[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 28.10.2009

COM(2009)592 final

RAPORT AL COMISIEI

referitor la negocierile privind accesul întreprinderilor din Comunitate la piețele țărilor terțe în sectoarele vizate de Directiva 2004/17/CE

RAPORT AL COMISIEI

referitor la negocierile privind accesul întreprinderilor din Comunitate la piețele țărilor terțe în sectoarele vizate de Directiva 2004/17/CE

Text cu relevanță pentru SEE

CUPRINS

RAPORT AL COMISIEI referitor la negocierile privind accesul întreprinderilor din Comunitate la piețele țărilor terțe în sectoarele vizate de Directiva 2004/17/CE 1

RAPORT AL COMISIEI referitor la negocierile privind accesul întreprinderilor din Comunitate la piețele țărilor terțe în sectoarele vizate de Directiva 2004/17/CE 2

1. INTRODUCERE 4

2. REZUMAT 4

3. NEGOCIERI PLURILATERALE ȘI MULTILATERALE 5

3.1. Acordul OMC privind achizițiile publice 5

3.1.1. Introducere 5

3.1.2. Domeniul de aplicare al actualului AAP 6

3.1.3. Aderarea unor noi state membre 6

3.1.4. Revizuirea AAP 7

3.2. Acordul general pentru comerțul cu servicii (GATS) al OMC 9

4. SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN 9

4.1. Introducere 9

4.2. Extinderea UE 9

5. NEGOGIERI BILATERALE 10

5.1. Acorduri încheiate care cuprind capitole privind achizițiile publice 10

5.1.1. Elveția 10

5.1.2. Mexic 10

5.1.3. Chile 11

5.1.4. CARIFORUM 11

5.2. Capitole privind achizițiile publice în acordurile de stabilizare și de asociere/Acordurile interimare 12

5.2.1. Introducere 12

5.2.2. Acorduri cu câte o țară în parte 13

5.3. Capitole privind achizițiile publice în acordurile încheiate în cadrul politicii de vecinătate 14

5.3.1. Introducere 14

5.3.2. PEV - Negocieri ale marilor capitole despre achizițiile publice cu fiecare țară în parte (țări din Europa de Est) 15

5.3.3. PEV – Negocieri ale marilor capitole despre achizițiile publice (zona euro-mediteraneeană) 15

5.4. Negocieri bilaterale în curs și viitoare 16

5.4.1. America Centrală 16

5.4.2. Comunitatea Anzilor 16

5.4.3. Statele din Africa, Caraibe și Pacific 17

5.4.4. Irak 17

5.4.5. Coreea de Sud 17

5.4.6. Canada 17

5.4.7. China 17

6. CALEA DE URMAT ÎN VEDEREA DESCHIDERII OPORTUNITĂȚILOR ÎN MATERIE DE ACHIZIȚII PUBLICE 18

INTRODUCERE

Prezentul raport informează asupra situației existente la 1 august 2009, în ceea ce privește accesul furnizorilor comunitari la piețele de achiziții publice din țările terțe în sectoarele vizate de Directiva 2004/17/CE[1] și deschiderea contractelor de servicii în țări terțe. Acest raport este prezentat în conformitate cu articolele 58 și 59 din Directiva 2004/17/CE.

Valoarea achizițiilor efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor de utilități publice din Uniunea Europeană se ridică la 450 miliarde de euro[2]. Aceste entități au publicat în Jurnalul Oficial anunțuri de convocare la licitație pentru atribuirea de contracte de achiziții publice a căror valoare depășește cu aproximativ 80 de miliarde de euro pragurile prevăzute de directivă[3]. Prin urmare, UE este în măsură să permită accesul la o piață vastă, cu ocazia negocierilor privind deschiderea piețelor de achiziții publice ale țărilor terțe.

În același timp, conceptul de achiziții în sectorul serviciilor de utilități publice din UE, în virtutea căruia întreprinderile private cu drepturi speciale și exclusive[4] fac, de asemenea, obiectul normelor privind achizițiile publice, nu este împărtășit la nivel mondial. În consecință, accesul la achizițiile de întreprinderi private care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor de utilități publice nu poate fi întotdeauna negociat.

REZUMAT

Din cauza caracterului delicat din punct de vedere politic, achizițiile publice nu au devenit un domeniu cu obligații multilaterale în cadrul OMC.

Acordul plurilateral privind achizițiile publice (AAP) al OMC, care este în prezent în curs de revizuire, rămâne instrumentul principal pentru deschiderea piețelor internaționale de achiziții publice. Deși în decembrie 2006 s-a ajuns la un acord privind un nou text (norme procedurale pentru procedurile de licitație), negocierile privind accesul la piețe, aflate încă în desfășurare, s-au confruntat cu niveluri diferite de ambiție din partea părților la AAP. Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisie, promovează o deschidere ambițioasă a piețelor internaționale de achiziții publice și, în consecință, a făcut o ofertă completă în 2005 în ceea ce privește deschiderea piețelor UE de achiziții publice, inclusiv în sectorul serviciilor de utilități publice. Cu toate acestea, dată fiind reticența altor părți la AAP de a-și deschide și mai mult piețele de achiziții publice la concurența internațională, Comisia a prezentat, la solicitarea Consiliului[5], o ofertă revizuită - mai limitată – în februarie 2008. Oferta CE rămâne totuși cea mai cuprinzătoare, comparativ cu ofertele prezentate de celelalte părți la AAP.

CE se numără printre părțile la AAP care sprijină puternic aderarea unor noi membri la AAP având strategia pe termen lung de a transforma AAP într-un acord multilateral. Recent, Taiwan și-a încheiat procesul de aderare. Negocierile cu China, Iordania și Republica Moldova sunt în curs de desfășurare.

În cadrul OMC, Comunitatea Europeană continuă, de asemenea, să promoveze un acord privind achizițiile publice desfășurate în temeiul GATS.

Valurile succesive de extindere a UE din 2004 și 2007 au adus un plus de aproximativ 55 de miliarde de euro[6] în ceea ce privește oportunitățile suplimentare de achiziții publice, din care aproximativ 10 miliarde de euro[7] reprezintă achiziții în sectorul serviciilor de utilități publice. Ca urmare a extinderii UE, s-au semnat acordurile aferente privind extinderea Spațiului Economic European. Valoarea pieței achizițiilor publice din sectorul serviciilor de utilități publice din cadrul SEE se ridică la 460 miliarde de euro, din care aproximativ 81 de miliarde de euro reprezintă achiziții publice a căror valoare depășește pragurile reglementate de norme identice privind achizițiile publice (directivele).

Negocierile bilaterale cu țările terțe reprezintă un alt instrument pentru deschiderea piețelor de achiziții publice. Uniunea Europeană a încheiat acorduri de liber schimb conținând capitole extensive în materie de achiziții publice cu Mexic și Chile, un acord de parteneriat economic cu CARIFORUM[8] și un acord bilateral pe aceeași temă cu Elveția. Un număr mare de negocieri bilaterale sunt în curs de desfășurare sau pe punctul de a începe. Actuala abordare a UE în ceea ce privește negocierea acordurilor de liber schimb (ALS) se axează pe încheierea așa-numitei noi generații de acorduri de liber schimb, care prevăd capitole detaliate și cuprinzătoare privind achizițiile publice, inclusiv accesul pe piață în sectorul serviciilor de utilități publice.

UE încheie acorduri de stabilizare și asociere (ASA) cu țările din Balcanii de Vest, care doresc să adere la UE. În ceea ce privește achizițiile publice, acordurile de stabilizare și asociere garantează tratamentul reciproc la nivel național și nediscriminarea furnizorilor, precum și asimetria accesului pe piață. Acordurile de stabilizare și asociere au ca obiect, de asemenea, achizițiile publice din sectorul serviciilor de utilități publice.

NEGOCIERI PLURILATERALE ȘI MULTILATERALE

Acordul OMC privind achizițiile publice

Introducere

Acordul privind achizițiile publice (AAP) reprezintă, până în prezent, singurul acord obligatoriu din punct de vedere juridic al OMC care abordează achizițiile publice. Actualul AAP, adoptat în 1994, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1996. Acesta reprezintă un tratat plurilateral administrat de Comitetul privind achizițiile publice, compus din membrii OMC care sunt părți la AAP[9]. AAP a fost încheiat de Comunitatea Europeană (CE), în numele statelor membre ale acesteia, printr-o decizie a Consiliului[10].

Domeniul de aplicare al actualului AAP

Acordul privind achizițiile publice nu se aplică în mod automat tuturor achizițiilor publice desfășurate de părți. Domeniul de aplicare al AAP se stabilește în raport cu fiecare parte în anexele AAP, care precizează entitățile guvernamentale la nivel central, regional și local, precum și întreprinderile din sectorul serviciilor de utilități publice, fiecare parte angajându-se să asigure conformitatea acestora cu AAP. În afara țărilor AELS[11], ale căror oferte finale corespundeau celei făcute de CE, nicio altă parte nu a fost în măsură să onoreze cererea CE în ceea ce privește domeniul de aplicare. Prin urmare, Comunitatea a fost nevoită să își modifice oferta finală în funcție de gradul de deschidere al piețelor aparținând celorlalte părți. Cu toate acestea, angajamentele luate de CE sunt cele mai complexe din punctul de vedere al entităților contractante și al achizițiilor lor publice, dat fiind faptul că vizează oportunitățile de achiziții publice atât la nivel central, cât și la nivel regional și local, inclusiv achizițiile publice ale acestor entități și ale întreprinderilor private care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor de utilități publice.

Toate părțile la AAP, cu excepția Canadei, oferă un anumit grad de acces la achizițiile publice din sectorul serviciilor de utilități publice. Domeniul de aplicare nu este totuși uniform, fiind afectat de derogări specifice sau generale, iar gradul de deschidere către concurența străină a achizițiilor publice în sectorul serviciilor de utilități publice variază de la țară la țară.

Aderarea unor noi state membre

Membrii AAP, în special CE, încearcă să transforme AAP dintr-un acord plurilateral într-unul multilateral și să sprijine astfel aderarea unor noi membri la AAP. Părțile la AAP au fost de acord ca noul text (asupra căruia s-a convenit în mod provizoriu) al viitorului AAP să fie utilizat ca bază pentru negocierile de aderare cu țările candidate. Acest nou text completează și clarifică măsurile tranzitorii (compensări, prețuri preferențiale, introducerea progresivă de entități sau sectoare, praguri mai ridicate), adaptându-le la nevoile economiilor în curs de dezvoltare. Albania, Georgia, Iordania, Republica Kârgâzstan, Republica Moldova, Oman, Panama și China și-au luat angajamentul de a se alătura AAP cu ocazia aderării la OMC.

Teritoriul vamal distinct Taiwan, Penghu, Kinmen și Matsu (Taiwan)

Taiwan a introdus cererea de aderare la AAP în martie 1995, iar decizia comitetului AAP care prevede aderarea acestuia a fost adoptată în decembrie 2008. Taiwan a depus instrumentul de aderare la 15 iunie 2009 și, ca urmare a unei decizii a Comitetului AAP, Taiwan a devenit membru al AAP la 15 iulie 2009. Aderarea Taiwanului face obiectul procesului național de ratificare aflat în curs de desfășurare. Se așteaptă ca Taiwanul să devină parte la AAP în prima jumătate a anului 2009.

Printre angajamentele luate de Taiwan se numără și achizițiile publice din sectorul serviciilor de utilități publice. Pragurile au fost stabilite la 400 000 DST pentru bunuri, 400 000 DST pentru servicii și 15 000 000 DST pentru servicii din sectorul construcțiilor.

Iordania

Iordania a introdus cererea de aderare la AAP în 2000, și-a prezentat oferta inițială în februarie 2003, urmată în septembrie 2008, ca urmare a negocierilor cu părțile la AAP, de o a treia ofertă revizuită și actualizată. În prezent, Iordania își adaptează cadrul legislativ și sistemele de achiziții publice la exigențele AAP. Încheierea aderării Iordaniei reprezintă o prioritate esențială pentru Comitetul AAP în 2009.

China

China a introdus cererea de aderare la AAP în decembrie 2007, iar oferta sa inițială a fost prezentată părților în ianuarie 2008. După aceea, în septembrie 2008, China a completat și transmis lista informațiilor care trebuie furnizate în legătură cu aderarea la acordul privind achizițiile publice. Negocierile actuale se axează pe verificarea compatibilității legislației chinezești în materie de achiziții publice cu AAP și pe accesul la piețe. CE i-a solicitat oficial Chinei să își amelioreze oferta inițială (inclusiv în ceea ce privește sectorul serviciilor de utilități publice).

Republica Moldova

În noiembrie 2008, Republica Moldova a prezentat o ofertă inițială, și-a notificat legislația în materie de achiziții publice și a demarat negocierile pentru aderare. Republica Moldova a demarat negocierile având mari ambiții, iar aderarea sa s-ar putea încheia în 2010.

Alte aderări

În ceea ce privește celelalte aderări la AAP care se află pe lista de așteptare și al căror statut a rămas neschimbat de câtva timp (Albania, Georgia, Republica Kârgâzstan, Oman și Panama), precum și angajamentele de aderare care nu au fost încă puse în practică (Armenia, Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Mongolia, Arabia Saudită și Ucraina), părțile la AAP au cerut, în decembrie 2008, ca aceste aderări și angajamente să fie reexaminate cu regularitate și i-au solicitat președintelui Comitetului AAP să ia măsuri subsecvente, dacă este cazul.

Revizuirea AAP

Un angajament de a continua negocierile a fost „încorporat” în actualul AAP[12]. Obiectivul acestor negocieri are o triplă dimensiune: (i) să îmbunătățească și să adapteze acordul în lumina evoluției tehnologiei informației și a metodelor privind achizițiile publice; (ii) să extindă domeniul de aplicare al acordului; și (iii) să elimine măsurile discriminatorii restante. De asemenea, negocierile au drept scop facilitarea aderării unor noi părți la AAP, în special a țărilor în curs de dezvoltare. Negocierile desfășurate în temeiul AAP nu fac parte din negocierile aparținând rundei de la Doha derulate sub egida OMC.

Textul convenit în mod provizoriu

În decembrie 2006, negociatorii au ajuns la o înțelegere referitoare la o revizuire semnificativă a textului AAP, astfel încât acesta să devină mai ușor de utilizat. Dispozițiile au fost de asemenea adaptate pentru a se ține seama de noile evoluții, inclusiv de rolul instrumentelor electronice. A fost încorporată o flexibilitate suplimentară, de exemplu perioade mai scurte pentru achiziționarea de bunuri și servicii de un anumit tip care sunt disponibile pe piața comercială. Au fost incluse prevederi clare privind aplicarea unui tratament special și diferențiat țărilor în curs de dezvoltare, astfel încât să se faciliteze aderările pe viitor ale acestor țări. Procedurile interne prin care se dă curs reclamațiilor depuse de furnizori și normele de modificare a listelor părților referitoare la domeniul de aplicare au constituit, de asemenea, subiecte de dezbatere. În privința acestui ultim punct, s-a convenit să se elaboreze proceduri de arbitraj pentru soluționarea litigiilor.

Acordul încheiat de negociatori este provizoriu, adică face obiectul unei verificări pe căi juridice și a găsirii unei soluții reciproc avantajoase privind extinderea domeniului de aplicare al noului AAP (respectiv, listele entităților guvernamentale ale căror achiziții publice sunt deschise).

S-a ajuns, de asemenea, la un acord în ceea ce privește o procedură de încheiere a negocierilor referitoare la domeniul de aplicare. Aceste negocieri se vor desfășura pe baza unui text revizuit.

Părțile la AAP au fost de acord ca noul text să fie utilizat ca bază pentru negocierile de aderare cu țările care doresc să adere la AAP.

Vedere de ansamblu asupra negocierilor privind accesul la piețe

Părțile la AAP au inițiat negocierile privind accesul la piețe prin depunerea de cereri inițiale, care au fost urmate de oferte inițiale. În cursul anului 2007 și al anului 2008, ofertele inițiale au fost prezentate de toate părțile, cu două excepții: Hong Kong - China și Liechtenstein[13]. În urma negocierilor, Statele Unite, Iordania, Japonia, Coreea, Comunitatea Europeană, Norvegia, Singapore și Elveția au prezentat oferte revizuite.

Comunitatea Europeană a prezentat o ofertă inițială foarte cuprinzătoare în 2005, prin care oferea marea majoritate a achizițiilor publice comunitare, inclusiv în sectorul serviciilor de utilități publice. Dată fiind reticența unor părți la AAP de a face același lucru, Consiliul a cerut Comisiei să reechilibreze acordul[14] . Prin urmare, Comunitatea Europeană a prezentat partenerilor săi din cadrul AAP o ofertă revizuită în februarie 2008, care ține seama de posibilitățile celorlalte părți la AAP în ceea ce privește deschiderea reciprocă a piețelor de achiziții publice.

Oferta CE rămâne însă foarte cuprinzătoare, oferind aproximativ 85% din achizițiile publice din UE care depășesc pragul prevăzut de directivă. Pentru sectorul serviciilor de utilități publice, ea reprezintă oportunități de achiziții publice în valoare de aproape 50 de miliarde de euro. Restricțiile în ceea ce privește accesul la piața comunitară a achizițiilor publice sunt limitate, se bazează pe principiul reciprocității și vizează restricțiile corespunzătoare ale celorlalte părți la AAP.

Deschiderea piețelor în domeniul serviciilor de utilități publice rămâne unul dintre principalele interese ofensive ale CE în negocierile pe piețe. Strategia CE în vederea îndeplinirii acestui obiectiv se compune din trei elemente principale:

Obținerea unei mai mari acoperiri a entităților din sectorul achizițiilor publice la nivel regional și local. Acesta este nivelul la care sunt organizate serviciile de utilități publice în anumite părți la AAP (SUA, Canada și Japonia) și pentru care unele părți la AAP nu oferă o acoperire substanțială.

Eliminarea măsurilor discriminatorii, în speță cele care retrag toate achizițiile publice de sub acoperirea generală a părților la AAP, cum ar fi piețele rezervate pentru IMM-urile naționale, menținute în prezent de SUA, Japonia și Coreea.

Eliminarea excepțiilor specifice menținute de unele părți la AAP, din cauza cărora achizițiile publice oferite de respectivele părți sunt inaccesibile în practică. Un exemplu în sectorul utilităților publice îl reprezintă clauza privind siguranța operațională, a cărei utilizare extensivă împiedică accesul la achizițiile publice din sectorul căilor ferate din Japonia.

Acordul general pentru comerțul cu servicii (GATS) al OMC

Articolul XIII:1 din Acordul general pentru comerțul cu servicii (GATS) exclude achizițiile publice din principalele dispoziții ale GATS privind accesul la piețe. Articolul XIII:2 din GATS instituie în schimb un mandat de negocieri multilaterale în domeniul achizițiilor publice de servicii. Negocierile purtate în temeiul articolului XIII:2 din GATS au loc în cadrul grupului de lucru privind normele GATS (GLNG), înființat în 1995 de către Consiliul pentru comerțul cu servicii.

Negocierile cu privire la deschiderea multilaterală a achizițiilor de servicii sunt în curs de desfășurare, Comunitatea Europeană constituind motorul acestora. CE a prezentat cinci comunicări în cadrul GLNG, dintre care cea mai recentă, din 2006, propune atât un cadru prin care membrii OMC se pot angaja să faciliteze accesul la piață și să elimine discriminările în ceea ce privește achizițiile de servicii, cât și un set de norme procedurale comune pentru achizițiile acoperite.

SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN

Introducere

Articolul 65 din Acordul SEE și anexa XVI la acesta prevăd că dispozițiile directivei privind utilitățile publice se aplică în țările AELS. În consecință, Norvegia, Liechtenstein și Islanda oferă acum întreprinderilor comunitare accesul la achizițiile lor publice în domeniul serviciilor de utilități publice, propunând o acoperire care corespunde domeniului de aplicare al Directivei privind utilitățile publice 2004/17/CE.

Extinderea UE

În temeiul Acordului SEE, membrii care aderă la UE trebuie să depună o cerere ca să devină parte la Acordul SEE (articolul 128), respectând termenii și condițiile din acord.

Extinderea SEE la cele zece țări care au aderat la UE în 2004[15] a intrat în vigoare la 1 mai 2004[16]. Ultima extindere a UE a avut loc la 1 ianuarie 2007, prin aderarea Bulgariei și României. Acordul de participare la SEE a fost semnat la 25 iulie 2007[17].

Valurile succesive de extindere a UE din 2004 și 2007 au adus un plus de aproximativ 55 de miliarde de euro în ceea ce privește oportunitățile suplimentare de achiziții publice, din care aproximativ 10 miliarde de euro reprezintă achiziții în sectorul serviciilor de utilități publice. Valoarea pieței achizițiilor publice din sectorul serviciilor de utilități publice din cadrul SEE se ridică la 460 miliarde de euro, din care aproximativ 81 de miliarde de euro reprezintă achiziții publice a căror valoare depășește pragurile reglementate de norme identice privind achizițiile publice (directivele).

NEGOGIERI BILATERALE

Acorduri încheiate care cuprind capitole privind achizițiile publice

Elveția

În 1999, CE a încheiat un pachet separat de acorduri comerciale cu Elveția, așa-numitul pachet bilateral I[18]. Acordul privind anumite aspecte ale achizițiilor publice a intrat în vigoare la 1 iunie 2002[19].

Acordul completează angajamentele Elveției și ale CE luate în cadrul AAP. CE și Elveția își acordă reciproc accesul la achizițiile publice de bunuri, lucrări și servicii atât de către entitățile publice, cât și de către cele private care se bucură de drepturi speciale și exclusive și care își desfășoară activitatea în sectorul căilor ferate, al gazului, al încălzirii, al petrolului, al cărbunelui și al altor combustibili solizi. De asemenea, sunt acoperite de acord achizițiile publice de bunuri, de lucrări și de servicii de către entitățile private care se bucură de drepturi speciale și exclusive și care își desfășoară activitatea în sectorul electricității, al apei potabile, al porturilor maritime sau fluviale, al aeroporturilor și al transporturilor urbane. Prin urmare, acordul extinde sfera acestor angajamente și le aduce la nivelul acoperit de directivele comunitare în materie de achiziții publice.

Acordul instituie un comitet mixt care să garanteze eficacitatea implementării și funcționării acestuia. Întrunirile comitetului mixt au avut loc în mod regulat de la intrarea în vigoare a acordului.

Mexic

Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare (APE) încheiat cu Mexicul a intrat în vigoare în noiembrie 2000[20].

Acordul prevede angajamentul părților de deschidere progresivă, reciprocă, a piețelor de achiziții publice. El menționează, de asemenea, crearea unui consiliu mixt compus din membri ai ambelor părți.

Până la ratificarea APE, Consiliul a aprobat în iunie 1998 un Acord interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț (AI)[21]. AI, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998, conține și dispoziții în materie de achiziții publice și instituie consiliul mixt menționat anterior în vederea monitorizării acordului.

În ceea ce privește normele procedurale privind achizițiile publice[22], Mexicul trebuie să aplice dispozițiile relevante din Acordul NAFTA[23], în timp ce UE trebuie să aplice dispozițiile AAP din 1994.

În sectorul utilităților publice, Mexicul deschide piața de achiziții publice pentru întreprinderile publice care își desfășoară activitatea în sectorul căilor ferate, al telecomunicațiilor și al energiei (carburanți și gaz), în timp ce acoperirea UE include achizițiile publice efectuate de autoritățile publice și de întreprinderile publice în sectorul electricității, al apei potabile, al transporturilor urbane, al aeroporturilor și al porturilor maritime sau fluviale.

Comitetului mixt pentru achiziții publice se întrunește în mod regulat de la intrarea în vigoare a acordului interimar. Acesta a abordat, de asemenea, chestiunea unei posibile extinderi a acoperirii.

Chile

Acordul de asociere UE-Chile a fost semnat la 18 noiembrie 2002[24]. Intrarea în vigoare a acordului, în integralitatea sa, este în curs de derulare, deși majoritatea dispozițiilor, inclusiv a celor privind achizițiile publice, au intrat în vigoare în mod provizoriu la 1 februarie 2003[25].

Un consiliu de asociere este înființat pentru a supraveghea implementarea acordului de asociere și este asistat de un comitet de asociere.

În ceea ce privește utilitățile publice, UE și Chile își deschid reciproc piața de achiziții publice efectuate de entitățile publice care își desfășoară activitatea în sectorul porturilor și al aeroporturilor. Pragurile aplicabile sunt stabilite la aceeași valoare pentru UE și Chile și corespund celor aplicabile în directiva privind utilitățile publice.

CARIFORUM

În octombrie 2008, UE a semnat un Acord de parteneriat economic (APE) cu 13 țări membre ale CARIFORUM: Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Dominica, Republica Dominicană, Grenada, Jamaica, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Saint Christopher și Nevis, Suriname, Trinidad-Tobago și Guyana. Acordul se aplică provizoriu de la 29 decembrie 2008. UE s-a angajat să colaboreze cu guvernul haitian și cu alți parteneri din Caraibe pentru a garanta că în curând vor fi îndeplinite condițiile pentru ca Haiti să participe la APE.

APE CARIFORUM își obligă semnatarii să respecte un set complet de norme privind transparența în achizițiile publice, însă nu cuprinde nicio dispoziție cu privire la accesul la piață. UE și CARIFORUM au convenit asupra normelor care ar garanta că informațiile relevante sunt comunicate liber pentru a facilita un proces echitabil și acceptabil de ofertare publică.

Capitole privind achizițiile publice în acordurile de stabilizare și de asociere/Acordurile interimare

Introducere

În negocierile cu țările din Balcanii de Vest care și-au exprimat dorința de a adera la UE, UE încheie acorduri de stabilizare și asociere (ASA) cu o țară în schimbul angajamentelor acesteia de a adopta reforme politice, economice, comerciale sau în ceea ce privește drepturile omului. Țării respective i se poate oferi accesul fără tarife la anumite piețe ale UE sau la integralitatea acestora și asistență tehnică și/sau financiară.

ASA fac parte din procesul de stabilizare și de asociere (PSA) al UE. ASA sunt asemănătoare în principiu acordurilor europene semnate cu țările central și est-europene în anii 1990 și acordului de asociere de la Ankara, semnat cu Turcia[26].

ASA trebuie ratificate de către statul care se asociază și de către toate statele membre ale UE. Până la ratificarea ASA, Comisia încheie un acord interimar (AI) pentru a permite intrarea în vigoare cât de repede posibil a dispozițiilor privind comerțul și aspectele legate de comerț.

Dat fiind că scopul ASA este acela de a sprijini țările care doresc să se asocieze să-și dezvolte capacitatea de a adopta și implementa legislația europeană, angajamentele reciproce sunt în general fondate pe o bază asimetrică. Acesta este și cazul dispozițiilor relevante privind achizițiile publice. Operatorilor economici ai țării semnatare, fie că sunt stabiliți sau nu în CE, li se acordă accesul la procedurile de atribuire a contractelor în CE în temeiul normelor UE privind achizițiile publice odată cu intrarea în vigoare a ASA sau a AI, în cazul în care acesta din urmă prevede o astfel de dispoziție. Această regulă se aplică și contractelor din sectorul de utilități publice, odată ce țara semnatară a adoptat legislația prin care sunt transpuse normele CE în acest domeniu.

Întreprinderilor europene stabilite în țara semnatară li se acordă accesul la procedurile de atribuire a contractelor în țara respectivă bucurându-se de un tratament la fel de favorabil ca și cel de care beneficiază întreprinderile naționale, odată cu intrarea în vigoare a acordului.

La rândul lor, operatorilor economici din UE care nu sunt stabiliți în țara semnatară li se acordă accesul la procedurile de atribuire a contractelor în țara respectivă bucurându-se de un tratament la fel de favorabil ca și cel de care beneficiază întreprinderile naționale, însă doar după un anumit număr de ani de la intrarea în vigoare a acordului[27].

Acorduri cu câte o țară în parte

Albania

UE și Albania au semnat un ASA la 12 iunie 2006 care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2009.

Accesul la piață va fi acordat cel târziu în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a AI.

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

ASA încheiat cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a fost semnat la 9 aprilie 2001 și a intrat în vigoare la 1 aprilie 2004[28]. Nu exista nicio dispoziție privind achizițiile publice în AI care a intrat în vigoare în iunie 2001[29].

Accesul la piață a fost acordat începând cu 1 aprilie 2009.

Muntenegru

La 15 octombrie 2007, Muntenegru a semnat ASA și un acord interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț. Acesta din urmă a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008[30], în timp ce ASA va intra în vigoare odată ce procesul de ratificare va fi încheiat.

Accesul la piață a fost acordat odată cu intrarea în vigoare a AI.

Croația[31]

ASA cu Republica Croația au intrat în vigoare la 1 februarie 2005[32].

Accesul la piață a fost acordat începând cu 1 februarie 2008.

Serbia

ASA și AI în ceea ce privește chestiunile comerciale au fost semnate la 29 aprilie 2008. Consiliul a decis însă că implementarea AI și ratificarea ASA trebuie condiționate de recunoașterea unanimă de către Consiliu a faptului că Serbia a cooperat pe deplin cu Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie. Parlamentul sârb a ratificat acordurile la 9 septembrie 2008.

Accesul la piață va fi acordat cel târziu în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a acestui acord.

Odată cu intrarea în vigoare a acestui acord, Serbia trebuie să transforme orice preferință existentă pentru operatorii economici naționali într-o preferință la nivel de prețuri. Dispozițiile privind preferințele la nivel de prețuri vor fi treptat reduse într-o perioadă de 5 ani.

Bosnia și Herțegovina

Un ASA cu Bosnia și Herțegovina și un AI privind comerțul și aspectele legate de comerț au fost semnate la 16 iunie 2008[33]. AI[34] a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, în timp ce ASA va intra în vigoare odată ce procesul de ratificare va fi încheiat.

Accesul la piață va fi acordat cel târziu în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a acestui acord.

Odată cu intrarea în vigoare a acestui acord, Bosnia și Herțegovina trebuie să transforme orice preferință existentă pentru operatorii economici naționali într-o preferință la nivel de prețuri. Dispozițiile privind preferințele la nivel de prețuri vor fi treptat reduse într-o perioadă de 5 ani.

Capitole privind achizițiile publice în acordurile încheiate în cadrul politicii de vecinătate

Introducere

Politica europeană de vecinătate (PEV) a fost elaborată în 2004, având drept obiectiv evitarea apariției unor noi linii de divizare între UE și vecinii imediați ai acesteia pe pământ sau pe mare[35] - Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Republica Moldova, Maroc, Teritoriul Palestinian Ocupat, Siria, Tunisia și Ucraina.

UE oferă vecinilor săi o relație privilegiată, care se bazează pe un angajament reciproc în favoarea valorilor comune (democrație și drepturile omului, statul de drept, buna guvernanță, principiile economiei de piață și dezvoltarea sustenabilă). Nivelul de ambiție al relației va depinde de măsura în care aceste valori sunt împărtășite[36].

PEV se bazează pe acordurile de parteneriat și cooperare (APC) încheiate cu fostele republici sovietice sau pe acordurile de asociere (AA) din cadrul parteneriatului euro-mediteraneean[37]; PEV nu se aplică încă pentru Belarus, Libia sau Siria, dat fiind că în aceste țări nu sunt încă în vigoare astfel de acorduri.

APC și AA[38] prevăd cooperarea în sectorul achizițiilor publice, în vederea dezvoltării condițiilor pentru o atribuire deschisă și competitivă a contractelor publice.

Elementele centrale ale PEV sunt planurile de acțiune bilaterale din cadrul PEV. Acestea stabilesc un calendar de reforme politice și economice cu priorități pe termen scurt și mediu. Punerea în aplicare a planurilor de acțiune din cadrul PEV este în curs de derulare; ea este promovată și monitorizată în comun prin intermediul subcomitetelor.

Pe baza PEV și în vederea stimulării și dezvoltării relațiilor cu Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Armenia, Georgia și Azerbaidjan, Consiliul a adoptat la 20 martie 2009 inițiativa parteneriatului estic[39].

Parteneriatul estic implică și negocieri privind noi acorduri (de asociere) îmbunătățite (inclusiv acorduri de liber schimb aprofundate și complete care combină norme privind accesul la piață cu apropierea de acquis din punctul de vedere al reglementării) care se vor încheia cu țările care doresc și pot să-și ia angajamente mai importante.

PEV - Negocieri ale marilor capitole despre achizițiile publice cu fiecare țară în parte (țări din Europa de Est)

Ucraina

Negocierile privind un nou acord consolidat cu Ucraina au demarat în mod oficial la 5 martie 2007. Negocierile privind un acord de liber schimb aprofundat și complet, ca parte integrantă din AA, au demarat în februarie 2008.

Negocierile sunt încă în curs și vizează deschiderea treptată și reciprocă a piețelor de achiziții publice în toate domeniile (inclusiv în sectorul utilităților publice și al concesiunilor) printr-o apropiere legislativă progresivă față de directivele CE, însoțită de o reformă instituțională în Ucraina. Gradul de acces la piață este legat de nivelul reformei legislative și administrative la care se ajunge.

Georgia, Armenia

Misiunile de anchetă (în Georgia în octombrie 2008 și în Armenia în februarie 2009) au marcat începutul procesului de pregătire pentru negocierile privind acordurile de liber schimb aprofundate și complete. Evaluarea măsurii în care Georgia și Armenia sunt pregătite să înceapă negocierile este în curs.

PEV – Negocieri ale marilor capitole despre achizițiile publice (zona euro-mediteraneeană)

Siria

AA nu a intrat încă în vigoare, deși textul acestuia a fost finalizat în 2004. Spre deosebire de celelalte AA, acesta prevede norme procedurale detaliate în materie de achiziții publice, precum și accesul reciproc complet la piață, inclusiv în cazul achizițiilor publice din sectorul serviciilor de utilități publice. UE continuă negocierile cu Siria în vederea semnării acordului.

Libia

Negocierile privind un acord de liber schimb UE-Libia au demarat în septembrie 2008. Ambele părți au în vedere prevederi ambițioase privind achizițiile publice, mai ambițioase decât textul AAP al OMC, UE propunând accesul treptat și reciproc la concesiunile de lucrări publice și utilizarea definiției mai largi comunitare care se aplică sectorului utilităților publice. Negocierile sunt în curs.

Negocieri bilaterale în curs și viitoare

În octombrie 2006, Comisia Europeană a publicat comunicarea „ Europa globală: concurența în lume ”[40], care prezintă obiectivele UE în materie de politică externă în vederea îmbunătățirii competitivității într-o economie globalizată. Ca parte centrală a acestui nou cadru de politică comercială, o nouă generație de acorduri de liber schimb vizează să completeze angajamentul ferm al UE în favoarea sistemului comercial multilateral, concentrându-se asupra unor domenii care nu sunt în prezent acoperite de regulile multilaterale ale OMC, achizițiile publice numărându-se printre acestea. Criteriile economice cheie ale noii generații de acorduri de liber schimb sunt potențialul piețelor (dimensiune și creștere economică) și nivelul de protecție în ceea ce privește exporturile UE (bariere tarifare și netarifare). UE ține seama și de negocierile potențialilor parteneri cu competitorii UE și de impactul posibil al acestora asupra piețelor și economiilor din UE. Cât despre conținutul acestora, această nouă generație de acorduri de liber schimb caută să fie cuprinzătoare și ambițioasă în ceea ce privește acoperirea, vizând gradul cel mai înalt posibil de liberalizare comercială, consolidând în același timp dezvoltarea sustenabilă și ținând totodată seama de necesitățile de dezvoltare ale partenerilor noștri comerciali.

America Centrală

La summitul UE – America Latină și țările din Caraibe din 2004, UE și regiunea Americii centrale au convenit să negocieze un nou AA, iar negocierile au fost lansate în 2007. Partea acordului consacrată aspectelor comerciale conține un capitol despre achizițiile publice cu prevederi privind normele, în special cele în materie de transparență, și accesul la piață. Sunt incluse și achizițiile publice din sectorul utilităților publice. Ultima rundă de negocieri a fost încheiată la Bruxelles, în iunie 2009, însă în urma situației politice nesigure din Honduras, negocierile au fost suspendate.

Comunitatea Anzilor

În urma eșecului negocierilor la nivel regional privind un AA complet (inclusiv în ceea ce privește dialogul politic, cooperarea și comerțul) între UE și Comunitatea Anzilor, negocierile în materie de comerț în vederea încheierii unui acord comercial multipartit au început în februarie 2009 cu Columbia, Ecuador și Peru. Acest acord va conține un capitol consacrat achizițiilor publice, cu prevederi privind normele, în special cele de transparență, și accesul la piață; sunt incluse și achizițiile publice în sectorul serviciilor de utilități publice. A patra rundă s-a încheiat la Bogota în iunie.

Statele din Africa, Caraibe și Pacific

Negocierile la nivel regional cu cele șase regiuni (Africa occidentală, Africa centrală, Africa orientală și meridională, Comunitatea Sud-africană pentru Dezvoltare, Caraibe și Pacific) au fost lansate în octombrie 2003 în vederea încheierii unor acorduri de parteneriat economic. APE sunt concepute drept acorduri comerciale compatibile cu normele OMC care să consolideze inițiativele de integrare regională în țările ACP și integrarea progresivă a acestor țări în economia mondială pe baza unui cadru deschis, transparent și predictabil pentru bunuri și servicii.

Irak

Negocierile dintre UE și Irak în vederea adoptării unui acord comercial și de cooperare au început în noiembrie 2006. UE și Irak caută să instituie un regim compatibil cu normele OMC, ceea ce va încuraja, de asemenea, comerțul cu Irakul și investițiile în această țară. Acordul comercial și de cooperare va conține și un capitol foarte cuprinzător consacrat achizițiilor publice, bazat pe normele AAP, ceea ce va duce la o deschidere reciprocă substanțială a piețelor achizițiilor publice ale UE și Irakului, inclusiv în sectorul utilităților publice.

Coreea de Sud

Acordul de liber schimb cu Coreea de Sud este primul din noua generație de acorduri încheiate în temeiul comunicării „Europa globală” pe care UE a început să le negocieze în mai 2007. În ceea ce privește achizițiile publice, acordul de liber schimb vine în completarea angajamentelor reciproce pe care CE și Coreea le-au luat în cadrul AAP. Prin urmare, capitolul consacrat achizițiilor publice se concentrează asupra acordării accesului la piață concesiunilor de lucrări publice[41] care nu sunt acoperite de AAP.

Canada

UE și Canada au lansat în mod oficial negocierile pentru un acord economic și comercial complet la 6 mai 2009.

Exercițiul menit să definească sfera de aplicare, efectuat la începutul anului 2009, a arătat că orice acord ar trebui să vizeze acoperirea totală a achizițiilor publice la nivel central, regional și local în toate sectoarele, inclusiv în cel al utilităților publice, pentru a garanta un tratament la fel de favorabil ca și cel acordat furnizorilor locali. Ar trebui adăugate clarificări privind transparența, pentru o prezentare mai în detaliu a dispozițiilor legale, de reglementare, a procedurilor și practicilor, astfel încât să se ofere comunităților de afaceri informații ușor accesibile cu privire la achizițiile publice. S-a convenit că punctul de plecare al angajamentelor procedurale ar trebui să fie textul AAP al OMC. Prima rundă de negocieri va avea loc în octombrie 2009.

China

În conformitate cu concluziile întrunirii Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din decembrie 2005, UE negociază în prezent un acord de parteneriat și cooperare (APC) cu China, pentru a îmbunătăți în continuare cadrul relațiilor bilaterale în materie de comerț și investiții, inclusiv în sectorul achizițiilor publice, și pentru a moderniza acordul CE – China de cooperare comercială și economică din 1985.

CALEA DE URMAT ÎN VEDEREA DESCHIDERII OPORTUNITĂȚILOR ÎN MATERIE DE ACHIZIȚII PUBLICE

UE a sprijinit întotdeauna tendința către schimburile comerciale libere la nivel mondial și a recunoscut interdependența economică din ce în ce mai mare a piețelor transfrontaliere. Dacă sunt abordate în mod adecvat, aceste evoluții au potențialul de a spori bogăția economiei mondiale. Globalizarea exercită în mod clar o presiune asupra Europei pentru ca aceasta să își reformeze economia și să devină mai competitivă. Europa trebuie să răspundă acestei presiuni la nivel intern, însă trebuie să și acorde din ce în ce mai multă atenție relațiilor externe. Piața internă își poate realiza pe deplin prioritățile cheie la nivel intern doar dacă aceste priorități sunt abordate în mod adecvat pe scena mondială.

UE a fost întotdeauna o economie deschisă și o adeptă a liberului schimb. În cazul achizițiilor publice, această premisă se traduce printr-un nivel scăzut de protecționism. Abordarea UE nu este pe deplin acceptată în întreaga lume. Achizițiile publice au fost dintotdeauna un domeniu supus presiunii politice care consta din preferința pentru furnizori interni în detrimentul concurenței străine. Astfel, în cadrul OMC, achizițiile publice nu au devenit un domeniu cu obligații multilaterale. Majoritatea partenerilor comerciali majori ai UE au recurs la practici restrictive în materie de achiziții publice care discriminează furnizorii UE. Actuala criză economică a extins utilizarea unor astfel de practici.

Achizițiile publice constituie un domeniu care prezintă un potențial neexploatat semnificativ pentru exportatorii UE. Întreprinderile UE sunt lideri mondiali în sectoare precum echipamentele de transport, lucrările publice și utilitățile publice. Însă ele se confruntă cu practici discriminatorii din partea cvasitotalității partenerilor noștri comerciali, ceea ce elimină practic toate oportunitățile de export.

Eforturile UE de a depăși barierele existente în calea comerțului sunt duble. UE încearcă să încheie acorduri de liber schimb care să cuprindă capitole complete consacrate achizițiilor publice, bazate pe norme în materie de achiziții publice similare celor prevăzute de UE (noua generație de acorduri de liber schimb). În plus, ca parte la AAP, Comunitatea Europeană negociază activ cu țările candidate la aderare, în vederea transformării AAP într-un acord multilateral.

În timpul negocierilor capitolelor consacrate achizițiilor publice, UE oferă accesul sigur din punct de vedere juridic și nediscriminatoriu la o vastă piață a achizițiilor publice, ceea ce într-adevăr contribuie pozitiv la capacitatea de negociere a UE. În același timp, această capacitate este oarecum atenuată de deschiderea generală a UE, dat fiind că celelalte părți sunt conștiente că nici măcar oportunitățile de achiziții publice care nu sunt oferite ca parte a acordului negociat la final nu vor fi protejate de un zid impenetrabil.

UE și-a bazat întotdeauna negocierile pe principiul reciprocității formale. În situații în care unele părți nu au putut răspunde așteptărilor noastre în ceea ce privește accesul la piață, conceptul de reciprocitate a trebuit să fie interpretat mai strict. Este și cazul negocierilor în curs privind AAP, în cadrul cărora CE a trebuit să-și revizuiască oferta pentru a reflecta angajamentul și posibilitățile celorlalte părți de a-și deschide piețele achizițiilor publice concurenței străine.

Analiza reciprocității economice (evaluarea valorii reale a pieței achizițiilor publice a părții terțe) ar trebui să continue ca parte a analizei modalităților de consolidare a poziției UE în cadrul negocierilor.

În plus, în situațiile în care importanți parteneri comerciali profită de pe urma deschiderii generale a UE, însă nu au nicio intenție să ia măsuri în vederea reciprocității, UE ar putea să aibă în vedere introducerea de restricții precise în ceea ce privește accesul la anumite părți ale pieței achizițiilor publice a UE, pentru a încuraja acești parteneri să ofere o deschidere reciprocă a pieței[42].

Utilizarea rezonabilă și adecvată de către autoritățile contractante individuale europene a măsurilor care le stau deja la dispoziție în legislația UE în materie de achiziții publice, mai ales în cazul utilităților publice, ar consolida, de asemenea, poziția UE în cadrul negocierilor.

[1] Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale.

[2] Date pentru UE 25 în 2006, sursa: Eurostat.

[3] Date pentru UE 27 în 2007, sursa: Tenders Electronic Daily.

[4] Directiva 2004/17/CE.

[5] A 2780-a reuniune a Consiliului „Relații externe”, Bruxelles, 12 februarie 2007, nr. 6039/07, p.6.

[6] Sursa: estimare a Comisiei.

[7] Sursa: estimare a Comisiei.

[8] CARIFORM cuprinde Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Dominica, Republica Dominicană, Grenada, Guyana, Haiti, Jamaica, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Suriname, Trinidad-Tobago.

[9] Canada, Comunitățile Europene, Hong Kong, China, Islanda, Israel, Japonia, Coreea, Liechtenstein, Țările de jos în ceea ce privește Aruba, Norvegia, Singapore, Elveția, Taiwan și Statele Unite.

[10] Decizia 94/800 a Consiliului din 22 decembrie 1994, JO L 336, 23.12.1994, p.1.

[11] Norvegia, Liechtenstein și Islanda.

[12] Articolul XXIV: 7 literele (b) și (c).

[13] Iordania și Taiwan au confirmat faptul că ofertele pe care le-au transmis în cursul negocierilor cu privire la aderarea la acordul actual trebuie, de asemenea, să fie considerate drept oferte în cadrul negocierilor privind acoperirea.

[14] A 2780-a reuniune a Consiliului „Relații externe”, Bruxelles, 12 februarie 2007, nr. 6039/07, p.6.

[15] Aderarea CZ, EE, CY, LV, LT, HU, MT, PL, SI, SK la 1 mai 2004.

[16] Acordul privind participarea CZ, EE, CY, LV, LT, HU, MT, PL, SI, SK la Spațiul Economic European la 14 octombrie 2003 (JO L 130, 29.4.2004, p. 11; suplimentul SEE nr. 23, 29.4.2004, p. 1.)

[17] JO L 221, 25.8.2007.

[18] Acest pachet include negocieri pentru acorduri în șapte sectoare (libera circulație a persoanelor, comerțul cu produse agricole, achiziții publice, evaluări ale conformității, transporturi aeriene, transporturi rutiere și feroviare, participarea Elveției la al 5-lea program-cadru pentru cercetare). Aceste acorduri sunt legate printr-o clauză de încetare, ceea ce înseamnă că toate acordurile intră în vigoare împreună și vor expira tot împreună dacă oricăruia dintre ele i se pune capăt.

[19] JO L 114, 30.4.2002, p. 430.

[20] Decizia 2000/658/CE a Consiliului (JO L 276, 28.10.2000); această decizie a fost modificată prin Decizia 2005/202 a Consiliului din 31 ianuarie 2005 pentru a ține seama de aderarea noilor state membre în 2004, JO L 66, 12.3.2005.

[21] JO L 226, 13.8.1998.

[22] Anexa XII la Decizia 2/2000.

[23] NAFTA - Acordul Nord-American de Liber-Schimb.

[24] JO L 352, 30.12.2002.

[25] Decizia 2002/979/2002 a Consiliului, JO L 352, 30.12.2002, modificată prin Decizia 2005/106/CE a Consiliului din 22.11.2004 pentru a ține seama de aderarea noilor state membre în 2004, JO L 38, 10.2.2005.

[26] Trebuie remarcat că nu există nicio dispoziție privind achizițiile publice în acordul de asociere de la Ankara. O negociere pentru extinderea Uniunii Vamale pentru a cuprinde accesul la piețele de achiziții publice a fost prevăzută de Decizia 1/95 (articolul 48) a consiliului de asociere CE-Turcia, însă până în prezent nu s-a dat curs acestei propuneri.

[27] Excepția de la această regulă este Muntenegru, care acordă accesul la piața sa de achiziții publice întreprinderilor comunitare, indiferent de locul în care acestea sunt stabilite, încă de la intrarea în vigoare a acordului interimar.

[28] JO L 84, 20.3.2004.

[29] JO L 124, 4.5.2001.

[30] Semnat la 15.10.2007, JO L 345, 28.12.2007.

[31] Croația este o țară candidată la aderarea la UE; negocierile de aderare sunt în prezent în curs de derulare. Negocierile privind achizițiile publice (capitolul 5) au început la 16 decembrie 2008. Trei criterii de referință finale, referitoare la alinierea legislativă, la implementarea legislației și la dezvoltarea capacităților administrative au fost adoptate de Consiliu. Aceste criterii trebuie îndeplinite pentru încheierea cu succes a negocierilor de la acest capitol.

[32] JO L 26, 28.1.2005.

[33] Regulamentul 594/2008 al Consiliului și Decizia 2008/474/CE a Consiliului, JO L 169, 30.6.2008.

[34] JO L 169/13, 30.6.2008.

[35] Deși Rusia este și ea un vecin al UE, relațiile noastre s-au dezvoltat mai degrabă printr-un parteneriat strategic care acoperă patru „spații comune”.

[36] PEV se distinge de procesul de extindere însă nu aduce atingere, în ceea ce privește vecinii europeni, modului în care relațiile acestora cu UE vor evolua pe viitor, în conformitate cu dispozițiile din tratat.

[37] Temeiul juridic pentru relațiile UE cu Autoritatea Națională Palestiniană îl reprezintă acordul interimar de asociere în domeniul comerțului și cooperării semnat cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) în numele Autorității Naționale Palestiniene.

[38] Cu Armenia: articolul 48; cu Azerbaidjan, articolul 49; cu Egipt: articolul 38; cu Georgia: articolul 50; cu Israel: articolele 1 și 35 (care precizează obiectivul unei deschideri reciproce a piețelor achizițiilor publice realizate de întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor de utilități publice); cu Iordania: articolul 58; cu Libanul: articolul 39; cu Republica Moldova: articolul 54; cu Maroc: articolul 41; cu Teritoriile Palestiniene Ocupate: articolul 34; cu Tunisia: articolul 41; cu Ucraina: articolul 55.

[39] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, „Parteneriatul estic”, {SEC (2008) 2974}.

[40] „Europa globală: concurența în lume [COM(2006) 567 final].

[41] Concesiunile de tip BOT ( Build – Operate – Transfer , construcție – operare – transfer) pentru Coreea.

[42] Această abordare nu este avută în vedere în cazul țărilor în curs de dezvoltare mai sărace.