29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/37

—

este de acord cu necesitatea structurării procesul decizional în cadrul PCP, printre altele încredințând statelor membre, regiunilor și sectorului însuși posibilitatea de a reglementa și/sau gestiona unele din activitățile de pescuit în cadrul normelor comunitare;

—

recomandă să se examineze în profunzime introducerea drepturilor de pescuit transferabile, cu garanțiile corespunzătoare, ținând seama de faptul că cotele individuale alocate pot constitui o temă de reflecție, însă cotele individuale transferabile sunt periculoase pentru echilibrul sectorului;

—

este de acord cu stabilirea unui regim diferențiat pentru gestionarea pescuitului la scară redusă și a exploatării fructelor de mare, cu menținerea accesului acestor activități la fonduri publice, precum și cu facilitarea adoptării la nivel regional a deciziilor specifice de gestionare a acestei flote; ar trebui ca pescuitul la scară redusă să nu fie condiționat de lungimea navei, ci să se țină seama și de alți parametri;

—

propune să se stabilească pentru fiecare zonă de pescuit care este sistemul de gestionare halieutică care corespunde cel mai bine zonei de pescuit respective, speciilor vizate și tipului de flotă și solicită examinarea aprofundată a unui sistem de gestionare a cotelor bazat pe captură;

—

recomandă să se reglementeze accesul la ajutoarele publice într-un mod asemănător celui al reformei politicii agricole comune (PAC), introducându-se conceptul de condiționalitate;

—

consideră că UE trebuie să faciliteze dezvoltarea competitivă a sectorului acvaculturii printr-o foaie de parcurs pentru anul 2010 care să identifice limitările creșterii acvaculturii europene pentru fiecare regiune în parte, promovarea pisciculturii ecologice și susținerea Platformei europene de tehnologii și inovare în acvacultură (EATIP) și subliniază importanța planificării maritime, a programelor de ameliorare a sănătății animalelor, a normelor de etichetare și a procedurilor de simplificare administrativă în acest sector.

Raportor

dl Ramón Luis VALCÁRCEL SISO (ES-PPE), președintele Comunității Autonome a Regiunii Murcia

1.

consideră că viziunea Comisiei privind pescuitul european până în 2020 este realizabilă și dorește să contribuie pe deplin la dezbaterea privind reformele necesare realizării acestei viziuni, astfel încât exercitarea acestei profesii să se confrunte cu cât mai puține obstacole și să se evite pe cât posibil denaturarea pieței. Revizuirea și reformarea politicii comune în domeniul pescuitului oferă nu numai șansa remedierii deficiențelor trecutului, ci și încredere și garanții pentru viitor. Prin angajarea deplină a comunităților de pescari, rezervele halieutice vor fi gestionate mai eficient, flotele vor fi mai bine adaptate la resurse, ieșirile pe mare vor fi mai bine reglementate, iar rentabilitatea economică va asigura longevitatea acestui sector;

2.

consideră că pescuitul reprezintă un mijloc de existență în multe regiuni ale Europei, precum și o sursă de aprovizionare pentru o industrie prelucrătoare extrem de dependentă. În ciuda vechimii sale și a reformelor la care a fost supusă, politica comună în domeniul pescuitului (PCP) nu a reușit să rezolve problemele tot mai grave din acest sector, care se confruntă cu un ansamblu de provocări considerabile: existența pescuitului excesiv, neadecvarea capacităților de pescuit la resursele disponibile și la obiectivul de durabilitate socială, de mediu și economică, necesitatea unei transformări din punct de vedere energetic a navelor, situația fragilă în care se află numeroase resurse halieutice și nivelurile ridicate ale subvențiilor, care au dus la fragilizarea situației economice. În plus, acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului cu țările în curs de dezvoltare amenință, în multe cazuri, siguranța alimentară a acestora din urmă, contribuind la pescuitul excesiv și împiedicând dezvoltarea industriei locale a pescuitului;

3.

crede că noua PCP trebuie să genereze o abordare mai cuprinzătoare, în concordanță cu politicile maritime și de protecție a mediului, prin intermediul unor noi instrumente, care să rezolve corespunzător problema supracapacității flotelor prin soluții cu cost redus. În acest scop, este necesară edificarea unui cadru politic care să includă un sistem decizional pe termen mediu și lung, cu descentralizarea anumitor aspecte și cu obiective precise. De asemenea, este necesară îmbunătățirea guvernanței sectorului, definirea unor mecanisme de monitorizare care să garanteze mai bine respectarea reglementărilor, precum și promovarea unui sector mai responsabil și mai angajat în gestionarea și punerea în aplicare a măsurilor PCP;

4.

consideră că acvacultura are potențialul de a furniza produse sănătoase, sigure, durabile, de calitate și care respectă întru totul mediul; aceasta reprezintă un element de stabilizare a locurilor de muncă în regiunile care depind mai mult sau mai puțin de pescuit. UE a lansat inițiative de promovare a acestei activități sub forma unor instrumente financiare de tip structural (IFOP, FEP), precum și de dezvoltare și punere în aplicare a unor strategii pentru dezvoltarea sa durabilă. Cu toate că s-au realizat numeroase progrese, creșterea acvaculturii în UE este net inferioară mediei mondiale și apar în prezent provocări care privesc integrarea acvaculturii în politicile maritime și de mediu – ceea ce orientează acvacultura către utilizarea metodelor ecologice în cadrul unei politici durabile în domeniul pescuitului, promovarea competitivității, gestionarea integrată a zonelor de coastă, îmbunătățirea guvernanței și întărirea garanțiilor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, așa cum s-a reușit în cazul altor producții animaliere, în contextul unei stricte protecții a consumatorilor;

5.

crede că sporirea populației mondiale, viitoarele extinderi ale UE, poluarea apelor maritime și a celor interioare și repercusiunile acesteia asupra ecosistemelor de coastă, precum și schimbările climatice sunt aspecte care trebuie să se regăsească în PCP, în perspectiva pe termen mediu a acesteia, întrucât acestea reprezintă o schimbare a tendințelor în gestionarea producțiilor piscicole și de acvacultură;

6.

salută inițiativa promptă a Comisiei de a prezenta Cartea verde privind reforma PCP [COM(2009) 163 final], lansând astfel procesul de consultare, precum și autocritica pe care aceasta o realizează în legătură cu eșecul PCP în ceea ce privește anumite aspecte, propunerile sale de îmbunătățire a actualei PCP, până în 2012, și reflecțiile pe marginea noii PCP, începând din 2013;

7.

admite existența unei neadecvări a capacității, mai accentuată în anumite sectoare, și sprijină punerea în practică a unor mecanisme care să permită adaptarea capacității flotelor de pescuit europene la dimensiunile resurselor exploatabile și la o abordare socioeconomică mai durabilă; aceste mecanisme vor trebui să optimizeze utilizarea fondurilor publice, element considerat indispensabil pentru ca PCP să se poată dezvolta pe deplin în alte aspecte;

8.

subliniază rolul esențial al autorităților locale și regionale, ca o condiție a succesului PCP; propune în special consolidarea rolului consiliilor consultative regionale (CCR);

9.

semnalează că, pentru integrarea efectivă a PCP în politica maritimă integrată (PMI) a UE, este necesar ca autoritățile locale și regionale din domeniul pescuitului să fie dispuse să se angajeze în aceste aspecte și să contribuie în mod eficient;

10.

susține promovarea unei cooperări mai strânse între serviciile de pază costiere ale statelor membre, precum și elaborarea de măsuri care să permită crearea unui sistem de control mai integrat;

11.

recomandă să se examineze în profunzime avantajele și dezavantajele instaurării drepturilor de pescuit transferabile, cu garanțiile corespunzătoare, fie la nivel de drept de pescuit colectiv, fie la cel individual;

12.

admite necesitatea ca orice măsuri și angajamente viitoare adoptate în cadrul PCP, în vederea remedierii sau atenuării efectelor economice și sociale ale reducerilor posibilităților de pescuit, să fie compatibile cu durabilitatea ecologică pe termen lung;

13.

solicită ca zonele protejate existente să fie menținute și chiar extinse;

14.

consideră necesar să se structureze procesul decizional în cadrul PCP, recurgându-se în anumite cazuri la procedura de comitologie, și încredințând statelor membre, regiunilor și sectorului însuși posibilitatea de a reglementa și/sau gestiona unele din activitățile de pescuit în cadrul normelor comunitare; solicită, în consecință, un mod de gestionare bazat pe coaste maritime, pe zone de estuar și pe zone piscicole (abordare ecosistemică);

15.

sprijină propunerea Comisiei ca sectorul să își asume o mai mare responsabilitate în aplicarea PCP. Accesul la resursele halieutice trebuie rezervat exclusiv pescarilor care își asumă în mod corespunzător responsabilitățile, fără a pierde din vedere faptul că aceste resurse aparțin domeniului public și costurile de gestionare a acestora sunt suportate, în cea mai mare parte, de contribuabili;

16.

sprijină crearea unei culturi a monitorizării; trebuie restrâns accesul la fondurile comunitare al statelor membre care nu își îndeplinesc responsabilitățile în materie de control și conservare;

17.

susține implementarea de sisteme de colectare de date în timp real, care să ofere informații tehnice și actualizate asupra capturilor;

18.

solicită Comisiei ca reforma PCP să ia în considerare necesitățile specifice ale regiunilor ultraperiferice (RUP), legate de condițiile structurale și socioeconomice ale acestora, în concordanță cu strategia europeană pentru regiunile ultraperiferice;

19.

încurajează Comisia să își asume un rol de lider mondial în ceea ce privește elaborarea unor sisteme de adaptare a politicilor privind pescuitul și zonele maritime de coastă la schimbările climatice;

20.

este de acord cu inițiativa privind stabilirea unui regim diferențiat pentru gestionarea pescuitului la scară redusă și a exploatării fructelor de mare, activități care fac parte din identitatea culturală a numeroase regiuni europene și, în același timp, oferă un loc de muncă unui număr mare de lucrători care fac parte din microîntreprinderi. Salută propunerea de menținere a accesului acestor activități la fonduri publice;

21.

sprijină pe deplin intenția Comisiei de a facilita, printr-o abordare ecosistemică, posibilitatea adoptării deciziilor specifice de gestionare ale acestei flote la nivel regional, cu condiția respectării normelor și principiilor comunitare globale;

22.

consideră că implicarea comunităților în structuri locale de parteneriat este esențială pentru a optimiza contribuția locală la stabilirea potențialului și a dezavantajelor proprii unei anumite zone, precum și pentru a garanta că rezultatele corespund situației locale;

23.

recomandă să se reflecteze asupra conceptului de pescuit la scară redusă, care să nu fie condiționat de lungimea navei, ci să se țină seama și de alți parametri, cum ar fi legătura economică și socială a acestei activități cu localitățile, durata ieșirii pe mare, tipul de capturi, includerea sau nu într-un anumit plan de pescuit etc.;

24.

consideră că costurile de întreținere a cutiilor albastre sunt prea ridicate pentru navele mici care desfășoară activități de pescuit la scară redusă în apele costiere; prin urmare, Comisia ar trebui să prevadă utilizarea unor sisteme alternative, mai puțin costisitoare;

25.

subliniază că acest tip de flotă neindustrială este afectată în mod direct de denaturările provocate de piața globalizată. În acest sens, UE ar trebui să analizeze din nou posibilitatea de a permite acordarea de ajutoare construirii de noi nave, în cadrul programelor de ajustare și ținând seama de intensificarea eforturilor pentru progres tehnologic, pentru a dispune de o flotă competitivă, adaptată la posibilitățile de pescuit de care dispune fiecare navă și sigură pentru pescari, în condițiile de acces dificil la locurile de pescuit. De asemenea, ar fi foarte interesant să se stabilească, la nivelul etichetelor, o diferențiere obligatorie a produselor furnizate de această flotă, indicându-se originea produselor într-un mod ușor de înțeles de către consumatori;

26.

solicită Comisiei să promoveze o formare corespunzătoare pentru lucrătorii maritimi, prin care aceștia să dobândească cunoștințe legate de management, aspecte maritime, mediu, bune practici de igienă; astfel, se pot menține aceste resurse umane în zonele dependente de pescuit și, în același timp, se poate obține o diversificare către alte domenii de interes social civil, cum ar fi lupta împotriva poluării maritime sau acordarea de ajutor pe mare;

27.

solicită Comisiei să promoveze o inițiativă integrată pentru dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii în regiunile insulare și periferice dependente de pescuitul costier la scară redusă;

28.

împărtășește obiectivul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă, în cadrul căruia statele membre au acceptat conceptul de randament maxim durabil, ca obiectiv care trebuie îndeplinit până în 2015. Acest obiectiv trebuie să fie un principiu călăuzitor de bază al PCP. De asemenea, salută politica de încetare a aruncării capturilor înapoi în mare; propune să se evalueze efectele pe care le are asupra ecosistemului pescuitul industrial utilizat pentru alimentarea peștilor de crescătorie;

29.

propune delegarea atribuțiilor către satele membre în ceea ce privește îmbunătățirea reglementării accesului flotelor la zonele care se cer în mod deosebit conservate, în vederea recuperării și menținerii gradului de conservare a zonelor la un nivel acceptabil;

30.

solicită examinarea aprofundată a unui sistem de gestionare a cotelor bazat pe captură, care să se sprijine pe documentația verificabilă a pescarilor;

31.

salută cu entuziasm inițiativa Comisiei de a propune o schimbare a sistemului de gestionare a activităților de pescuit, prin limitarea zilelor în care un vas poate ieși la pescuit sau prin utilizarea sistemului actual pentru activitățile de pescuit destinate unei singure specii;

32.

propune să se stabilească pentru fiecare zonă de pescuit care este sistemul de gestionare halieutică care corespunde cel mai bine zonei de pescuit respective, speciilor vizate și tipului de flotă. Unitatea de gestionare trebuie să fie zona de pescuit și ansamblul speciilor exploatate în zona respectivă, cu excepția cazurilor când acestea sunt de tip migrator;

33.

reamintește faptul că, pentru a rezolva anumite probleme, este necesară instaurarea unui sistem de stimulente pentru pescarii individuali și pentru asociații (cogestionare), care să încurajeze practicarea unui pescuit responsabil;

34.

propune crearea unui „certificat de excelență în domeniul pescuitului”, auditat de o întreprindere externă și care, ca și în cazul politicii maritime, să permită garantarea faptului că activitățile de pescuit se desfășoară potrivit unor norme care să respecte în mod strict legislația;

35.

consideră necesară punerea în aplicare a unui sistem omogen de monitorizare și control ale activității de pescuit, prin stabilirea de modele care să respecte standardele ISO, cum ar fi ISO 17020;

36.

propune ca activitățile de pescuit sportiv și recreativ să fie luate în considerare, ca aspecte tot mai importante, la gestionarea activităților de pescuit. Diversificarea activităților de pescuit către „turismul de pescuit” trebuie să fie o posibilitate lucrativă pentru pescarii care dețin diplomă de căpitan de vas compatibil cu aceste activități și, totodată, un mijloc de ocupare a forței de muncă și de reducere a activităților de pescuit;

37.

semnalează că aplicarea principiului stabilității relative poate să fi dus, de multe ori, la sporirea capturilor totale admisibile (TAC) peste pragul recomandat de experți, la sporirea numărului de capturi aruncate înapoi în mare și la scăderea posibilității de a utiliza în mod rațional resursele halieutice;

38.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia principiului stabilității relative nu garantează utilizarea drepturilor de pescuit în modul cel mai eficace și cel mai eficient posibil. Există o discrepanță între cotele alocate statelor membre și necesitățile și utilizarea reală a acestor cote de către flotele naționale. Prin urmare, propune revizuirea principiului stabilității relative și stabilirea necesităților flotelor naționale, în funcție de drepturile de pescuit disponibile;

39.

consideră că, în materie de drepturi de pescuit transferabile, cotele individuale alocate pot constitui o temă de reflecție, dar că, dimpotrivă, cotele individuale transferabile sunt periculoase pentru echilibrul sectorului. Acestea au ca efect principal concentrarea capacității de captură în mâinile câtorva mari întreprinderi și grăbirea dispariției pescarilor independenți. În plus, ar fi paradoxal să se lucreze la un regim diferențiat pentru gestionarea flotelor de pescuit la scară redusă și, în același timp, să se lase drepturile de pescuit doar pe seama regulilor pieței;

40.

sprijină inițiativa de a menține restricțiile privind posibilitatea de a pescui în interiorul unui perimetru de 12 mile marine;

41.

este de acord cu ideea de a garanta că toate produsele pescărești care intră pe piața comunitară, inclusiv importurile, provin din zone de pescuit gestionate în mod durabil, pentru a asigura, în acest fel, condiții egale pe piața UE; propune să se realizeze o evaluare preliminară a impactului asupra mediului, înainte de a se acorda licența de pescuit;

42.

recomandă să se promoveze inițiative care să garanteze originea produselor pescărești prin efectuarea, în cazul produselor proaspete, a unei ambalări care să permită trasabilitatea acestora;

43.

consideră că trebuie stimulate certificatele de excelență pescărească, în ceea ce privește extragerea și comercializarea, ca garanție pentru consumator a faptului că resursele sunt respectate în mod strict;

44.

admite necesitatea de a consolida atribuțiile organizațiilor de producători în cadrul gestionării activităților de pescuit;

45.

afirmă necesitatea promovării unei formări continue și a determinării nevoilor în materie de formare în cadrul organizațiilor de producători, ca element-cheie pentru îmbunătățirea piețelor de produse pescărești;

46.

împărtășește opinia Comisiei privind necesitatea punerii în aplicare a politicii maritime integrate, ca instrument-cheie pentru a aborda aspectele maritime care afectează considerabil alte politici sectoriale, în special PCP, întotdeauna din perspectiva dezvoltării durabile a regiunilor de coastă și acordând o atenție specială unui viitor durabil al pescuitului și adaptării la schimbările climatice;

47.

consideră că, în conformitate cu principiul coeziunii teritoriale, supraviețuirea comunităților din zonele de coastă va depinde în viitor de diversificare și de instituirea unui baze economice durabile, care să ofere o gamă largă de posibilități, în măsură să rețină talentele din rândul generațiilor viitoare, în loc să le oblige să migreze către orașe și localități mai mari, în căutarea unei vieți de mai bună calitate;

48.

recomandă ca sectorul pescuitului să poată participa, în cadrul politicii maritime integrate, la inițierea și dezvoltarea altor activități, care ar putea fi complementare pescuitului, cum ar fi turismul de pescuit (spre exemplu pescuitul sportiv sau observarea balenelor), combaterea poluării, salvarea pe mare sau acțiuni de curățare a fundului mării;

49.

solicită Comisiei să elaboreze, în colaborare cu statele membre și cu regiunile, sisteme de informare geografică (SIG), care să permită structurarea diverselor utilizări ale coastelor;

50.

consideră, în special, că parteneriatele locale din zonele de coastă încheiate de autoritățile locale și de părțile interesate din domeniu pot juca un rol esențial în eforturile de a asigura eficiența gestionării integrate a zonelor de coastă și derularea acesteia de jos în sus;

51.

solicită Comisiei să promoveze instaurarea sistemului de diplome de căpitan de vas de pescuit polivalente, valabile pe teritoriul comunitar, care să permită diversificarea activităților de pescuit și care să fie compatibile cu alte activități profesionale;

52.

salută inițiativele menite să intensifice comunicarea între oamenii de știință, responsabilii cu elaborarea politicilor și grupurile interesate, în special Comitetul consultativ pentru pescuit și agricultură (CCPA) și consiliile consultative regionale (CCR);

53.

subliniază faptul că procesele decizionale trebuie întemeiate pe date și cunoștințe solide și fiabile; își manifestă acordul față de măsurile întreprinse de Comisie în acest sens;

54.

recomandă crearea unui cluster privind activitatea de pescuit bazat pe cunoaștere, care să permită crearea unei structuri dinamice, transparente și publice și care să servească, în același timp, drept portal de difuzare a cunoștințelor privind zonele de pescuit din UE;

55.

admite faptul că politica structurală a generat efecte nedorite în sectorul pescuitului și că, în unele cazuri, a contribuit la agravarea problemelor structurale în loc să le rezolve. De asemenea, admite faptul că reforma trebuie să se ocupe de soluționarea deficiențelor structurale din sector, stabilind, în același timp, garanții pentru evitarea efectelor nedorite sau contrarii celor ale PCP;

56.

recomandă să se reglementeze accesul la ajutoarele publice într-un mod asemănător celui al reformei PAC, introducându-se conceptul de condiționalitate. În acest sens, este necesară îndeplinirea obiectivelor stabilite prin condiționalitate pentru a primi ajutoarele financiare, stabilindu-se, în același timp, penalizările și recuperarea ajutoarelor;

57.

propune introducerea unor tehnici de pescuit mai selective și care să respecte mediul. Cu toate acestea, acțiunile întreprinse pentru a face față acestor probleme trebuie să ia în considerare specificitățile regionale;

58.

consideră că principalul obiectiv al dimensiunii externe a PCP trebuie să fie stabilirea de relații economice și de cooperare cu țările terțe, care să aibă la bază nediscriminarea și beneficiul reciproc, pe baza exercitării durabile și responsabile a activității de pescuit;

59.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia menținerea la nivel internațional a prezenței flotei comunitare nu mai are aceeași importanță ca înainte;

60.

felicită Comisia în legătură cu înlocuirea principiului „plătiți, pescuiți, plecați” cu cel corespunzător acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului (AAP), bazat pe o abordare mai cuprinzătoare, care stimulează cooperarea, guvernanța și securitatea juridică a investițiilor comunitare în exterior. Acordurile de pescuit cu țările extracomunitare trebuie menținute, ca instrument care să călăuzească adaptarea sectorului pescuitului și care să includă acvacultura, investițiile și cooperarea, ca instrumente de dezvoltare;

61.

salută propunerea de a se analiza posibilitatea introducerii unor forme regionale de cooperare, dat fiind că, în prezent, integrarea regiunilor este promovată ca instrument de dezvoltare;

62.

subliniază calitatea deosebită a organizațiilor regionale de gestionare a resurselor piscicole (OROP), ca instrument de guvernanță a sectorului, și solicită o mai bună reprezentare și o pondere crescută a UE în cadrul procesului decizional din cadrul acestora, astfel încât să fie îndeplinite criteriile stabilite în materie de populație și număr de țări membre ale UE;

63.

consideră necesară adoptarea de acorduri internaționale pentru gestionarea și controlul pescuitului în Marea Mediterană, în Marea Baltică și în alte mări la care au deschidere și alte state, nu doar statele membre ale UE, care să permită o exploatare echilibrată a resurselor, în cadrul unui ecosistem de o înaltă biodiversitate și de o fragilitate evidentă;

64.

sprijină luarea de măsuri pentru instaurarea unui sistem de control mai integrat, care să includă sistemele de control și monitorizare, în special în zona Mării Mediterane. În acest sens, solicită Comisiei să lanseze un prim proiect-pilot în această zonă, care ar putea fi extins ulterior la întreaga Europă;

65.

solicită o mai bună cooperare între pazele de coastă ale statelor membre și cele ale statelor extracomunitare riverane;

66.

întâmpină cu satisfacție comunicarea „Construirea unui viitor durabil pentru acvacultură”, [COM(2009) 162 final], care dă un nou avânt „Strategiei pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene” [COM(2002) 511 final], ce va permite abordarea provocărilor pe care le ridică orientarea considerabilului avânt pe care l-ar putea lua această activitate, în special în ceea ce privește durabilitatea de mediu a producției, calitatea și siguranța produselor respective;

67.

consideră că acvacultura comunitară contribuie la aprovizionarea pieței comunitare a produselor pescărești, tot mai deficitară, din cauza reducerii aportului pescuitului extractiv și a creșterii cererii;

68.

este conștient de importanța socioeconomică a acvaculturii în anumite regiuni, aceasta generând în jur de 65 000 de locuri de muncă și o cifră de afaceri de peste 3 000 milioane de euro;

69.

este de acord cu promovarea în continuare a acvaculturii și salută inițiativele Comisiei, Consiliului și Parlamentului European pentru încurajarea creșterii în acest sector prin intermediul PCP;

70.

împărtășește opinia Comisiei privind limitările care împiedică acvacultura europeană să se dezvolte în continuare, și anume: accesul la spațiul necesar pentru dezvoltare, dificultatea de a obține autorizări, fragmentarea sectorului, care este încă slab organizat, și numeroasele restricții în calea accesului la capital, împreună cu normele comunitare stricte care presupun o restrângere a capacității competitive față de producătorii asiatici sau sud-americani;

71.

salută eforturile financiare ale UE realizate prin intermediul politicii sale structurale pentru stimularea dezvoltării durabile a acvaculturii și propune să se definească un „principiu al condiționalității” pentru sectorul pescuitului, stabilind criterii specifice în ceea ce privește protecția mediului, siguranța alimentară, bunăstarea animală etc. În cazul nerespectării acestor condiții, accesul la ajutoarele publice va fi limitat și/sau interzis;

72.

este de acord cu ideea potrivit căreia UE trebuie să stabilească o serie de măsuri pentru dezvoltarea competitivă a sectorului, prin care să se facă față cererii crescânde de pește și care nu va putea fi rezolvată prin populațiile de pești sălbatici;

73.

împărtășește ideea ca UE să se afle în fruntea „revoluției albastre”, atât în producția de pește, cât și în tehnologie și inovare, instaurând, în același timp, la nivel european, organisme de certificare care să garanteze „excelența producției de acvacultură în UE”; împărtășește ideea potrivit căreia UE ar trebui să ocupe un loc de frunte în dezvoltarea metodelor ecologice pentru piscicultură și să sprijine acvacultura numai în locurile în care poate fi practicată în mod durabil din punct de vedere ecologic, astfel încât să se asigure că mediul marin va fi conservat pentru generațiile viitoare;

74.

salută inițiativa Comisiei de a stabili un cadru corespunzător de politici și măsuri pentru dezvoltarea acvaculturii, care să ducă la eliminarea obstacolelor la nivel de legislație națională – în special în ceea ce privește introducerea acesteia în zonele costiere, pe picior de egalitate cu alte activități, și acordarea autorizațiilor – și care să netezească drumul pentru progresul în acest sector strategic;

75.

solicită Comisiei ca, împreună cu statele membre, să redacteze o foaie de parcurs pentru anul 2010, care să identifice limitările în calea creșterii acvaculturii europene, să le specifice pentru fiecare regiune în parte, promovând elaborarea de rapoarte tehnice în cadrul PMI, crearea unor spații de dezvoltare a acvaculturii și a infrastructurilor portuare necesare;

76.

solicită să se faciliteze accesul la polițe de asigurări care să echilibreze și să nu submineze economiile acestor producători, de multe ori fragile;

77.

consideră oportună crearea Platformei europene de tehnologii și inovare în acvacultură (în engleză EATIP), care va permite acvaculturii europene să își mențină locul de frunte la nivel mondial și va dota sectorul cu linii strategice pentru cercetare și dezvoltare, promovând găsirea unor metode de pescuit durabil și acvacultură durabilă;

78.

solicită înființarea Platformei europene de tehnologii și inovare în acvacultură, ca un forum pentru promovarea cercetării și dezvoltării, cu scopul de a defini metode de pescuit durabil și acvacultură durabilă, și structurarea acestei platforme ca rețea de platforme naționale unice în acvacultură, pescuit și oceanografie, care să canalizeze de jos în sus preocupările în materie de cercetare-dezvoltare și să răspândească de sus în jos inovările și noile tehnologii;

79.

subliniază importanța planificării maritime în ceea ce privește furnizarea de spații și orientări pentru amplasarea acestei activități economice. O planificare corespunzătoare a spațiilor permite programarea creșterii acvaculturii, identificarea potențialului de producție, evitarea conflictelor cu alți utilizatori ai zonelor de coastă sau continentale, precum și promovarea sinergiilor dintre activități și mediile corespunzătoare în zonele cele mai dependente de acest tip de activități, din punct de vedere al durabilității de mediu, sociale, economice și de piață;

80.

sprijină crearea și impunerea de norme de calitate și etichetare informativă în spațiul european, precum și cooperarea internațională în materie de etichetare și de certificare;

81.

admite necesitatea de extindere a dimensiunii internaționale a acvaculturii europene, precum și de așezare a bazelor pentru planurile de control al bolilor, care să permită obținerea unor producții zootehnice sigure;

82.

solicită un sprijin financiar care să fie la înălțimea provocărilor pe care ridică acvacultura comunitară și a așteptărilor pe care aceasta le suscită;

83.

solicită cu insistență să se analizeze situația cursurilor de formare în domeniul nautic, al acvaculturii și al pescuitului și să se evalueze necesitățile pe termen mediu. În acest sens, solicită elaborarea unei foi de parcurs pentru statele membre, într-un cadru european al liberei circulații a profesioniștilor, care să permită creșterea calificărilor în sector și o cultură europeană în favoarea acvaculturii;

84.

își exprimă acordul cu UE în ceea ce privește necesitatea de a garanta compatibilitatea dintre acvacultură și protecția mediului, permițându-se producerea unor alimente de calitate, sănătoase și sigure, de a stabili măsuri de protecție a zonelor de producție, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa 2000/60/CE, care încurajează statele membre să îmbunătățească calitatea propriilor ape în termenele stabilite, și cu PMI, precum și de a adopta măsuri care să permită controlarea evoluției efluenților;

85.

consideră că, pentru o creștere durabilă a producției de animale de acvacultură, sunt necesare măsuri în domeniul sănătății și bunăstării animale, al accesului la noi medicamente veterinare pentru acvacultură și la hrană pentru pești de înaltă calitate și care respectă mediul;

86.

solicită Comisiei să examineze situația aplicării în statele membre a Directivei 88/2006 privind sănătatea animalelor de acvacultură și să elaboreze un sistem de informare geografică privind bolile care afectează producția de acvacultură în lume;

87.

solicită să se reglementeze instituirea unui registru al producțiilor de acvacultură, care să permită administrațiilor publice să cunoască situația exactă a producțiilor, a însămânțărilor autorizate, a originilor și densității acestora, precum și a programelor sanitare în desfășurare;

88.

consideră necesară stabilirea unor modele și proceduri de solicitare și autorizații de plantare a larvelor de pește, declarații de boală, comunicații privind peștii scăpați, informații privind producțiile, evaluări ale planurilor de monitorizare a mediului, control și documente sanitare pentru deplasarea peștilor pe cale rutieră și maritimă, așa cum s-a realizat pentru alte specii de aprovizionare;

89.

solicită acordarea unui sprijin financiar sporit pentru controlul mediului în crescătorii, elaborarea unor programe de ameliorare a sănătății animalelor, inițiative de adaptare a producției din acvacultură în sensul protecției animalelor, cercetarea privind medicamentele veterinare și utilizarea materiilor prime alternative pentru fabricarea de hrană pentru pești;

90.

sprijină ideea de a se garanta protecția sanitară a consumatorilor și de a se recunoaște avantajele alimentelor de origine acvatică pentru sănătate;

91.

sprijină inițiativa de a favoriza guvernanța sectorului acvaculturii, ca mijloc de îmbunătățire a imaginii sectorului și de a crea condiții echitabile în cadrul UE, care să contribuie la dezvoltarea durabilă a acestuia. În acest sens, propune Comisiei să elaboreze un ghid pentru a îmbunătăți guvernanța în sectorul acvaculturii și al pescuitului;

92.

este de acord cu propunerea pentru o aplicare echilibrată a legislației UE, prin difuzarea cunoașterii și a aplicării instrumentelor acesteia, perfecționând procedurile de simplificare administrativă și cele care implică o reducere a sarcinii administrative;

93.

este de acord cu Comisia în ceea ce privește necesitatea efectuării unei monitorizări corespunzătoare a activității sectorului acvaculturii prin statistici fiabile, indicatori globali și armonizați și printr-un sistem public de monitorizare a prețurilor produselor pescărești de piață;

94.

propune Comisiei includerea în cadrul Agenției europene de control al pescuitului a unei unități de evaluare și control a produselor de acvacultură;

95.

reiterează importanța profesionalizării și a formării, pentru a se putea atinge un nivel satisfăcător al guvernanței;

96.

se oferă ca for de difuzare și ca garant al participării și informării publicului în legătură cu aspectele referitoare la acvacultură, pentru a contribui împreună cu Comisia la îmbunătățirea guvernanței sectorului acvaculturii.