[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 15.5.2009

COM(2009) 225 final

RAPORT AL COMISIEI

de analizare a sancțiunilor prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier

RAPORT AL COMISIEI

de analizare a sancțiunilor prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier (Text cu relevanță pentru SEE)

Introducere

Prezentul raport analizează sancțiunile prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2006/22/CE[1] privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a legislației sociale referitoare la activitățile de transport rutier.

Încălcările vizează două regulamente. Regulamentul (CE) nr. 561/2006[2] privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere conține norme foarte precise privind duratele maxime de conducere și perioadele minime de repaus și de pauză pentru conducătorii auto angajați în transportul profesionist. Regulamentul (CEE) nr. 3821/85[3] privind aparatura de înregistrare în transportul rutier vizează instalarea și utilizarea tahografului.

Regulamentul (CE) nr. 561/2006 impune statelor membre să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării ambelor regulamente. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficace, proporționate, disuasive și nediscriminatorii[4]. În plus, considerentul 26 din acest regulament stipulează că posibilitatea de imobilizare a vehiculului în cazul în care se constată o încălcare gravă ar trebui, de asemenea, să figureze în gama comună de măsuri pe care le pot aplica statele membre. Cu toate acestea, regulamentul nu conține nicio definiție referitoare la ceea ce se consideră a fi o încălcare gravă.

Directiva 2006/22/CE conținea inițial în anexa III o listă neexhaustivă a ceea ce se considera a fi o încălcare. Respectiva anexă III a fost recent înlocuită cu o nouă anexă la Directiva 2009/5/CE[5] a Comisiei. Noua anexă III conține orientări privind clasificarea încălcărilor celor două regulamente.

Statele membre trebuiau să informeze Comisia cu privire la normele pe care le-au stabilit pentru sancțiunile în cazul încălcării celor două regulamente[6]. La momentul întocmirii prezentului raport, 26 de state membre informaseră Comisia cu privire la normele pe care le stabiliseră. Portugalia nu și-a îndeplinit încă obligațiile și, prin urmare, este implicată într-o procedură privind încălcarea dreptului comunitar.

Tipuri de sancțiuni

În legile și reglementările naționale sunt prevăzute diferite tipuri de sancțiuni: sancțiuni financiare, imobilizarea vehiculului, interdicții de condus și pedepse cu închisoarea. Aceste sancțiuni pot fi, de asemenea, diferite pentru conducătorii auto și pentru întreprinderi.

Sancțiuni financiare

Toate statele membre prevăd sancțiuni financiare pentru încălcarea regulamentelor. Amenzile maxime variază considerabil între statele membre, de la o amendă fixă de 58,23 EUR în Malta până la 5 000 EUR și mai mult în Austria, Cipru, Germania și Irlanda. Aceasta înseamnă că într-o țară amenda maximă poate fi de câteva ori mai mare decât în altă țară.

Această discrepanță poate fi parțial explicată de diferențele socio-economice între statele membre, ceea ce face ca aceeași amendă să fie disuasivă și proporționată pentru conducătorii auto și întreprinderile dintr-o țară, dar nu neapărat și în alta. Cu toate acestea, acest raționament nu poate fi aplicat, de exemplu, sancțiunilor relativ mari din Spania sau din Ungaria.

Finlanda are o abordare unică în această privință, deoarece sancțiunea se calculează pe baza unor „amenzi zilnice”. Aceste „amenzi zilnice” țin cont, printre alți factori, de venitul zilnic și de numărul de copii ai persoanei sancționate.

Imobilizarea vehiculului

După cum s-a menționat mai sus, considerentul 26 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 se referă în mod explicit la imobilizarea vehiculului ca fiind una dintre măsurile care trebuie luate în cazul unor încălcări grave. Această măsură poate asigura, de exemplu, o perioadă suficientă de repaus pentru conducătorul auto în vederea respectării prevederilor din Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Măsura poate împiedica, de asemenea, ca întreprinderile să obțină un avantaj concurențial plătind doar o simplă amendă pentru nerespectarea regulamentului.

Cu toate acestea, numai 15 state membre au informat Comisia cu privire la faptul că în legislația lor se prevede în mod explicit posibilitatea imobilizării vehiculului (Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Germania, Danemarca, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Polonia, România, Spania, Suedia și Regatul Unit).

Alte sancțiuni

Șapte state membre prevăd pedeapsa cu închisoarea în cazul unor încălcări grave, deși unele state prevăd această sancțiune doar în cazul în care amenda nu este plătită (Austria, Cipru, Danemarca, Franța, Irlanda, Luxemburg și Regatul Unit).

Legislația din unele țări include, de asemenea, retragerea temporară a permisului de conducere al conducătorului auto (Bulgaria, Danemarca, Grecia, Italia și Regatul Unit) sau a cărții de conducător auto (Slovacia).

Câteva state membre aplică, de asemenea, sancțiuni mai mari sau mai severe în cazul unor încălcări recurente sau repetate (Austria, Bulgaria, Franța, Italia, Slovacia și Regatul Unit). Legislația austriacă, de exemplu, prevede posibilitatea pedepsei cu închisoarea în cazul în care persoana a fost deja sancționată pentru o încălcare similară.

Sancțiuni pentru întreprinderi

Articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prevede faptul că întreprinderile pot răspunde pentru încălcările comise de conducătorii lor auto, chiar dacă respectiva încălcare a fost comisă pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe. În majoritatea statelor membre (Belgia, Bulgaria, Germania, Danemarca, Estonia, Grecia, Finlanda, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovenia, Slovacia, Suedia și Regatul Unit), legislația prevede sancțiuni diferite pentru conducătorii auto și pentru întreprinderi, sancțiunile pentru cele din urmă fiind mai mari sau mai severe decât cele pentru conducătorii auto.

Articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 stipulează, de asemenea, faptul că expeditorii, societățile de expediții de marfă, operatorii din turism/turistici, furnizorii principali de transport, subcontractanții și agențiile care utilizează conducători auto trebuie să se asigure că orarele de transport convenite prin contract sunt conforme cu dispozițiile privind duratele de conducere și perioadele de repaus. Cu toate acestea, numai în câteva state membre legislația privind sancțiunile face trimitere la acești operatori din lanțul de transport (Danemarca, Estonia, Finlanda, Polonia și Suedia). Din păcate, analiza respectivelor dispoziții legislative nu arată cum sunt puse în practică sancțiunile în cauză.

Principiul extrateritorialității

Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 a introdus, de asemenea, principiul extrateritorialității. În cazul în care autoritățile de resort dintr-un stat membru constată o încălcare și nicio sancțiune nu a fost încă aplicată pentru respectiva încălcare, autoritățile de resort pot impune o sancțiune chiar dacă încălcarea a fost comisă pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe. Conform principiului nediscriminării, sancțiunea trebuie să fie la fel ca și cum încălcarea ar fi fost comisă pe teritoriul statului membru care a constatat încălcarea.

Deși principiul oferă cadrul necesar consolidării legislației sociale în domeniul transportului rutier, acesta poate avea un efect negativ secundar dacă statele membre aplică sancțiuni foarte diferite pentru aceeași încălcare. Transportatorii care au comis o încălcare ar putea prefera să plătească sancțiunea pentru respectiva încălcare într-un stat membru care aplică amenzi foarte mici decât să riște o sancțiune foarte mare într-un alt stat membru. Aceasta le-ar putea oferi un avantaj concurențial față de întreprinderile care respectă regulamentele.

SISTEMELE NAțIONALE DE SANCțIUNI

Conform informațiilor furnizate Comisiei de (către) statele membre, sistemele naționale de sancțiuni variază considerabil. Se poate face o distincție de bază între statele membre a căror legislație nu prevede nicio diferență între diversele tipuri de încălcări și statele membre a căror legislație face deosebirea între încălcări specifice și aplică diferite niveluri de sancțiuni pentru acestea.

Sistemele care nu prevăd diferențe între sancțiuni

Legislația din unele state membre prevede pur și simplu nivelul maxim și uneori minim al sancțiunilor aplicabile încălcărilor în general. Prin urmare, nu se pot analiza sancțiunile aplicabile încălcărilor grave. Unele state membre au informat Comisia doar despre aceste niveluri maxime și uneori minime (Austria, Republica Cehă, Irlanda, Luxemburg și Regatul Unit). Malta aplică o amendă fixă în valoare de 58,23 EUR pentru toate încălcările.

Sistemele care prevăd diferențe între sancțiuni

În legislația celorlalte state membre există diferențe cel puțin între unele tipuri de încălcări cărora li se aplică diferite sancțiuni. Trebuie remarcat faptul că nu toate statele membre care aplică sancțiuni diferite în funcție de tipul de încălcare au niveluri diferite de amenzi pentru încălcările de același tip.

Încălcări ale dispozițiilor privind duratele de conducere și perioadele de repaus din Regulamentul (CE) nr. 561/2006

În unele state membre care aplică un sistem diferențiat, legislația prevede o clasificare detaliată a încălcărilor privind duratele de conducere și perioadele de repaus prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Se disting două sau mai multe niveluri pentru același tip de încălcare și sunt stabilite amenzi specifice pentru fiecare nivel. De exemplu, normele stipulează o sancțiune mai mare în cazul în care durata zilnică de conducere este depășită cu două ore decât în cazul în care durata zilnică de conducere este depășită numai cu o oră.

Tabelul din anexa I a fost realizat pe baza informațiilor furnizate Comisiei. Acesta compară, pentru statele membre care prevăd sancțiuni diferențiate, amenzile aplicate în cazul încălcărilor articolelor 6-8 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, astfel cum sunt definite în noua anexă III la Directiva 2006/22/CE.

Tabelul prezintă, de asemenea, diferențele între valorile amenzilor aplicate de către diferitele state membre. În cazuri extreme, valorile maxime ale amenzilor prevăzute pentru încălcări specifice pot fi de zece ori mai mari într-o țară decât în alta. Depășirea duratei zilnice de conducere cu mai mult de două ore poate duce la aplicarea unei amenzi de până la 4 600 EUR în Spania, în timp ce în Grecia amenda maximă este de 400 EUR.

Modalitatea de stabilire a nivelurilor în diverse state membre este, de asemenea, diferită. Limitele sunt exprimate fie în minute sau ore, fie în procente. Unele state membre, precum Estonia, Franța și Slovacia, prevăd doar două niveluri diferite. Alte state membre prevăd mai multe niveluri; de exemplu, în Ungaria există cinci niveluri pentru depășirea duratei zilnice de conducere: cu 5%, între 5-10%, între 10-15%, între 15-20% sau cu mai mult de 20%.

În legislația spaniolă, de exemplu, sunt stabilite valori specifice pentru fiecare oră de depășire a duratei de conducere acumulate în două săptămâni consecutive, care este limitată prin Regulamentul (CE) nr. 561/2006 la 90 de ore: o durată de conducere mai mare de 110 ore ar duce la o sancțiune de 1 580 EUR iar o durată de conducere mai mare de 111 ore ar duce la o sancțiune de 1 620 EUR, ambele sancțiuni fiind aplicate suplimentar față de imobilizarea vehiculului.

În cazul în care există dispoziții pentru mai mult de două niveluri, creșterea sancțiunilor aplicate poate fi liniară sau progresivă. În Țările de Jos, de exemplu, sancțiunea pentru depășirea duratei săptămânale de conducere este de 110 EUR pentru fiecare oră, în timp ce în Grecia sancțiunea pentru depășirea duratei zilnice de conducere cu două ore este mai mult decât dublă față de sancțiunea pentru depășirea cu o oră.

Belgia are un sistem special de stabilire a sancțiunilor pentru depășirea duratei zilnice de conducere și a duratei neîntrerupte de conducere, care ține cont de doi parametri. În ceea ce privește durata zilnică de conducere, perioada cea mai lungă de repaus din timpul duratei zilnice de conducere determină nivelul sancțiunii. Prin urmare, depășirea duratei zilnice de conducere cu patru ore duce la o sancțiune mai mare (450 EUR) în cazul în care conducătorul auto a beneficiat de o perioadă neîntreruptă de repaus mai mică de trei ore decât în cazul în care conducătorul auto a beneficiat de o perioadă neîntreruptă de repaus de șase ore (310 EUR).

În cazul în care statele membre aplică acest tip de diferență între încălcări, se poate deduce ceea ce statele membre consideră a fi încălcări mai grave. Prin urmare, se poate concluziona faptul că normele privind încălcările duratelor de conducere și a perioadelor de repaus nu diferă de la un stat membru la altul atunci când trebuie să se decidă care încălcări sunt considerate a fi mai grave față de altele, chiar dacă se pot remarca unele diferențe minore. Drept exemplu al acestor diferențe, o încălcare care ar putea fi considerată, conform clasificării prevăzute în noua anexă III la Directiva 2006/22/CE, drept o încălcare minoră a perioadelor de pauză duce în Belgia la o sancțiune mai mică decât pentru o încălcare minoră a duratei zilnice de repaus; în Țările de Jos, aceeași sancțiune se aplică ambelor încălcări, în timp ce în Polonia este prevăzută o sancțiune mai mare.

Cu toate acestea, în general este de la sine înțeles faptul că o depășire mai mare a duratei maxime de conducere sau o respectare mai puțin strictă a perioadei minime de repaus înseamnă o încălcare mai gravă.

Diferențele se observă în principal în ceea ce privește două aspecte: niveluri diferite în funcție de sancțiuni și valorile amenzilor stabilite pentru încălcări. Așa cum s-a menționat anterior, stabilirea nivelurilor, care se bazează pe ore/minute sau procente, variază considerabil, conducând astfel la apariția unui număr diferit de niveluri. În ceea ce privește valorile sancțiunilor, diferențele sunt foarte clare, așa cum se arată în anexa I.

Încălcări ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 (regulamentul privind tahograful)

În timp ce normele privind cazurile de încălcare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sunt aproximativ aceleași în toate statele membre cu privire la ceea ce se consideră a fi încălcări mai grave, situația privind cazurile de încălcare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 este diferită.

În cazul în care dispozițiile legislative din statele membre conțin categorii diferite de încălcări, acestea diferă semnificativ de la un stat membru la altul și, de asemenea, față de clasificarea din anexa III la Directiva 2006/22/CE. Din informațiile suplimentare furnizate de statele membre, se pare că există diferențe semnificative nu doar la nivelul amenzilor aplicabile, ci și la nivelul modului în care sunt clasificate încălcările.

Tabelul din anexa II prezintă aceste diferențe de clasificare. Pentru unele încălcări considerate a fi „foarte grave” în Directiva 2006/22/CE, unele state membre au raportat cel mai mic nivel de sancțiune pentru cazurile de încălcare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85. De exemplu, acesta este cazul în care un conducător auto deține mai mult de o carte de conducător auto valabilă (încălcarea G7 din anexa III la Directiva 2006/22/CE). În această situație, Estonia, Bulgaria și Lituania aplică cel mai mic nivel de sancțiune. Alte exemple sunt cele în care mecanismul de schimbare a tahografului nu este utilizat în mod corespunzător sau în care conducătorul auto nu poate prezenta înregistrările de pe cartea de conducător auto, dacă deține una (încălcările G22 sau I4).

Pe de altă parte, majoritatea statelor membre nu aplică cel mai mic nivel de sancțiune pe care îl au pentru marea majoritate a încălcărilor considerate a fi încălcări minore în Directiva 2006/22/CE. De exemplu, pentru cazul în care un conducător auto nu deține suficientă hârtie pentru imprimarea datelor, ceea ce reprezintă o încălcare minoră în Directiva 2006/22/CE (încălcarea G5), Ungaria aplică cel mai mare nivel de amendă.

Clasificarea este similară în majoritatea statelor membre doar pentru încălcările care implică fraudarea tahografului (încălcările J1-J3) și pentru cazurile în care întreprinderile nu țin evidența foilor de înregistrare (încălcările G6 și G10), ceea ce determină aplicarea celui mai mare nivel de sancțiuni pentru aceste încălcări foarte grave.

Similar Regulamentului (CE) nr. 561/2006, valorile amenzilor aplicate diferă considerabil pentru încălcările Regulamentului (CEE) nr. 3821/85, inclusiv pentru amenzile maxime aplicate. Manipularea tahografului, de exemplu, se sancționează cu o amendă de până la 586 EUR în Lituania și cu o amendă de până la 2 460 EUR în Polonia, deși în ambele cazuri a fost aplicată amenda maximă. În alte țări, amenda poate fi chiar mai mare: în Spania, amenda pentru astfel de încălcări este de 4 601 EUR, în Italia ajunge până la 6 232 EUR, iar în Franța până la 30 000 EUR (existând posibilitatea ca, în plus, încălcarea să implice pedeapsa cu închisoarea până la un an).

Prin urmare, se poate concluziona faptul că, pentru cazurile de încălcare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85, nu numai valoarea amenzii aplicate pentru încălcări grave variază semnificativ între statele membre, ci și clasificarea, adică definiția a ceea ce se consideră a fi o încălcare gravă.

CONCLUZII

Normele privind sancțiunile aplicabile încălcărilor grave ale legislației sociale variază considerabil între statele membre în ceea ce privește tipurile de sancțiuni, nivelul amenzilor și clasificarea încălcărilor.

Deși toate statele membre utilizează amenzi drept sancțiuni, nu toate prevăd, de exemplu, imobilizarea vehiculului sau pedeapsa cu închisoarea. În unele state membre, este posibilă retragerea permisului de conducere al unui conducător auto sau a cărții de conducător auto.

Analizând modul în care statele membre clasifică diferitele tipuri sau niveluri de încălcări, se constată că situația devine și mai complexă. Valorile amenzilor variază semnificativ între statele membre, în cazuri extreme raportul fiind chiar și de 1 la 10. Aceste diferențe pot fi justificate numai parțial de diferențele socio-economice care fac ca aceeași amendă să fie proporționată și disuasivă într-o țară, dar nu neapărat și în alta.

În timp ce pentru încălcarea duratelor de conducere și a perioadelor de repaus este destul de clar care încălcări sunt considerate a fi mai grave decât altele, clasificarea încălcărilor variază considerabil între statele membre în ceea ce privește cazurile de încălcare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85. Unele încălcări care sunt considerate a fi încălcări grave într-o țară pot să nu fie considerate în același fel în altă țară.

În plus, sancțiunile aplicate pentru încălcarea normelor Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 nu corespund în multe state membre cu orientările Comisiei privind clasificarea încălcărilor incluse în Directiva 2009/5CE a Comisiei de modificare a anexei III la Directiva 2006/22/CE.

Prin urmare, pentru conducătorii auto și pentru întreprinderile angajate în transportul internațional, este foarte dificil să primească un mesaj clar privind gravitatea unor posibile încălcări atunci când nu respectă anumite prevederi din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, deoarece sancțiunile pe care le riscă în diferitele state membre sunt contradictorii.

Comisia consideră că această situație rezultată în urma deciziilor legislatorilor este nesatisfăcătoare în ceea ce privește egalitatea condițiilor pentru conducătorii auto și pentru întreprinderi. Noua anexă la Directiva 2006/22/CE, introdusă prin Directiva 2009/5/CE a Comisiei, stabilește baza unei interpretări comune a ceea ce constituie sau nu o încălcare gravă. Statele membre sunt încurajate să ia măsurile necesare pentru a asigura o aplicare mai uniformă a normelor sociale din domeniul transportului rutier și, astfel, a îmbunătăți respectarea normelor sociale din domeniul în cauză.

Comisia va continua să lucreze la acest aspect, în special prin sprijinirea dialogului între statele membre privind interpretarea și aplicarea la nivel național a normelor sociale în domeniul transportului rutier cu ajutorul comitetului prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și luând în considerare limitările competențelor pe care statele membre și legislatorii au hotărât să le acorde Comisiei.

ANEXA I

Prezentare generală a amenzilor aplicate pentru încălcarea articolelor 6-9 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 din statele membre care prevăd în legislația lor amenzi diferite în funcție de nivelurile încălcărilor

Încălcare gravă |

Încălcare minoră |

ANEXA III

Prezentare generală a actelor legislative din statele membre

STAT MEMBRU | ACTE LEGISLATIVE |

Austria | 57. Bundesgesetz, mit dem das Kraftfahrgesetz 1967 geändert wird (28. KFG Novelle) |

Belgia | Arrêté royal du 27 Avril 2007, Moniteur Belge du 7 Mai 2007 |

Bulgaria | Capitolul 8 din Legea privind transportul rutier |

Cipru | Legea privind monitorizarea orelor de conducere și de repaus ale conducătorilor auto care conduc anumite vehicule [Legea 86(I)/2007] |

Republica Cehă | Articolul 35 din Legea nr. 111/1994 din repertoriul legislativ. privind transportul rutier, modificată, și Legea nr. 200/1990 Coll. privind infracțiunile, modificată |

Germania | Fahrpersonalgesetz (modificat la 6.7.2007) |

Danemarca | Ordin conținând dispozițiile privind duratele de conducere și de repaus în transportul rutier BEK nr. 328 din 28.3.2007, Legea consolidată nr. 1100 din 8.11.2006 |

Estonia | Modificări la Legea privind transportul rutier adoptată de Parlamentul estonian la 20 septembrie 2007 |

Grecia | Legea 3446/2006 privind organizarea și funcționarea autorităților de control al traficului rutier – reforme privind transportul pasagerilor și alte dispoziții (Monitorul oficial 49/A) |

Spania | Hotărârea din 19 aprilie 2007 (BOE din 10.5.2007) și Ley 16/1987 de 30 de Julio, de ordenacion de los transportes terrestres |

Finlanda | Legea privind traficul rutier și legea privind vehiculele |

Franța | Contraventions: Article R48-0 du code de procédure pénale et le décret n° 86/1130 du 17 octobre modifié Délits: Ordonnance 58/1310 du 23 décembre 1958 modifié |

Ungaria | Articolul 20 alineatul (1) din Legea nr. 1/1988 modificată și articolul 1 din Decretul guvernamental 557/2007 (III.31) |

Irlanda | Regulamentele Comunităților Europene din 2008 (S.I. nr. 62 din 2008) privind transportul rutier și condițiile de lucru și siguranța rutieră |

Italia | Codul rutier și Legea 286/2006 din 29.11.2006 |

Lituania | Articolele 142 și 1424 din Codul lituanian privind încălcările administrative |

Luxemburg | Règlement grand-ducal du 23 mars 2007 |

Letonia | Codul infracțiunilor administrative |

Malta | Regulamentele (65.19) privind vehiculele cu motor (transportul rutier de bunuri) |

Țările de Jos | Normele de politică în vederea impunerii de amenzi în temeiul Legii privind orele de lucru și al Decretului privind orele de lucru (pentru angajații din sectorul rutier) (transport rutier) |

Polonia | Legea privind transportul rutier din 6 septembrie 2001 Legea din 29 iulie 2005 privind sistemul de tahograf digital |

Portugalia | Neadoptată încă |

România | Ordonanța de guvern nr. 27/2007 |

Slovenia | Legea cu privire la perioadele de lucru și de repaus obligatoriu pentru persoanele care efectuează activități mobile de transport rutier și cu privire la aparatura de înregistrare în transportul rutier |

Slovacia | Legea privind perioada de lucru în domeniul transporturilor |

Suedia | Ordonanța 865/2004 privind perioadele de conducere și de repaus și tahografele etc. |

Regatul Unit | Partea VI din Legea privind transportul rutier din 1968 (modificată) |

[1] Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier, JO L 102, 11.4.2006, p. 35

[2] Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, JO L 102, 11.4.2006, p. 1.

[3] Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

[4] Articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

[5] Directiva 2009/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2009 de modificare a Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier, JO L 29, 31.01.2009, p. 45.

[6] În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

[7] Conform Directivei 2009/5/CE a Comisiei de modificare a Directivei 2006/22/CE; IFG = încălcare foarte gravă, IG = încălcare gravă, IM = încălcare minoră

[8] Ungaria: deoarece clasificarea este bazată pe procentaje, categoriile nu corespund întocmai clasificării armonizate.

[9] Slovenia: amenzi prevăzute pentru conducătorii auto.

[10] Conform Directivei 2009/5/CE a Comisiei de modificare a Directivei 2006/22/CE; IFG = încălcare foarte gravă, IG = încălcare gravă, IM = încălcare minoră