

Articolul 6

Program anual

1. Comisia stabilește, în strânsă cooperare cu grupul de coordonare, un program anual de evaluare care detaliază activitățile de evaluare, până cel târziu la data de 30 noiembrie a anului anterior. Programul poate asigura evaluarea următoarelor elemente:

- aplicarea acquis-ului de către un stat membru, astfel cum se precizează în programul multianual;

și suplimentar, dacă este cazul:

- aplicarea unor părți specifice din acquis în mai multe state membre (evaluări tematice);

- aplicarea acquis-ului de un grup de state membre (evaluări regionale);

2. Programul va enumera statele membre care vor fi evaluate în anul următor în conformitate cu programul multianual, conține o listă a domeniilor care vor fi evaluate și include chestionarul care va fi comunicat statelor membre în cauză. În cazul în care în acel stadiu este posibilă o evaluare, programul conține o listă a vizitelor la fața locului care vor fi efectuate.

3. Comisia, în strânsă cooperare cu grupul de coordonare, hotărăște, după analizarea răspunsurilor la chestionar, dacă va avea loc sau nu o vizită la fața locului.

Vizita la fața locului se desfășoară la cel puțin patru luni de la comunicarea chestionarului de către Comisie statului membru în cauză.

4. Programul anual poate fi adaptat la inițiativa Comisei sau a unui stat membru, dacă este cazul, în conformitate cu dispozițiile menționate la alineatele (2) și (3).

Articolul 7

Lista experților

1. Comisia stabilește o listă de experți desemnați de statele membre, Europol și Eurojust pentru a participa la vizitele la fața locului. Lista este clasificată drept „restrânsă” și este comunicată grupului de coordonare.

2. Statele membre, Europol și Eurojust indică domeniile de expertiză corespunzătoare fiecărui expert privind domeniile enumerate în anexa la prezenta decizie. În cel mai scurt timp, orice modificări sunt notificate Comisiei de către statele membre, Europol și Eurojust.

3. Experții au calificările corespunzătoare, inclusiv cunoștințe teoretice solide și experiență practică în domeniile reglementate de mecanismul de evaluare, precum și cunoștințe temeinice privind principiile de evaluare, procedurile și tehnicile, și sunt în măsură să comunice eficient într-o limbă comună.

4. Statele membre, Europol și Eurojust se asigură că experții pe care i-au desemnat îndeplinesc cerințele precizate la alineatul anterior, inclusiv prin indicarea cursurilor de formare pe care aceștia le-au urmat, și se asigură că experții beneficiază de formare continuă pentru a îndeplini în continuare aceste cerințe.

Articolul 8

Echipele responsabile de vizitele la fa ța locului

1. Vizitele la fața locului sunt efectuate de echipe numite de Comisie. Echipele sunt formate din experți desemnați din lista de experți menționată la articolul 7 și din unul sau mai mulți funcționari ai Comisiei. Comisia asigură echilibrul geografic și competența experților din fiecare echipă. Experții statelor membre nu pot participa la o vizită la fața locului în statul membru în care sunt angajați. Experții Europol și Eurojust pot participa numai în calitate de observatori.

2. Numărul experților care participă la vizitele la fața locului este de cel mult opt.

3. Statele membre ai căror experți au fost desemnați în conformitate cu alineatul (1) sunt informate de Comisie cu cel puțin 4 săptămâni înainte de data la care este programată vizita la fața locului. Statele membre confirmă disponibilitatea experților în termen de o săptămână.

4. Anterior vizitelor la fața locului, membrii echipei convin de comun acord asupra desemnării unuia dintre experții statelor membre în calitate de expert coordonator pentru vizitele la fața locului. În cazul în care nu se ajunge la un acord înainte de începerea vizitelor la fața locului, expertul coordonator este un funcționar al Comisiei.

5. Expertul coordonator este responsabil de efectuarea vizitelor la fața locului.

Articolul 9

Desfă șurarea vizitelor la fața locului

1. Echipele care efectuează vizite la fața locului desfășoară toate activitățile pregătitoare necesare pentru a asigura eficacitatea, acuratețea și coerența acestora.

2. Statele membre sunt informate cu cel puțin 2 luni înainte de data la care trebuie să aibă loc vizita.

3. Fiecare membru al echipei care efectuează vizite la fața locului deține documente de identificare autorizându-l să desfășoare această activitate în numele Uniunii Europene.

4. Statul membru în cauză se asigură că echipa de experți se poate adresa în mod direct persoanelor competente. Acesta asigură accesul echipei la toate domeniile, sediile și documentele necesare pentru evaluare. Statul membru se asigură că echipa poate să își exercite mandatul de a verifica activitățile aferente domeniilor care vor fi evaluate.

5. Statul membru în cauză asistă echipa, prin orice mijloace în cadrul competențelor sale juridice, în îndeplinirea misiunii sale.

6. În prealabil, Comisia transmite statului membru în cauză numele experților din echipă. Statul membru în cauză desemnează un punct de contact pentru luarea măsurilor practice privind vizita la fața locului.

7. Statele membre sunt responsabile de luarea măsurilor necesare pentru transportul și cazarea experților lor. Costurile de deplasare și cazare ale experților care participă la vizite sunt rambursate de către Comisie.

Articolul 10

Chestionar

1. Chestionarele se referă la legislația relevantă și la mijloacele organizaționale și tehnice disponibile pentru asigurarea respectării acquis-ului Schengen și la datele statistice pentru fiecare domeniu al evaluării.

2. Statele membre transmit Comisiei răspunsurile la chestionar în termen de 6 săptămâni de la comunicarea acestora.

Articolul 11

Rapoarte de evaluare

1. După fiecare evaluare, se întocmește un raport. Raportul se bazează pe constatările vizitei la fața locului și pe chestionar, după caz.

a) În cazul în care evaluările se bazează exclusiv pe chestionar, raportul este întocmit de către Comisie.

b) În cazul vizitelor la fața locului, raportul este întocmit de echipă în timpul vizitei. Expertul coordonator, desemnat în conformitate cu articolul 8 alineatul (4), își asumă responsabilitatea generală pentru întocmirea raportului, precum și pentru asigurarea integrității și a calității acestuia.

c) Fiecare raport este aprobat de toți experții din echipă. În caz de dezacord, echipa depune toate eforturile pentru a ajunge la un compromis. Opiniile divergente pot fi incluse în raport.

2. Raportul analizează aspectele calitative, cantitative, operaționale, administrative și organizaționale, după caz, și întocmește o listă a oricăror lipsuri sau carențe constatate în timpul evaluării. Raportul conține recomandări pentru acțiuni corective, precum și termenele corespunzătoare de punere în aplicare a acestora.

3. Una din următoarele clasificări se aplică pentru fiecare constatare a raportului:

a) corespunzător;

b) corespunzător, dar se impune o ameliorare;

c) necorespunzător, cu deficiențe grave;

4. Raportul este comunicat de către Comisie statului membru în cauză în termen de patru săptămâni de la vizita la fața locului sau de la primirea răspunsurilor la chestionar, după caz. Statul membru în cauză își prezintă observațiile cu privire la raport în termen de două săptămâni.

În termen de șase săptămâni de la primirea raportului, statul membru în cauză transmite un plan de acțiune privind remedierea oricăror carențe identificate.

5. Raportul și răspunsul statului membru în cauză sunt prezentate de expertul coordonator grupului de coordonare. Comisia, după consultarea echipei de experți, își prezintă evaluarea caracterului adecvat al planului de acțiune. Statele membre sunt invitate să facă observații privind raportul și planul de acțiune.

6. Statul membru în cauză prezintă Comisiei un raport privind punerea în aplicare a planului de acțiune în termen de șase luni de la primirea raportului și, în consecință, continuă să prezinte un raport la fiecare trei luni, atât timp cât planul de acțiune nu este pus în aplicare integral. În funcție de gravitatea carențelor identificate și de măsurile luate pentru remedierea acestor carențe, Comisia, în strânsă cooperare cu grupul de coordonare, poate programa vizite la fața locului pentru a monitoriza punerea în aplicare a planului de acțiune.

7. În cazul în care vizitele la fața locului evidențiază o deficiență gravă, considerată a avea un impact semnificativ asupra nivelului general de securitate al unui stat membru sau al mai multor state membre care aplică integral acquis-ul Schengen, Comisia, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui stat membru, informează Consiliul în cel mai scurt timp.

Articolul 12

Informa ții sensibile

Echipele consideră drept confidențiale orice informații pe care le obțin în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor. Rapoartele întocmite ulterior efectuării vizitelor la fața locului se clasifică drept „restrânse”. Comisia și statul membru în cauză hotărăsc asupra părții din raport care poate fi făcută publică.

Articolul 13

Dispozi ții tranzitorii

1. Primul program multianual în conformitate cu articolul 5 și primul program multianual în conformitate cu articolul 6 se stabilesc în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii. Datele de începere a ambelor programe sunt de un an de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

2. Statele membre își desemnează experții în conformitate cu articolul 7, în termen de cel mult trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 14

Raportul prezentat Parlamentului European și Consiliului

Comisia prezintă un raport anual Consiliului și Parlamentului European privind evaluările efectuate în temeiul prezentei decizii. Raportul este făcut public și conține informații despre:

- evaluările efectuate în anul anterior; și

- concluziile referitoare la fiecare evaluare și la stadiul acțiunilor corective.

Articolul 15

Abrogare

În măsura în care se referă la acquis-ul Schengen, astfel cum a fost definit la articolul 2, partea II din Decizia Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de înființare a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Convenției Schengen [SCH/Com-ex (98) 26 def.], intitulat „Comitetul de punere în aplicare pentru statele care aplică deja convenția”, se abrogă în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 16

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu

Președintele

ANEXĂ

- Cooperarea polițienească

- Aplicarea legii și cooperare polițienească

- Acorduri bilaterale privind cooperarea polițienească la frontierele interne

- Cooperare operațională

- Asistență reciprocă, mecanisme pentru urmărire și supraveghere

- Mecanism pentru cooperare transfrontalieră, inclusiv asistență reciprocă și schimb de informații

- Cooperare care implică ofițeri de legătură

- Transmiterea informațiilor în zonele de frontieră

- Cooperare directă la frontierele interne între serviciile statelor membre vecine

- Protecția datelor

- Aspecte juridice, organizaționale și tehnice ale protecției echipamentelor și datelor personale

- Drepturile persoanelor vizate și gestionarea reclamațiilor

- Rol de supraveghere (vizite la fața locului)

- Cooperare cu alte autorități pentru protecția datelor (DPA) din spațiul Schengen

- Măsuri de prevenire a accesului la sisteme de informații și date stocate

- Sistemul de Informații Schengen (SIS) / Sirene

- Securitatea datelor și a sediilor

- Dispoziții legislative și de reglementare privind SIS

- Gestionarea datelor, introducerea, modificarea, ștergerea semnalărilor, măsuri privind calitatea datelor

- Disponibilitate tehnică și capacitate operațională a birourilor Sirene

- Accesul utilizatorilor finali la date relevante SIS

- Formare

- Cooperare judiciară în materie penală

- Asistența reciprocă

- Extrădare

- Droguri

- Măsuri juridice, organizaționale și tehnice împotriva traficului de droguri la frontierele externe

[1] În acest scop, a fost necesar să se definească acquis -ul Schengen (Decizia 1999/435/CE a Consiliului, JO L 176 din 10.7.1999, p. 1) și să se stabilească, în tratate, temeiul juridic al fiecărei dispoziții sau decizii care formează acest acquis (Decizia 1999/436/CE a Consiliului, JO L 176 din 10.7.1999, p. 17). Fiecare dispoziție a acquis- ului a primit un temei juridic în cadrul primului sau celui de al treilea pilon. Dispozițiile acquis -ului Schengen pentru care nu a putut fi stabilit un temei juridic unic (și anume dispozițiile SIS) au fost considerate ca făcând parte din al treilea pilon. Toate modificările acestui acquis trebuie să aibă un temei juridic adecvat în cadrul tratatelor.

[2] Instituirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție se încadrează în domeniul de competență al Tratatului CE.

[3] JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

[4] JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

[5] JO L 236, 23.10.2003, p. 33.

[6] JO L 157, 21.6.2005, p. 29.

[7] JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[8] JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

[9] JO L 83, 26.3.2008, p. 5 (rectificare JO L 110, 22.4.2008, p. 16).

[10] JO C , , p.

[11] JO 53, 3.3.2005, p. 1 (punctul 1.7.1)

[12] JO L 239, 22.9.2000, p. 138

[13] JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

[14] JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

[15] JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[16] JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

[17] JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

[18] JO L 53, 27.2.2008, p. 50.

[19] JO L 83, 26.3.2008, p. 5 (rectificare JO L 110, 22.4.2008, p. 16).