[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 30.7.2009

COM(2009) 408 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

Al treilea raport privind aplicarea Directivei 93/7/CEE a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Al doilea raport privind aplicarea Directivei 93/7/CEE (1999-2003): concluzii 3

3. Evoluţii ulterioare celui de-al doilea raport (2004-2007) 4

3.1. Aderarea celor douăsprezece noi state membre 4

3.2. Studiu privind trasabilitatea bunurilor culturale: extinderea la douăsprezece noi state membre (2007) 4

4. Aplicarea directivei în perioada 2004-2007 5

4.1. Rapoarte de aplicare ale statelor membre 5

4.2. Evaluarea aplicării directivei 6

4.2.1. Cooperarea administrativă şi schimbul de informaţii între autorităţi (articolul 4) 6

4.2.2. Acţiunea în restituire (articolul 5) 7

5. Concluzii 8

6. Următoarea etapă 8

ANEXĂ 10

1. INTRODUCERE

Directiva 93/7/CEE a Consiliului, adoptată la 15 martie 1993[1] instituie mecanisme de cooperare între autorităţile naţionale, precum şi o procedură judiciară de restituire a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru.

La nivel comunitar, bunurile culturale fac obiectul dispoziţiilor tratatului de instituire a Comunităţii Europene (denumit în continuare „tratatul CE”) şi în special al dispoziţiilor relative la libera circulaţie a bunurilor. În special, articolele 28 şi 29 din tratatul CE interzic măsurile cu efect echivalent restricţiilor cantitative la import şi export. Articolul 30 prevede totuşi că articolele 28 şi 29 din tratatul CE nu se opun interdicţiilor sau restricţiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de „protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică ”. Astfel, în virtutea acestui articol, statele membre îşi menţin dreptul de a defini bunurile culturale pe care le consideră patrimoniu naţionale, precum şi posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru a le proteja.

Directiva 93/7/CEE este aşadar o măsură care sprijină piaţa internă având ca scop concilierea funcţionării pieţei interne cu garanţia pentru statele membre că bunurile lor culturale cu statut de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică în temeiul articolului 30 din tratatul CE, sunt protejate.

În conformitate cu articolul 16 alineatul 2 din directiva 93/7/CEE, Comisia prezintă, din trei în trei ani, Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport de evaluare a aplicării directivei menţionate[2].

Prezentul document reprezintă al treilea raport de evaluare a directivei. Acesta acoperă perioada 2004-2007 şi analizează aplicarea directivei în statele membre[3].

2. AL DOILEA RAPORT PRIVIND APLICAREA DIRECTIVEI 93/7/CEE (1999-2003): CONCLUZII

Al doilea raport constata că statele membre erau de părere că directiva era utilă pentru protejarea patrimoniului cultural şi că cadrul juridic comunitar creat de directivă era suficient, deşi se dovedeau necesare o serie de ameliorări. Acest al doilea raport concluziona aşadar că era oportun:

- să se amelioreze cooperarea şi schimbul de informaţii între statele membre,

- să se prelungească perioada de un an pentru exercitarea acţiunii în restituire,

- să se menţină pragurile financiare,

- să nu se modifice periodicitatea raportului de evaluare.

Comisia îşi arătase intenţia de a atrage atenţia Comitetului consultativ pentru bunurile culturale asupra problemei duratei acţiunii în restituire şi asupra ritmului rapoartelor.

3. EVOLUţII ULTERIOARE CELUI DE-AL DOILEA RAPORT (2004-2007)

3.1. Aderarea celor douăsprezece noi state membre

Înaintea fiecărei aderări, Comisia a examinat proiectele de măsuri naţionale de transpunere a directivei. Statele candidate au beneficiat, de asemenea, de asistenţă tehnică regulată pentru a facilita transpunerea corectă.

Comisia a iniţiat proceduri de sancţionare a nerespectării obligaţiilor împotriva anumitor state membre[4] pe motive de necomunicare a măsurilor naţionale de transpunere în termenele stabilite. Aceste proceduri s-au încheiat după comunicarea şi verificarea măsurilor naţionale.

În perioada celor două aderări (2004 şi 2007), Comitetul consultativ pentru bunurile culturale (denumit în prezent „Comitetul privind exportul şi restituirea bunurilor culturale”) s-a reunit o dată, la 16 februarie 2005. Printre aspectele relative la directivă care au fost evocate de statele membre, figurează acela al necesităţii prelungirii termenului de un an pentru exercitarea acţiunii în restituire. Această cerere din partea Greciei fusese sprijinită de alte state membre, precum Spania şi Italia.

3.2. Studiu privind trasabilitatea bunurilor culturale: extinderea la douăsprezece noi state membre (2007)

La finele anului 2006, Comisia a solicitat ca studiul privind trasabilitatea bunurilor culturale să fie extins de la vechile 15 state membre şi cele trei ţări din Spaţiul Economic European, astfel încât să includă cele doisprezece state membre. Noul studiu din 2007 a confirmat concluziile studiului realizat în 2004[5], şi anume că trasabilitatea nu este asigurată decât pentru bunurile de patrimoniu naţional şi, într-o mai mică măsură, pentru bunurile culturale care circulă pe baza unei autorizaţii de ieşire.

Printre altele, acest studiu a confirmat recomandările studiului de bază, îndeosebi interesul

- de a adopta un model unic de autorizaţie de transfer al bunurilor culturale în spaţiul comunitar,

- de a crea o bază de date europeană a autorizaţiilor de transfer şi de export către ţări terţe,

- de a înfiinţa sisteme de marcare a bunurilor culturale şi

- de a instituţionaliza o reţea pentru a consolida cooperarea între autorităţile competente din statele membre.

Anumite state membre, printre care Franţa, ar dori să examineze aceste recomandări în cadrul Comitetului privind exportul şi restituirea bunurilor culturale. Comisia consideră însă că aceste recomandări, care depăşesc cadrul juridic al Directivei 93/7/CEE, trebuie să fie evaluate din perspectiva principiilor relative la libera circulaţie a bunurilor între statele membre (articolele 28-30 CE)[6].

4. APLICAREA DIRECTIVEI ÎN PERIOADA 2004-2007

4.1. Rapoarte de aplicare ale statelor membre

În conformitate cu articolul 16, alineatul 1 din directivă, statele membre au obligaţia de a transmite Comisiei, din trei în trei ani, un raport de aplicare a directivei[7].

În general, statele membre estimează că directiva este un instrument util pentru restituirea bunurilor de patrimoniu naţional care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru şi se găsesc într-un alt stat membru. De asemenea, sunt de acord că, deşi directiva prezintă un anumit caracter preventiv pentru conservarea patrimoniului naţional, aceasta nu constituie în sine un instrument de luptă contra traficului ilegal de bunuri culturale.

Rapoartele naţionale constată:

- aplicarea puţin frecventă a directivei, atât în cadrul acţiunilor de cooperare administrativă, cât şi în cadrul exercitării acţiunii în restituire (a se vedea anexa)[8];

- necesitatea unei creşteri a cooperării administrative între autorităţile competente la nivel naţional şi comunitar;

- necesitatea de a aduce anumite modificări directivei pentru a-i spori eficacitatea.

De altfel, cea mai mare parte a statelor membre justifică numărul redus de cazuri de aplicare a directivei prin complexitatea administrativă şi prin implicaţiile financiare ale punerii sale în aplicare. Potrivit acestor state membre, aceste consecinţe ar atrage o preferinţă a autorităţilor naţionale pentru exercitarea acţiunilor judiciare de drept civil sau penal. Mai mult, câteva state membre, precum Franţa, Italia sau Ungaria, estimează că limitarea domeniului de aplicare numai la bunurile de patrimoniu naţional enumerate în anexa la directivă sau care aparţin colecţiilor publice sau inventarelor ecleziastice constituie un factor restrictiv suplimentar.

Ameliorări propuse de statele membre

În vederea ameliorării eficacităţii directivei, aproape toate statele membre se arată în favoarea unei modificări a articolului 7, alineatul (1) în vederea prelungirii termenului pentru acţiunea în restituire. Aceste termen, în prezent de un an, ar putea fi prelungit, de exemplu, la trei ani. De exemplu, Franţa şi Italia estimează că punctul de începere al perioadei ar trebui, de asemenea, clarificat.

Marea majoritate a statelor membre (printre care Belgia, Cipru, Germania, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Spania) sunt, de asemenea, în favoarea unei modificări a anexei la directivă fie pentru a adăuga noi categorii de bunuri cum ar fi anumite opere de artă contemporană, fie pentru a modifica pragurile financiare existente[9] sau chiar periodicitatea rapoartelor.

Republica Cehă, Franţa, Italia şi Austria subliniază dificultăţile întâmpinate la exercitarea acţiunilor în restituire, care rezultă, de exemplu, din interpretările divergente ale noţiunii de „în mod adecvat” sau a celei de „compensaţie echitabilă” de către instanţele naţionale sesizate cu acţiunea în recuperare. Din acest motiv, respectivele state membre sunt în favoarea unei uniformizări a interpretării acestor noţiuni; Republica Cehă propune, în acest sens, să se modifice articolele 9 şi 11 ale directivei pentru a clarifica obligaţiile care îi revin posesorului la achiziţia unui bun cultural. După cum s-a remarcat mai sus, anumite state membre (precum Franţa, Italia sau Ungaria) remarcă faptul că noţiunile de „bun cultural” şi „patrimoniu naţional” variază de la un stat la altul, ceea ce complică punerea în aplicare a directivei de către autorităţile care se ocupă de aplicarea sa. Aceste state membre propun aşadar să se reanalizeze domeniul de aplicare al directivei.

În sfârşit, anumite state membre consideră că un ansamblu de linii directoare pentru exercitarea acţiunilor de cooperare administrativă (articolul 4) ar facilita punerea în aplicare a acestei directive.

4.2. Evaluarea aplicării directivei

În ceea ce priveşte informaţiile comunicate de statele membre referitor la perioada 2004-2007, Comisia a enumerat în tabelul din anexă cazurile de aplicare a articolelor 4 şi 5 din directivă, în perioada 2004-2007.

Mai precis, statele membre au pus în aplicare articolul 4 care prevede acţiune de cooperare administrativă prin intermediul cererilor de căutare de bunuri culturale şi al notificărilor de descoperiri de bunuri culturale pe teritoriul unui alt stat membru. În plus, trei state membre (Germania, Cipru şi Letonia) semnalează că au permis unui alt stat membru să verifice caracterul bunului; Spania, Austria şi Suedia menţionează că au luat măsuri administrative pentru conservarea materială a unui bun cultural, Ungaria şi Grecia declară că au solicitat măsuri provizorii pentru a evita ca bunul să fie sustras procedurii de restituire.

Contribuţiile naţionale reprezintă, de asemenea, 148 de restituiri efective de bunuri culturale ca urmare a negocierii între autorităţile naţionale, fără a se recurge la procedura judiciară.

În final, autorităţile naţionale menţionează că au introdus în instanţă opt acţiuni în restituire, în temeiul articolului 5, în perioada de referinţă[10].

Totuşi, astfel cum s-a întâmplat la evaluările precendente, Comisia insistă asupra dificultăţii de a verifica exactitatea datelor comunicate privind aplicarea articolelor 4 şi 5. În acest sens, anumite autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea directivei au subliniat existenţa unor dificultăţi la colectarea tuturor informaţiilor privind mai ales acţiunile în justiţie.

4.2.1. Cooperarea administrativă şi schimbul de informaţii între autorităţi (articolul 4)

Din contribuţiile naţionale, rezultă că cooperarea şi schimbul de informaţii sunt bune la nivel naţional, între autorităţile centrale competente în domeniul directivei şi alte autorităţi competente, în materie de scoatere ilicită a bunurilor culturale (în special vama şi poliţia). De altfel, autorităţile centrale estimează că acest lucru este indispensabil pentru aplicarea directivei. Ca exemplu, Ungaria, Republica Cehă, Polonia şi România au indicat existenţa fie a unor acorduri de cooperare între autorităţile naţionale responsabile, fie a unor dispozitive ad hoc (de exemplu Office central de lutte contre le trafic des biens culturels în Franţa), fie a unor grupuri de lucru pentru schimbul de informaţii şi de bune practici (Germania şi Portugalia). Ţările de Jos împărtăşesc intenţia[11] lor de a intensifica această cooperare, în ceea ce priveşte, de exemplu, schimburile de cunoştinţe, de experienţă şi de formare. Belgia anunţă că, începând din 2008, sunt prevăzute reuniuni regulate între autorităţile implicate şi un proiect de cooperare.

Statele membre sunt de acord, de asemenea, cu privire la importanţa unei bune cooperări administrative şi a unui bun schimb de informaţii între statele membre pentru punerea în aplicare a directivei. În acest sens, Grecia remarcă faptul că toate informaţiile primite referitor la obiectele care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru îi sunt parvenite prin intermediul tribunalelor naţionale sau al INTERPOLULUI şi nu prin intermediul autorităţilor naţionale desemnate în acest scop prin directivă. De altfel, autoritatea greacă semnalează că informează de fiecare dată celelalte autorităţi naţionale competente în domeniul directivei privind furturile înregistrate pe teritoriul său. În acest sens, Grecia constată carenţele cooperării administrative la nivel european. Franţa subliniază interesul pentru a pune în aplicare o platformă de contacte şi de schimburi între autorităţile naţionale competente în domeniul directivei la nivel european. Conform Ţărilor de Jos, această cooperare ar trebui să fie lărgită pentru a include statele membre ale Spaţiului Economic European[12]. Republica Cehă şi Lituania sugerează ameliorarea comunicării prin mijlocul instrumentelor electronice, precum un portal de internet comun[13]. Cu privire la acest subiect, Comisia reaminteşte proiectul pilot ITCG ( Information on Transfer of Cultural Goods ) care are ca scop favorizarea schimburilor de informaţii privind protecţia bunurilor culturale între administraţiile competente[14]. În fine, Portugalia remarcă, de asemenea, că salvarea patrimoniului cultural va fi mai eficace dacă toate autorităţile competente ar coopera şi cu INTERPOL şi EUROPOL.

Statele membre confirmă că ar fi util să se dispună linii directoare comune pentru cooperarea administrativă, precum cele adoptate în 2002 de Comitetul privind exportul şi restituirea bunurilor culturale. Conform statelor membre, aceste linii ar reprezenta un instrument de informare foarte important privind dispoziţiile naţionale aplicabile protecţiei bunurilor culturale şi privind autorităţile competente din statele membre. În sfârşit, toate statele membre au recunoscut Comitetul privind exportul şi restituirea bunurilor culturale ca fiind un organism care facilitează cooperarea administrativă şi schimbul de informaţii între autorităţile naţionale reprezentate.

4.2.2. Acţiunea în restituire (articolul 5)

Pe baza informaţiilor transmise de statele membre, opt acţiuni în restituire, în temeiul articolului 5, au fost introduse în instanţă în perioada 2004-2007.

Statele membre explică acest număr redus prin două motive principale: 1) domeniul de aplicare al directivei, care acoperă numai bunurile de patrimoniu naţional care au părăsit ilegal teritoriul începând de la 1 ianuarie 1993 şi care aparţin fie uneia dintre categoriile de bunuri enumerate în anexa la directivă, fie fac parte din colecţii publice sau din liste ecleziastice); şi 2) termenul de introducere a acţiunii în restituire, un an din momentul în care statul membru solicitant a luat cunoştinţă de locul în care se găseşte bunul şi de identitatea posesorului sau a deţinătorului acestuia. Din aceste motive, mai multe state membre indică faptul că preferă să utilizeze alte mijloace juridice, precum dispoziţiile convenţiei UNESCO[15] pentru a recupera bunurile culturale.

5. CONCLUZII

În conformitate cu concluziile celor două rapoarte de evaluare precedente, majoritatea statelor membre estimează că directiva este un instrument util pentru a permite recuperarea anumitor bunuri culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru şi pentru a continua conservarea patrimoniului. Aceleaşi state membre recunosc faptul că directiva are un efect preventiv care descurajează ieşirea ilegală a bunurilor. Statele membre regretă totuşi anumite limitări ale directivei, cum ar fi, de exemplu, termenul limită de un an pentru a exercita o acţiune în restituire.

În ceea ce priveşte cooperarea administrativă şi schimbul de informaţii din cadrul directivei, Comisia remarcă o ameliorare atât în interiorul statelor membre, cât şi între acestea. Totuşi, Comisia ia notă de existenţa unor lacune, pe de o parte în colectarea şi schimbul de informaţii între autorităţile competente în domeniul directivei şi autorităţile naţionale competente în protejarea bunurilor culturale şi, pe de altă parte, între diferitele autorităţi naţionale responsabile cu directiva. În acest sens, Comisia le sugerează statelor membre să întreprindă acţiunile necesare pentru a favoriza o mai bună cooperare între diferitele autorităţi competente. Pentru a le sprijini, Comisia va proceda la o actualizare a liniilor directoare privind cooperarea administrativă şi la publicarea listelor privind autorităţile naţionale competente în domeniul directivei. În acest sens, Comisia insistă asupra obligaţiei statelor membre de a-i comunica, la fiecare schimbare, coordonatele autorităţii naţionale pe care o desemnează conform articolului 3 din Directiva 93/7/CEE pentru ca lista publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene să poată fi actualizată.

În ceea ce priveşte acţiunea în restituire, Comisia semnalează faptul că numărul scăzut de acţiuni iniţiate ar putea fi, de asemenea, consecinţa succesului acţiunilor de cooperare administrativă şi, îndeosebi, rezultatul pozitiv al negocierilor pentru o restituire amiabilă în afara instanţelor[16]. Totuşi, există un consens între statele membre în ceea ce priveşte faptul că termenul prea scurt de un an limitează, în prezent, eficacitatea directivei şi că ar trebui să fie prelungit. În schimb, acest consens nu există şi asupra altor propuneri de modificări ale directivei, de exemplu, cele vizând adăugarea de categorii de bunuri în anexă sau modificarea pragurilor financiare ale acestor bunuri.

6. URMăTOAREA ETAPă

În temeiul informaţiilor primite referitor la aplicarea directivei, Comisia estimează că ar trebui să se analizeze o eventuală revizuire a directivei. Comisia este de părere că orice propunere de modificare ar trebui să facă, în prealabil, obiectul unei analize aprofundate a implicaţiilor sale, analiză efectuată de autorităţile naţionale competente în domeniul directivei.

În acest sens, Comisia va propune Comitetului privind exportul şi restituirea bunurilor culturale crearea, sub auspiciile sale, a unui grup de lucru ad hoc în 2009. Obiectivul acestui grup ar fi de a identifica problemele legate de aplicarea directivei şi de a propune soluţii eficace şi acceptabile pentru toate statele membre, în vederea unei eventuale revizii a directivei.

***

Comisia invită Parlamentul European, Consiliul şi Comitetul Economic şi Social European să ia act de prezentul raport.

ANEXĂ

Tabelul restituirilor, acţiunilor în restituire şi al acţiunilor de cooperare administrativă între statele membre în perioada 2004-2007[17]

- Rezumat al restituirilor (toate cele amiabile în afara procedurilor în faţa instanţelor)

Anul | Statul care restituie | Statul solicitant | Obiectul |

2004 | Germania | Grecia | 1 antichitate (relief de marmură, fragment dintr-o statuie colosală) |

2006 | Austria | Franţa | 2 părţi dintr-un basorelief |

2006 | Letonia | Polonia | 2 basoreliefuri din lemn (părţi dintr-un altar) |

2006 | Regatul Unit | Grecia | 1 monedă veche |

2006 | Suedia | Grecia | 48 de monezi vechi |

2007 | Austria | Ungaria | 1 pictură de W. Farkas |

2007 | Franţa | Regatul Unit | 1 manuscris ebraic din secolul XIV |

? | Germania | Republica Cehă | 1 sculptură a unui înger în lemn policrom din secolul XVIII |

? | Germania | Austria | 1 jurnal regal |

? | Germania | Republica Cehă | 4 sculpturi de sfinţi în lemn policrom din secolul XVIII |

? | Spania | Italia | 1 sculptură romană |

? | Spania | Suedia | 86 de obiecte religioase |

? | Franţa | Spania | 1 pânză |

- Rezumatul negocierilor în vederea restituirii amiabile [articolul 4 alineatul (6) din Directiva 93/7/CEE]

Anul | Statul care restituie | Statul solicitant | Rezultatul |

2006 | Polonia | Letonia | În curs |

2006 | Republica Cehă | Germania | În curs (matriţa cărţii „De Revolutionibus orbium coelestium”) |

? | Germania | Austria | În curs (1 guaşă) |

? | Spania | Suedia | În curs (1 casetă de email) |

- Rezumatul cererilor de restituire depuse (articolul 5 din Directiva 93/7/CEE)[18]

Anul | Solicitant | Împotriva | Obiectul |

2005 | Grecia | Regatul Unit | 1 icoană bizantină (acţiune în curs) |

2006 | Italia | Austria | 336 de obiecte arheologice (acţiune în curs) |

2006 | Republica Cehă | Germania | cristelniţă (acţiune respinsă în 2008 ca prescrisă) |

2006 | Republica Cehă | Austria | 1 sculptură Madonei din Cholina din secolul XV restituită după 2007 |

2006 | Republica Cehă | Austria | 1 pictură dintr-o biserică (acţiune în curs) |

2006 | Republica Cehă | Austria | 80 de obiecte provenind din biserici sau din mănăstiri (acţiune în curs) |

2006 | Republica Cehă | Austria | 4 sculpturi provenind dintr-un palat (acţiune în curs) |

2007 | Grecia | Germania | 90 de obiecte vechi (de restituit în 2009) |

- Cerere de căutare de obiecte [articolul 4 alineatul (1) din Directiva 93/7/CEE]

Anul | Solicitant | Împotriva | Rezultatul |

2004 | Ungaria | Austria | Pozitiv (pictură de W. Farkas regăsită) |

2004-2007 | Grecia | Către toate autorităţile centrale naţionale | Negativ (39 de cereri implicând 439 de obiecte furate din biserici şi mănăstiri) |

2004-2005 | Austria | Grecia (20 de cereri) | Negativ din cauza unei informaţii incomplete privind obiectele: 35 de picturi şi 11 886 de opere de artă sau de obiecte. Această din urmă cerere privind operele de artă provenea din partea Bulgariei. |

2005-2006 | Germania Belgia Bulgaria Ungaria Republica Cehă România Slovacia |

2007 | Portugalia Finlanda |

2005 | Letonia | Polonia | 2 basoreliefuri din lemn (părţi dintr-un altar) |

2006 | Finlanda | Germania | Negativ (obiectul se găseşte în SUA) |

2006 | Franţa | Regatul Unit | 1 instrument muzical (fără răspuns conform Franţei) |

2006 | Ţările de Jos | Germania | Negativ (cerere de căutare de material de arhivă refuzată) |

2006 | Polonia | Letonia | În curs (1 obiect) |

? | Germania | Lituania | Pozitiv |

? | Italia | Austria | Negativ (1 proteză dentară din perioada romană). Cererea a fost respinsă din motive de depăşire a termenului limită |

? | Republica Cehă | Germania | 2 sculpturi restituite, o cerere retrasă şi iniţierea unei acţiuni în restituire (cristelniţă) |

? | Republica Cehă | Austria | În curs |

? | România | Franţa | În curs |

? | România | Germania | Restituire (3 obiecte) |

? | România | Austria | În curs |

? | România | Regatul Unit | În curs |

? | Suedia | Spania | Restituire a 86 de obiecte religioase |

? | Suedia | Spania | În curs (1 casetă de email) |

- Notificări de descoperire de obiecte [articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/7/CEE]

Anul | Stat care notifică | Stat notificat | Rezultatul |

2004 | Franţa | Grecia | Negativ. Termenul de un an fiind depăşit, directiva nu putea fi aplicată. Grecia a trebuit să cumpere amfora veche |

2005 | Ungaria | Austria | Pozitiv (pictură de W. Farkas) |

2006 | Austria | Franţa | Restituire (2 părţi dintr-un basorelief) |

2006 | Austria | Republica Cehă | Restituire ca urmare a acţiunii în justiţie pentru recuperarea unei sculpturi a Madonei din Cholina |

2006 | Regatul Unit | Grecia | 1 piesă veche restituită |

2007 | Germania | Grecia | 3 confiscări: 1) 90 de obiecte vechi (aceste obiecte se vor restitui Greciei în 2009) 2) 3 obiecte vechi (în curs de investigare). 3) 1 obiect vechi (în curs de investigare). În tei alte cazuri de notificare, rezultatul a fost negativ deoarece s-a constatat că obiectele nu părăsiseră ilegal teritoriul Greciei |

? | Germania | Austria | Negativ |

? | Austria | Bulgaria | În curs (monede vechi) |

? | Cipru | Bulgaria | În curs (3 obiecte) |

? | Spania | Italia | Restituire (sculptură romană) |

? | Spania | Italia | În curs (o biblie din secolul XVI) |

? | Lituania | Germania | Pozitiv |

[1] Directiva 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, JO L 74 din 27.3.1993, p. 74, modificată prin Directiva 96/100/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 februarie 1997, JO L 60 din 1 martie 1997, p.59, şi prin Directiva 2001/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2001, JO L 187 din 10.7.2001, p.43.

[2] Primul raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social privind aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3911/92 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale şi a Directivei 93/7/CEE a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, COM (2000)325 final din 25 mai 2000.Al doilea raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social privind aplicarea Directivei 93/7/CEE a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, COM (2005)675 final

[3] Comisia nu a primit raportul naţional de aplicare al Estoniei, Irlandei, Luxemburgului, Maltei şi Bulgariei.

[4] Malta, Polonia, Slovacia şi Bulgaria.

[5] http://ec.europa.eu/enterprise/regulation/goods/dir937_en.htm

[6] În perioada 2004-2007, Comisia a tratat o singură plângere prin care se denunţau obstacole la ieşirea unui bun cultural dintr-un stat membru către un alt stat membru (articolul 29 CE).

[7] Pentru a obţine date comparabile, Comisia a transmis autorităţilor naţionale competente în domeniul Directivei 93/7/CEE acelaşi chestionar care fusese trimis pentru pregătirea celui de-al doilea raport de evaluare.

[8] Acest tabel a fost înaintat autorităţilor naţionale competente în domeniul directivei spre avizare şi acord.

[9] Anumite state membre sunt în favoarea unei măriri (Cipru şi Regatul Unit), altele a unei diminuări (Spania, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Suedia şi România).

[10] Pe lângă cererea Republicii Cehe faţă de Germania pentru o cristelniţă ( Taufbecken ) respinsă pe motive de prescripţie în 2008, celelalte acţiuni erau în continuare pe rol, la sfârşitul lui 2007.

[11] Pure Art- preventive criminal analysis of the Dutch art and antiques trade . Intraval- Groningen-Rotterdam.2007. Acest raport a fost elaborat ca urmare a unei anchete privind vulnerabilitatea pieţei artelor în Ţările de Jos în faţa crimei organizate.

[12] Directiva 93/7/CEE se aplică, de asemenea, statelor membre ale asociaţiei europene de liber schimb, care sunt parte la acordul privind Spaţiul Economic European, conform anexei II la aceasta, capitolul 28, punctul 1.

[13] Portal european care să permită statelor membre să schimbe date actualizate privind permisele de export şi să furnizeze informaţii privind ieşirile ilegale. Acest portal ar fi în primul rând un punct de intrare pentru bazele de date naţionale privind obiectele furate (grupul circa).

[14] Proiectul pilot ITGC a fost finanţat între 1997 şi 2000 prin IDA ( Interchange of Data between Administrations ). Raportul său final, publicat în mai 2000, prevedea înfiinţarea unui site internet compus din două părţi: una, publică, privind informaţiile referitoare la bunuri culturale (legislaţii naţionale, formulare de circulaţie, adrese de contact etc.); alta, cu acces restrâns la administraţii şi o zonă la schimb standardizată, care ar conţine informaţii confidenţiale. Deşi Comisia a propus, în 2003, să lanseze etapa de executare a acestui proiect, procedura de aprobare a fost blocată.

[15] Convenţia privind măsurile care se vor lua pentru a interzice şi a împiedica importul, exportul şi transferul de proprietate ilegale ale bunurilor culturale, Paris, 14 noiembrie 1970.

[16] A se vedea „Rezumat al restituirilor amiabile în afara procedurilor în faţa instanţelor” în anexă.

[17] Sursă: Rapoarte naţionale privind aplicarea directivei. Aceste tabele au fost verificate de autorităţile centrale competente în domeniul aplicării Directivei 93/7/CEE. Totuşi, anumite date nu sunt confirmate de cele două state membre în cauză.Demersurile legate de o anumită restituire pot apărea în mai multe tabeluri.

[18] În 2004, două cereri din partea Italiei au fost respinse de tribunalele olandez şi, respectiv, german privind o acţiune introdusă în 2002 pentru restituirea unei panoplii greci şi privind o altă acţiune din 2001 privind 911 de piese arheologice.