25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/38

A.

întrucât Comisia a încercat să stimuleze cercetarea europeană în materie de pescuit și acvacultură începând cu cel de-al patrulea program-cadru, astfel încât să sprijine politica comună a pescuitului (PCP);

B.

întrucât în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru toate cercetările în materie de pescuit și acvacultură sunt cuprinse în contextul mai larg al cercetărilor în domeniul agriculturii (tema 2), iar științele marine și gestionarea zonelor de coastă le revin științelor mediului;

C.

întrucât atât Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), cât și Acordul pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării referitoare la conservarea și gestionarea populațiilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori subliniază necesitatea dezvoltării cercetării și colectării de date, în vederea îmbunătățirii cunoștințelor științifice din acest sector;

D.

întrucât PCP este una dintre politicile comunitare care depind în cea mai mare măsură de cercetarea științifică, iar credibilitatea măsurilor adoptate în cadrul acestei politici se datorează avizelor științifice de înaltă calitate;

E.

întrucât PCP se ghidează după principii de bună guvernare care impun ca procesul decizional să se bazeze pe avize științifice serioase și să producă rezultate în timp util;

F.

întrucât datele științifice trebuie să stea la baza stabilirii cotelor și a randamentului maxim durabil (RMD);

G.

întrucât pescarii și oamenii de știință deseori fac estimări diferite cu privire la situația mării și a stocurilor de pești;

H.

întrucât, deși strategia pentru cercetarea marină și maritimă recunoaște importanța continuării eforturilor în diversele discipline ale cercetării marine și maritime, aceasta se concentrează mai degrabă asupra îmbunătățirii interacțiunii dintre cercetarea marină și cea maritimă decât asupra sectoarelor de cercetare deja consacrate;

I.

întrucât centrele de excelență în cercetare existente în regiunile îndepărtate reprezintă mijloace deosebit de utile de observare a peisajului marin pentru Europa, în contextul noii strategii de cercetare marină și maritimă;

J.

întrucât revizuirea viitoare a PCP, care favorizează o gestionare regională, bazată pe ecosisteme, necesită o bază solidă de cunoștințe științifice,

1.

este convins că, în cadrul politicilor din domeniul cercetării, trebuie să se acorde mai multă atenție problemelor specifice pescuitului și acvaculturii, având în vedere importanța economică, socială și politică a acestui sector pentru Uniune;

2.

salută recentele eforturi întreprinse de Comisie prin intermediul strategiei sale de cercetare marină și maritimă pentru mobilizarea mijloacelor pentru o mai bună integrare a cercetărilor în domeniul marin și a celor în domeniul maritim;

3.

reamintește Comisiei că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, aceasta are obligația legală de a face propunerile în materie de PCP „pe baza unor recomandări științifice solide și a unei abordări preventive”; invită Comisia să sublinieze și să susțină importanța cercetărilor științifice în ceea ce privește situația mării și a stocurilor de pești;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la reorganizarea temelor celui de-al șaptelea program-cadru, în urma căreia cercetările referitoare la producție au fost separate de pescuit și de ecologia marină, în timp ce o reorientare netă a PCP către o abordare din perspectiva ecosistemului ar necesita contrariul, adică mai multă integrare;

5.

deplânge faptul că cel de-al șaptelea program-cadru nu consideră nici pescuitul, nici acvacultura ca fiind axe specifice și că acesta se referă numai la tema 2, „Alimentație, agricultură și pescuit, precum și biotehnologie”, care ar putea, dar numai în sensul larg, să includă cercetările în domeniul pescuitului; constată că acest lucru este valabil și pentru tema 6, „Mediu (inclusiv schimbări climatice)”;

6.

invită Comisia să revizuiască cel de-al șaptelea program-cadru atunci când se va efectua evaluarea intermediară, prevăzută pentru 2010, ținând seama de prezenta rezoluție și acordând o atenție sporită problemelor specifice pescuitului și acvaculturii;

7.

își exprimă convingerea că atât factorii de decizie politici, cât și operatorii din sectorul pescuitului au foarte mare nevoie de activități de cercetare mai practice și că, având în vedere durata celui de-al șaptelea program-cadru, este imperios necesară includerea unor obiective de realizat;

8.

consideră că absența unor axe specifice pescuitului și acvaculturii în cel de-al șaptelea program-cadru nu generează elaborarea unui număr suficient de proiecte de cercetare în aceste domenii și dăunează, prin urmare, interesului și relevanței proiectelor selecționate;

9.

subliniază că, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a PCP, este necesară implementarea unor programe specifice în domeniul cercetării aplicate și asigurarea finanțării acestora prin intermediul alocării unor resurse bugetare adecvate; consideră că, în acest scop, este indispensabilă includerea unei scale de alocare în cel de-al șaptelea program-cadru;

10.

solicită Comisiei ca finanțarea activităților de cercetare aplicată în domeniul PCP în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru să fie utilizată pentru promovarea sinergiilor între eforturile de cercetare ale statelor membre și pentru a atinge masa critică necesară pentru a face față provocărilor majore ale cercetării marine multitematice;

11.

recomandă ca, în domeniul cercetărilor științifice marine, să le fie acordată prioritate atât activităților de cercetare care vizează familiarizarea cu starea resurselor piscicole, cât și aspectelor comerciale, economice și sociale, precum și aspectelor legate de ecosistem, care afectează gestionarea pescuitului, întrucât toate aceste aspecte prezintă un interes esențial;

12.

consideră că, în special în domeniile agriculturii și acvaculturii, este necesar să se acorde prioritate cercetării aplicate, al cărei obiectiv fundamental ar trebui să fie îmbunătățirea datelor științifice care stau la baza legislației și a gestionării pescuitului, mai ales în ceea ce privește planurile de redresare a speciilor amenințate de riscuri biologice;

13.

constată existența unui conflict de interese clar între pescari și oamenii de știință pe termen scurt, în timp ce obiectivele lor pe termen lung sunt mai compatibile; consideră că politica în domeniul pescuitului bazată pe durabilitate ar trebui să se întemeieze pe un consens cu privire la situația mării; invită Comisia să promoveze o mai bună cooperare între pescari și oamenii de știință;

14.

invită Comisia și statele membre să scoată în evidență și să comunice mai eficient pescarilor că este în interesul lor să țină seama de beneficiile pe plan economic la care se pot aștepta pe termen mediu sau lung în momentul evaluării pierderilor economice la care se așteaptă pe termen scurt;

15.

subliniază problema îngrijorătoare a deficitului de oameni de știință tineri în cadrul cercetării aplicate în domeniul pescuitului, din cauza lipsei de atractivitate a acestei cariere în comparație cu cercetarea fundamentală și alte discipline științifice;

16.

subliniază necesitatea reluării unor cursuri universitare interesante și de valoare, care să aibă ca rezultat cariere profitabile din punct de vedere salarial în această ramură a științei;

17.

își exprimă sprijinul pentru o politică educativă care să motiveze mai mult oamenii de știință tineri care urmează să se implice mai curând în cercetarea aplicată în domeniul piscicol, decât în cercetarea fundamentală;

18.

îndeamnă Comisia să încurajeze crearea unei rețele europene stabile, bazate pe infrastructurile fizice existente în statele membre și destinate observării și colectării de date în domeniul marin, care ar facilita schimbul de informații între operatorii din cadrul sectorului și organismele de cercetare europeană și care ar menține Uniunea într-o poziție de excelență; invită Comisia să țină seama în mod corespunzător la crearea acestei rețele de centrele de cercetare existente în regiunile îndepărtate;

19.

reamintește necesitatea omogenizării diferitelor modele de cercetare aplicată existente în statele membre pentru a obține rezultate ce pot fi comparate mai ușor și pentru a facilita agregarea datelor;

20.

invită Comisia să încurajeze comunitatea științifică să elaboreze mai multe norme metodologice comune în domeniul cercetărilor piscicole și să sporească cooperarea între institutele naționale de cercetare;

21.

invită Comisia să strângă informații specifice cu privire la modul în care se desfășoară dialogul între oamenii de știință și pescari în momentul de față în diferitele state membre și să inventarieze cele mai bune practici;

22.

subliniază faptul că consiliile consultative regionale joacă un rol important în contextul cercetării aplicate și solicită, prin urmare, ca oamenii de știință să poată face parte pe deplin din aceste organisme;

23.

observă cu îngrijorare că valoarea totală a sumelor alocate de statele membre pentru culegerea de date în sectorul pescuitului a scăzut constant din 2006 până în prezent;

24.

invită Comisia și statele membre să aloce creditele înscrise în bugetul UE destinate colectării de date în sectorul pescuitului, în special cele din linia bugetară 11 07 02: „Sprijin pentru gestionarea resurselor halieutice (îmbunătățirea consilierii științifice)”;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.