29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/5

—

afirmă că îmbunătățirea calității vieții trebuie obținută ținând seama de limitele ecologice ale unei planete cu resurse limitate  (1), pornind de la premisa creării unei societăți juste și caracterizate prin coeziune socială, în care valoarea și contribuția tuturor persoanelor și grupurilor sunt optimizate și în care măsurile de stimulare și de sprijin vizează combaterea sărăciei și excluziunii sociale, precum și crearea unei economii durabile;

—

subliniază necesitatea unei politici de coeziune finanțate adecvat la scara întregii UE, pentru punerea în aplicare a noii strategii și solicită asumarea angajamentului pentru utilizarea mai eficientă a cunoașterii și a bunelor practici existente în beneficiul regiunilor celor mai sărace din UE;

—

observă că politica de coeziune a UE are o structură a guvernanței pe mai multe niveluri pentru punerea în aplicare a programelor finanțate prin fondurile structurale și afirmă că noua strategie ar trebui să utilizeze structurile de parteneriat existente, pentru a remedia punctele slabe actuale ale structurilor de guvernanță. Orientarea explicită a structurilor de guvernanță către programele regionale din cadrul politicii de coeziune a UE reprezintă o modalitate mult mai eficientă de a asigura elaborarea coordonată a politicilor;

—

solicită liderilor UE să stabilească ca prioritate primordială dezvoltarea competitivității Europei în cadrul unei economii ecologice, astfel încât UE să preia rolul de lider în procesul de transformare a economiei globale într-un fundament solid și durabil. Acest lucru înseamnă îndeosebi călăuzirea prin exemple, acordând prioritate investițiilor în noi tehnologii ecologice, cercetare și dezvoltare, inclusiv în producția de energie regenerabilă, eficiența energetică, metode durabile de producție și consum, TIC și infrastructurile de bandă largă în comunitățile situate la mare depărtare și promovând protecția și conservarea ecologice. Universitățile din Europa, centrele de cercetare și IMM-urile au un rol important în promovarea acestor inițiative (2). În acest sens, sunt necesare schimbări structurale ale economiei europene, inclusiv coordonarea politicilor macroeconomice și a politicilor active privind piața forței de muncă, în vederea sprijinirii tranziției la o economie ecologică;

Raportor

:

dna Christine CHAPMAN (UK-PSE), membru al Adunării Naționale din Țara Galilor

1.

sprijină elaborarea unei strategii care să urmeze actualei Strategii de la Lisabona după 2010, dar consideră că sunt necesare reechilibrarea strategiei și contopirea Strategiei europene de dezvoltare durabilă cu Strategia de la Lisabona; salută angajamentul de a da posibilitatea cetățenilor să participe activ în societățile favorabile incluziunii și de a crea o economie competitivă, legată în rețea și mai ecologică, așa cum se prevede în consultarea efectuată de Comisie privind viitorul strategiei, publicată la 24 noiembrie, dar, în același timp, constată cu dezamăgire că nu există o propunere de viziune mai ambițioasă și cuprinzătoare din partea Comisiei, pentru a reechilibra și a reorienta strategia privind crearea unei societăți europene durabile, echitabile din punct de vedere social și caracterizate prin coeziune;

2.

subliniază că actuala Strategie de la Lisabona nu a reușit să recunoască în mod suficient rolul esențial al autorităților locale și regionale din întreaga UE în procesul de punere în aplicare și în comunicarea strategiei la fața locului. De asemenea, reiterează solicitarea formulată în cadrul Cărții albe privind guvernanța pe mai multe niveluri ca acest lucru să fie remediat în noua strategie;

3.

constată incertitudinea răspândită printre autoritățile regionale și locale cu privire la scopul general al actualei Strategii de la Lisabona, care poate fi abordată prin stabilirea unor obiective clare în noua strategie și prin explicarea eficientă a acestora la fața locului pentru cetățeni;

4.

COR deplânge faptul că Strategia de la Lisabona, care ar fi trebuit să contribuie la realizarea Uniunii Economice și Monetare (UEM), nu a avut impactul așteptat în ce privește guvernanța economică comună la nivelul UE sau o mai bună coordonare a politicilor economice a statelor membre; Comitetul regretă în special că, în contextul actualei crize economice, numeroase state membre au adoptat politici economice doar pe baza unor considerente naționale, fără a ține seama de acțiunile coordonate în cadrul pieței unice europene;

5.

solicită ca noua strategie să aibă un obiectiv general explicit care să se concentreze asupra calității ridicate a vieții și asupra bunăstării tuturor cetățenilor UE. Ocuparea forței de muncă reprezintă un element esențial în acest sens, la fel ca și bunăstarea materială. Cu toate acestea, pentru o imagine de ansamblu asupra calității vieții și a bunăstării, trebuie luați în considerare și alți factori, inclusiv contextele societale și economice mai ample în care trăiesc oamenii (3);

6.

afirmă că îmbunătățirea calității vieții trebuie obținută ținând seama de limitele în termeni de durabilitate ale unei planete cu resurse finite  (4), pornind de la premisa creării unei societăți juste și caracterizate prin coeziune socială, în care valoarea și contribuția tuturor persoanelor și grupurilor sunt optimizate și în care măsurile de stimulare și de sprijin vizează combaterea sărăciei și excluziunii sociale, precum și crearea unei economii durabile;

7.

subliniază rolul crucial al educației și formării pentru sensibilizarea opiniei publice cu privire la aspectele legate de durabilitate și pentru dezvoltarea spiritului creativ și antreprenorial al cetățenilor Europei, precum și necesitatea de a crea o cultură de învățare de-a lungul vieții;

8.

propune ca noua strategie să poarte un nou nume, pentru a evita confuzia cu Tratatul de la Lisabona și pentru a se evidenția noua abordare a strategiei. De exemplu, „Calitatea vieții pentru toți: construirea unui viitor durabil pentru Europa în lume” sau versiunea prescurtată „Strategia pentru o Europă durabilă”;

9.

solicită o strategie de comunicare mai eficientă, care să includă autoritățile locale și regionale, să sensibilizeze opinia publică și să promoveze mesajele principale ale noii strategii;

10.

afirmă că actuala criză economică, financiară, socială și ecologică a schimbat radical contextul în care are loc dezbaterea privind viitorul Strategiei de la Lisabona, ceea ce înseamnă că abordarea de tipul „business as usual” nu este opțiunea corectă. Criza prezintă o serie de provocări imediate, în special cele legate de combaterea creșterii nivelului șomajului în întreaga Europă, mai ales în rândul tinerilor, precum și cele privind spectrul protecționismului. Aceasta a demonstrat existența unor slăbiciuni structurale în cadrul modelului economic global și a subliniat necesitatea unei abordări noi și durabile, atât din punct de vedere ecologic, cât și social și economic, precum și a unei reglementări mai severe a sectorului bancar și financiar;

11.

reiterează faptul că înainte de declanșarea crizei economice în Europa, în perioada în care se considera că economia înregistra o evoluție relativ bună, au existat în continuare niveluri ridicate ale sărăciei în întreaga Europă și o inegalitate tot mai mare a veniturilor. Conform datelor publicate de Comisia Europeană în octombrie 2008, 16 % din populația Europei trăiește sub limita sărăciei, o persoană din zece trăiește într-o gospodărie în care nu lucrează nimeni, iar 19 % din copii sunt amenințați de sărăcie (5). Combaterea sărăciei și a inegalităților din ce în ce mai mari în ceea ce privește prosperitatea în Europa trebuie să constituie una dintre obiectivele principale ale viitoarei strategii;

12.

menționează că Europa întâmpină o serie de provocări pe termen lung, printre care și schimbările demografice, schimbările climatice, securitatea energetică, globalizarea (6), realizarea coeziunii teritoriale în întreaga UE, care trebuie abordate de noua strategie. Regretă faptul că politica de coeziune teritorială nu beneficiază de mai multă vizibilitate ca principiu director în documentul de consultare al Comisiei privind strategia UE 2020; invită Comisia, în conformitate cu prevederile privind coeziunea teritorială din Tratatul de la Lisabona, să se angajeze să prezinte o evaluare a impactului teritorial al tuturor noilor propuneri legislative care ating aria de competență a autorităților locale și regionale;

13.

constată că, având în vedere impactul social, financiar și economic al crizei, în următorii ani va exista o presiune semnificativă asupra finanțelor publice, aceasta fiind o reminiscență a crizei. Așadar, este esențială alocarea eficientă a resurselor și a finanțării la nivel local, regional, național și european, astfel încât să se asigure faptul că se fac investiții corecte prin care se vor realiza obiectivele generale ale noii strategii. Pentru a permite orașelor și regiunilor să contribuie în mod eficient la punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona trebuie asigurată pe deplin respectarea, de către Uniunea Europeană și statele membre, a principiilor Cartei Europene a Autonomiei Locale, adoptată de Consiliul Europei cu privire la resursele financiare ale autorităților (articolul 9);

14.

consideră că, atât în scopul realizării unei coeziuni sociale efective, cât și pentru înfruntarea provocărilor pe termen lung, este indispensabilă o abordare teritorială comună a tuturor politicilor, care să ia în considerare caracteristicile specifice de la nivel local și regional din întreaga Europă. De asemenea, în bugetul comunitar trebuie prevăzute resurse suficiente pentru sprijinirea unei dezvoltări teritoriale echilibrate a UE;

15.

propune ca prioritățile noii strategii să aibă în vedere investițiile în economia ecologică, abordarea coeziunii sociale, asigurarea guvernanței pe mai multe niveluri și elaborarea unui nou concept de evaluare a impactului noii strategii;

16.

solicită ca obiectivele și angajamentele UE privind schimbările climatice să fie încorporate în noua strategie, pentru a crea în întreaga Europă o economie bazată pe emisii reduse;

17.

solicită liderilor UE să stabilească ca prioritate primordială dezvoltarea competitivității Europei în cadrul unei economii ecologice, astfel încât UE să preia rolul de lider în procesul de transformare a economiei globale într-un fundament solid și durabil. Acest lucru înseamnă îndeosebi călăuzirea prin exemple, acordând prioritate investițiilor în noi tehnologii ecologice, cercetare și dezvoltare, inclusiv în producția de energie regenerabilă, eficiența energetică, metode durabile de producție și consum, TIC și infrastructurile de bandă largă în comunitățile situate la mare depărtare, precum și promovând protecția și conservarea ecologice. Universitățile din Europa, centrele de cercetare și IMM-urile au un rol important în promovarea acestor inițiative (7). În acest sens, sunt necesare schimbări structurale în economia europeană, inclusiv coordonarea politicilor macroeconomice și a politicilor active privind piața forței de muncă, în vederea sprijinirii tranziției la o economie ecologică;

18.

solicită elaborarea unei strategii europene pentru competențe și locuri de muncă ecologice, care să ofere un cadru pentru investițiile în competențele și cunoașterea menite să susțină dezvoltarea unei economii durabile. Programele viitoare de finanțare ale UE, inclusiv Programul de învățare pe durata întregii vieți și Fondul Social European, ar trebui să se concentreze asupra sprijinirii investițiilor în „locuri de muncă ecologice” și „competențe ecologice”, punând accentul îndeosebi pe IMM-uri noi, dinamice și inovatoare (8).

19.

solicită UE să adopte un cadru solid de măsuri de stimulare și mecanisme de sprijin (reglementare ecologică mai bună), pentru a sprijini dezvoltarea unei economii durabile în întreaga Europă;

20.

solicită să se acorde prioritate schimbului de bune practici privind abordările inovatoare care conduc la măsuri inovatoare în fiecare stat membru, care încurajează și răsplătesc cetățenii, întreprinderile și autoritățile publice din UE, pentru ca acestea să adopte un comportament ecologic și să sancționeze comportamentul „nedurabil”;

21.

reiterează că o abordare ecologică poate crea un cerc virtual pentru soluționarea problemelor economice și sociale. De exemplu, modificările recente ale reglementărilor privind fondurile structurale înlesnesc sprijinirea măsurilor de eficiență energetică în gospodăriile cu venit redus;

22.

evidențiază importanța inițiativelor de jos în sus ale comunităților locale, în vederea realizării schimbărilor la fața locului (9);

23.

subliniază valoarea și importanța sistemelor de asigurare și protecție socială care protejează pe cei mai vulnerabili cetățeni ai unei societăți, precum și necesitatea de a menține un model social european puternic (10);

24.

în conformitate cu Protocolul privind serviciile de interes general anexat Tratatului de la Lisabona, recunoaște pe de o parte rolul esențial al serviciilor de interes general, în special al serviciilor sociale de interes general, ale căror modalități de organizare și de finanțare trebuie mai strict protejate și, pe de altă parte, importanța serviciilor publice de proximitate pentru cetățeni;

25.

solicită măsuri de combatere a sărăciei în rândul copiilor și a celei intergeneraționale din cadrul familiilor și subliniază necesitatea menținerii obiectivelor de la Barcelona privind serviciile de îngrijire a copilului (11);

26.

subliniază importanța unei politici de coeziune finanțate adecvat la scara întregii UE, implicând așadar toate regiunile UE, ca factor esențial în punerea în aplicare a noii strategii, și se opune oricăror tendințe de renaționalizare a fondurilor structurale sau de eliminare a dimensiunii regionale din cadrul politicii de coeziune, cu prilejul revizuirii viitorului buget comunitar;

27.

solicită un angajament în sensul utilizării mai eficiente a cunoștințelor și bunelor practici existente în prezent în cadrul programelor finanțate din fondurile structurale comunitare, în beneficiul tuturor regiunilor UE;

28.

solicită liderilor UE ca în cadrul Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale 2010 să-și ia angajamentul de a acorda prioritate coeziunii și incluziunii sociale, menite să abordeze șomajul în creștere, diferențele dintre performanțele economice ale regiunilor, excluziunea socială, inactivitatea profesională și economică. CoR împărtășește concluziile Raportului Barca, conform căruia programele UE de fonduri structurale reprezintă un instrument esențial pentru combaterea excluziunii sociale;

29.

solicită măsuri care să aibă în vedere spectrul tot mai larg al șomajului în rândul tinerilor, acordând prioritate investițiilor în educație, în formarea și dezvoltarea competențelor, inclusiv în scheme care încurajează mobilitatea tinerilor. Salutăm Recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari, adoptată în noiembrie 2008, și susținem propunerea Comisiei ca anul 2011 să fie declarat Anul european al voluntariatului;

30.

solicită o mai amplă recunoaștere a contribuției esențiale a femeilor la forța de muncă și a femeilor cu spirit antreprenorial și inovator. După cum arată un raport recent al Comisiei Europene, Europa are de parcurs un drum lung în privința egalității de șanse între femei și bărbați. Acest lucru scoate în evidență îndeosebi problema persistentă a diferențelor de salarizare între femei și bărbați, precum și dificultățile de abordare a echilibrului dintre muncă și viața personală și a stereotipurilor legate de gen (12)  (13); de aceea, solicită preconizarea unor recomandări și a unor măsuri de încurajare a intrării și rămânerii femeilor pe piața muncii;

31.

solicită recunoașterea sporită a valorii și contribuției tuturor membrilor societății. Noua strategie ar trebui să pună accentul pe importanța societății civile, în special pe contribuția sectorului terțiar, a îngrijitorilor și voluntarilor la bunăstarea altora, având în vedere că această contribuție deseori nu este recunoscută. În același timp, noua strategie ar trebui să încurajeze politicile de îmbătrânire activă și inițiativele intergeneraționale;

32.

consideră că viitoarea politică de coeziune a UE ar trebui să includă acordarea de sprijin inițiativelor locale de dezvoltare destinate anumitor comunități urbane și rurale care se confruntă cu provocări socioeconomice speciale. Această abordare a fost utilizată cu succes în trecut prin intermediul unor inițiative precum EQUAL, LEADER, URBAN și în cadrul programelor obișnuite Obiectiv 1 și Obiectiv 2;

33.

pledează pentru o abordare prin care normele privind ajutorul de stat fac posibilă sprijinirea producției economice bazate pe comunitatea locală și durabilă (de exemplu, acordând prioritate achizițiilor ecologice sau asigurând accesul la infrastructura de bandă largă în comunitățile rurale depărtate);

34.

subliniază necesitatea implicării autorităților locale și regionale în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea noii strategii;

35.

evidențiază importanța preluării inițiativei de către autoritățile locale și regionale pentru a răspunde la criza economică și financiară la fața locului, pentru a aborda provocările imediate și pe cele pe termen scurt (14);

36.

pledează pentru îmbunătățirea cooperării și a coordonării între diferitele niveluri guvernamentale din Europa și pentru o dimensiune regională mult mai puternică a noii strategii;

37.

solicită liderilor UE să se asigure că, în viitor, cheltuielile UE sunt orientate spre îndeplinirea principalelor obiective ale noii strategii, prin aplicarea metodei de succes utilizată în alocarea fondurilor structurale în cadrul Strategiei de la Lisabona, la toate domeniile relevante ale bugetului UE;

38.

solicită stimulente mai puternice pentru guvernele naționale, pentru ca acestea să-și ia angajamentul de a îndeplini obiectivele noii strategii, inclusiv, după caz, obiectivele obligatorii, în vederea asigurării punerii în aplicare eficiente la fața locului;

39.

salută intenția de a stabili o legătură între strategie și mandatul Comisiei Europene și al Parlamentului European. În cadrul noii strategii ar trebui să se definească mai clar rolul Parlamentului European ca organism al UE ales în mod democratic ce cooperează cu Comitetul Regiunilor și cu Comitetul Economic și Social European;

40.

observă că politica de coeziune a UE are o structură a guvernanței pe mai multe niveluri pentru punerea în aplicare a programelor finanțate prin fondurile structurale și afirmă că noua strategie ar trebui să utilizeze structurile de parteneriat existente, pentru a remedia punctele slabe actuale ale structurilor de guvernanță. Orientarea explicită a structurilor de guvernanță către programele regionale din cadrul politicii de coeziune a UE reprezintă o modalitate mult mai eficientă de a asigura elaborarea coordonată a politicilor;

41.

propune ca parteneriatele existente să preia un rol activ în pregătirea programelor naționale de reformă (PNR) în cadrul cărora programele finanțate din fondurile structurale să aloce un capitol regional pentru îndeplinirea obiectivelor generale ale acestor programe; își exprimă îngrijorarea, deoarece documentul de consultare nu conține sugestii concrete privind modalitatea prin care strategia UE 2020 va mijloci implicarea autorităților locale și regionale, a parlamentelor și a adunărilor regionale în dezvoltarea și punerea în aplicare a strategiei și a PNR;

42.

observă o creștere a nivelului de insatisfacție față de utilizarea PIB-ului ca indicator principal de măsurare a performanței economice și solicită elaborarea unor noi indicatori care sunt mult mai pertinenți pentru a măsura nivelul de prosperitate, bunăstare și calitate a vieții în Europa (15);

43.

solicită ca astfel de măsuri să ia în considerare provocările mai ample la nivel de societate și mediu, inclusiv indicatorii de sărăcie în rândul copiilor, distribuirea venitului, nivelurile de CO2 și alte emisii, impactul asupra biodiversității și alte elemente care alcătuiesc definiția amplă a bunăstării și reflectă diferențele la nivel subnațional în întreaga Europă (16);

44.

solicită ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în mod direct în determinarea obiectivelor și indicatorilor pentru noua strategie. Pactul primarilor, semnat în ianuarie 2009, arată modul în care autoritățile locale și regionale pot impulsiona unele aspecte politice esențiale, luându-și angajamente mult mai ambițioase decât nivelul guvernamental național și european;

45.

subliniază că prezentul aviz se bazează pe rezultatele consultării organizate de CoR cu privire la viitorul strategiei, lansată la Praga în martie 2009, și pe cele ale fazei de cercetare activă desfășurate în Bruxelles, Țara Galilor și Regatul Unit. Platforma de monitorizare a Strategiei de la Lisabona a contribuit în timp util cu o analiză cuprinzătoare a rezultatelor consultării;

46.

consideră esențială continuarea monitorizării de către CoR a punerii în aplicare a noii strategii la fața locului prin intermediul rețelelor sale, în special al Platformei de monitorizare a Strategiei de la Lisabona.