[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE | Bruxelles, 8.1.2009 COM(2009) 4 final Recomandare de DECIZIE A CONSILIULUI de acordare de asistență reciprocă Letoniei și Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de acordare de asistență financiară comunitară pe termen mediu Letoniei Recomandare de DECIZIE A CONSILIULUI de acordare de asistență reciprocă Letoniei și Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de acordare de asistență financiară comunitară pe termen mediu Letoniei EXPUNERE DE MOTIVE 1. INTRODUCERE Economia Letoniei a acumulat dezechilibre importante în ultimii ani, deoarece creșterea economică rapidă a fost alimentată de condițiile ușoare de acordare a creditelor și de o politică fiscală prea expansionistă, contrar recomandărilor exprimate de Comisie și de Consiliu, în special în avizele privind programele de convergență succesive ale Letoniei. Situația a fost agravată considerabil de criza globală a pieței financiare și de înăsprirea percepției generale privind economiile de piață emergente, implicând un acces la credit din ce în ce mai dificil și mai costisitor. Piața letonă de capital precum și cea financiară au cunoscut o presiune importantă începând cu luna octombrie, reflectând preocupările crescânde referitoare la sustenabilitatea situației economice și financiare a țării. Îngrijorări particulare au fost suscitate de situația sectorului bancar și în special de viabilitatea celei mai mari bănci cu capital local (Parex), dependentă considerabil de finanțarea externă, al cărei control și proprietate au fost, prin urmare, preluate de stat. Per total, Letonia s-a confruntat cu o criză abruptă și severă a sectorului bancar și a finanțării externe. În acest context, autoritățile letone s-au adresat UE și FMI pentru sprijin financiar. Comisia și Președinția Consiliului au anunțat la 22 noiembrie că UE este pregătită să participe împreună cu FMI la un pachet coordonat de finanțare în vederea sprijinirii sustenabilității balanței de plăți a Lituaniei. Cu toate acestea, a fost subliniat faptul că un pachet de asistență financiară va fi acordat numai cu condiția unui angajament ferm al autorităților letone de a implementa un program riguros și credibil de reformare a economiei. În baza discuțiilor cu Comisia și cu FMI, parlamentul Letoniei a adoptat la 12 decembrie propunerea autorităților pentru un „Program de stabilizare economică și de relansare a creșterii” (denumit în continuare „program”). Obiectivele cheie ale programului sunt menținerea încrederii în sistemul financiar la nivel național și internațional, contribuția directă și indirectă la întreruperea și inversarea tendinței de deteriorare a competitivității costurilor și a inflației prin reduceri ale costurilor salariale din sectorul public ca axă principală a unei discipline fiscale mult mai stricte, precum și consolidarea potențialului de creștere a economiei printr-o serie de reforme structurale. 2. EVOLUțIA MACROECONOMICă RECENTă După o perioadă de creștere susținută care a început la sfârșitul anilor 1990, bazată în mare parte pe cererea internă, PIB-ul real al Letoniei a înregistrat creșteri procentuale de ordinul zecilor în perioada 2005-2007. Creșterea a fost generată în primul rând de o expansiune semnificativă a creditului care a stimulat consumul privat și investițiile imobiliare, dar această tendință a fost întreruptă în prima jumătate a anului 2007, când prețurile imobiliare supraevaluate nu au mai putut fi menținute. De-a lungul acestor ani structura economiei a trecut de la sectorul bunurilor comercializabile la sectorul bunurilor necomercializabile, ceea ce a prejudiciat sustenabilitatea externă a economiei și a generat o gravă supraîncălzire a acesteia. Ritmul de creștere a PIB-ului a scăzut brusc în primele trei trimestre ale lui 2008, tendință care este prevăzută să continue, generată, în primul rând, de o scădere a consumului privat și a investițiilor private. Consumul privat a suferit din cauza inflației ridicate, a scăderii prețurilor bunurilor imobiliare, a creșterii plăților aferente serviciului datoriei, a reducerii disponibilității creditelor și a deteriorării previziunilor privind gradul de ocupare a forței de muncă și veniturile. Investițiile în capital fix din construcții au scăzut în paralel cu întreruperea fazei de expansiune a pieței imobiliare și a investițiilor în echipament, având în vedere perspectivele de temperare atât a cererii interne cât și a celei externe. Sectorul privat este supus unor presiuni ridicate la nivelul costurilor ca urmare a creșterii costurilor cu forța de munca, în timp ce posibilitățile de finanțare sunt din ce în ce mai reduse. Proiectele finanțate de UE și în general proiectele publice vor contracara, într-o anumită măsură, scăderea bruscă a celorlalte investiții. Cu toate acestea, PIB-ul este prevăzut să scadă pentru o perioadă considerabilă, în contextul unei cereri interne foarte slabe care nu va fi compensată în mod suficient de expansiunea exportului net. Condițiile de pe piața muncii au început de curând să devină mai flexibile, dar reacția pieței muncii la scăderea bruscă a cererii interne va fi semnificativă. Șomajul a crescut deja de la 6,3% în al doilea trimestru la 7,2% în al treilea trimestru 2008, în timp ce creșterea salariilor nominale se temperează, pornind însă de la niveluri foarte ridicate ale ratei de creștere. Piața letonă a muncii este estimată ca relativ flexibilă, ceea ce ar trebui să reducă costurile de producție și costurile cu forța de muncă induse de realinierea salariilor în funcție de productivitate. După ce a atins un maxim de 17,7% în mai 2008, inflația IAPC a scăzut la 11,8% în noiembrie. Inflația de bază[1] (11,0% în noiembrie) și inflația prețurilor serviciilor se reduc constant în paralel cu dispariția presiunii cererii. Perspectivele unei diminuări substanțiale ale inflației sunt încurajatoare, având în vedere perspectivele unei cereri interne semnificativ mai reduse, ale scăderii salariilor din sectorul public (a se vedea secțiunea 6) implicând moderarea salariilor din sectorul privat, precum și ale scăderii prețurilor materiilor prime pe piața mondială. Dezechilibrele externe au fost foarte ridicate, cu o acumulare nesustenabilă a datoriilor externe, dar, în 2008, împrumuturile externe au scăzut substanțial odată cu scăderea absorției interne. Balanța de plăți și poziția investițiilor externe sunt examinate în secțiunea 5 de mai jos. 3. FINANțELE PUBLICE Finanțele publice au o responsabilitate mai ridicată în Letonia datorită limitării domeniului de acțiune al politicii monetare în cadrul unui regim al cursului de schimb cvasi-fix[2]. Cu toate acestea, Letonia a dus o politică fiscală prociclică de-a lungul anilor 2005-2007, perioadă marcată de o creștere explosivă a cererii interne, în ciuda ameliorării rezultatelor bugetare globale și contrar recomandărilor repetate exprimate în avizele Consiliului privind actualizările succesive ale programelor de convergență ale Letoniei. Rețetele suplimentare erau utilizate, în mod general, în cadrul unor bugete suplimentare în cursul exercițiului respectiv, nefiind create rezerve pentru perioadele mai dificile. Creșterea salariilor din sectorul public a devenit un element generator al creșterilor salariale din sectorul privat, nivelurile comparabile ale salariilor fiind mai ridicate în sectorul public. În Letonia, mai mult de 30% dintre persoanele ocupate lucrează în sectorul public și, având în vedere că sectorul serviciilor este relativ important, reprezentând aproximativ 75% din VAB, stabilirea salariilor din sectorul public influențează în mod semnificativ salariile din sectorul privat. În primele zece luni ale anului 2008, veniturile din TVA s-au redus foarte mult (scăzând cu 3% pe bază anuală), ca urmare a prăbușirii consumului privat. Veniturile din alte categorii principale de taxe au rezistat relativ bine la început datorită inflației ridicate, dar aceste efecte favorabile au început, de asemenea, să se estompeze. Trezoreria Letoniei estimează că deficitul bugetului de stat consolidat pentru 2008, care include bugetul administrației centrale și pe cel al securității sociale, ar putea atinge între 2½ și 2¾% din PIB[3]. Luând în calcul eventualitatea unui ușor deficit înregistrat, în condițiile actuale, de sectorul administrațiilor locale (în ciuda limitelor vizând menținerea unui echilibru sau a unui surplus la nivelul acestuia), deficitul sectorului administrației publice ar putea să se apropie, în 2008, de 3% din PIB. Bugetul pentru 2009, astfel cum a fost adoptat de parlament la 14 noiembrie, viza un deficit consolidat al administrației centrale de 1½% din PIB, bazându-se însă pe o contracție nerealistă a producției de numai 1%. Acesta includea reduceri substanțiale ale impozitelor directe și creșteri ale cheltuielilor. La momentul respectiv era deja clar că producția avea să scadă cu mult mai mult și că, în absența unor măsuri de compensare, deficitul risca să crească până la un nivel foarte ridicat. Luând în calcul un deficit foarte scăzut al administrațiilor locale, deficitul public general era prevăzut de autorități la 1,8% din PIB, cu un deficit primar de 1,1% din PIB. Având în vedere datele privind colectarea taxelor din ultimele luni ale anului 2008 și deteriorarea previziunilor economice pentru 2009, estimările privind balanța administrației publice s-au înrăutățit față de cele realizate de serviciile Comisiei în toamnă, care anunțau un deficit de 5,6% din PIB. În schimb, rata datoriei publice la sfârșitul anului 2007, de 9,5%, era una dintre cele mai reduse din UE. 4. PIEțELE FINANCIARE Sistemul financiar al Letoniei este dominat aproape în exclusivitate de sectorul bancar, care s-a dezvoltat foarte rapid în ultimii zece ani. Pot fi identificate în mod clar două segmente. Pe de o parte, băncile străine finanțate, în principal, direct din împrumuturi de la companiile mamă dețin aproximativ 70% din piață. Pe de altă parte, băncile letone sunt finanțate în principal prin împrumuturi sindicalizate străine și prin depozite ale nerezidenților. Importanța depozitelor nerezidenților, care reprezentau, la începutul lui noiembrie 2008, 43,5% din totalul depozitelor altele decât cele ale instituțiilor monetare și financiare, reprezintă o caracteristică semnificativă. Sistemul financiar leton se bazează, astfel, în principal, pe finanțarea externă, fie din partea companiilor mamă, fie prin depozitele nerezidenților sau împrumuturile sindicalizate străine. Nivelul foarte ridicat și crescător al pasivelor externe care rezultă este contrabalansat prin împrumuturile acordate rezidenților, mai ales în valută (aproape 90% din împrumuturi). Creditul intern a crescut de la 10% din PIB în 1997 la 90% în 2007. Rezultă, prin urmare, că principalele două riscuri care apasă asupra sistemului bancar al Letoniei sunt riscul de lichiditate și cel de credit. Riscul de lichiditate s-a materializat deja printr-o presiune susținută a lichidităților începând din octombrie 2008. Prevăzând dificultăți de rambursare, două sindicate străine au lăsat clar să se înțeleagă că ar putea cere băncii Parex o rambursare anticipată a împrumuturilor totalizând 0,8 miliarde EUR a căror scadență era prevăzută pentru februarie și iunie 2009. Aceasta a condus la naționalizarea parțială a băncii la 10 noiembrie 2008. Cu toate acestea, garanțiile publice pentru împrumuturi astfel acordate au fost considerate insuficiente, ceea ce a condus la naționalizarea completă a băncii Parex la începutul lunii decembrie și la impunerea unor limite de retragere a depozitelor (50 000 EUR/lună pentru persoanele fizice). În ciuda acestor măsuri, Parex și băncile locale având un model de întreprindere similar au înregistrat, între timp, retrageri substanțiale din depozitele nerezidenților, numai o mică parte a acestora fiind redepusă în alte bănci din Letonia. Presiunea sistemică a lichidităților a determinat Banca Letoniei să anunțe, la 13 noiembrie, reduceri suplimentare ale ratei rezervei obligatorii de la 7% la 5% pentru pasivele pe termen scurt și de la 5% la 3% pentru pasivele cu scadență mai mare de 2 ani, eliberând astfel lichidități (aceste decizii au intrat în vigoare în două etape, la 24 noiembrie și respectiv la 24 decembrie, fiecare etapă referindu-se la o reducere de 1 punct procentual). Totuși, epuizarea rezervelor a continuat, iar poziția investițională internațională netă a Băncii Letoniei s-a deteriorat cu 0,9 miliarde EUR de la începutul lui octombrie 2008 până la sfârșitul anului. Depozitele rezidenților și nerezidenților din băncile străine au crescut de-a lungul acestei perioade și, fapt foarte important, companiile mamă par să asigure sprijinirea lichidităților. Riscul de credit nu s-a materializat încă în mod substanțial, dar este prevăzut să crească în următoarele luni. În timp ce restanțele la împrumuturi au crescut deja, împrumuturile nerentabile au rămas deocamdată sub 1% din totalul împrumuturilor, aceasta datorându-se, printre altele, restructurării în curs a împrumuturilor problematice. Totuși, impactul negativ al recesiunii, care este prevăzută să se prelungească, asupra veniturilor rezidenților și, prin urmare, asupra capacității lor de rambursare a datoriilor se va intensifica cu siguranță. Rata solvabilității va scădea, riscând să se apropie de minimul reglementar, caz în ar putea fi necesară injectarea de capital. Situația actuală și viitoare a sectorului bancar depinde de factori obiectivi dar și de perspectivele legate de credibilitate și încredere. În cadrul actualei conjuncturi este primordială garantarea încrederii pentru a stabiliza baza depozitelor și a ușura presiunea curentă a lichidităților. Având în vedere posibilitățile limitate ale finanțelor publice, restabilirea încrederii în sectorul financiar printr-o intervenție guvernamentală nu ar fi credibilă decât dacă este însoțită de un sprijin financiar internațional puternic. 5. BALANțA DE PLățI șI CERINțELE PRIVIND FINANțAREA EXTERNă Faza de expansiune economică a Letoniei, care a durat până în 2007, a fost caracterizată de apariția unor dezechilibre externe majore și de o acumulare nesustenabilă a pasivelor externe. Datoria externă brută a depășit 135% din PIB la sfârșitul anului 2007 (în timp ce datoria externă netă atingea 52% din PIB). Poziția investițională internațională la sfârșitul lui 2007 s-a amplificat, pasivele nete ajungând la 79% din PIB, în timp ce la sfârșitul celui de-al doilea trimestru 2008 pasivele nete erau estimate deja la 82% din PIB. În 2008, în contextul diminuării absorției interne, împrumuturile externe au scăzut substanțial. Conform estimărilor preliminare ale Băncii Letoniei, deficitul de cont curent a scăzut la aproximativ 12½% din PIB în al treilea trimestru al anului 2008 (de la un maxim de peste 27% din PIB în al patrulea trimestru 2006). În 2009, deficitul comercial este prevăzut să rămână la aproximativ 10% din PIB (ca și în ultimele luni ale anului 2008), dar, având în vedere soldul pozitiv al balanței serviciilor și ameliorarea balanței veniturilor, deficitul de cont curent va fi mai redus. Pentru a asigura o trecere a bazei de creștere a PIB-ului de la cererea internă aflată în scădere la exporturi, care sunt în creștere, este necesară realinierea salariilor mai aproape de productivitate și continuarea reformelor structurale care să consolideze oferta economică. În timp ce corectarea deficitului de cont curent, care a atins niveluri nesustenabile în ultimii ani, este esențială pentru ameliorarea situației balanței de plăți, aceasta nu va fi suficientă pentru obținerea sustenabilității externe, având în vedere importanța datoriilor țării, majoritatea acestora fiind pe termen scurt. Finanțarea externă va mai rămâne sub presiune pentru un anumit interval de timp, având în vedere reducerea disponibilității creditelor străine, eventualele retrageri din depozitele nerezidenților și rezidenților și deteriorarea perspectivelor privind investițiile în interiorul țării. O nouă diminuare a rezervelor valutare (care au scăzut cu aproximativ 25% între începutul lunii octombrie și începutul lunii decembrie 2008) ar pune în pericol viabilitatea ancorării cursului de schimb leton. În acest context, va fi necesară asistența financiară externă, susținută printr-un program politic solid, pentru a relaxa constrângerile privind lichiditățile pe termen scurt, sprijinind, în același timp, o ajustare externă sistematică pe termen mediu. În lumina celor menționate anterior, Comisia este de părere că există o amenințare gravă la adresa balanței de plăți a Letoniei. Prin urmare, Comisia recomandă Consiliului adoptarea unei decizii de acordare de asistență reciprocă. 6. „PROGRAMUL DE STABILIZARE ECONOMICă șI DE RELANSARE A CREșTERII” AL LETONIEI: MăSURI PRIVIND SISTEMUL MACROECONOMIC șI FINANCIAR Discuțiile în curs între autoritățile letone și părțile care ar putea eventual contribui la un pachet coordonat de asistență financiară internațională au condus la adoptarea, de către autorități, a unui program politic ambițios (după cum s-a indicat mai sus, acesta a fost transmis parlamentului și aprobat la 12 decembrie). Programul se bazează pe menținerea ancorării existente a lats-ului, care va constitui în continuare un pilon principal al politicii economice. Programul vizează remedierea vulnerabilităților sectorului financiar, corectarea dezechilibrelor bugetare și ameliorarea competitivității, precum și menținerea, în același timp, a benzii înguste de fluctuație a cursului de schimb. Acesta include o consolidare fiscală imediată și susținută, o strategie globală de soluționare a problemelor bancare, o capacitate mai puternică de gestionare a crizei din partea autorităților de reglementare, reforme structurale globale precum și alte măsuri importante. Acesta are la bază un scenariu macroeconomic prevăzând o scădere a PIB-ului de 5% în 2009 și de 3% în 2010, dar o ușoară creștere de 2% în 2011. Strategia fiscală vizează atingerea unui deficit public general de maxim 3% până în 2011, propunându-și pentru anul respectiv respectarea criteriului de la Maastricht privind deficitul. Negocierile cu UE, FMI și alte părți privind asistența financiară au evidențiat deficite bugetare viitoare grave și au condus la adoptarea de către guvern a unui buget global modificat pentru 2009; acesta a fost adoptat de parlament la 12 decembrie în conformitate cu programul de stabilizare economică de urgență. Bugetul modificat, bazat pe estimările revizuite care anunță o scădere de 5% a PIB-ului pentru 2009, ține cont de deteriorarea recentă a perspectivelor economice și vizează un deficit fiscal general de mai puțin de 5% din PIB[4], implicând numai o ușoară ajustare structurală în comparație cu rezultatele estimate pentru 2008 (dar mult mai ridicată în comparație cu bugetul adoptat în noiembrie). De asemenea, o lege privind bugetul suplimentar complet pentru 2009, în conformitate cu bugetul global din decembrie, va fi adoptată spre sfârșitul lui martie 2009. În ceea ce privește cheltuielile, consolidarea se realizează în jurul unei importante reduceri a salariilor din sectorul public (de 15%, în medie, față de bugetul inițial din 14 noiembrie 2008 - dar care compensează numai parțial creșterea reală substanțială înregistrată în ultimii ani), precum și a unor noi reduceri de personal; de asemenea, este prevăzută o reducere importantă a costurilor curente altele decât cele cu personalul. Printre celelalte măsuri semnificative prevăzute se numără o reducere a subvențiilor (cu excepția sprijinului social) și a cheltuielilor cu bunurile și serviciile, precum și o scădere a cheltuielilor administrațiilor. În acest sens, participarea financiară națională la proiectele finanțate de UE va fi menținută la nivelurile planificate și va contribui la trecerea economiei spre sectorul bunurilor comercializabile. În ceea ce privește veniturile, este prevăzută creșterea cu 3 puncte procentuale la 21% a ratei TVA normale, creșterea de la 5% la 10% a ratei TVA reduse care are o bază de impozitare mult mai restrânsă (în principal medicamentele), creșterea accizei la carburanți (realizând acquis-ului comunitar), precum și o compensare parțială prin reducerea cu 2 puncte procentuale a ratei de impozitare a veniturilor persoanelor fizice. Este prevăzută continuarea consolidării fiscale pentru 2010, iar cadrul fiscal pe termen mediu se concentrează asupra obiectivului de a obține, în 2011, un deficit public general care să nu depășească 3% din PIB, respectând criteriul de convergență fiscală de la Maastricht. Impunerea unor restricții suplimentare ale cheltuielilor în 2010, introducerea unei taxe pe veniturile din capital (10%), creșterea impozitelor privind bunurile imobiliare și a impozitului pe proprietate prin eliminarea scutirilor în vederea lărgirii bazei de impozitare vor contribui, la rândul lor, la consolidare în anul respectiv. De asemenea, vor fi luate măsuri pentru consolidarea proiectării și a implementării procedurilor bugetare prin adoptarea unui nou cadru fiscal și a unei legi de reformă bugetară. În plus față de pachetul fiscal descris anterior, orice sprijin financiar extern va fi condiționat și de căutarea unei soluții pentru banca Parex astfel încât acționarii actuali să nu mai dețină niciun drept de proprietate. După un prim audit, guvernul a preluat deja controlul a 85% din acțiunile băncii. Personalul din conducere a fost înlocuit. Noua echipă de conducere pregătește un plan de soluționare care să permită minimizarea pierderilor statului. În cadrul acestuia, va fi solicitat, în viitorul apropiat, un angajament ferm al părților externe, în vederea actualizării finanțării sindicalizate a băncii Parex. Alte măsuri vizează garantarea unei stabilități mai ridicate a sistemului bancar pe termen mediu și lung. Ca un prim pas în această direcție, autoritățile vor face eforturi pentru restabilirea încrederii în sistemul bancar. Examinări specifice vor fi efectuate în sectorul bancar pentru a asigura faptul că toate băncile sunt solvabile și dispun de capitaluri suficiente. Băncile viabile care vor avea nevoie de majorări de capital vor trebui să facă apel la restructurarea privată, prin intermediul investitorilor exteriori sau al fuziunilor, sau la sprijinirea capitalului de către banca mamă. Aproape toată datoria externă curentă este deținută de sectorul privat. Pentru a aduce datoria la un nivel compatibil cu o creștere sustenabilă în viitor și în plus față de măsurile prudențiale, de supraveghere și de politică monetară, restructurarea datoriei este o componentă importantă a programului. Va fi consolidată baza legală adecvată pentru restructurarea scadenței datoriei existente și valutei în care aceasta este exprimată. Facilitarea procedurilor de insolvabilitate și implementarea rapidă a planurilor de reabilitare vor deveni, de asemenea, prioritare. Programul de politică economică include, de asemenea, măsuri de reformă structurală prevăzute în cadrul Strategiei de la Lisabona, cum ar fi politici active privind piața muncii și politici privind învățarea continuă, o mai mare implicare a actorilor din sectorul privat în activitățile de cercetare și dezvoltare, precum și în cele de inovare, măsuri de promovare a exportului și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi. 7. SPRIJIN DIN PARTEA UE ÎN CADRUL MECANISMULUI PENTRU BALANțELE DE PLățI CARE FACE PARTE DIN EFORTUL INTERNAțIONAL DE ASISTENță Având în vedere dificultățile grave cu care se confruntă balanța de plăți a Letoniei și cu condiția unui angajament ferm al autorităților letone de a implementa un vast program de reformare a economiei, în urma consultării Comitetului economic și financiar la 12 ianuarie 2009, Comisia recomandă Consiliului acordarea asistenței reciproce prevăzute de articolul 119 din tratat. În plus, în urma consultării Comitetului economic și financiar, Comisia propune ca, după adoptarea de către Consiliu a deciziei sus-menționate de acordare de asistență reciprocă Letoniei la recomandarea Comisiei, Consiliul să adopte o decizie prin care să i se acorde Letoniei, în cadrul mecanismului UE pentru statele membre [reglementat de Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002], asistență financiară pe termen mediu de până la 3,1 miliarde EUR, în vederea sprijinirii sustenabilității balanței de plăți a acesteia. Asistența financiară pe termen mediu ar interveni într-un moment în care Letonia este grav amenințată cu pierderea încrederii în sistemul său financiar atât la nivelul național, cât și internațional, este caracterizată de o situație bugetară care continuă să se deterioreze și urmează să fie supusă în viitorul apropiat unei presiuni de finanțare semnificative. În general, asistența este prevăzută în vederea facilitării ajustărilor necesare, externe și interne. Nevoile totale de finanțare estimate pentru un interval de timp care se încheie cu primul trimestru 2011 sunt de 7,5 miliarde EUR. În această valoare sunt incluse sume pentru deficitul extern prevăzut (al contului curent și al contului de capital), retragerile din depozite, reînnoirea insuficientă a împrumuturilor care ajung la scadență, erorile și omisiunile balanței de plăți și acumularea de rezerve internaționale până la atingerea unui nivel prudențial. Acest sprijin va fi acordat în paralel cu un ajutor din partea FMI și cu alte ajutoare multilaterale sau bilaterale. El va fi plătit în șase tranșe și va fi legat de unele condiții privind politica economică. Decizia propusă urmează să expire la trei ani după intrarea în vigoare. Detaliile condiționării de politica economică aferentă plății împrumutului UE vor fi consemnate într-un memorandum de înțelegere care urmează să fie încheiat cu autoritățile letone; principalele elemente ale acestei condiționări sunt descrise în continuare. O consolidare fiscală majoră pentru intervalul de timp care durează până în 2011. În comparație cu bugetul inițial prevăzut la 14 noiembrie 2008, o vastă consolidare fiscală este planificată pentru 2009, vizând un deficit bugetar care să nu depășească 5% din PIB, consolidarea continuându-se în 2010. Măsurile bugetare care stau la baza acesteia includ, în principal: (i) adoptarea unui program fiscal bine definit pe termen mediu pentru reducerea deficitului bugetar general, până în 2011, la un nivel inferior celui de referință din tratat, de 3% din PIB; (ii) ținând cont de plafoanele bugetare pe termen mediu, reducerea, în termeni nominali, a remunerației medii din sectorul public cu aproximativ 15% în 2009; aceasta trebuie să se aplice și administrațiilor locale, agențiilor guvernamentale și companiilor deținute de stat; (iii) eliminarea bonusurilor și a celorlalte plăți similare; (iv) reducerea personalului din sectorul public și administrațiile locale cu cel puțin 5%; (v) reduceri substanțiale ale subvențiilor (cu excepția sprijinului social), precum și ale cheltuielilor cu bunurile și serviciile; (vi) implementarea proiectelor finanțate de UE la nivelurile planificate anterior. Măsuri legate de condiții financiare care vizează garantarea unei stabilități mai ridicate a sistemului bancar pe termen mediu și lung. Ca un prim pas în această direcție, autoritățile vor face eforturi pentru restabilirea încrederii în sistemul bancar. Examinări specifice vor fi efectuate în sectorul bancar pentru a asigura faptul că toate băncile sunt solvabile și dispun de capitaluri suficiente. Băncile viabile care vor avea nevoie de majorări de capital vor trebui să facă apel la restructurarea privată, prin intermediul investitorilor exteriori sau al fuziunilor, sau la sprijinirea capitalului de către banca mamă. O etapă importantă a acestui proces a fost reprezentată de declarațiile separate a trei mari grupuri bancare mamă străine, de la 18 decembrie 2008, conform cărora acestea se angajau să rămână în Letonia și să își sprijine operațiunile din această țară. Restructurarea datoriei sectorului privat în vederea reducerii vulnerabilității cauzate de nivelul ridicat de îndatorare (aproape toată datoria externă este deținută de sectorul privat), în plus față de măsurile prudențiale, de supraveghere și de politică monetară. Este necesară consolidarea bazei legale adecvate pentru restructurarea scadenței datoriei existente și a valutei în care aceasta este exprimată. Facilitarea procedurilor de insolvabilitate și implementarea rapidă a planurilor de reabilitare trebuie, de asemenea, să devină prioritare. În acest sens, este necesară modificarea legii insolvabilității pentru a facilita aranjamentele între întreprinderile viabile și creditori, precum și ameliorarea cadrului privind falimentul persoanelor fizice. Măsuri structurale în domeniul politicilor privind veniturile, al disciplinei fiscale, și al procedurii bugetare și gestionării bugetului. Legea bugetului și a managementului financiar va fi modificată în scopul consolidării prevederilor privind responsabilitatea financiară, transparența și responsabilitatea, iar cadrul bugetar pe termen mediu va deveni operațional. Un comitet special va fi instituit pentru a monitoriza reducerea salariilor și pentru a emite recomandări în vederea garantării unei evoluții a salariilor care să ducă la reinstaurarea competitivității. Măsuri de reformă structurală prevăzute, printre altele, în cadrul Strategiei de la Lisabona , cum ar fi politici active privind piața muncii și politici privind învățarea continuă, o mai mare implicare a sectorului privat în activitățile de cercetare și dezvoltare, precum și în cele de inovare, măsuri de promovare a exportului și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi. Pentru a garanta flexibilitatea necesară în contextul actual al pieței, se propune autorizarea recurgerii la swap-uri pe rata dobânzii pentru operațiunea de împrumut care finanțează împrumutul. Pentru a asigura protecția bugetului comunitar, contrapărțile unui eventual swap ar trebui să aibă cea mai înaltă calitate de credit. Recomandare de DECIZIE A CONSILIULUI de acordare de asistență reciprocă Letoniei CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 119, având în vedere recomandarea Comisiei emisă în urma consultării Comitetului economic și financiar, întrucât: (1) În contextul unei nevoi acute de finanțare externă, piața letonă de capital precum și cea financiară au fost, recent, supuse presiunii, reflectând astfel deteriorarea generală a percepției pieței precum și preocupările sporite cu privire la sănătatea economiei letone în contextul dezechilibrelor majore ale acesteia în ceea ce privește deficitul extern semnificativ și datoria externă foarte ridicată, finanțele publice din ce în ce mai slabe și ratele ridicate ale inflației costurilor și prețurilor. Sectorul bancar leton a avut probleme grave legate de lichidități și de încredere. Nivelul rezervelor valutare a scăzut pe măsură ce banca centrală a intervenit pentru menținerea ancorării monedei. (2) Consiliul examinează în mod regulat politicile economice implementate de Letonia, în special în cadrul programului de convergență și al programului național de reformă al Letoniei, precum și in cadrul rapoartelor de convergență. (3) Nevoile totale de finanțare externă ale Letoniei până în primul trimestru 2011 sunt estimate la 7,5 miliarde EUR. (4) Autoritățile letone au solicitat asistență financiară substanțială din partea UE și a altor instituții financiare internaționale și țări, pentru a sprijini sustenabilitatea balanței de plăți. (5) Există o amenințare gravă la adresa balanței de plăți letone, care justifică acordarea urgentă de asistență reciprocă de către Comunitate, în cooperare cu FMI și cu alte părți. (6) Pachetul de asistență financiară va fi acordat numai cu condiția unui angajament ferm al autorităților letone de a implementa un program ambițios de reformare fiscală, financiară și structurală, pentru a facilita ajustările interne și externe necesare, a stabiliza economia și a restaura credibilitatea politicii economice. Comisia va verifica regulat și cu atenție, în colaborare cu CEF, dacă condițiile privind politica economică de care depinde asistența sunt îndeplinite în totalitate. ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE: Articol unic Comunitatea acordă asistență reciprocă Letoniei. Prezenta decizie se adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles, Pentru Consiliu Președintele Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de acordare a unei asistențe financiare comunitare pe termen mediu Letoniei CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, având în vedere Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului[5] din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre, în special articolul 3 alineatul (2), având în vedere propunerea Comisiei emisă în urma consultării Comitetului economic și financiar (CEF), întrucât: (1) La [….] Consiliul a decis să acorde asistență reciprocă Letoniei. (2) În contextul unei nevoi acute de finanțare externă, piața letonă de capital precum și cea financiară au fost, recent, supuse presiunii, reflectând astfel deteriorarea generală a percepției pieței precum și preocupările sporite cu privire la sănătatea economiei letone în contextul dezechilibrelor majore ale acesteia în ceea ce privește deficitul extern ridicat, finanțele publice din ce în ce mai slabe și ratele ridicate ale inflației costurilor și prețurilor. Sectorul bancar leton a avut probleme grave legate de lichidități și de încredere. Nivelul rezervelor valutare a scăzut pe măsură ce banca centrală a intervenit pentru menținerea ancorării monedei. (3) Nevoile totale de finanțare externă ale Letoniei până în primul trimestru 2011 sunt estimate la 7,5 miliarde EUR. (4) Este oportun să se acorde Letoniei sprijin comunitar de până la 3,1 miliarde EUR în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre, înființat prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002. Asistența Comisiei trebuie acordată împreună cu un împrumut din partea Fondului Monetar Internațional, în valoare de 1,5 miliarde DST (1200% din cota FMI a Letoniei, aproximativ 1,7 miliarde EUR) în cadrul acordului stand-by cu FMI aprobat la 23 decembrie 2008. Contribuția totală a țărilor nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda și Norvegia) este prevăzută la 1,8 miliarde EUR, cea a Băncii Mondiale la 0,4 miliarde EUR, în timp ce contribuția totală a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, a Republicii Cehe, a Poloniei și a Estoniei este prevăzută la 0,5 miliarde EUR, suma totală ajungând astfel la 7,5 miliarde EUR pentru intervalul de timp care se încheie cu primul trimestru 2011. (5) Asistența comunitară trebuie gestionată de către Comisie. Condițiile particulare privind politica economică asupra cărora s-a ajuns la un acord cu autoritățile letone după consultarea CEF trebuie consemnate într-un memorandum de înțelegere. Acestea trebuie să conțină, printre altele, măsuri menite să reducă presiunile imediate ale lichidităților, să reinstaureze stabilitatea pe termen lung prin consolidarea sistemului bancar, să corecteze dezechilibrele bugetare și să sprijine adoptarea unor politici naționale care să amelioreze competitivitatea. Măsurile trebuie să includă o consolidare fiscală imediată și susținută, o strategie globală de soluționare a problemelor bancare, o capacitate mai puternică de gestionare a crizei din partea autorităților de reglementare, reforme structurale globale, precum și alte măsuri importante. Prevederile financiare detaliate trebuie stabilite de Comisie în acordul de împrumut. (6) Asistența trebuie acordată pentru a reduce presiunile imediate ale lichidităților și, în funcție de politici, pentru a reinstaura stabilitatea pe termen lung prin consolidarea sistemului bancar, corectarea dezechilibrelor bugetare și adoptarea unor politici naționale care să amelioreze competitivitatea, menținând, în același timp, cursul de schimb într-o bandă îngustă de fluctuație față de paritatea centrală actuală. ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE: Articolul 1 1. Comunitatea acordă Letoniei un împrumut pe termen mediu de maximum 3,1 miliarde EUR, cu o scadență medie de maximum cinci ani. 2. Asistența financiară comunitară se acordă timp de trei ani începând cu ziua următoare datei intrării în vigoare a prezentei decizii. Articolul 2 1. Asistența va fi administrată de Comisie într-un mod compatibil cu angajamentele luate de Letonia și cu recomandările Consiliului. Aceste condiții sunt stabilite într-un memorandum de înțelegere. Prevederile financiare detaliate se stabilesc de Comisie în acordul de împrumut. 2. În colaborare cu CEF, Comisia verifică la intervale regulate dacă condițiile privind politica economică sunt îndeplinite. Comisia va informa CEF cu privire la refinanțările eventuale ale împrumuturilor sau la modificarea condițiilor financiare. 3. Letonia este dispusă să adopte și să implementeze măsuri suplimentare de consolidare pentru stabilizarea economiei, în cazul în care astfel de măsuri devin necesare în cursul programului de asistență. Autoritățile letone consultă Comisia înaintea adoptării unor astfel de măsuri suplimentare. Articolul 3 1. Sprijinul financiar comunitar este pus la dispoziția Letoniei de către Comisie în maximum șase tranșe, a căror valoare va fi stabilită în memorandumul de înțelegere. 2. Prima tranșă se plătește în urma intrării în vigoare a acordului de împrumut și a memorandumului de înțelegere. 3. Dacă acest lucru este necesar în vederea finanțării împrumutului, este permisă utilizarea prudentă a swap-urilor pe rata dobânzii cu contrapărți cu cea mai înaltă calitate de credit. 4. Comisia decide cu privire la plata următoarelor tranșe după obținerea avizului CEF. 5. Plata fiecărei tranșe următoare se efectuează pe baza unei aplicări satisfăcătoare a noului program economic (Programul de stabilizare economică și de relansare a creșterii) al guvernului leton inclus în programul de convergență și, în special, pe baza condițiilor specifice privind politica economică menționate în memorandumul de înțelegere. Acestea includ, printre altele: 1. Adoptarea unui program fiscal bine definit pe termen mediu pentru reducerea deficitului public general, până în 2011, la un nivel care să nu depășească nivelul de referință din tratat, de 3% din PIB. 2. Executarea bugetului pentru 2009 astfel cum a fost modificat de bugetul suplimentar adoptat la 12 decembrie 2008 (și astfel cum va fi modificat în detaliu în primul trimestru 2009), care vizează un deficit public general care să nu depășească 5% din PIB. 3. Reducerea în termeni nominali a remunerației medii din sectorul public în 2009 cu cel puțin 15% în comparație cu bugetul inițial din 14 noiembrie 2008 și o nouă reducere de 2% în 2010-2011. 4. Reducerea, în 2009, a personalului din sectorul public și administrațiile locale cu cel puțin 5%. 5. Consolidarea proiectării și implementării procedurilor bugetare prin adoptarea unui cadru fiscal și a unei legi de reformă bugetară. 6. Instituirea unui sistem clar și transparent de plată a salariilor pentru angajații direcți ai administrației publice și a unui sistem unic de planificare și management al resurselor umane pentru instituțiile administrației publice. 7. Mecanisme care să asigure o mai mare stabilitate a sistemului bancar pe termen mediu și lung, inclusiv o serie vastă de măsuri de supraveghere, prudențiale și de politică monetară. Acestea ar trebui să limiteze creșterea creditului la un nivel sustenabil și să evite dependența prea ridicată de o finanțare străină negarantată. Examinări specifice vor fi efectuate în sectorul bancar pentru a asigura faptul că toate băncile sunt solvabile și dispun de capitaluri suficiente. 8. Măsuri adecvate privind restructurarea datoriei sectorului privat. Va fi consolidată baza legală adecvată pentru restructurarea scadenței datoriei existente și valutei în care aceasta este exprimată. Facilitarea procedurilor de insolvabilitate și implementarea rapidă a planurilor de reabilitare vor deveni, de asemenea, prioritare. 9. Asigurarea, printr-o naționalizare completă a băncii Parex, a faptului că acționarii minoritari ai băncii Parex care au mai rămas nu profită de măsurile de soluționare a problemelor băncii și de ameliorarea stabilității financiare. 10. Măsuri de reformă structurală prevăzute în cadrul Strategiei de la Lisabona și implementate în cadrul programului național de reformă al Letoniei, cuprinzând politici active privind piața muncii și politici privind învățarea continuă, o mai mare implicare a actorilor sectorului privat în activitățile de cercetare și dezvoltare, precum și în cele de inovare, măsuri de promovare a exportului și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi. 11. Implementarea proiectelor finanțate de UE la nivelurile planificate, pentru a sprijini majorarea contribuției sectorului bunurilor comercializabile la creșterea economică. 12. Măsuri pentru ameliorarea accesului la finanțare a companiilor și întreprinzătorilor ale căror cereri pentru obținerea de fonduri structurale au fost acceptate sau care prevăd eventual să depună cereri pentru fonduri structurale. Prezenta decizie se adresează Republicii Letonia. Aceasta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . Adoptată la Bruxelles, Pentru Consiliu Președintele DECLARAȚIE DE IMPACT BUGETAR (conform articolului 16 din regulamentul intern) DOMENIUL DE POLITICĂ: TITLUL 01 – AFACERI ECONOMICE ȘI FINANCIARE ACTIVITATE: OPERAȚIUNI ȘI INSTRUMENTE FINANCIARE TITLUL ACȚIUNII: ASISTENȚĂ FINANCIARĂ COMUNITARĂ PE TERMEN MEDIU PENTRU LETONIA 1. DENUMIREA PROPUNERII: RUBRICA BUGETARĂ ÎN CAUZĂ ȘI TITLUL 01 04 01 01 garanția CE pentru împrumuturile comunitare contractate pentru sprijinul privind balanța de plăți 2. BAZĂ LEGALĂ: Art. 119; Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002. 3. CIFRE GLOBALE PENTRU EXERCI ȚIUL FINANCIAR (ÎN EURO) Această rubrică constituie structura pentru garanția acordată de Uniunea Europeană. Ea va permite Comisiei să onoreze datoria (principalul, dobânda și alte costuri) în cazul incapacității de plată a debitorului (Letonia). Se va utiliza linia bugetară („p.m.”) corespunzătoare garanției bugetare doar în cazul unei cereri efective de garanție. Se preconizează că, în mod normal, garanția bugetară nu va fi solicitată. 3a – Exercițiul curent Nu se aplică CA | Credit inițial pentru exercițiul financiar (buget) | Transferuri | Credit suplimentar | Credit total | Credite deja rezervate pentru alt program de lucru | Sold disponibil | Sumă pentru acțiunea propusă | 3b – Reportări Nu se aplică CA | Reportări | Credite deja rezervate pentru alt program de lucru | Sold disponibil | Sumă pentru acțiunea propusă | 3c – Următorul exercițiu financiar Nu se aplică CA | Credit inițial pentru exercițiul financiar (buget) | p.m. | Transferuri | Credit suplimentar | Credit total | Credite deja rezervate pentru alt program de lucru | Sold disponibil | Sumă pentru acțiunea propusă | p.m. | 4. DESCRIEREA AC ȚIUNII Asistența financiară pe termen mediu propusă pentru Letonia constă într-un împrumut comunitar (care urmează să fie finanțat prin împrumuturi comunitare pe piețele internaționale de capital) în valoare de 3,1 miliarde EUR. Acesta va fi plătit în cadrul unui pachet internațional de finanțare, în special printr-un împrumut din partea FMI de 1,5 miliarde DST (aproximativ 1,7 miliarde EUR) sprijinit prin mecanismul stand-by. Țările nordice contribuie cu 1,8 miliarde iar Estonia, Republica Cehă, Polonia și BERD s-au angajat pentru o sumă totală de 0,5 miliarde EUR. Asistența reflectă dorința de a sprijini Letonia, ale cărei piețe financiare și de capital s-au confruntat cu presiuni ca urmare a deteriorării generale a percepției pieței fața de piețele emergente. Ajutorul financiar comunitar pe termen mediu acordat Letoniei își propune să combată presiunile imediate ale lichidităților, să reinstaureze stabilitatea pe termen lung prin consolidarea sistemului bancar, să corecteze dezechilibrele bugetare și să sprijine adoptarea unor politici naționale care să amelioreze competitivitatea menținând, în același timp, cursul de schimb într-o bandă îngustă de fluctuație. Pachetul de politici economice sprijinite astfel include o consolidare fiscală imediată și susținută, o strategie globală de soluționare a problemelor bancare, o capacitate mai puternică de gestionare a crizei din partea autorităților de reglementare, reforme structurale globale precum și alte măsuri importante. Asistența administrată de Comisie, pe baza consultărilor Comitetului economic și financiar, este un mijloc de a garanta că UE continuă să se implice îndeaproape în modelarea politicilor economice din Letonia și că aceste politici sunt coerente cu angajamentele Letoniei față de UE și cu recomandările Consiliului, mai ales în ceea ce privește aplicarea programului național de reformă, precum și a programului de convergență. Împrumuturile comunitare obținute pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare în scopul extinderii împrumutului acordat Letoniei sunt acoperite de garanția comunitară. Împrumutul este obținut pe piețele de capital sau de la instituții financiare. Cuantumul împrumuturilor care vor fi acordate Letoniei se ridică la 3,1 miliarde EUR. Structura garanției oferite de Uniunea Europeană îi va permite Comisiei să onoreze datoria în caz de neplată din partea Letoniei. Pentru a-și onora obligațiile, Comisia ar putea recurge la propriile rezerve de lichidități pentru a onora provizoriu datoria. În acest caz, se aplică articolul 12 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2000/597/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, 31.5.2000, p. 1). 5. METODA DE CALCUL ADOPTATĂ Nu se aplică. 6. SCADEN ȚARUL PLĂȚILOR (ÎN EURO) Nu se aplică. Denumirea rubricii | Credite | Plăți | Anul n | Anul n+1 | Anul n+2 | Anul n+3 | Exercițiile financiare următoare | Anul n | Anul n+1 | Anul n | Anul n+1 | Total | [1] Definită ca indicele global exclusiv energia și produsele alimentare neprelucrate. [2] Letonia are o tradiție îndelungată în ceea ce privește ancorarea cursului de schimb al monedei sale, lats-ul: la DST începând cu 1994 și la euro începând cu 2005. În mai 2005 Letonia a intrat în ERM II, adoptând unilateral o bandă de fluctuație de încadrare a parității centrale de +/- 1%. [3] Cifre calculate conform metodologiei naționale, excluzând administrațiile locale. [4] Programul de asistență admite că Letonia se va afla în PDE în 2009. [5] JO L 53 23.2.2002, p.1.