29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/31

—

subliniază că soluția pentru realizarea unui transport durabil nu constă în limitarea cererii de servicii de transport; nu numărul de pasageri sau cantitatea de mărfuri transportate contează, ci modul în care se realizează transportul acestora. Obișnuințele nedurabile din transporturi pot fi contracarate doar printr-o politică de prețuri corespunzătoare în acest sector. Prin urmare este important să se găsească o formulă justă și transparentă pentru distribuirea costurilor de transport la toate tipurile de transport;

—

subliniază că, în cadrul eforturilor de creștere a durabilității în sectorul transporturilor, trebuie abordată problema congestionării traficului. Doar mărirea capacității rețelelor de transport nu este suficientă, întrucât efectele asupra mediului ale rețelelor mai mari vor atinge cu ușurință un nivel insuportabil. Competitivitatea sistemelor de transport durabile ar trebui de aceea consolidată;

—

constată că autoritățile locale și regionale au un interes clar în sprijinirea alternativelor la transportul rutier, mai ales acolo unde există segmente înguste ale rețelei și, în primul rând, în regiunile sensibile și în zonele cu condiții naturale dificile, întrucât acestea provoacă probleme grave precum poluarea fonică, gazele de eșapament, congestionările, întârzierile, uzura rapidă a străzilor și unde autoritățile locale se confruntă cu cheltuieli mari pentru întreținerea rețelei rutiere;

—

rețelele de transport din orașe, din apropierea orașelor și din regiuni constituie un element important al rețelelor de transport și al lanțurilor de distribuție globale și, de aceea, necesită o atenție prioritară;

—

solicită ca prin intermediul Cărții albe privind transporturile să se transmită un semnal politic puternic în vederea următoarei revizuiri a bugetului UE, astfel încât viitoarele sume alocate de UE transporturilor să corespundă obiectivelor definite de aceasta și viceversa.

Raportor

:

dl Väino HALLIKMÄGI, membru al Consiliului local al orașului Pärnu, Estonia, (EE-ALDE)

1.

salută Comunicarea Comisiei Europene privind viitorul durabil al transporturilor, prin care se întreprinde un prim pas în direcția revizuirii politicii UE în domeniul transporturilor pentru deceniile următoare;

2.

împărtășește opinia Comisiei, conform căreia politica în domeniul transporturilor trebuie să se bazeze pe o viziune durabilă și pe termen lung privind mobilitatea persoanelor și a mărfurilor. Condiția de bază pentru elaborarea unei politici în domeniul transporturilor în conformitate cu această viziune o reprezintă evaluarea corectă a tendințelor care au efecte asupra sectorului transporturilor;

3.

este de părere că rețelele de transport viitoare, care reprezintă una dintre precondițiile esențiale ale garantării coeziunii teritoriale în UE, trebuie să asigure o bună conectare a tuturor regiunilor Europei. Această situație are efecte majore asupra aprofundării integrării economice și sociale, precum și asigurării unei dezvoltări durabile. Punerea în aplicare a politicii în domeniul transporturilor necesită din partea statelor membre o voință politică mai puternică și sprijin pentru strategiile durabile și inovatoare privind transporturile;

4.

consideră că este necesar ca în Cartea albă revizuită privind politica în domeniul transporturilor să se analizeze mult mai sistematic și mai temeinic decât până acum factorii externi, evoluția din cadrul sectorului transporturilor, precum și consecințele și interacțiunea acestora. Pe lângă aceasta, trebuie luate în considerare și efectele schimbărilor climatice și ale transformărilor economice asupra evoluției sectorului transporturilor și factorii care îl influențează;

5.

este de părere că documentul strategic de dezvoltare trebuie completat printr-o analiză (comparativă) a efectelor socio-economice și ecologice ale deciziilor politice și ale măsurilor planificate conținute de acesta. În cazul ideal, rezultatele studiului ar trebui transpuse la nivelul statelor membre și al regiunilor, astfel încât posibilele diferențe în ceea ce privește efectele politicii comune în domeniul transporturilor să poată fi supuse unei evaluări. Este important să se cântărească toate abordările conceptuale ale politicii în domeniul transporturilor care sunt importante pentru dezbaterea privind viitorul transportului;

6.

consideră că este important ca, la elaborarea politicii europene în domeniul transporturilor, autoritățile locale și regionale din diferitele state membre să poată exercita o influență mai puternică în procesul pregătirii planurilor strategice și al luării deciziilor, pentru a se garanta un cadru de reglementare și de planificare care să facă posibilă punerea în aplicare a inițiativelor și măsurilor din domeniul transporturilor. Factorii de decizie de la nivel local și regional sunt cei mai în măsură să evalueze ce măsuri sunt necesare pentru rezolvarea problemelor locale și regionale de transport. De aceea, atunci când autoritățile locale și regionale beneficiază de sprijin din partea nivelului național și a UE trebuie respectat principiul subsidiarității;

7.

evidențiază că, în procesul de dezvoltare a infrastructurii de transport, trebuie stabilite prioritățile cu privire la rețele sau proiecte. Pentru extinderea rapidă a infrastructurilor prioritare, trebuie asigurat sprijinul politic și financiar din partea instituțiilor centrale ale UE și a guvernelor naționale;

8.

subliniază faptul că, în procesul de dezvoltare a rețelelor transeuropene de transport, în care abordarea de până acum, orientată pe proiecte (30 de proiecte prioritare), este înlocuită de o abordare în care rețeaua globală și rețeaua principală TEN-T sunt privite diferențiat, trebuie vegheat ca regiunilor marginale ale UE, regiunilor frontaliere și regiunilor cu condiții naturale dificile să li se acorde și în continuare suficientă atenție și sprijin, în vederea îmbunătățirii legăturilor de transport dintre aria centrală a UE și statele învecinate acesteia. Din acest motiv, în vederea garantării coeziunii teritoriale interne și externe în Europa, ar trebui în plus luată în considerare, de exemplu, și diferențierea conexiunilor sau legăturilor prioritare în politica europeană în domeniul transporturilor, incluzând mecanisme de finanțare corespunzătoare. Trebuie create o serie de reglementări din care să rezulte mai clar decât până acum după ce criterii și în ce mod se stabilesc și, dacă este necesar, se modifică și se completează rețelele TEN-T. Proiectele TEN-T prioritare deja începute ar trebui duse la bun sfârșit, indiferent de circumstanțe; trebuie integrate, de asemenea, în rețeaua principală TEN-T și completările și prelungirile care reprezintă conectări la rețea; totodată, trebuie promovată o mai bună coordonare a proiectelor între statele membre, pentru a se evita decalajele în planificare și punerea în aplicare și a se acorda prioritate tronsoanelor transfrontaliere;

9.

subliniază importanța centrală a transportului de mărfuri pentru funcționarea economiei europene. În același timp, sistemul de transport european este din ce în ce mai afectat de congestionări ale traficului, datorate în primul rând repartiției inegale între modurile de transport (în condițiile actuale ale pieței, transportul rutier prezintă avantaje concurențiale disproporționate), infrastructurii insuficiente și lipsei de interoperabilitate a modurilor de transport. Comitetul Regiunilor este de părere că, pentru o integrare mai puternică a infrastructurilor de transport specifice, trebuie acordată o mai mare prioritate coordonării și asigurării coerenței soluțiilor relevante atunci când se iau decizii în contextul TEN-T și al chestiunilor de mobilitate urbană și când se stabilesc și prioritățile de finanțare prin Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul de Coeziune;

10.

subliniază că orașele constituie un element esențial și integral al rețelelor de transport. Orașele sunt de fapt nodurile de comunicație unde se intersectează diferitele moduri de transport și unde încep și se termină în general căile de transport. Din acest motiv, transporturile din orașe trebuie să beneficieze de aceeași atenție ca și rețele de transport;

11.

solicită o mai mare simplificare a procedurilor de finanțare ale UE și consideră că este necesar să existe o coerență între programele de finanțare naționale și cele comunitare;

12.

solicită ca prin intermediul Cărții albe privind transporturile să se transmită un semnal politic puternic în vederea următoarei revizuiri a bugetului UE, astfel încât viitoarele sume alocate de UE transporturilor să corespundă obiectivelor definite de aceasta și viceversa;

13.

este de părere că, în domeniul transportului feroviar, o mare problemă constă în fărâmițarea pieței căilor ferate. De asemenea, este necesar să se elimine strangulările din cadrul infrastructurii existente, în special cele care apar pe tronsoanele tansfrontaliere sau din cauza obstacolelor naturale. În vederea creării unei rețele de cale ferată paneuropene funcționale, care să ofere servicii de înaltă calitate atât în ceea ce privește durata și fiabilitatea transportului, cât și capacitățile de transport, este necesară dezvoltarea unei abordări durabile și eficiente, care să permită un transfer mai mare din transportul rutier de mărfuri către cel feroviar;

14.

admite că standardele diferite din infrastructurile diferitelor state membre, de exemplu lățimea diferită a ecartamentului și sistemele diferite de electricitate și de siguranță accentuează și mai mult fărâmițarea sectorului transporturilor. În vederea armonizării condițiilor și instalațiilor tehnice, este necesară armonizarea standardelor tehnice, ceea ce presupune investiții în infrastructură. Totodată, ar trebui armonizate diferitele reglementări naționale privind formarea mecanicilor de locomotivă și dispozițiile privind siguranța și marfa și ar trebui introdusă o limbă comună de dirijare a traficului pentru traficul internațional, îndeosebi din/spre țări terțe, după modelul traficului aerian. În acest mod s-ar îmbunătăți competitivitatea în raport cu transportul rutier. Pe secțiunile suprasolicitate, este necesară crearea unor condiții pentru ca transportul de persoane și de mărfuri să se poată desfășura pe linii de cale ferată utilizate în comun, fără a se îngreuna reciproc, sau construirea unor noi linii de cale ferată și separarea transportului de mărfuri de cel de călători, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și se justifică din punct de vedere economic;

15.

este de părere că infrastructurile suplimentare pentru transportul de mărfuri trebuie să garanteze pe de o parte conectarea la centrele orașelor, însă pe de altă parte nu trebuie să conducă la un trafic suplimentar în centrele urbane comerciale, sporind astfel congestionarea;

16.

consideră că este necesar ca, în vederea conectării economice a regiunilor îndepărtate la aria centrală a UE, să se înființeze, în amplasamente strategice, porturi care să dispună de bune legături de transport multimodale. Comitetul Regiunilor consideră că este necesară asigurarea unei legături de transport multimodale cu regiunile în care transportul maritim are un rol esențial;

17.

subliniază că trebuie promovate navigația interioară și navigația maritimă, care pot juca un rol-cheie în combaterea schimbărilor climatice. Mai mult, programe de tipul inițiativei actuale „Autostrăzile maritime” ar trebui să dobândească o importanță sporită, având în vedere contribuția acestora la obiectivele comunitare atât în materie de transport, cât și de coeziune teritorială. De asemenea, navigația maritimă și cea interioară ar putea contribui la satisfacerea cererii în creștere din sectorul transportului de călători și mărfuri. Totodată, trebuie reduse continuu efectele negative asupra mediului ale transportului naval, ale porturilor și centrelor logistice. De aceea, CoR regretă faptul că transportul maritim internațional este exclus în continuare din mecanismele Protocolului de la Kyoto și din calendarul privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Cu toate acestea, pentru a evita, în măsura posibilului, ca sectorul european al transportului maritim să se confrunte cu dezavantaje concurențiale, Uniunea Europeană ar trebui să se asigure, cu prioritate, că toate reglementările obligatorii sunt adoptate la nivel internațional. În afară de aceasta, trebuie verificat care sunt efectele posibile ale introducerii unor taxe portuare diferențiate în funcție de poluare;

18.

este convins că, printre prioritățile politicii comune în domeniul transporturilor, trebuie să se numere dezvoltarea unor noduri de transport multimodale. În cazul unui transfer mai accentuat al transportului de mărfuri către calea ferată, trebuie garantată totodată îndeplinirea obligațiilor privind mediul și securitatea și reduse pe cât posibil efectele asupra transportului de călători;

19.

este de părere că, în cazul dezvoltării transportului aerian, trebuie avută în vedere și planificată reducerea consecințelor negative asupra mediului, cum ar fi poluarea fonică și a aerului, prin intermediul unor soluții tehnice și de amenajare a teritoriului. La includerea costurilor de mediu în prețul biletelor de avion, nu trebuie însă să se uite faptul că transportul aerian are o importanță diferită pentru fiecare regiune și asigură o bună legătură și pentru regiunile îndepărtate din Europa. La extinderea infrastructurii aeroporturilor, în special orașele mijlocii și regiunile insulare depind de sprijinul UE, pentru garantarea securității transportului aerian și a satisfacției clienților;

20.

este de părere că trebuie asigurată o concurență echitabilă între aeroporturi, prin stabilirea unor reguli comune pentru calcularea și stabilirea taxelor de aeroport.

21.

subliniază faptul că investițiile trebuie coordonate mai bine. De exemplu, finanțarea TEN-T trebuie să încurajeze în continuare proiecte feroviare orientate către piață, iar ajutorul regional trebuie dirijat mai precis către moduri de transport ecologice, în vederea creșterii coeziunii teritoriale a UE;

22.

face referire la faptul fundamental că utilizarea echilibrată și durabilă a diferitelor moduri de transport presupune includerea costurilor externe (poluarea mediului, daune cauzate de accidente, consum de timp) în costurile de transport și aplicarea extinsă a principiului „utilizatorul plătește”. Totodată, fondurile obținute în acest fel trebuie investite în moduri de transport mai ecologice, asigurând astfel o pondere crescută a modurilor de transport ecologice și, în același timp, eficiența generală a modurilor de transport, precum și sporirea interoperabilității. În plus, în cazul dispozițiilor care au la bază astfel de calcule, trebuie avut în vedere și în ce măsură acestea sunt suportabile financiar pentru fiecare spațiu socio-economic. Altfel, ramurile economice și întreprinderile care depind de legăturile de transport își pierd competitivitatea atât la nivel național, cât și european.

23.

subliniază faptul că nu trebuie să se pună sub semnul întrebării obiectivul important și fundamental al stabilirii costurilor reale. În cazul în care o mare parte a investițiilor în infrastructura de transport se bazează pe principiul „utilizatorul plătește”, se pot produce mutații economice și sociale în anumite regiuni. Statelor membre care au în vedere introducerea, respectiv adaptarea taxelor legate de trafic în funcție de principiile moderne ale costurilor reale, li se recomandă, în același timp, să inițieze o estimare a efectelor economice, ecologice și sociale ale unei astfel de măsuri. Acest lucru se impune pentru a fi posibilă, dacă se dovedește necesar, pregătirea pe termen mediu sau lung, din motive strategice, a unor măsuri conexe adecvate de exemplu, reorientarea sprijinului destinat economiei unei anumite regiuni.

24.

reamintește avizele CoR privind Cartea verde (CoR 236/2007) și Planul de acțiune privind mobilitatea urbană (CoR 417/2008), a cărui publicare de către Comisie, în septembrie 2009, răspunde unei așteptări comune exprimate atât de Comitetul Regiunilor, cât și de Parlamentul European;

25.

menționează importanța dezvoltării transportului urban, întrucât orașele reprezintă o componentă inseparabilă a rețelelor de transport și noduri ale diferitelor mijloace de transport. Marea provocare referitoare la transportul urban constă în a acorda prioritate transportului public prin crearea condițiilor adecvate, astfel încât să crească ponderea acestuia în cadrul transportului de persoane, reorganizarea în mod corespunzător a condițiilor transportului urban, astfel încât să se evite pe cât posibil traficul în centrele urbane, extinderea rețelei pietonale și a drumurilor pentru biciclete, precum și mărirea ponderii mijloacelor de transport acționate electric și utilizarea sporită a tipurilor de deplasare ecologice;

26.

recomandă orașelor să adopte măsuri mai severe pentru limitarea efectelor negative asupra mediului ale transportului urban și pentru promovarea tipurilor de deplasare bune pentru sănătate. Este important ca UE să respecte principiul subsidiarității în vederea creării condițiilor adecvate pentru ca autoritățile locale și regionale competente să-și poată îndeplini această responsabilitate;

27.

consideră că este necesar ca politica UE în domeniul transporturilor să fie orientată spre impulsionarea dezvoltării unor sisteme comune de transport local pentru centrele orașelor, periferii și zonele rurale din jurul orașelor; trebuie urmărită în special conectarea sistemelor de transport pe șine – rețele feroviare, căi ferate locale și tramvaie – într-un sistem de căi ferate regionale de tip nou;

28.

consideră că schimbul permanent de bune practici referitoare la dezvoltarea și exploatarea transportului urban este important în cazul următoarelor teme: park-and-ride (parcarea autoturismului și continuarea călătoriei cu mijloacele de transport în comun), park-and-walk (parcarea autoturismului și continuarea călătoriei pe jos), dezvoltarea mijloacelor de transport acționate electric, extinderea rețelei pentru vehiculele ușoare, amenajarea benzilor de circulație destinate exclusiv transportului public, terminale destinate mai multor moduri de transport la intrarea în orașe, dezvoltarea serviciilor de utilizare în codiviziune a autoturismelor (carsharing), schimbarea comportamentului legat de transport prin măsuri de coordonare (măsuri de formare, sensibilizarea opiniei publice) și restricții (taxe pentru evitarea congestionării traficului, taxe de parcare). UE ar trebui să creeze și să dezvolte mecanisme de sprijinire a proiectelor de cooperare, orientate către găsirea de soluții în comun și schimb de experiență.

29.

consideră că este necesar ca, în procesul de dezvoltare a mijloacelor de transport public multimodale, să se acorde prioritate sistemelor electronice de plată a biletului, întrucât acestea permit calcularea exactă a costului călătoriei și planificarea drumului în funcție de nevoile pasagerilor, precum și sporirea atractivității transportului public în rândul acestora. Utilizarea noilor tehnologii ale informației trebuie să vină în sprijinul dezvoltării sistemelor inteligente de transport intermodal, iar UE ar trebui să faciliteze extinderea utilizării acestora;

30.

consideră că în cazul dezvoltării tehnologice este important să se sprijine transferul de tehnologie dintre regiuni și între diferitele niveluri regionale: la finanțarea dezvoltării soluțiilor tehnice nu ar trebui să se pună accentul doar pe tehnologiile adaptate marilor orașe. Mai degrabă, dezvoltarea și finanțarea ar trebui să fie astfel concepute, încât o parte substanțială a fondurilor de dezvoltare să fie utilizată pentru elaborarea soluțiilor corespunzătoare și durabile în orașele de mărime medie și mică, precum și în zonele lor limitrofe;

31.

subliniază că, pentru reducerea dependenței sectorului transporturilor de uleiuri minerale, trebuie create posibilități pentru stabilirea diferențiată a nivelului de impozitare a consumului de carburant obținut din alte materii prime și, dacă este necesar, coborârea sub limita inferioară stabilită de comun acord în UE;

32.

menționează că, pentru promovarea siguranței transportului, uniformizarea și intensificarea mecanismelor de control și supraveghere sunt de o importanță centrală. În cadrul uniformizării cerințelor privitoare la siguranță, trebuie luate în considerare condițiile naturale locale, tipul șoselelor, tradițiile culturale etc. Standardizarea cel puțin parțială a identificatorilor utilizați în bazele de date naționale reprezintă o premisă pentru integrarea bazelor de date privind accidentele din transporturi;

33.

consideră că, în domeniul supravegherii transporturilor, trebuie create premizele pentru elaborarea și introducerea unor soluții generale și comune, bazate pe tehnologia informației și pe sistemul GPS. Pe lângă promovarea cercetării și dezvoltării, rolul esențial al UE constă în elaborarea unor standarde comune care să permită statelor membre să controleze fără probleme traficul transfrontalier;

34.

subliniază că, pentru formarea unui comportament sigur și ecologic în cadrul transporturilor, un rol-cheie le revine instituțiilor de învățământ. Trebuie create premizele pentru integrarea educației rutiere în programele instituțiilor de învățământ din toate țările. În domeniul educației, UE ar putea impulsiona realizarea unor studii orientate practic, pe baza cărora să se elaboreze recomandări didactice comune, sub formă de materiale și module de învățare pentru grădinițe și școli;

35.

consideră că realizarea unor legături de transport mai bune cu țările vecine este deosebit de importantă. Aceasta necesită investiții comune în infrastructurile frontaliere (terminale, șosele, poduri) din partea instituțiilor centrale ale UE, a guvernelor statelor membre și a guvernelor țărilor terțe, pentru a înlesni trecerea frontierei în condiții ecologice și de siguranță, atât pentru transportul de bunuri, cât și de pasageri. La fel de important este să se obțină progrese în uniformizarea procedurilor de trecere a frontierei și a procedurilor vamale și în intensificarea colaborării în acest domeniu;

36.

consideră important ca politica în domeniul transporturilor să contribuie la integrarea regiunilor ultraperiferice în contextele lor geografice, sprijinind crearea de servicii maritime și aeriene ecologice, care să le conecteze cu țările din apropiere, încurajând, de asemenea, intermodalitatea;

37.

consideră că, în cadrul organizațiilor internaționale, precum și în negocierile cu țările terțe privind chestiuni legate de transporturi, statele membre și instituțiile UE trebuie să urmărească obiectivul de a se asigura că întreprinderile din statele membre beneficiază de condiții corecte de concurență în cadrul tuturor modurilor de transport, în ceea ce privește impozitarea uleiurilor minerale, taxele portuare, taxele de aeroport, taxele feroviare, diversele cerințe ecologice etc. Aceste chestiuni sunt importante mai ales pentru economiile statelor situate la frontiera externă a UE. Condițiile de concurență diferite trebuie luate în considerare și la includerea costurilor externe în costurile de transport;

38.

subliniază că libertatea de circulație este un drept fundamental al cetățenilor europeni și un principiu director al UE. De asemenea, principiul fundamental al liberei circulați a mărfurilor este unul dintre pilonii pieței interne. Cheia către un transport durabil nu constă în limitarea cererii de servicii de transport.

39.

subliniază că nu numărul de pasageri sau cantitatea de mărfuri transportate contează, ci modul în care se realizează transportul acestora. Obișnuințele nedurabile din transporturi pot fi contracarate doar printr-o politică de prețuri corespunzătoare în acest sector. Prin urmare, este important să se găsească o formulă justă și transparentă pentru distribuirea costurilor de transport la toate tipurile de transport;

40.

subliniază că, în cadrul eforturilor de creștere a durabilității în sectorul transporturilor, trebuie abordată problema congestionării traficului. Statele membre ar trebui să se angajeze să investească în infrastructuri ecologice, pentru a elimina segmentele înguste. Totodată, doar mărirea capacității rețelelor de transport nu este suficientă, întrucât efectele asupra mediului ale rețelelor mai mari vor atinge cu ușurință un nivel insuportabil. Competitivitatea sistemelor de transport durabile ar trebui, de aceea, consolidată;

41.

constată că autoritățile locale și regionale au un interes clar în sprijinirea alternativelor la transportul rutier, mai ales acolo unde există segmente înguste ale rețelei și, în primul rând, în regiunile sensibile și în zonele cu condiții naturale dificile, întrucât acestea provoacă probleme grave precum poluarea fonică, gazele de eșapament, congestionările, întârzierile, uzura rapidă a drumurilor, autoritățile locale confruntându-se astfel cu cheltuieli mari pentru întreținerea rețelei rutiere;

42.

consideră că trebuie mărită competitivitatea transportului naval și feroviar. În vederea creării unei rețele feroviare funcționale, care să ofere servicii de înaltă calitate atât în ceea ce privește durata și fiabilitatea transportului, cât și capacitățile de transport, trebuie să se reducă fărâmițarea pieței europene a transportului pe calea ferată. De asemenea, trebuie creat un spațiu uniform al transportului maritim și trebuie considerate prioritare investițiile în porturi și în conectarea tehnică a acestora la rețelele de transport;

43.

subliniază că sistemul de transport din orașe și regiuni are o influență importantă asupra dezvoltării regionale. Rețelele de transport din orașe, din apropierea orașelor și din regiuni constituie un element important al rețelelor de transport și al lanțurilor de distribuție globale și, de aceea, necesită o atenție prioritară;

44.

consideră că viitoarele rețele de transport trebuie să asigure un acces bun la toate regiunile europene. Totodată, autoritățile locale și regionale și alți actori interesați de la nivel local și regional trebuie consultați cu privire la toate inițiativele care pot influența viitorul rețelei europene de transport și anume în funcție de rolul pe care autoritatea sau partea interesată îl joacă în punerea în aplicare a respectivelor măsuri în sectorul transporturilor și în asigurarea cadrului de reglementare și planificare necesar pentru implementarea inițiativelor din acest domeniu.