8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/72

A.

întrucât, în mandatul parlamentar actual, Parlamentul și Comisia pentru afaceri juridice, competentă în fond, au analizat cereri de ridicare a imunității parlamentare a unor deputați în Parlamentul European aleși în Polonia și au întâmpinat anumite dificultăți în interpretarea dispozițiilor juridice care s-ar putea aplica în cazul acelor deputați;

B.

întrucât comisiei competente i s-a solicitat, în special, să decidă asupra admisibilității cererilor de ridicare a imunității adresate direct Președintelui Parlamentului European de către persoane private; întrucât, conform legislației poloneze, o persoană privată are dreptul de a solicita direct Parlamentului polonez (Sejm sau Senat) să retragă imunitatea unuia dintre membri săi în caz de infracțiuni care pot face obiectul unor acțiuni penale în nume propriu și întrucât dispozițiile relevante ale legislației poloneze nu par să ia în considerare în mod clar toate scenariile posibile în cazul procedurii penale referitoare la infracțiuni care fac obiectul unei acțiuni penale în nume propriu;

C.

întrucât acele dispoziții se aplică și deputaților europeni aleși în Polonia, însă admiterea unor astfel de cereri prezintă dificultăți din perspectiva Regulamentului de procedură, în special a articolului 6 alineatul (2) care se referă la „autoritatea competentă”;

D.

întrucât, în temeiul articolului 7 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, comisia competentă are competența de a verifica admisibilitatea unei cereri de ridicare a imunității, inclusiv chestiunea competenței autorității naționale de a depune o astfel de cerere; întrucât, cu toate acestea, conform dispozițiilor existente, conflictul evident dintre dispozițiile relevante ale legislației poloneze și Regulamentul de procedură în această situație ar trebui rezolvat prin considerarea cererilor de ridicare a imunității de către persoane private ca fiind inadmisibile;

E.

întrucât scopul articolului 6 alineatul (2) este acela de a garanta că Parlamentul primește numai cereri pentru cazuri care au fost supuse atenției autorităților unui stat membru; întrucât acest lucru garantează Parlamentului faptul că cererile de ridicare a imunității pe care le primește sunt în conformitate cu legislația națională în ceea ce privește atât fondul, cât și procedura, ceea ce reprezintă o garanție suplimentară a faptului că, în luarea deciziei în cadrul procedurilor asupra imunității, Parlamentul respectă atât legislația națională a unui stat membru, cât și propriile prerogative; întrucât se face referire clară la conceptul de „autoritate” în alte dispoziții ale articolelor 6 și 7 în contextul procedurilor privind imunitatea;

F.

întrucât declararea cererilor de ridicare a imunității înaintate de persoane private ca fiind inadmisibile ar fi nesatisfăcătoare, în sensul că ar putea afecta drepturile acestora în cadrul procedurilor judiciare și ar împiedica autoritățile care se ocupă de urmărirea anumitor infracțiuni să poată cere ridicarea imunității; întrucât acest lucru ar putea fi considerat drept cauza unui tratament nedrept și inegal al solicitanților;

G.

întrucât, cu toate acestea, statul membru este cel care ar trebui să adopte dispoziții pentru exercitarea unor astfel de drepturi cu privire la deputații europeni în funcție de regulile și procedurile sale de funcționare;

H.

întrucât, prin scrisorile din 29 septembrie 2004 și 9 martie 2005, 25 de state membre au fost invitate, în temeiul articolului 7 alineatul (12), să indice care sunt autoritățile competente pentru prezentarea unei cereri de ridicare a imunității unui deputat în Parlamentul European; întrucât până în prezent au răspuns numai Austria, Belgia, Republica Cehă, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Țările de Jos, Portugalia, Slovenia, Suedia și Regatul Unit;

I.

întrucât, în dezbaterile sale, comisia competentă a analizat și problema posibilelor consecințe ale ridicării imunității în cazul deputaților în Parlamentul European aleși în Polonia;

J.

întrucât, în cazul în care un deputat este găsit vinovat de către tribunal și condamnat pentru o infracțiune intenționată în urma unei acțiuni penale, ridicarea imunității ar putea atrage după sine pierderea automată a eligibilității sale, ceea ce ar duce la pierderea mandatului de deputat;

K.

întrucât acest automatism înseamnă, de facto, o sancțiune penală suplimentară pronunțată odată cu condamnarea;

L.

întrucât în practică chiar și infracțiunile minore ar putea duce la pierderea eligibilității, în ciuda condiției care prevede că o infracțiune trebuie să facă obiectul unei urmăriri penale și să fie comisă intenționat pentru a atrage pierderea eligibilității;

M.

întrucât nu există dispoziții echivalente aplicabile membrilor camerelor poloneze Sejm sau Senat, care nu încetează să fie eligibili în astfel de cazuri;

N.

întrucât statele membre sunt libere să adopte dispoziții pentru retragerea mandatului unui deputat în Parlamentul European, în urma retragerii locul acestuia rămânând vacant; întrucât, totuși, principiul tratamentului egal, ca unul din principiile de bază ale legislației UE, prevede ca situațiile similare să fie tratate în mod similar și întrucât există o diferențiere evidentă în tratamentul aplicat membrilor Camerelor poloneze Sejm și Senat, pe de-o parte, și deputaților în Parlamentul European aleși în Polonia, pe de altă parte, cu privire la pierderea eligibilității; întrucât această pierdere a eligibilității duce direct și automat la pierderea locului deputatului respectiv în Parlament și îl împiedică să fie reales/realeasă;

O.

întrucât acest tratament inegal a fost adus în atenția Comisiei printr-o întrebare orală prezentată de președintele Comisiei pentru afaceri juridice în numele acesteia și problema a fost dezbătută în Parlamentul European; întrucât, în ciuda acestui fapt, situația juridică rămâne aceeași;

P.

întrucât tratamentul egal al membrilor parlamentului național și al deputaților în Parlamentul European ar trebui asigurat cât mai repede posibil, în special având în vedere alegerile apropiate din 2009,

1.

încurajează Comisia să analizeze discrepanțele dintre situația juridică a deputaților în Parlamentul European aleși în Polonia și cea a membrilor Camerelor poloneze Sejm sau Senat și să stabilească în regim de urgență contacte cu autoritățile competente din Polonia, în vederea identificării unei modalități de eliminare a discriminării evidente dintre membrii celor două parlamente în ceea ce privește eligibilitatea lor;

2.

solicită separat Republicii Polone să revizuiască situația actuală în care condițiile de eligibilitate și pierdere a mandatului deputaților din cele două adunări parlamentare sunt în mod clar inegale și să ia măsuri pentru a elimina acest tratament discriminatoriu;

3.

invită Comisia să efectueze un studiu comparativ menit să stabilească dacă există discrepanțe privind tratamentul aplicat membrilor parlamentelor naționale și deputaților în Parlamentul European în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la sau după 1 mai 2004 și să transmită rezultatele Parlamentului European;

4.

invită statele membre să respecte drepturile care derivă din cetățenia UE, inclusiv dreptul de a vota și de a candida în alegerile pentru Parlamentul European, care are o importanță deosebită având în vedere alegerile din 2009, inclusiv principiul tratamentului egal al persoanelor aflate în situații similare;

5.

solicită statelor membre, și în special Republicii Polone, să se asigure că sunt instituite măsuri procedurale pentru a garanta că cererile de ridicare a imunității deputaților în Parlamentul European sunt transmise întotdeauna de „autoritatea competentă” în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru a garanta respectarea dispozițiilor dreptului național material și procedural, inclusiv a drepturilor procedurale ale persoanelor private, precum și respectarea prerogativelor Parlamentului;

6.

pentru a evita orice îndoieli, invită statele membre să indice Parlamentului autoritățile care sunt competente să înainteze cereri de ridicare a imunității unui deputat în Parlamentul European;

7.

reiterează necesitatea existenței unui statut uniform al deputaților în Parlamentul European și reamintește, în acest context, angajamentul luat la 3 iunie 2005 de către reprezentanții statelor membre reuniți în cadrul Consiliului de a analiza cererea Parlamentului de revizuire a dispozițiilor relevante din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, în ceea ce privește capitolul referitor la deputații în Parlamentul European, pentru a ajunge la o concluzie cât mai repede posibil;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Comunităților Europene, Ombudsmanului european și guvernelor și parlamentelor statelor membre.