Miercuri, 6 mai 2009
Egalitatea de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE (COM(2008)0636 – C6-0341/2008 – 2008/0192(COD))

având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0636),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0341/2008),

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0258/2009),

Miercuri, 6 mai 2009
P6_TC1-COD(2008)0192

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 141 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei ║,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

pentru Directiva 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția maternității (4) asigură aplicarea în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă sau care contribuie la exercitarea unei astfel de activități. În ceea ce privește lucrătorii independenți și soțiile/soții colaboratori, Directiva 86/613/CEE nu a fost foarte eficientă și domeniul de aplicare al acesteia ar trebui revizuit, deoarece discriminarea bazată pe sex și hărțuirea se produc și în zone din afara muncii salariate. În interesul clarității, Directiva 86/613/CEE ar trebui înlocuită de prezenta directivă.

(2)

În Comunicarea sa din 1 martie 2006 intitulată„Foaie de parcurs pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2006-2010” (5), Comisia a anunțat că, pentru a îmbunătăți guvernarea egalității de gen, va revizui legislația existentă a Uniunii Europene privind egalitatea de gen neinclusă în exercițiul de reformare din 2005, în scopul actualizării, modernizării și reformării, după cum va fi necesar. Directiva 86/613/CEE nu a fost inclusă în acest exercițiu de reformare.

(3)

În concluziile sale din 5 și 6 decembrie 2007 intitulate „Echilibrul dintre rolul femeilor și al bărbaților în materie de ocupare a forței de muncă, creștere economică și coeziune socială” (6), Consiliul a invitat Comisia să analizeze necesitatea de a revizui, dacă este cazul, Directiva 86/613/CEE ║, pentru a asigura drepturile legate de maternitate și de paternitate ale lucrătorilor independenți și ale soților care îi ajută.

(4)

Parlamentul European a solicitat în mod constant Comisiei să revizuiască Directiva 86/613/CEE, în special pentru a consolida protecția maternității în cazul lucrătoarelor cu profesii independente și pentru a îmbunătăți situația soțiilor/soților colaboratori din agricultură , artizanat, comerț, întreprinderi mici și mijlocii și profesiile liberale.

(5)

Parlamentul European a propus, în rezoluția sa din 21 februarie 1997 privind situația partenerilor colaboratori ai lucrătorilor independenți (7), declararea obligatorie a soților colaboratori pentru ca aceștia să nu mai fie lucrători invizibili și instituirea unei obligații pentru statele membre de a da posibilitatea soților colaboratori să se afilieze la sistemul de asigurări de sănătate, invaliditate și vârstă al lucrătorilor independenți.

(6)

În Comunicarea sa intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (8), Comisia a afirmat necesitatea de a lua măsuri privind disparitatea existentă între femei și bărbați în domeniul antreprenorial și de a îmbunătăți concilierea vieții private cu viața profesională.

(7)

Există deja o serie de instrumente juridice pentru punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați cu privire la activitățile independente, în special Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (9) și Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare) (10). Prin urmare, prezenta directivă nu se aplică domeniilor reglementate deja de alte directive.

(8)	Prezenta directivă se aplică lucrătorilor independenți și soților colaboratori, deoarece și unii și alții participă la activitățile întreprinderii.

(9)	Ar trebui să li se acorde un statut profesional clar definit soților colaboratori și ar trebui stabilite drepturile lor.

(10)

Directiva nu ar trebui să se aplice domeniilor reglementate de alte directive de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei, în principal Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 care aplică principiul egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (11) . În special, articolul 5 din Directiva 2004/113/CE, privind contractele de asigurare și serviciile financiare conexe se aplică în continuare.

(11)	Pentru a preveni discriminarea bazată pe sex, prezenta directivă ar trebui să se aplice atât discriminării directe, cât celei indirecte. Hărțuirea și hărțuirea sexuală ar trebui considerate discriminare și, prin urmare, interzise.

(12)

În baza articolului 141 alineatul (4) din tratat, statele membre pot menține sau adopta măsuri care prevăd avantaje specifice, pentru a facilita exercitarea unei activități independente de către sexul mai slab reprezentat sau pentru a preveni sau compensa dezavantaje în cariera profesională. În principiu, aceste măsuri sub forma unor acțiuni pozitive menite să realizeze egalitatea în practică, sub forma unor acțiuni pozitive, nu ar trebui considerate ca o încălcare a principiului juridic al egalității de tratament între femei și bărbați.

(13)	În domeniul activităților independente, aplicarea principiului egalității de tratament înseamnă că nu trebuie să existe nicio discriminare cu privire la constituirea, gestionarea , instalarea sau extinderea unei întreprinderi sau a oricărei alte forme de activitate independentă.

(14)

Este necesar să se asigure că nu există nicio discriminare bazată pe starea civilă sau familială în ceea ce privește condițiile de constituire a unei societăți între soți sau între parteneri de viață, atunci când aceștia sunt recunoscuți de legislația națională. În sensul prezentei directive, termenii „stare civilă” și „întreprindere familială” ar trebui interpretați în lumina recunoașterii uniunilor consensuale în cadrul hotărârilor relevante ale Curții Europene de Justiție.

(15)

Ținând cont de contribuția lor la întreprinderea familială, soții colaboratori ar trebui să aibă dreptul de a beneficia ▐ de un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel al lucrătorilor independenți, în aceleași condiții cu cele aplicabile lucrătorilor independenți ▐. Statele membre ar trebui să fie invitate să ia măsurile necesare pentru a le permite această alegere. În orice caz, nivelul de protecție ▐ al soților colaboratori ar trebui să fie proporțional cu rata participării acestora la activitățile lucrătorului independent din cadrul întreprinderii familiale.

(16)

Având în vedere vulnerabilitatea economică și fizică a lucrătoarelor însărcinate care desfășoară activități independente și a soțiilor colaboratoare însărcinate, este necesar să li se acorde acestora dreptul la concediu de maternitate, din care o parte ar trebui considerată obligatorie. Statele membre au în continuare competența de a stabili nivelul cotizațiilor și toate dispozițiile referitoare la prestații și la plăți, cu condiția ca prescripțiile minime ale prezentei directive să fie respectate. Ținând cont de situația specifică a lucrătoarelor independente și a soțiilor colaboratoare, ele ar trebui să decidă în ultimă instanță dacă doresc sau nu să beneficieze de concediu de maternitate.

(17)

Pentru a ține seama de specificul activităților independente, femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile colaboratoare ar trebui să aibă posibilitatea ▐, în măsura posibilului, în plus față de o alocație financiară să aibă acces la servicii de înlocuire temporară pe durata concediului de maternitate.

(18)

Sporirea eficienței și eficacității sistemelor de asistență socială, îndeosebi prin îmbunătățirea stimulentelor, a administrației și a evaluării, precum și prin stabilirea priorităților în cadrul programelor de cheltuieli, a devenit crucială pentru a asigura durabilitatea financiară pe termen lung a modelelor sociale europene. ▐

(19)

Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări pe motive de sex ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică. Pentru a asigura o protecție mai eficace, asociațiile, organizațiile și alte entități juridice ar trebui, de asemenea, să fie abilitate să inițieze o procedură, conform modalităților stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor de procedură naționale privind reprezentarea și apărarea în instanță.

(20)

Protecția lucrătorilor independenți și a soților colaboratori împotriva discriminării bazate pe sex ar trebui întărită prin existența unui organism în fiecare stat membru, care să aibă competența de a analiza problemele întâmpinate, de a studia soluțiile posibile și de a acorda o asistență practică victimelor. ▐

(21)

Deoarece obiectivele acțiunii care trebuie întreprinsă, respectiv asigurarea unui înalt nivel comun de protecție împotriva discriminării în toate statele membre, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre și pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu excede ceea ce este necesar atingerii acelor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă prevede cadrul de punere în aplicare în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente sau care contribuie la exercitarea acestor activități, cu privire la acele aspecte nereglementate de Directivele 2006/54/CE și 79/7/CEE.

(2) Prezenta directivă se referă la lucrătorii independenți și la soții colaboratori.

(3) Punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii rămâne în continuare reglementată de Directiva 2004/113/CE.

Articolul 2

Definiții

║ În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)	„lucrători independenți”, respectiv toate persoanele care desfășoară, în condițiile prevăzute de dreptul intern, o activitate lucrativă pe cont propriu, inclusiv agricultori, ▐ membrii profesiilor liberale, artizani, comercianți și cei care lucrează în întreprinderi mici și mijlocii;

(b)

„soți colaboratori”: soții/soțiile sau partenerii de viață ai lucrătorilor independenți, atunci când aceștia sunt recunoscuți în dreptul intern, care nu sunt salariați sau asociați la întreprindere, în cazul în care aceștia, în condițiile prevăzute de dreptul intern, participă în mod obișnuit la activitatea lucrătorului independent și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare;

(c)	„discriminare directă”: situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil din motive legate de sex decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă;

(d)

„discriminare indirectă”: situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră dezavantajează în mod deosebit persoanele de un anumit sex, în comparație cu persoanele de celălalt sex, cu excepția cazului în care acea dispoziție, acel criteriu sau acea practică este justificată obiectiv de un scop legitim și mijloacele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare;

(e)	„hărțuire”: situația în care are loc un comportament nedorit legat de sexul unei persoane, având drept scop sau efect lezarea demnității acelei persoane și crearea unui mediu de intimidare, degradant, umilitor sau jignitor;

(f)	„hărțuire sexuală”: situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau fără caracter verbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.

Articolul 3

Întreprinderi familiale

Statele membre garantează că nu există nicio discriminare bazată pe starea civilă sau familială în ceea ce privește condițiile de constituire a unei societăți între soți sau între parteneri de viață, atunci când aceștia sunt recunoscuți de legislația națională. Sunt recunoscute drept „întreprinderi familiale” toate societățile constituite în comun de soți sau de parteneri de viață, atunci când aceștia sunt recunoscuți de legislația națională. Recunoașterea uniunii consensuale se bazează pe hotărârile relevante ale Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Articolul 4

Principiul egalității de tratament

(1) Principiul egalității de tratament înseamnă că nu trebuie să existe niciun fel de discriminare pe motive de sex, în mod direct sau indirect, cu trimitere specială la starea civilă sau familială, îndeosebi cu privire la constituirea, gestionarea , instalarea sau extinderea unei întreprinderi sau începerea sau extinderea oricărei alte forme de activitate independentă.

(2) Hărțuirea și hărțuirea sexuală sunt considerate a fi discriminare pe motive de sex și, prin urmare, sunt interzise. Respingerea unui astfel de comportament de către o persoană sau supunerea unei persoane la un astfel de comportament nu poate fi folosită drept justificare pentru o decizie care să afecteze acea persoană.

(3) O instigare la discriminare împotriva persoanelor pe considerente legate de sex este considerată a fi discriminare.

Articolul 5

Acțiunea pozitivă

În vederea asigurării unei egalități depline în practică între bărbați și femei, principiul egalității de tratament nu trebuie să împiedice niciun stat membru să mențină sau să adopte măsuri specifice de prevenire sau de compensare a dezavantajelor legate de gen, având, de exemplu drept scop promovarea activității antreprenoriale a femeilor.

Articolul 6

Constituirea unei societăți

Fără a aduce atingere condițiilor specifice de acces la anumite activități care se aplică în mod egal ambelor sexe, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că acele condiții de constituire a unei societăți între soți sau între parteneri de viață recunoscuți în dreptul intern nu sunt mai restrictive decât condițiile de constituire a unei societăți cu alte persoane.

Articolul 7

Protecția socială pentru soții și partenerii de viață colaboratori

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că soții și partenerii de viață colaboratori beneficiază de un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel al lucrătorilor independenți, în aceleași condiții cu cele aplicabile acestora din urmă. Dacă această lărgire a drepturilor nu este cerută de legislația unui anumit stat membru, ea este acordată la cerere unui soț sau unui partener de ciață colaborator.

Aceste măsuri garantează afilierea independentă a soților colaboratori la sistemele de securitate socială ale lucrătorilor independenți, care acoperă cazurile de boală, invaliditate și bătrânețe, cu condiția ca aceștia să cotizeze în aceeași măsură ca și lucrătorii independenți, putându-se prevedea posibilitatea de a li se calcula forfetar cotizațiile.

Cotizațiile sociale ale soților colaboratori ar trebui să fie deductibile din impozit ca cheltuieli de funcționare, la fel ca și remunerația acordată efectiv soțului/soției, cu condiția dublă ca serviciile să fie prestate în mod corespunzător și ca renumerația să fie una normală pentru astfel de servicii.

Articolul 8

Concediul de maternitate

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile colaboratoare pot avea dreptul ▐ la un concediu de maternitate adaptat nevoilor lor specifice. Acest concediu ar trebui să aibă o durată la alegerea lor, cu condiția ca această durată să nu depășească în total durata prevăzută în Directiva 92/85/CEE a Consiliului (12) .

(2) Pentru a se asigura că persoanele menționate la alineatul (1) își pot exercita drepturile recunoscute în prezentul articol, statele membre iau măsuri pentru a se asigura că acestea primesc o alocație adecvată pe durata concediului de maternitate.

(3) Alocația menționată la alineatul (2) este considerată adecvată în cazul în care garantează un venit cel puțin echivalent cu cel pe care persoana în cauză l-ar primi în caz de întrerupere a activităților pe motive legate de starea sa de sănătate sau, dacă nu este cazul, cu orice alocație echivalentă prevăzută de legislația națională, sub rezerva oricărui plafon stabilit de legislația națională, plafon care nu trebuie să conducă la nicio discriminare .

(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile colaboratoare au acces ▐ la servicii care oferă înlocuiri temporare sau la serviciile sociale naționale existente, pe lângă alocația menționată la alineatul (2).

Articolul 9

Recunoașterea muncii soților colaboratori

Statele membre se angajează să examineze în ce condiții recunoașterea muncii soților colaboratori poate fi încurajată și, pe baza unei astfel de examinări, să ia în considerare toate inițiativele utile pentru încurajarea unei astfel de recunoașteri.

Articolul 10

Apărarea drepturilor

(1) Statele membre se asigură că există la dispoziție proceduri judiciare sau administrative eficiente , inclusiv, în cazul în care statele membre consideră adecvat, proceduri de reconciliere, pentru punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute de prezenta directivă, pentru toate persoanele care consideră că au suferit pierderi sau prejudicii drept consecință a neaplicării principiului egalității de tratament acestora, chiar și după ce relația în care se susține că a avut loc discriminarea s-a încheiat.

(2) Statele membre se asigură că asociațiile, organizațiile și alte entități juridice care au, în conformitate cu criteriile prevăzute de dreptul intern, interese legitime pentru a ║ asigura ║ respectarea dispozițiilor prezentei directive, pot să inițieze, în numele sau în sprijinul reclamantului și cu aprobarea acestuia, orice procedură judiciară sau administrativă prevăzută pentru aplicarea obligațiilor cuprinse în prezenta directivă.

(3) Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere nomelor interne privind termenele de introducere a acțiunilor în justiție în ceea ce privește principiul egalității de tratament.

Articolul 11

Indemnizație sau despăgubire

Statele membre adoptă, în ordinea lor juridică internă, măsurile necesare pentru a asigura o indemnizație sau o despăgubire reală și efectivă, în condițiile stabilite de statele membre, pentru prejudiciul suferit de o persoană în urma unei discriminări în sensul prezentei directive, într-un mod care este disuasiv și proporțional cu dauna suferită. Această indemnizație sau despăgubire nu poate fi limitată prin stabilirea unei limite superioare prealabile.

Articolul 12

Organisme de promovarea egalității

(1) Statele membre desemnează un organism responsabil de promovare, analiză, monitorizare și susținere a egalității de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe considerente de sex și iau dispozițiile necesare. Acest organism poate să facă parte din agenții însărcinate la nivel național cu apărarea drepturilor omului, cu garantarea drepturilor persoanelor sau cu aplicarea principiului egalității de tratament.

(2) Statele membre se asigură că organismul menționat la alineatul (1) are drept sarcină :

(a)	asigurarea de asistență independentă victimelor discriminării în exercitarea plângerilor de discriminare, fără a aduce atingere drepturilor victimelor și asociațiilor, organizațiilor și altor entități juridice menționate la articolul 10 alineatul (2);

(b)	realizarea de studii independente privind discriminarea;

(c)	publicarea de rapoarte independente și oferirea de recomandări privind orice probleme legate de astfel de discriminări;

(d)	schimbul de informații, la nivelul potrivit, cu organismele europene omologe, precum Institutul European pentru egalitatea dintre bărbați și femei.

Articolul 13

Integrarea în diferitele politici a problemelor privind egalitatea dintre bărbați și femei

Statele membre țin seama în mod activ de obiectivul egalității dintre bărbați și femei cu ocazia elaborării și punerii în aplicare a actelor cu putere de lege și actelor administrative, precum și a politicilor și activităților în domeniile prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 14

Difuzarea informației

Statele membre se asigură că dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, împreună cu dispozițiile relevante care sunt deja în vigoare, inclusiv Internetul , sunt aduse prin toate mijloacele adecvate în atenția persoanelor în cauză de pe întreg teritoriul lor.

Articolul 15

Nivelul de protecție

Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate în niciun caz să constituie un motiv de reducere a nivelului de protecție împotriva discriminării deja prevăzut de statele membre în domeniile reglementate de prezenta directivă.

Articolul 16

Rapoarte

(1) Statele membre comunică toate informațiile disponibile Comisiei până la … (13).

Comisia întocmește un raport de sinteză spre a fi prezentat Parlamentului European și Consiliului cel târziu la … (14). După caz, raportul va fi însoțit de propuneri de modificare a prezentei directive.

(2) Raportul Comisiei ține seama de punctele de vedere ale părților interesate.

Articolul 17

Revizuire

La cel târziu … (15), Comisia examinează aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, propune orice modificare pe care o consideră necesară.

Articolul 18

Punerea în aplicare

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în cel târziu … (16). Acestea comunică imediat Comisiei textul dispozițiilor respective, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) În cazul în care dificultăți speciale justifică acest lucru , perioadă prevăzută la alineatul (1) pentru a se conforma prezentei directive poate fi prelungită până la … (17).

(3) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții din dreptul intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 19

Cerințe minime

Statele membre pot să adopte sau să mențină dispoziții mai favorabile protecției principiului egalității de tratament decât cele care sunt prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 20

Abrogare

De la … (16), Directiva 86/613/CEE se abrogă.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 22

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║,

Pentru Parlamentul European

Președintele