25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/42

A.

întrucât dreptul cetățenilor UE de a se stabili sau de a furniza servicii oriunde în UE sunt libertăți fundamentale ale pieței unice, care includ dreptul de a exercita o profesie, cu titlu independent sau ca salariat, într-un stat membru, altul decât cel în care s-au obținut calificările profesionale;

B.

întrucât, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din tratat, eliminarea obstacolelor care stau în calea liberei circulații a persoanelor și serviciilor, între statele membre, constituie una dintre activitățile Comunității;

C.

întrucât o mobilitate mai mare a persoanelor și a serviciilor între statele membre și între regiuni constituie un element esențial pentru îndeplinirea agendei de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă și poate impulsiona creșterea productivității prin introducerea de perspective noi, idei și competențe;

D.

întrucât mobilitatea în UE rămâne scăzută, doar un procent de 4 % din forța de muncă a locuit și a lucrat vreodată în alt stat membru și aproximativ 2 % locuiește și muncește în prezent în alt stat membru (7);

E.

întrucât există încă obstacole majore pentru persoanele care doresc să lucreze în alt stat membru și 20 % din plângerile primite de SOLVIT în 2007 aveau ca obiect recunoașterea calificărilor profesionale cerute pentru exercitarea unei profesii reglementate;

F.

întrucât Comisia a inițiat procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 226 din tratat, împotriva mai multor state membre care nu au comunicat Comisiei măsurile adoptate pentru transpunerea Directivei 2005/36/EC;

G.

întrucât în considerentul 32 din Directiva 2005/36/CE se afirmă că „ Crearea, la nivel european, a cartelor profesionale de către asociații sau organizații profesionale ar putea facilita mobilitatea profesioniștilor, în special prin accelerarea schimbului de informații între statul membru gazdă și statul membru de origine. Astfel de carte profesionale trebuie să permită supravegherea carierei profesioniștilor care se stabilesc în diverse state membre. Cartele pot, cu respectarea deplină a dispozițiilor privind protecția datelor cu caracter personal, să conțină informații privind calificările profesionale ale titularului (universitatea sau școala frecventată, calificările obținute, experiența profesională), domiciliul legal, sancțiunile impuse în cadrul profesiei sale, precum și detalii privind autoritatea competentă”;

H.

întrucât, în rezoluția privind impactul și consecințele excluderii serviciilor de sănătate din Directiva privind serviciile pe piața internă, menționată mai sus, a solicitat să se „creeze un card european pentru a furniza accesul la informații referitoare la competențele cadrelor din domeniul sănătății și să pună la dispoziția pacienților aceste informații”,

1.

încurajează toate inițiativele care vizează facilitarea mobilității transfrontaliere ca mijloc de funcționare eficientă a pieței de servicii și a pieței muncii, precum și ca mijloc de a consolida creșterea economică în cadrul UE;

2.

subliniază responsabilitatea UE de a facilita în continuare mobilitatea geografică și ocupațională prin consolidarea transparenței, a recunoașterii și a comparabilității calificărilor, precum și prin garantarea siguranței pacienților și a consumatorilor;

3.

subliniază totuși nevoia ca Comisia să utilizeze o abordare mai eficientă și mai coordonată pentru inițiativele care vizează facilitarea și stimularea mobilității persoanelor care practică o profesie între statele membre, cum ar fi EUROPASS (CV-ul european), EURES (portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă) și Cadrul european de calificări (CEC), precum și între diversele rețele asociate, cu finanțare sau co-finanțare comunitară, implicate în aceste aspecte, cum ar fi SOLVIT, IMI, EUROGUIDANCE și ENIC/NARIC;

4.

subliniază responsabilitatea comună a societății civile, inclusiv a angajatorilor, a sindicatelor, a organizațiilor profesionale și a autorităților competente, pentru facilitarea și îmbunătățirea mobilității în cadrul pieței interne;

5.

îndeamnă acele state membre care au rămas în urmă cu transpunerea Directivei 2005/36/CE, care ar fi trebuit să fie încheiată până la 20 octombrie 2007, să pună în aplicare legile, regulamentele și dispozițiile administrative necesare;

6.

invită Comisia să ia măsuri împotriva acelor state membre care nu au transpus încă Directiva 2005/36/CE;

7.

invită Comisia să evalueze impactul aplicării articolului 7 din Directiva 2005/36/CE asupra mobilității în raportul pe care îl va elabora în temeiul articolului 60 alineatul (2) din acea directivă;

8.

îndeamnă statele membre să depună eforturi pentru o abordare mai armonizată a recunoașterii calificărilor și competențelor, pentru a simplifica procedurile administrative implicate și pentru a reduce costurile suportate de lucrători;

9.

consideră că valoarea adăugată a cardului profesional european, pe lângă măsurile existente care vizează facilitarea și stimularea mobilității, trebuie să fie stabilită pentru majoritatea profesiilor;

10.

observă că în cazul anumitor profesii regularizate și armonizate, cum ar fi avocații și cadrele medicale, cardurile profesionale europene există deja sau sunt în curs de elaborare, dar în cazul altor profesii nearmonizate sau mai puțin armonizate, introducerea cardurilor profesionale pare dificilă, având în vedere faptul că reglementarea variază în statele membre, iar informațiile privind calificările trebuie să fie mai întâi validate și reciproc recunoscute;

11.

subliniază faptul că un card profesional european ar putea fi un avantaj chiar pentru profesiile nereglementate și nearmonizate, având în vedere că ar avea un rol informativ în special pentru angajatori și consumatori, ceea ce ar fi cazul pentru majoritatea profesiilor liberale;

12.

invită Comisia să identifice diferitele inițiative privind dezvoltarea cardurilor profesionale și să prezinte Parlamentului un inventar reprezentativ;

13.

invită Comisia să analizeze inițiativele pentru a vedea dacă un card profesional european, pe lângă alte măsuri, ar putea:

consideră că orice alte măsuri publice ar trebui să implice o descriere bine definită a tipurilor de profesii și a nevoilor specifice pe care cardul trebuie să le acopere;

14.

consideră că orice card profesional, în cazul în care există suficientă cerere pentru realizarea sa, ar trebui să fie pe cât mai simplu, ușor de folosit și nerestrictiv, evitând orice nouă povară administrativă, și că ar putea institui „un limbaj comun” al calificărilor anumitor profesii;

15.

susține faptul că un card profesional european nu ar trebui să aibă efecte negative asupra mobilității transfrontaliere și ar trebui să fie utilizat doar ca dovadă a dreptului de circulație, fără a fi o condiție pentru o astfel de circulație; subliniază faptul că grupurile specifice nu ar trebui să fie excluse de la oferirea serviciilor lor în alte state membre și că, în special pentru persoanele cu mai puține calificări sau cu calificări mai puțin specifice, acest card nu ar trebui să creeze noi obstacole;

16.

subliniază faptul că utilizarea unui card sau a mai multor carduri profesionale europene, ar trebui să facă loc diversității, de exemplu să armonizeze diferențele între profesii sau diferențele între statele membre; consideră că profesiile în sine ar trebui să finanțeze dezvoltarea și aplicarea unui card profesional european, în cazul în care consideră necesar;

17.

subliniază că, în cazul în care profesia respectivă dispune deja de un card profesional național, este indicată, din motive practice, integrarea funcțiunilor cardului național în cardul profesional european;

18.

subliniază că informațiile privind cardul profesional european ar trebui să fie de încredere, ar trebui să fie validate și actualizate de autoritățile naționale competente; consideră că, acolo unde este cazul, informațiile incluse în CV-urile EUROPASS ar putea, de asemenea, incluse în cardul profesional european;

19.

subliniază că accesul la informațiile incluse în card ar trebui să se conformeze celor mai înalte standarde privind protecția vieții personale;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.