6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/180

A.

întrucât recent în Europa și în lume s-au înregistrat variații excesive ale prețurilor la alimente, cu creșteri semnificative ale prețurilor în unele cazuri și cu efecte neclare asupra sectorului agricol, unele părți fiind avantajate de creșterea prețurilor, altele - majoritatea din sectorul creșterii animalelor și cel agroalimentar - confruntându-se cu costuri mult mai mari;

B.

întrucât s-a constatat, în același timp, o creștere considerabilă a costurilor pentru produsele agricole, ca o consecință a creșterii prețurilor la produse auxiliare, cum sunt fertilizanții și produsele fitosanitare și, în ciuda faptului că în momentul de față prețurile la producător au scăzut foarte mult, aceasta scădere nu este dublată de o scădere, la același nivel și în aceeași perioadă, a costurilor de producție menționate;

C.

întrucât scăderea prețurilor la produsele agricole, care nu are loc pe fondul scăderii costurilor de producție, determină agravarea situației financiare a agricultorilor, mulți dintre aceștia renunțând la producție, deoarece aceasta nu este rentabilă;

D.

întrucât s-a constatat faptul că marii producători au stabilit prețuri extrem de variate pentru aceleași produse în diferitele statele membre;

E.

întrucât în Europa au fost identificate diferențe de preț considerabile între prețurile de producător și cele plătite de consumator, care, în unele cazuri, nu pot fi explicate prin costurile pe care le implică procesarea, distribuția și vânzarea produselor;

F.

întrucât, la analiza prețurilor și a evoluției acestora, trebuie să se țină seama de întregul lanț de aprovizionare; întrucât sectorul alimentar este fragmentat, iar lanțul de aprovizionare prezintă o mare complexitate, dată de numărul mare de intermediari;

G.

întrucât, în decursul ultimilor ani, unii mari agenți de prelucrare au câștigat segmente importante de piață;

H.

întrucât în ultimii ani s-au înregistrat modificări considerabile ale structurii concurențiale la nivelul lanțului de aprovizionare cu alimente și creșteri ale gradului de concentrare la nivelul producătorilor de alimente, precum și al angrosiștilor și al detailiștilor;

I.

întrucât date din cadrul întregii UE sugerează că marile supermarketuri își folosesc puterea de cumpărare pentru a-i constrânge pe furnizori să-și scadă prețurile la niveluri nesustenabile și pentru a le impune acestora condiții inechitabile; întrucât marii distribuitori din UE se transformă cu rapiditate în „agenți de pază” ce controlează accesul agricultorilor și al celorlalți furnizori la consumatorii UE;

J.

întrucât prețurile plătite de consumatorii din UE sunt în medie de cinci ori mai mari decât prețurile de producător; întrucât acum cinzeci de ani agricultorii din UE primeau aproximativ jumătate din prețul cu amănuntul al alimentelor, iar astăzi, când gradul de prelucrare al alimentelor este vizibil ridicat, acest procent a scăzut dramatic;

K.

constată că, în ciuda faptului că finanțarea prevăzută de politica comună în domeniul pescuitului a contribuit de-a lungul anilor la asigurarea unor prețuri scăzute pentru consumatori, se observă că prețurile de consum rămân ridicate sau nu scad, în ciuda reducerii prețurilor în sectorul agricol;

L.

întrucât din punct de vedere strategic este de dorit un grad înalt de autonomie la nivelul UE; în acest context se va tinde spre o poziție solidă a principalilor producători europeni ca responsabili cu aprovizionarea cu alimente;

M.

întrucât dezechilibrul în ceea ce privește puterea de negociere dintre producătorii agricoli și restul lanțului de aprovizionare a avut ca rezultat menținerea unei presiuni puternice asupra marjelor producătorilor din sectorul agricol,

1.

consideră că, în conformitate cu Tratatul CE, este în interesul public european să se mențină un nivel adecvat al prețurilor de producători și al celor plătite de consumatori și să se asigure concurența loială, în special pentru mărfurile strategice, cum ar fi produsele agricole și alimentare;

2.

consideră că, dacă prin concurență consumatorilor li se oferă alimente la prețuri competitive, agricultorilor trebuie să li se garanteze venituri stabile prin prețuri care să acopere costurile de producție și o remunerație echitabilă pentru munca depusă, pentru a se asigura siguranța aprovizionării cu alimente de bună calitate;

3.

consideră că există numeroși factori care influențează mecanismul de transmitere a prețurilor și diferența dintre prețurile de producător și cele plătite de consumator; menționează, printre acești factori, comportamentul operatorilor din lanțul de aprovizionare, inclusiv al producătorilor, angrosiștilor și distribuitorilor, partajarea costurilor neagricole (cum ar fi energia și forța de muncă), cadrele legislative și de reglementare, caracterul perisabil al produselor, gradul de prelucrare, comercializare și distribuire a produselor sau preferințele de cumpărare ale consumatorilor;

4.

consideră că printre factorii care influențează în cea mai mare măsură mecanismul de transmitere a prețurilor și decalajul dintre prețurile de producător și cele plătite de consumator, concentrarea în creștere în cadrul întregului lanț de aprovizionare cu alimente, gradul de îmbunătățire a produselor și majorările de prețuri ale celorlalți factori externi de cost, precum și speculațiile cu produse agricole de bază joacă un rol decisiv; în consecință, reafirmă importanța instrumentelor de reglementare a piețelor care, în contextul actual, sunt mai necesare ca niciodată;

5.

este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că evoluțiile cererii și ofertei, precum și deficiențele în funcționarea componentelor lanțului alimentar joacă un rol important în creșterea prețurilor la alimente; subliniază, totuși, că un rol important a fost deținut și de speculările pe piețele financiare, care au provocat distorsiuni în mecanismul de stabilire a prețurilor;

6.

solicită Comisiei să demareze cât mai curând posibil o anchetă sub forma unui studiu privind distribuția marjei în lanțul de producție și distribuție, după cum a fost inclus în bugetul pe 2009 pe baza unei propuneri anterioare a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală în procedura bugetară; consideră că acesta este un prim pas spre favorizarea transparenței în cadrul lanțului de producție;

7.

deplânge regresul continuu al mijloacelor de intervenție ale UE pe piața agricolă, deoarece acest fapt contribuie decisiv la instabilitatea accentuată a prețurilor; este de părere că trebuie introduse mijloace noi de gestionare a pieței, pentru garantarea unei stabilități mai mari a veniturilor producătorilor și pentru stabilirea unor prețuri convenabile pentru consumatori;

8.

consideră că, în conformitate cu PAC a UE, trebuie introduse mijloace noi de gestionare a pieței, pentru garantarea stabilității veniturilor producătorilor și a pieței agroalimentare și pentru menținerea unei producții agricole a UE rațională, cu prețuri rezonabile, evitându-se astfel fluctuațiile prețurilor finale sau ale factorilor de producție;

9.

consideră că acea comparație a UE cu SUA pe care o face Comisia în ceea ce privește productivitatea are relevanță, însă nu poate constitui fundamentul absolut pentru dimensiunile ideale ale productivității în domeniul alimentar (în special cel agricol și de prelucrare) în UE; accentuează că sectorul agro-alimentar din UE se deosebește hotărâtor de cel analog din SUA și în privința tipurilor și a domeniilor pe care le acoperă, dar și în privința condițiilor și normelor inerente;

10.

consideră că trebuie încurajată consolidarea competitivității și capacității de inovare în sectorul agricol primar, deoarece acestea creează mai multe posibilități de diversificare pentru producători primari în gestionarea întreprinderilor și diminuează dependența lor de celelalte verigi în lanțul de producție și de distribuție;

11.

consideră că această concentrare a ofertei de produse agrare în organizații ale producătorilor, cooperative sau alte forme similare ar permite o reechilibrare a poziției acesteia în procesul de producție, determinând creșterea forței de negociere a agricultorilor, ducând la obținerea unei valori adăugate mai mari pentru produsele lor și apropiind canalele de comercializare de consumator;

12.

atrage atenția asupra faptului că o putere de piață sporită reprezintă un avantaj, în special în sectorul agroalimentar, dată fiind, pe de o parte, lipsa de elasticitate a aprovizionării cu produse agricole și, pe de altă parte, cererea consumatorilor;

13.

își exprimă îngrijorarea față de practicile de comercializare precum vânzarea de produse la prețuri inferioare costurilor pentru a genera un număr mai ridicat de vizite la supermarket; sprijină interzicerea vânzării alimentelor la prețuri inferioare costurilor și susține statele membre care au introdus deja astfel de măsuri; dorește să se întreprindă acțiuni la nivelul UE împotriva unor astfel de măsuri agresive în ceea ce privește prețurile, precum și a practicilor anti-competitive, cum ar fi cumpărarea obligatorie a unor produse sau orice alt tip de abuz al unei poziții ce domină piața;

14.

consideră că fixarea de prețuri inferioare costurilor nu este viabilă în sine pentru întreprinderi, putând fi exercitată doar de către întreprinderile mari (sectoriale) pentru un interval de timp scurt și doar pentru a determina ieșirea de pe piață a concurenților; consideră că pe termen lung o asemenea practică nu este nici în beneficiul consumatorului, dar nici în cel al pieței, în general;

15.

își exprimă, în continuare, neliniștirea legată de alte situații în care comerțul se folosește de puterea sa pe piață; menționează, printre acestea termenele de plată excesive, cum ar fi taxele de listare, bonificațiile comerciale de intrare, amenințarea cu delistarea, reducerile retroactive la produse deja vândute, contribuțiile nejustificate la cheltuielile referitoare la promoții ale distribuitorilor sau insistența privind aprovizionarea exclusivă;

16.

subliniază că în unele state membre, atât sectorul achizițiilor, cât și sectorul vânzărilor de pe piață tind să fie la fel de concentrate, agravând astfel efectul de denaturare a pieței;

17.

subliniază faptul că, în lumina reformei PAC și în special a decuplării, deciziile agricultorilor privind alegerea produselor vor fi influențate și mai mult de semnalele de pe piață care nu vor fi distorsionate de o supraconcentrare din sectorul distribuției; consideră că este probabil ca sporirea importurilor alimentare ale UE să reducă prețurile de producător;

18.

atrage atenția asupra faptului că distribuitorii pot obține profit de pe urma etichetării precum „produs al comerțului echitabil” pentru a-și spori marja de profit; în consecință, în scopul limitării acestor practici și al controlului folosirii acestei etichete, solicită ca comerțul echitabil să facă obiectul unei strategii de încadrare și de dezvoltare la nivelul UE;

19.

admite că, pe termen scurt, efectele concentrării pieței pe diferite niveluri ale lanțului de aprovizionare cu alimente pot duce la scăderea nivelului prețurilor la alimente, dar ținându-se cont de faptul că acestea nu pot prejudicia concurența, astfel eliminându-i pe micii producători de pe piață și limitând posibilitatea consumatorului de a alege;

20.

atrage atenția asupra faptului că multe IMM-uri din sectorul alimentar sunt extrem de vulnerabile, în special în cazul în care depind într-o mare măsură de un mare agent comercial; constată că marii agenți comerciali din lanțul de aprovizionare cu alimente se folosesc adesea de competiții între mai mulți furnizori în vederea oferirii prețului minim și că, pentru a face față, companiile mici trebuie să-și reducă costurile și marjele, ceea ce se traduce prin plăți reduse către agricultori, acces restrâns al IMM-urilor pe piață și în canalele de distribuție, scăderea numărului de angajați și produse de o calitate mai slabă pentru consumatori;

21.

își exprimă îngrijorarea față de creșterea nivelului speculațiilor cu alimente care se observă pe piețele financiare; invită Comisia să lanseze o anchetă în acest sens; așteaptă concluziile Grupului la nivel înalt privind concurența în industria agroalimentară și încurajează acest grup de experți să propună măsuri efective în vederea soluționării imperfecțiunilor de pe piață;

22.

are în continuare rezerve în privința concluziei Comisiei care susține că specula pe piețele financiare deține un rol esențial în procesul de stabilire a prețurilor; estimează că trebuie asumate de către Comisie inițiative de consolidare a supravegherii piețelor la termen ale produselor agricole de bază;

23.

consideră că pentru moment Comisia se limitează la parcurgerea unilaterală a datelor disponibile, întrucât aceasta nu ia în considerare posibilele efecte ale investițiilor speculative în piețele la termen, printre care se numără:

24.

subliniază că există o nevoie imediată de investigare a noilor reglementări cu privire la piețele la termen în corelație cu estimările Comisiei, întrucât există dovezi că fenomenele de speculă creează deja probleme în ceea ce privește prețurile produselor de bază și, ca urmare, asupra piețelor și întreprinderilor producătoare care funcționează pe baza acestora;

25.

consideră că Comisia a îmbunătățit monitorizarea cartelurilor în ultimii cinci ani, atât prin elaborarea unei legislații mai bune în domeniul concurenței, cât și prin implementarea normelor în vigoare; Consideră că măsuri precum solicitările de clemență sau procedura de soluționare și tehnologiile medico-legale au contribuit în mod semnificativ; consideră, cu toate acestea, că este necesar să fie realizate în continuare îmbunătățiri privind conținutul acestora și implementarea lor de către statele membre;

26.

atrage atenția comisarului responsabil cu concurența asupra declarației Parlamentului, menționată anterior, privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană; constată cu dezamăgire că Comisia nu a dat curs acestui apel; solicită, în acest context, efectuarea unui studiu privind concentrarea pieței și încheierea unor înțelegeri în sectorul de distribuție și adoptarea de sancțiuni în cazul unor nereguli;

27.

invită Comisia să analizeze, în rapoartele sale anuale, diferențele dintre prețurile de producător și cele plătite de consumator, diferențele între prețurile din statele membre și diferențele de prețuri între diverse produse agricole;

28.

constată că întreprinderile de dimensiuni mari au avantaje economice clare și recunoscute (economiile de gamă și de scară), care reduc costul și, prin urmare, și prețurile; subliniază totuși că politica de îmbunătățire a lanțului de aprovizionare cu alimente ar trebui să încurajeze crearea de forme de exploatare a acestor avantaje în sectorul agricol (de exemplu, clustere, rețele, organizații interprofesionale etc.), astfel încât să fie preîntâmpinate presiunile asupra marjelor de profit, exercitate de întreprinderi în stadiile ulterioare;

29.

își exprimă îngrijorarea profundă față de faptul că, pe parcursul revizuirii principalelor practici care provoacă probleme de concurență în lanțul de aprovizionare cu alimente, comunicarea Comisiei, menționată anterior referitoare la prețurile la alimente în Uniunea Europeană nu include referiri la abuzul de poziție dominantă care se observă în sectorul comerțului cu amănuntul și, până la un anumit grad, și în cel al comerțului cu ridicata; consideră că practicile anticoncurențiale aplicate de întreprinderile care dețin o mare cotă de piață, precum acorduri de exclusivitate, obligația de vânzare legată etc., constituie un obstacol semnificativ în calea concurenței în lanțul de aprovizionare cu alimente;

30.

susține decizia prin care Comisia dorește să propună un sistem eficient la nivelul UE de monitorizare a pieței, care să aibă capacitatea de a înregistra tendințele prețurilor și costurile materiilor prime din întregul lanț de aprovizionare; consideră că acest sistem ar trebui să asigure transparența și să permită compararea transfrontalieră între produse similare; consideră că acest sistem trebuie creat în cooperare strânsă cu Eurostat și cu autoritățile naționale de statistică și, de asemenea, în colaborare cu rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC); subliniază principiul conform căruia costurile și sarcinile suplimentare trebuie să rămână în limite rezonabile;

31.

solicită Comisiei să stabilească un cadru juridic comunitar care să includă, printre altele, revizia profundă a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (4) și care să fie favorabil unor relații echilibrate între diferiți agenți care participă la lanțul de aprovizionare cu alimente, evitând orice practică abuzivă și promovând o distribuție mai justă a profitului comercial;

32.

invită autoritățile naționale și europene din domeniul concurenței să analizeze și să evalueze prețurile plătite de consumatorii din UE pentru a se asigura că normele privind concurența sunt respectate și pentru a stabili responsabilitățile diverșilor agenți care participă la procesul de creare de valoare; subliniază faptul că mișcările de reducere a prețurilor trebuie transmise pe termen scurt consumatorului, în timp ce producătorul trebuie să profite cât mai repede de mișcările de creștere a prețurilor;

33.

afirmă că se poate obține o mai mare transparență a structurii costurilor prin crearea unei baze de date europene, ușor accesibile cetățenilor, cuprinzând prețurile de referință ale produselor și ale materiilor prime, precum și cu informații referitoare la costurile pentru energie, salarii, chirii, taxe și impozite din întreaga Europă; invită Comisia să elaboreze planuri pentru acest sistem electronic, bazat pe modele naționale existente, cum ar fi „observatoires des prix” în Franța; în plus, consideră că este, de asemenea, necesară crearea, în cooperare cu Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Organizației Națiunilor Unite (FAO), a unui observator internațional al produselor agricole, al materiilor prime și al prețurilor alimentare pentru o mai bună monitorizare a acestor date la nivel internațional;

34.

invită diferitele verigi din lanțurile de producție și distribuție să dezvolte împreună „bune practici” și să elaboreze „tablouri de bord” pentru a promova transparența prețurilor produselor agricole;

35.

invită autoritățile statelor membre și Comisia să realizeze cercetări și analize detaliate privind transmiterea prețurilor și marjele ce intervin între prețul de producător și prețul final plătit de consumator, precum și o analiză cu privire la situația și numărul supermarketurilor și cifra lor de afaceri și, în plus, cu privire la cheltuielile specifice ale acestora pentru logistică și consumul de energie; invită autoritățile din statele membre și Comisia să verifice dacă acele criterii prin care se decide poziția dominantă pe piață sunt în continuare adecvate, date fiind evoluțiile de pe piața de distribuție cu amănuntul; solicită reînființarea unui grup de acțiune al Comisiei care să activeze la nivelul procesului de aprovizionare cu alimente și care să colaboreze cu autoritățile naționale din domeniul concurenței;

36.

constată că una dintre cauzele diferențelor dintre prețurile de producător și cele plătite de consumatori este dezechilibrul din lanțul de aprovizionare cu alimente și că, în ciuda acestui fapt, UE nu are destule mijloace de promovare a organizațiilor producătorilor grupați în cooperative sau a altor organizații, pentru susținerea concentrării ofertei; solicită Comisiei stabilirea acestor mijloace, atât în cadrul PAC, cât și prin intermediul altor politici ale UE, pentru promovarea acestor organizații, fapt care ar avea drept efect o mai bună organizare a pieței și o creștere a forței de negociere a producătorilor în relația cu ceilalți agenți care participă la procesul de aprovizionare cu alimente;

37.

propune ca autoritățile naționale din domeniul concurenței, care au un rol extins în temeiul legislației comunitare în ceea ce privește monitorizarea funcționării concurenței în toate stadiile lanțului de aprovizionare cu alimente, să-și consolideze cooperarea sub coordonarea Comisiei, prin aplicarea metodei deschise de coordonare în domeniul monitorizării costurilor de producție și a comerțului, în vederea asigurării funcționării adecvate a pieței interne;

38.

consideră că, deoarece comerțul cu amănuntul este influențat în principal de caracteristici naționale, indiferent dacă sunt de natură legislativă, economică, politică sau culturală, este necesar să se realizeze în cadrul Rețelei Europene de Concurență (REC) un schimb mai activ de informații și eventual o coordonare a măsurilor adoptate de statele membre pentru examinarea practicilor anticoncurențiale ale companiilor care funcționează la nivelul UE;

39.

solicită ca în cadrul Strategiei de la Lisabona să fie susținute planurile naționale pentru reducerea sau înlăturarea intervențiilor nejustificate de reglementare în sectorul comerțului cu amănuntul, care ar limita concurența și funcționarea normală a lanțului de aprovizionare cu alimente în detrimentul consumatorilor;

40.

consideră că ar trebui să fie utilizat, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, programul de clemență, astfel încât autoritățile competente din domeniul concurenței să poată fi înștiințate despre majoritatea practicilor anticoncurențiale din lanțul de aprovizionare cu alimente;

41.

observă că, în afară de normele comunitare în domeniul concurenței, există multe alte politici, la nivelul UE, care domină funcționarea comerțului cu amănuntul și care includ, printre altele, normele comunitare referitoare la piața internă și dreptul comunitar al consumatorului; accentuează ideea că ar trebui ca toate aceste politici să conveargă și să se sincronizeze la nivelul UE, astfel încât să existe cele mai bune rezultate posibile la nivelul prețurilor finale plătite de consumatori;

42.

subliniază faptul că reacțiile la criza alimentară actuală ar trebui, de asemenea, să se manifeste la nivel internațional; solicită crearea unei rețele internaționale pe lângă FAO pentru a garanta că stocurile alimentare mondiale sunt suficiente;

43.

invită Comisia să negocieze un acord cu Organizația Mondială a Comerțului pentru a acorda sectorului agricol suficientă libertate de mișcare pentru a putea concura cu țările terțe; consideră că preluarea aspectelor necomerciale este de o importanță crucială în acest context pentru a păstra și garanta standardele de producție ale UE;

44.

solicită ca pentru anumite alimente de bază - la fel ca în cazul produselor petroliere - să se prevadă rezerve și măsuri pentru situații de criză la nivelul UE;

45.

solicită introducerea unor mecanisme de combatere a speculațiilor, care se observă pe piețele financiare, cu mărfuri agricole și a unor instrumente financiare bazate pe astfel de mărfuri; susține intenția Comisiei de a examina măsurile care pot fi întreprinse pentru a contribui la reducerea volatilității prețurilor pe piețele produselor agricole de bază;

46.

solicită măsuri de sprijin în vederea cooperării între micii producători agricoli, astfel încât aceștia să poată concura cu marii producători, agenții de prelucrare și distribuitorii; consideră că statele membre și Uniunea Europeană trebuie să asigure existența unor forme diferite de comerț și să evite o liberalizare totală a pieței alimentare, ceea ce ar duce la intensificarea concentrării; invită Comisia să lanseze o Carte Verde privind consolidarea organizațiilor de producători, a abordărilor eficiente aplicabile întregului lanț de aprovizionare și puterii de piață a marilor distribuitori;

47.

invită Comisia să monitorizeze intens importurile de produse alimentare, mai ales în ceea ce privește respectarea standardelor UE de igienă și mediu, astfel încât consumatorii din UE să nu fie expuși unui risc ridicat;

48.

consideră necesară promovarea unei concentrări mai mari a ofertei de produse agricole prin susținerea diferitelor formule juridice de asociere, pentru a reechilibra procesul de aprovizionare cu alimente, pentru a conferi o valoare adăugată produselor agricole și pentru a crește forța de negociere a agricultorilor față de ceilalți agenți comerciali;

49.

solicită reînființarea unui serviciu de consultanță european pentru producătorii de alimente care să consilieze organizațiile de agricultori și producători în ceea ce privește distribuirea produselor, comerțul cu amănuntul și posibilitățile de producere a unor produse specifice;

50.

solicită crearea unei linii telefonice gratuite pentru consumatori și producătorii agricoli unde aceștia să poată raporta cazuri de abuz și să obțină informații comparabile privind produse și prețuri de pretutindeni din UE; consideră că acest serviciu ar trebui să fie creat și să funcționeze în cadrul ECC;

51.

salută introducerea graficelor de performanță privind piețele de consum, ca instrument pentru o mai bună monitorizare a pieței interne și care oferă mai multe informații consumatorilor;

52.

își exprimă îngrijorarea cu privire la influențele intermediarilor asupra prețului final plătit de consumatori; invită Comisia să lanseze o analiză a lanțului de aprovizionare, pentru o mai bună înțelegere a rolului fiecărui operator implicat în procesul de formare a prețurilor;

53.

solicită introducerea unor politici care să faciliteze contactele mai extinse și mai directe între producători și consumatori, precum programul european de distribuție a fructelor în școli care a fost adoptat recent, deoarece acest lucru poate oferi producătorilor un rol mai adecvat pe piață, oferind în același timp consumatorilor alternative mai bune și mai numeroase în alegerea produselor; o astfel de politică ar însemna crearea și încurajarea unor spații pentru comercializarea produselor direct de către producători;

54.

solicită Comisiei desfășurarea unor acțiuni menite să faciliteze fuziunea și cooperarea între organizațiile producătorilor, cum sunt cooperativele sau alte organizații similare, evitând complicațiile birocratice și alte limitări, în scopul creșterii importanței acestor organizații, pentru adaptarea la condițiile de aprovizionare cerute de piața globală;

55.

consideră că, pentru asigurarea încrederii în sistem, ar trebui să se transmită informații mai bogate și de calitate mai bună către consumatori și că ar trebui depuse eforturi susținute în vederea educării și informării corecte a consumatorilor și în vederea furnizării unor informații obiective;

56.

solicită ca în informațiile destinate consumatorilor să se sublinieze eforturile depuse de producătorii comunitari pentru respectarea normelor UE privind mediul, siguranța alimentară și bunăstarea animalelor;

57.

subliniază faptul că politica de protecție a consumatorilor nu include doar prețurile, ci și existența diversității și calității produselor alimentare; propune, prin urmare, să se cerceteze de către Comisie în ce condiții de funcționare ale lanțului de aprovizionare cu alimente și, în principal, ale sectorului comerțului cu amănuntul, apar fenomene precum lipsa calității și a diversității produselor;

58.

constată că valoarea adăugată specifică magazinelor locale de desfacere cu amănuntul constituie o contribuție importantă la eliminarea decalajului dintre producători și consumatori și îmbunătățește, de asemenea, calitatea vieții în zonele rurale, prin crearea de locuri de muncă și consolidarea relațiilor sociale existente;

59.

consideră că utilizarea noilor tehnologii și a internetului ar trebui promovate în masă; subliniază că noile tehnologii pot fi folosite pentru a oferi mai multe informații privind proveniența, prețul și caracteristicile diferitelor varietăți de produse; consideră că acest lucru poate satisface cererea specializată într-o mai mare măsură și poate oferi alternative mai bogate consumatorilor; aprobă utilizarea fondurilor UE pentru dezvoltare rurală, concurență și coeziune pentru facilitarea accesului pe piață al producătorilor prin intermediul tehnologiilor moderne și al internetului;

60.

solicită introducerea unor măsuri care să impulsioneze conceptul de „alimente locale”, în special acțiuni de promovare și informare a consumatorilor asupra specificității acestor produse și asupra beneficiilor pentru sănătate și a beneficiilor economice ale consumului lor, precum și sprijinirea piețelor tradiționale și a formelor tradiționale de comerț prin care producătorii îi întâlnesc direct pe consumatori;

61.

solicită ca organizațiile agricole care folosesc tehnologii ecologice să fie în continuare susținute de către UE și statele membre; solicită ca în viitor consumatorii să poată avea acces la produse de calitate la prețuri rezonabile printr-o politică de motivare financiară ambițioasă destinată acestui tip de producție agricolă;

62.

îndeamnă la consolidarea cooperării dintre producători, fie prin continuarea formelor tradiționale de organizații ale producătorilor, fie prin introducerea unor forme noi de cooperare în operațiunile de comercializare ale agricultorilor;

63.

solicită promovarea la nivel mai larg a diferențierii produselor agricole ca concept de marketing, facilitând diferențele de preț în funcție de calitate;

64.

își exprimă îngrijorarea față de faptul că puterea de negociere a producătorilor din sectorul alimentar în detrimentul comercianților cu amănuntul, care rezultă dintr-o marcă comercială puternică sau din diversitatea de produse, capătă în mod disproporționat un sens negativ în comunicarea Comisiei privind prețurile la alimente în Europa, menționată anterior, împotriva unor factori importanți, precum existența unei concurențe insuficiente sau practicile oligopoliste/monopoliste; consideră, totuși, că crearea unei mărci comerciale puternice sau varietatea sunt practici legitime și că doar abuzul de poziție care ar putea rezulta de aici reprezintă o practică nelegitimă;

65.

solicită consolidarea și direcționarea politicilor UE privind protejarea indicațiilor de origine și geografice și a altor certificări care fac diferența între produsele agricole; salută în acest sens dezbaterea lansată de publicarea la 15 octombrie 2008, a Cărții Verzi privind calitatea produselor agricole (COM(2008)0641);

66.

consideră că opțiunea unei etichete speciale pentru produsele agricole UE trebuie să fie analizată mai detaliat, pe baza modelelor existente; consideră că această etichetă ar trebui să garanteze respectarea standardelor UE de producție, precum tratamentul echitabil al tuturor participanților la piață pe parcursul întregului proces de producție și distribuție; consideră, de asemenea, că pentru consumatori această etichetă ar reprezenta un stimulent pentru încurajarea consumului de produse din UE, sprijinind astfel producătorii din UE;

67.

îndeamnă Comisia să analizeze costurile pe care producătorii le suportă pentru a respecta normele comunitare în materie de eco-condiționalitate și în ce măsură acestea sunt diferite în statele membre, în contextul în care sunt mai stricte decât normele aplicabile produselor importate;

68.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.