Marți, 10 martie 2009
Emisii industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare) ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare) (COM(2007)0844 – C6-0002/2008 – 2007/0286(COD))

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0844),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0002/2008),

având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (1),

având în vedere scrisoarea din 10 septembrie 2008 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în conformitate cu articolul 80a alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0046/2009),

Marți, 10 martie 2009
P6_TC1-COD(2007)0286

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 martie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei ║,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Este necesar să se aducă o serie de modificări substanțiale următoarelor directive: Directiva 78/176/CEE a Consiliului din 20 februarie 1978 privind deșeurile din industria dioxidului de titan (4), Directiva 82/883/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind modalitățile de supraveghere și control al zonelor în care există emisii provenind din industria dioxidului de titan (5), Directiva 92/112/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1992 privind procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deșeurile din industria dioxidului de titan (6), Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (7), Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării solvenților organici în anumite activități și instalații (8), Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (9) și Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari (10). Din motive de claritate, aceste directive ar trebui reformate.

(2)

Pentru a preveni, reduce și, pe cât posibil, elimina poluarea provenind din activitățile industriale în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și cu principiul prevenirii poluării, este necesar să se stabilească un cadru general pentru controlul principalelor activități industriale, acordând prioritate intervențiilor la sursă și asigurând o gestionare prudentă a resurselor naturale.

(3)

Respectarea valorilor limită de emisie prevăzute în prezenta directivă ar trebui considerată o condiție necesară dar nu și suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor de prevenire și reducere a poluării și de atingere a unui grad ridicat de protecție a mediului, inclusiv a apelor subterane, aerului și solului, precum și a publicului. Pentru îndeplinirea acestor obiective, s-ar putea să fie necesară stabilirea unor valori limită mai stricte pentru substanțele poluante vizate de prezenta directivă, a unor valori de emisie pentru alte substanțe și elemente de mediu, precum și a altor condiții adecvate.

(4)

Strategii distincte pentru controlarea emisiilor în aer, apă sau, respectiv, sol pot favoriza trecerea poluării de la o componentă a mediului la alta, mai degrabă decât protecția mediului în ansamblu. Prin urmare, este necesar să se prevadă o strategie integrată de prevenire și control al emisiilor în aer, apă sau sol, de management al deșeurilor, de utilizare eficientă a energiei și de prevenire a accidentelor.

(5)

Este necesar să se revizuiască legislația privind instalațiile industriale, în vederea simplificării și clarificării dispozițiilor existente, a reducerii sarcinilor administrative inutile și a punerii în aplicare a concluziilor comunicărilor Comisiei referitoare la Strategia tematică privind poluarea aerului (11), la Strategia tematică pentru protecția solului (12) și la Strategia tematică pentru prevenirea și reciclarea deșeurilor (13), adoptate ca urmare a Deciziei nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (14). Aceste comunicări stabilesc obiective de protecție a sănătății umane și a mediului care nu pot fi atinse în lipsa unor reduceri suplimentare a emisiilor provenind din activitățile industriale.

(6)

Pentru a garanta prevenirea și controlul poluării, este necesar ca fiecare instalație să funcționeze numai pe baza unei autorizații sau, în cazul anumitor instalații sau activități care utilizează solvenți organici, numai pe baza unei autorizații sau a unei înregistrări. Utilizarea în general a solvenților organici ar trebui redusă la minimum.

(7)	Pentru a facilita eliberarea autorizațiilor, statele membre trebuie să poată stabili cerințe aplicabile anumitor categorii de instalații în cadrul unor norme generale cu caracter obligatoriu.

(8)

În vederea evitării dublei reglementări, autorizația pentru o instalație care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (15) trebuie să includă o valoare limită pentru emisii de gaze cu efect de seră numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă sau dacă instalația respectivă este exclusă temporar din sistem.

(9)

Este necesar ca operatorii să depună la autoritatea competentă o cerere de autorizare care să conțină informațiile necesare pentru stabilirea condițiilor de acordare a autorizației. Este necesar ca operatorii care depun o cerere de autorizare să poată utiliza informațiile care decurg din aplicarea Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (16) și a Directivei 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (17).

(10)

Autorizația ar trebui să cuprindă toate măsurile necesare pentru atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său și, de asemenea, să stabilească valori limită de emisie pentru substanțele poluante, să prevadă cerințele adecvate pentru protejarea solului și a apelor subterane, dispoziții referitoare la monitorizare , precum și o listă a substanțelor sau preparatelor periculoase utilizate, astfel cum sunt definite în Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (18). Condițiile autorizației trebuie stabilite pe baza celor mai bune tehnici disponibile.

(11)

Pentru a defini cele mai bune tehnici disponibile și a limita dezechilibrele din cadrul Comunității în ceea ce privește nivelul de emisii din activitățile industriale, se impune publicarea de către Comisie a documentelor de referință pentru cele mai bune tehnici disponibile, (denumite în continuare „documente de referință BAT” (best available techniques)), care să fie rezultatul unui schimb de informații cu părțile interesate. Aceste documente de referință BAT ar trebui să servească drept referință pentru stabilirea condițiilor de autorizare. Ele pot fi completate de alte surse.

(12)

Pentru a ține cont de anumite circumstanțe specifice, este necesar ca autoritățile competente să fie în măsură să stabilească valori limită de emisie , parametri echivalenți sau măsuri tehnice care să aibă ca rezultat niveluri de emisie care pot depăși nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referință BAT. ▐

(13)

Pentru a permite operatorilor să testeze tehnicile noi care ar putea asigura un nivel mai înalt de protecție a mediului, este necesar ca autoritățile competente să fie, de asemenea, în măsură să acorde derogări temporare de la nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referință BAT.

(14)

Modificările aduse unei instalații pot duce la creșterea nivelului de poluare. În consecință, autoritatea competentă trebuie să fie înștiințată asupra oricărei schimbări planificate care ar putea afecta mediul. Este necesar ca modificările substanțiale ale instalațiilor care pot avea efecte negative semnificative asupra populației sau a mediului să presupună reexaminarea autorizației, în vederea garantării faptului că instalațiile în cauză îndeplinesc în continuare cerințele prezentei directive.

(15)

Împrăștierea gunoiului de grajd și a dejecțiilor poate avea un impact semnificativ asupra calității mediului. Pentru a asigura că prevenirea și controlul acestor impacturi se realizează într-o manieră integrată, este necesar ca gunoiul de grajd și dejecțiile generate de activitățile care intră sub incidența prezentei directive să fie împrăștiate de către operator sau de terțe părți prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile. În scopul de a asigura statelor membre o anumită flexibilitate în ceea ce privește îndeplinirea acestor cerințe, obligația de a recurge la cele mai bune tehnici disponibile pentru împrăștierea gunoiului de către operator sau o terță parte poate fi specificată în autorizație sau în cadrul altor măsuri.

(16)

Pentru a lua în considerare evoluția celor mai bune tehnici disponibile sau alte schimbări aduse prin modificarea instalațiilor, condițiile de autorizare trebuie reexaminate cu regularitate, iar dacă este necesar ele trebuie actualizate, în special atunci când Comisia adoptă un document de referință BAT nou sau o actualizare a acestor documente.

(17)

Este necesar să se garanteze faptul că exploatarea unei instalații nu duce la deteriorarea semnificativă a calității solului și a apelor subterane. Prin urmare, condițiile de autorizare ar trebui să includă , după caz, monitorizarea solului și a apelor subterane, și cerința ca , la încetarea definitivă a activității, amplasamentul să fie readus la starea inițială , în conformitate cu cerințele stabilite de legislația comunitară și națională . De îndată ce legislația comunitară de modificare a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (19) sau legislație nouă privind protecția solului și a apelor subterane intră în vigoare, Comisia ar trebui să revizuiască dispozițiile privind protecția solului și a apelor subterane prevăzute de prezenta directivă, pentru a asigura coerența și a evita suprapunerile.

(18)

Pentru a asigura punerea în aplicare eficientă și controlul aplicării prezentei directive, operatorii ar trebui să raporteze în mod regulat autorității competente cu privire la respectarea condițiilor de autorizare. Este necesar ca statele membre să se asigure că operatorii respectă condițiile respective și că operatorul și autoritatea competentă iau măsurile necesare în caz de nerespectare a prezentei directive și să prevadă un sistem de inspecții de mediu. Este la latitudinea statelor membre să stabilească sistemele cele mai potrivite de punere în aplicare, inclusiv modul în care trebuie respectate valorile limită de emisie.

(19)

Ținând seama de dispozițiile Convenției de la Aarhus (20), participarea efectivă a publicului la luarea deciziilor este necesară pentru a-i permite acestuia să își exprime opinii și preocupări care ar putea fi relevante pentru deciziile în cauză și pentru a permite factorilor de decizie să țină seama de acestea, conducând astfel la creșterea gradului de responsabilitate și transparență a procesului de luare a deciziilor și contribuind la conștientizarea de către public a problemelor de mediu și la câștigarea sprijinului acestuia pentru deciziile adoptate. Este necesar ca publicul interesat să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea personală.

(20)

Instalațiile de ardere de dimensiuni mari contribuie într-o măsură semnificativă la emisiile de substanțe poluante în atmosferă, ceea ce are drept rezultat un impact major asupra sănătății umane și a mediului. Pentru a reduce acest impact și a contribui la respectarea cerințelor Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (21), precum și a obiectivelor stabilite în comunicarea Comisiei referitoare la Strategia tematică privind poluarea aerului, este necesar să se stabilească valori limită de emisie mai stricte la nivel comunitar pentru anumite categorii de instalații de ardere și de poluanți.

(21)

În cazul unei întreruperi neașteptate a aprovizionării cu combustibil cu conținut scăzut de sulf sau gaz din cauza unei penurii grave, autoritatea competentă trebuie să poată acorda derogări temporare pentru a permite instalațiilor de ardere în cauză să depășească valorile limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(22)

Este necesar ca operatorul în cauză să nu exploateze o instalație de ardere timp de peste 24 de ore după defectarea sau întreruperea echipamentului de împrăștiere, iar pentru a limita efectele negative ale poluării asupra mediului, timpul de funcționare în lipsa unui dispozitiv de împrăștiere nu trebuie să depășească 120 de ore pe o perioadă de 12 luni. Cu toate acestea, în cazul în care există o nevoie stringentă de a menține alimentarea cu energie sau pentru a evita o creștere globală a emisiilor prin punerea în funcțiune a unei alte instalații de ardere, autoritățile competente trebuie să poată acorda o derogare de la aceste termene limită.

(23)

Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și pentru a evita deplasările transfrontaliere de deșeuri către instalații care funcționează la standarde de mediu mai puțin riguroase, este necesară stabilirea și menținerea unor condiții de exploatare, cerințe tehnice și valori limită de emisie stricte în instalațiile de incinerare sau coincinerare a deșeurilor din Comunitate.

(24)

Utilizarea solvenților organici în anumite activități și instalații cauzează emisii în aer de compuși organici care contribuie la formarea locală și transfrontalieră de oxidanți fotochimici care pun în pericol resursele naturale și au efecte nocive pentru sănătatea umană. Prin urmare, este necesar să se ia măsuri preventive împotriva utilizării de solvenți organici și să se stabilească cerința de a respecta valorile limită de emisie pentru compușii organici, precum și condiții de exploatare adecvate. Este necesar să existe posibilitatea de a acorda operatorilor anumite derogări de la respectarea valorilor limită de emisie atunci când alte măsuri, precum utilizarea produselor sau tehnicilor fără solvenți sau cu conținut scăzut de solvenți, permit respectarea unei limite echivalente de emisie.

(25)	Instalațiile care produc dioxid de titan pot fi responsabile de poluarea semnificativă a aerului și apei și pot presupune riscuri toxicologice . Pentru a reduce aceste efecte, este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, valori limită de emisie mai stricte pentru anumite substanțe poluante.

(26)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (22). ▐

(27)

În conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare.

(28)

Pentru a permite instalațiilor existente suficient timp pentru a se adapta din punct de vedere tehnic la cerințele prezentei directive, este necesar ca anumite cerințe noi să se aplice acestor instalații după scurgerea unei perioade de timp stabilite de la data de aplicare a prezentei directive. Instalațiile de ardere au nevoie de timp suficient pentru a pune în aplicare măsurile de împrăștiere necesare pentru a respecta valorile limită de emisie prevăzute în anexa V.

(29)

Pentru a remedia problemele semnificative cauzate de emisiile de dioxine, furani și alte substanțe poluante relevante produse de instalațiile de producție a fontei sau a oțelului și, în special a minereului de fier sinterizat, procedura privind cerințele minime stabilită în prezenta directivă ar trebui să fie aplicată instalațiilor respective în mod prioritar și în orice caz înainte de 31 decembrie 2011 .

(30)

Întrucât obiectivele acțiunii necesare, și anume asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului și pentru îmbunătățirea calității mediului nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, datorită caracterului transfrontalier al poluării provenind din activitățile industriale, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(31)	Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta vizează, în special, promovarea aplicării articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(32)	Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul național trebuie să se limiteze la dispozițiile care constituie o modificare de fond în raport cu directivele precedente reformate de prezenta directivă. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate decurge din directivele anterioare.

(33)	Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa IX partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții comune

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă prevede norme referitoare la prevenirea și controlul integrat al poluării care rezultă din activitățile industriale.

Prezenta directivă stabilește, de asemenea, normele destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol și pentru prevenirea generării de deșeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică activităților industriale responsabile de poluare, menționate în capitolele II-VI.

(2) Prezenta directivă nu se aplică activităților de cercetare și dezvoltare sau testării de noi produse și procese.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

„substanță” înseamnă orice element chimic și compușii acestuia, cu excepția următoarelor substanțe:

(a)	substanțe radioactive, astfel cum sunt definite în Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (23);

(b)	microorganisme modificate genetic astfel cum sunt definite în Directiva 90/219/CEE a Consiliului ║ din 23 aprilie 1990 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic (24);

(c)	organisme modificate genetic, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic║ (25);

„poluare” înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătății umane sau asupra calității mediului, care poate duce la efecte dăunătoare asupra proprietății materiale sau poate altera sau afecta mediul sau alte utilizări legitime ale mediului;

„instalație” înseamnă o unitate tehnică staționară în cadrul căreia se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile enumerate în anexa I sau în partea 1 a anexei VII, precum și alte activități direct asociate, desfășurate pe același amplasament, care au o conexiune tehnică cu activitățile enumerate în anexele respective și care ar putea avea un efect asupra emisiilor și a poluării;

4.	„emisie” înseamnă evacuarea directă sau indirectă de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot din surse punctiforme sau difuze dintr-o instalație în aer, apă sau sol;

5.	„valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată prin anumiți parametri determinați, concentrația și/sau nivelul unei anumite emisii, care nu pot fi depășite pe parcursul unuia sau al mai multor intervale de timp.

6.	„standard de calitate a mediului” înseamnă totalitatea cerințelor care trebuie îndeplinite la un moment dat de către un anumit mediu sau de către o anumită parte a acestuia, după cum se prevede în legislația comunitară;

7.	„autorizație” înseamnă o autorizație scrisă de a exploata o instalație, o instalație de ardere, o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor, în totalitate sau parțial;

„modificare substanțială” înseamnă o modificare a caracteristicilor sau a funcționării, sau o extindere a unei instalații sau a unei instalații de ardere, a unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor care poate avea efecte negative semnificative asupra populației sau asupra mediului;

„cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă stadiul cel mai eficient și mai avansat în dezvoltarea activităților și a metodelor lor de operare care să indice posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referința pentru stabilirea valorilor limită de emisie și a altor condiții de autorizare, proiectate pentru a preveni și, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce emisiile și impactul asupra mediului în ansamblul său:

(a)	„tehnici” înseamnă atât tehnologia utilizată, cât și modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, exploatată și scoasă din funcțiune;

(b)

tehnici „disponibile” înseamnă acele tehnici care sunt dezvoltate la un nivel care permite punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiții economice și tehnice viabile, luându-se în considerare costurile și avantajele, fie că aceste tehnici sunt sau nu produse și utilizate în statul membru respectiv, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiții acceptabile;

(c)	tehnicile „cele mai bune” înseamnă tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecție a mediului în ansamblul său.

10.

„nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile” (BATAEL) înseamnă un interval de niveluri de emisie rezultat în urma aplicării, în condiții normale de exploatare, a celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în documentele de referință BAT și exprimate sub formă de medie pentru o anumită perioadă de timp și în condiții de referință date;

11.

„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deține controlul asupra instalației sau a instalației de ardere, a instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor sau, dacă acest lucru se specifică în legislația internă, căreia i-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcționării instalației din punct de vedere tehnic;

12.	„public” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în conformitate cu legislația sau practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile constituite de acestea;

13.

„public interesat” înseamnă publicul afectat sau care ar putea fi afectat sau care este interesat de procedurile de adoptare a unei decizii privind emiterea sau actualizarea unei autorizații sau a condițiilor de acordare a unei autorizații; în sensul prezentei definiții, se consideră că au un interes organizațiile nonguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc condițiile prevăzute de orice act legislativ național relevant;

14.

„tehnică emergentă” înseamnă o tehnică nouă pentru o activitate industrială care, dacă ar fi testată în mediu industrial și s-ar dezvolta la scară comercială, ar asigura un nivel general mai ridicat sau cel puțin egal de protecție a mediului și economii de costuri mai mari decât în cazul celor mai bune tehnici disponibile existente;

15.

„substanțe periculoase”║ înseamnă substanțe sau preparate periculoase, astfel cum sunt definite în Directiva 67/548/CEE ║ și în Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (26);

16.	„raport privind situația de referință” înseamnă informații cuantificate privind nivelul contaminării solului și a apelor subterane cu cantități semnificative de substanțe periculoase relevante ;

17.	„inspecție de rutină” înseamnă o inspecție de mediu efectuată în cadrul unui program de inspecții planificat;

18.	„inspecție neprogramată” înseamnă o inspecție de mediu efectuată în urma unor reclamații sau în cadrul investigării unor accidente, incidente sau cazuri de nerespectare a legislației;

19.	„inspecție de mediu” înseamnă orice activitate care implică verificarea respectării cerințelor de mediu de către o instalație;

20.	„combustibil” înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos utilizat pentru consumul instalației de ardere;

21.	„instalație de ardere” înseamnă orice aparat tehnic în care combustibilii se oxidează complet pentru a se folosi energia termică astfel generată;

22.

„biomasă” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)	produsele care constau într-o materie vegetală , din agricultură sau activități forestiere, care poate fi folosită pe post de combustibil în scopul recuperării conținutului său de energie;

(b)

următoarele deșeuri folosite pe post de combustibil:

(i)	deșeuri vegetale din agricultură și activități forestiere;

(ii)	deșeuri vegetale din industria alimentară, dacă se recuperează energia termică generată;

(iii)

deșeuri vegetale fibroase din producția de celuloză primară și din producția hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt incinerate împreună în locul de producție și energia termică generată este recuperată;

(iv)	deșeuri de plută;

(v)	deșeuri lemnoase cu excepția deșeurilor lemnoase care pot conține compuși organici halogenați sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanți pentru lemn sau al acoperirii;

23.	„instalație de ardere cu combustibil multiplu” înseamnă orice instalație de ardere care poate fi pusă în funcțiune simultan sau alternativ prin utilizarea a două sau mai multe tipuri de combustibil;

24.	„turbină cu gaz” înseamnă orice mecanism rotativ care convertește energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuită în esență dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru și o turbină;

25.	„deșeu” înseamnă orice deșeu astfel cum este definit la articolul 3 punctul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile (27);

26.	„deșeu periculos” înseamnă orice deșeu periculos astfel cum este definit la articolul 3 punctul (2) din Directiva 2008/98/CE;

27.

„deșeuri urbane în amestec” înseamnă deșeurile menajere precum și deșeuri provenind din activități comerciale, industriale și administrative care, prin natura și compoziția lor sunt similare deșeurilor menajere, cu excepția fracțiunilor prevăzute la poziția 20 01 din anexa la Decizia 2000/532/CE a Comisiei║ (28), care sunt colectate separat la sursă și cu excepția altor deșeuri menționate la poziția 20 02 din anexa respectivă;

28.

„instalație de incinerare a deșeurilor” înseamnă orice echipament sau unitate tehnică staționară sau mobilă destinată în mod specific tratamentului termic al deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin ardere , prin incinerare prin oxidare sau orice alt procedeu de tratament termic, în măsura în care substanțele rezultate sunt apoi incinerate;

29.

„instalație de coincinerare a deșeurilor” înseamnă o unitate tehnică staționară sau mobilă al cărei obiectiv esențial este producerea de energie sau de produse materiale și care utilizează deșeuri drept combustibil obișnuit sau suplimentar sau în care deșeurile sunt supuse unui tratament termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum și prin alte procedee de tratament termic, în măsura în care substanțele care rezultă în urma tratamentului sunt ulterior incinerate;

30.

„capacitate nominală” înseamnă suma capacităților de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor, specificată de constructor și confirmată de operator, ținându-se seama de valoarea calorifică a deșeurilor, exprimată sub forma cantității de deșeuri incinerate într-o oră;

31.	„dioxine și furani” înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele și dibenzofuranii policlorurați enumerați în anexa VI partea 2;

32.	„reziduu” înseamnă orice deșeu lichid sau solid, careeste generat de o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor;

33.	„compus organic” înseamnă orice compus care conține cel puțin elementul carbon și unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, silicon sau azot, cu excepția oxizilor de carbon și carbonaților și bicarbonaților anorganici;

34.	„compus organic volatil” înseamnă orice compus organic, precum și fracțiunea de creozot, având o presiune a vaporilor de minimum 0,01 kPa, la o temperatură de 293,15 K sau având o volatilitate corespunzătoare în condiții speciale de utilizare;

35.

„solvent organic” înseamnă orice compus organic volatil folosit pentru una dintre utilizările următoare:

(a)	separat sau în combinație cu alți agenți, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deșeuri;

(b)	ca agent de curățare pentru a dizolva impurități;

(c)	ca dizolvant;

(d)	ca mediu de dispersie;

(e)	ca regulator de viscozitate;

(f)	ca regulator de tensiune superficială;

(g)	ca plastifiant;

(h)	sau conservant;

36.

„preparat de acoperire” înseamnă un preparat de acoperire, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (8) din Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor (29);

37.	„norme generale obligatorii” înseamnă valori limită de emisie sau alte condiții, definite în legislația privind mediul, cel puțin la nivel de sector, prevăzute pentru a fi utilizate în mod direct la stabilirea condițiilor de autorizare.

Articolul 4

Obligația de autorizare

(1) Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că nicio instalație sau instalație de ardere, instalație de incinerare a deșeurilor sau instalație de coincinerare a deșeurilor nu este exploatată fără autorizație.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot stabili o procedură de înregistrare a instalațiilor care intră numai sub incidența capitolului V.

Procedura de înregistrare este definită într-un act cu caracter obligatoriu și include cel puțin o notificare la autoritatea competentă a intenției operatorului de a pune în funcțiune o instalație.

(2) Statele membre pot prevedea ca o autorizație să vizeze două sau mai multe instalații sau părți ale instalațiilor exploatate de către același operator pe același amplasament sau pe amplasamente diferite.

În cazul în care o autorizație vizează două sau mai multe instalații, fiecare instalație trebuie să îndeplinească în mod individual cerințele prezentei directive.

Articolul 5

Operatori

Statele membre pot prevedea ca două sau mai multe persoane fizice sau juridice să aibă dreptul să exploateze în comun o instalație sau o instalație de ardere, o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor, sau să exploateze separat părți diferite ale unei instalații. O singură persoană fizică sau juridică este identificată pentru a-și asuma responsabilitatea pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 6

Acordarea autorizației

(1) Autoritatea competentă eliberează o autorizație în cazul în care instalația îndeplinește cerințele prezentei directive.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că procedurile și condițiile de acordare a autorizației sunt complet coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorități competente sau mai mulți operatori, sau dacă se eliberează mai mult de o autorizație, pentru a se asigura o abordare integrată eficientă de către toate autoritățile competente implicate în această procedură.

(3) În cazul unei instalații noi sau a unei modificări importante când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizației se examinează și utilizează toate informațiile relevante sau toate concluziile obținute în temeiul articolelor 5, 6, 7 și 9 din respectiva directivă.

Articolul 7

Norme generale obligatorii

Fără a aduce atingere obligației de a deține o autorizație , statele membre pot include cerințe pentru anumite categorii de instalații, de instalații de ardere, de instalații de incinerare a deșeurilor sau de instalații de coincinerare a deșeurilor în cadrul unor norme generale obligatorii.

În cazul adoptării unor norme generale obligatorii, autorizația poate include o simplă trimitere la acestea.

Articolul 8

Rapoarte privind respectarea condițiilor de autorizare

Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta următoarele:

(1)

că operatorul furnizează autorității competente datele relevante privind respectarea condițiilor de autorizare cel puțin o dată la 24 de luni, acestea fiind puse la dispoziție pe internet fără întârziere. În cazul în care s-a constatat în urma unei inspecții o încălcare a condițiilor de autorizare în conformitate cu articolul 25, frecvența de raportare este crescută la cel puțin o dată la douăsprezece luni;

(2)	că operatorul informează autoritatea competentă fără întârziere asupra oricărui incident sau accident care afectează mediul în mod semnificativ.

Articolul 9

Încălcări

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că sunt respectate condițiile de autorizare.

(2) În cazul în care se constată încălcarea cerințelor prezentei directive, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta următoarele:

(a)	că operatorul informează fără întârziere autoritatea competentă;

(b)	că operatorul și autoritatea competentă iau măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt termen, conformitatea cu prezenta directivă.

În cazul unei încălcări care ar reprezenta un pericol semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu și atâta timp cât conformitatea nu este restabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (b), exploatarea instalației, a instalației de ardere, a instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor este suspendată.

Articolul 10

Emisii de gaze cu efect de seră

(1) În cazul în care emisiile de gaz cu efect de seră dintr-o instalație sunt specificate în anexa I la Directiva 2003/87/CE în legătură cu o activitate desfășurată în instalația respectivă, autorizația include o valoare limită pentru emisii directe de astfel de gaz numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă.

(2) Pentru activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, statele membre pot opta să nu impună cerințele privind randamentul energetic pentru unitățile de ardere sau pentru alte unități care emit dioxid de carbon la fața locului.

(3) După caz, autoritățile competente modifică autorizația în mod adecvat.

(4) Alineatele (1)-(3) nu se aplică instalațiilor care sunt excluse temporar din sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră din cadrul Comunității în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE.

CAPITOLUL II

Dispoziții speciale aplicabile activităților enumerate în anexa I

Articolul 11

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol este aplicabil activităților enumerate în anexa I și care ating, după caz, pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.

Articolul 12

Principii generale care reglementează obligațiile fundamentale ale operatorului

Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca instalațiile să fie exploatate în conformitate cu următoarele principii:

(1)	sunt luate toate măsurile adecvate de prevenire a poluării;

(2)	sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile;

(3)	nu se generează un nivel considerabil de poluare;

(4)	se evită producerea de deșeuri în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;

(5)	în cazul în care se produc deșeuri, acestea sunt recuperate sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic și economic, eliminate, evitându-se sau reducându-se orice impact asupra mediului;

(6)	energia este utilizată eficient;

(7)	se iau măsurile necesare pentru a se preveni accidentele și pentru a se limita consecințele acestora;

(8)	se iau măsurile necesare la încetarea definitivă a activităților pentru a se evita riscul de poluare și pentru restabilirea amplasamentului unde a funcționat respectiva instalație într-o stare satisfăcătoare, în conformitate cu cerințele de la articolul 23 alineatele (2) și (3).

Articolul 13

Cererile de autorizare

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cererile de autorizare cuprind o descriere a următoarelor:

(a)	a instalației și a activităților acesteia;

(b)	a materiilor prime și auxiliare, a altor substanțe și a energiei utilizate în cadrul instalației sau generate de aceasta;

(c)	a surselor de emisie din instalație;

(d)	a caracteristicilor de la amplasamentul instalației;

(e)	în cazul în care activitatea implică substanțe periculoase relevante în cantități semnificative, un raport privind situația de referință care furnizează informații legate de substanțele respective ;

(f)	a naturii și a cantităților emisiilor previzionale din instalație în fiecare mediu, precum și a identificării efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului;

(g)	a tehnologiei propuse și a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor din instalație;

(h)	dacă este necesar, a măsurilor pentru prevenirea și recuperarea deșeurilor generate de instalație;

(i)	a măsurilor planificate ulterior pentru a respecta principiile generale asupra obligațiilor fundamentale ale operatorului, așa cum sunt prevăzute la articolul 12;

(j)	a măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;

(k)	a principalelor alternative relevante la tehnologia, tehnicile și măsurile propuse, prezentate de solicitant în rezumat.

O cerere de autorizare cuprinde și un rezumat netehnic al detaliilor menționate la primul paragraf și, acolo unde este cazul, un raport privind situația de referință .

(2) În cazul în care informațiile furnizate în conformitate cu cerințele prevăzute de Directiva 85/337/CEE sau în care un raport asupra siguranței realizat în conformitate cu Directiva 96/82/CE sau alte informații furnizate conform cerințelor altor acte legislative îndeplinesc oricare dintre cerințele de la alineatul (1), acele informații pot fi incluse în cererea de autorizare sau anexate la aceasta.

Articolul 14

Documente de referință BAT și schimbul de informații

(1) Comisia organizează schimburi de informații între statele membre, reprezentanții autorităților competente relevante ale acestora, operatorii și furnizorii de tehnologie care reprezintă sectoarele industriale vizate, organizațiile nonguvernamentale care promovează protecția mediului și Comisie, privind următoarele aspecte:

(a)	performanțele instalațiilor în ceea ce privește emisiile, poluarea, consumul și natura materiilor prime, utilizarea energiei și producerea de deșeuri; precum și

(b)	cele mai bune tehnici disponibile utilizate, monitorizarea aferentă și progresul privind cele mai bune tehnici disponibile .

În vederea organizării schimbului de informații menționat în prezentul alineat, Comisia înființează un Forum pentru schimburi de informații care cuprinde părțile interesate menționate la primul paragraf .

Comisia stabilește orientări pentru schimburile de informații, inclusiv în ceea ce privește colectarea de date și determinarea conținutului documentelor de referință BAT. Comisia publică un raport de evaluare în acest sens. Acest raport trebuie să fie accesibil pe internet.

(2) Comisia publică rezultatul schimbului de informații menționat la alineatul (1) sub formă de documente de referință BAT noi sau actualizate.

(3) Documentele de referință BAT descriu în special cele mai bune tehnici disponibile, nivelurile de emisie asociate , nivelurile de consum și monitorizarea corespunzătoare, monitorizarea solului și a apelor subterane, măsurile de remediere a amplasamentului și tehnicile emergente, acordând o atenție specială criteriilor enumerate în anexa III , revizuirea fiind finalizată în decurs de opt ani de la publicarea versiunii precedente . Comisia garantează disponibilitatea în limbile oficiale ale statelor membre a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile din documentele de referință BAT . La solicitarea unui stat membru, Comisia pune la dispoziție întreg documentul de referință BAT în limba solicitată.

Articolul 15

Condițiile de acordare a autorizației

(1) Statele membre se asigură că autorizația cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerințelor de la articolele 12 și 19.

Aceste măsuri includ cel puțin următoarele:

(a)	valorile limită de emisie pentru substanțele poluante menționate în anexa II și pentru alte substanțe poluante care pot fi emise de instalația respectivă în cantități semnificative, luându-se în considerare natura acestora și potențialul lor de a transfera poluarea dintr-un mediu în altul;

(b)	dacă este necesar, cerințele adecvate pentru protecția solului și a apelor subterane, precum și măsurile privind managementul deșeurilor generate de instalație;

(c)

cerințe adecvate de monitorizare a eliberărilor, specificându-se metodologia de măsurare, frecvența, procedura de evaluare și obligația de a furniza autorității competente, cu regularitate, rezultatele monitorizării eliberărilor și alte date necesare pentru a verifica conformarea la cerințele autorizației;

(d)	cerințe de monitorizare periodică a substanțelor periculoase relevante care se pot găsi pe amplasament în cantități semnificative , ținând seama de posibilitatea de contaminare a solului și a apelor subterane de la amplasamentul instalației;

(e)	măsuri privind pornirea, scurgerile, defecțiunile, opririle momentane și întreruperea definitivă a funcționării;

(f)	dispoziții asupra reducerii poluării la distanță sau transfrontaliere.

(2) În sensul alineatului (1) litera (a), valorile limită de emisie pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente.

(3) Documentele de referință BAT servesc drept referință pentru stabilirea condițiilor de autorizare.

(4) În cazul în care o instalație sau o parte a unei instalații nu este acoperită de documentele de referință BAT sau dacă aceste documente nu iau în considerare toate efectele potențiale ale activității asupra mediului, autoritatea competentă , pe baza consultărilor cu operatorii determină nivelurile de emisie care pot fi obținute prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru instalația sau pentru activitatea în cauză, pe baza criteriilor enumerate în anexa III, și stabilește condițiile de autorizare în consecință.

(5) Pentru instalațiile menționate la punctul 6.6 din anexa I, alineatele (1) – (4) se aplică fără a aduce atingere legislației referitoare la bunăstarea animalelor.

Articolul 16

Valori limită de emisie, parametri și măsuri tehnice echivalente

(1) Valorile limită de emisie pentru substanțe poluante se determină în punctul în care emisiile părăsesc instalația și la determinarea acestor valori nu se ia în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct.

În ceea ce privește evacuările indirecte de substanțe poluante în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalații de tratare a apei la determinarea valorilor limită de emisie ale instalației în cauză, cu condiția să fie asigurat un nivel echivalent de protecție a mediului în ansamblul său și ca acest fapt să nu ducă la niveluri mai înalte de poluare a mediului.

(2) Fără a aduce atingere articolului 19, valorile limită de emisie și parametrii și măsurile tehnice echivalente menționate la articolul 15 alineatele (1) și (2) se vor baza pe cele mai performante tehnici disponibile, fără a se solicita utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii.

Autoritatea competentă stabilește valori limită de emisie și cerințe de monitorizare și de conformitate pentru a asigura că nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile nu sunt depășite .

Valorile limită de emisie pot fi suplimentate cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente, cu condiția să se obțină un nivel echivalent de protecție a mediului.

(3) Prin derogare de la alineatul (2) al doilea paragraf, autoritatea competentă poate stabili, în cazuri excepționale care rezultă în urma unei evaluări a costurilor și beneficiilor ecologice și economice și luând în considerare caracteristicile tehnice ale instalației în cauză, amplasarea geografică a acesteia și condițiile locale de mediu, valori limită de emisie , parametri sau măsuri tehnice echivalente și cerințe de monitorizare și conformitate astfel încât nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile să poată fi depășite .

Aceste valori limită de emisie , parametri sau măsuri tehnice echivalente nu depășesc însă valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu articolul 68 sau , după caz, în anexele V-VIII.

Statele membre se asigură că publicul interesat beneficiază din timp de șanse efective de a participa la procesul de luare a deciziilor privind acordarea derogării menționate la prezentul alineat.

Atunci când valorile limită de emisie, parametrii și măsurile tehnice echivalente sunt stabilite în conformitate cu prezentul alineat, motivele pentru care s-au permis abateri de la nivelurile de emisie asociate cu BAT, conform celor descrise în documentele de referință BAT, trebuie să fie documentate și justificate într-o anexă la condițiile de autorizare.

Comisia poate stabili criterii pentru acordarea derogării prevăzute la acest alineat.

Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

(4) Alineatele (2) și (3) se aplică împrăștierii de gunoi de grajd și dejecții în afara amplasamentului instalației menționate la punctul 6.6 din anexa I , cu excepția zonelor incluse în domeniul de aplicare al Directivei 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (30).

(5) Autoritatea competentă poate acorda derogări temporare de la cerințele alineatului (2) și de la articolul 12 ║ punctele (1) și (2) în caz de creștere a emisiilor din cauza testării și utilizării unor tehnici emergente, cu condiția ca în termen de șase luni de la acordarea derogării utilizarea respectivelor tehnici să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puțin nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.

Articolul 17

Cerințe de monitorizare

(1) Cerințele de monitorizare menționate la articolul 15 alineatul (1) literele (c) și (d) se bazează, dacă este cazul, pe concluziile activității de monitorizare descrise în documentele de referință BAT.

(2) Frecvența monitorizării periodice menționate la articolul 15 alineatul (1) litera (d) se stabilește de către autoritatea competentă în autorizația eliberată fiecărei instalații sau în cadrul unor norme generale obligatorii.

Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), monitorizarea periodică se efectuează cel puțin o dată la cinci ani pentru apele subterane, respectiv zece ani pentru sol, cu excepția situației în care monitorizarea se bazează pe o evaluare sistematică a riscurilor de contaminare .

Comisia poate stabili criterii pentru determinarea frecvenței monitorizării periodice.

Articolul 18

Norme generale obligatorii

(1) La adoptarea normelor generale obligatorii statele membre asigură o abordare integrată și un nivel înalt de protecție a mediului, echivalent celui care poate fi atins datorită condițiilor de autorizare individuale.

(2) Normele generale obligatorii se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a recomanda utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii , pentru a asigura conformitatea cu articolele 15 și 16 .

▐

(3) Statele membre se asigură că normele generale obligatorii sunt actualizate în funcție de evoluția celor mai bune tehnici disponibile , pentru a asigura conformitatea cu articolul 22 .

▐

(4) Normele generale obligatorii adoptate în conformitate cu alineatele (1)-(3) cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.

Articolul 19

Standarde de calitate a mediului

În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerințe mai stricte decât cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, autorizația include măsuri suplimentare , fără a aduce atingere altor măsuri care pot fi luate pentru a se respecta standardele de calitate a mediului.

Articolul 20

Progresul celor mai bune tehnici disponibile

Statele membre se asigură că autoritatea competentă urmărește sau este informată cu privire la progresul înregistrat în legătură cu cele mai bune tehnici disponibile și la publicarea oricărui nou document de referință BAT sau a unui astfel de document revizuit , informând și publicul vizat .

Articolul 21

Modificări aduse instalațiilor de către operatori

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate în ceea ce privește caracteristicile sau funcționarea sau o extindere a instalației, care pot avea consecințe asupra mediului. După caz, autoritatea competentă actualizează autorizația.

(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că nicio modificare substanțială planificată de către operator nu este efectuată fără eliberarea unei autorizații în conformitate cu prezenta directivă.

Cererea de autorizare și decizia luată de către autoritatea competentă acoperă acele părți ale instalației și acele detalii menționate la articolul 13 care pot fi afectate de modificarea substanțială.

(3) Orice modificare în ceea ce privește caracteristicile sau funcționarea sau o extindere a unei instalații este considerată substanțială atunci când o astfel de modificare sau extindere permite atingerea pragurilor de capacitate prevăzute în anexa I.

Articolul 22

Revizuirea și actualizarea condițiilor de autorizare de către autoritatea competentă

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autoritatea competentă revizuiește periodic toate condițiile de autorizare și le actualizează, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentei directive.

(2) La cererea autorității competente, operatorul prezintă toate informațiile necesare în scopul reexaminării condițiilor de autorizare.

La reexaminarea condițiilor de autorizare, autoritatea competentă utilizează toate informațiile obținute în urma monitorizării sau a inspecțiilor.

(3) Atunci când Comisia publică un nou document de referință BAT sau o actualizare a unui astfel de document, în termen de patru ani de la publicarea acestora, statele membre se asigură că autoritatea competentă reexaminează și , după caz, actualizează condițiile de autorizare pentru instalațiile în cauză.

Primul paragraf se aplică tuturor derogărilor acordate în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

(4) Condițiile de autorizare sunt reexaminate și, după caz, actualizate, cel puțin în următoarele cazuri:

(a)	poluarea provocată de instalație este atât de semnificativă încât valorile limită de emisie din autorizație trebuie să fie revizuite sau dacă noi valori de acest tip trebuie incluse în autorizație;

(b)	modificările semnificative ale celor mai bune tehnici disponibile permit reducerea considerabilă a emisiilor;

(c)	este necesară utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranță funcțională;

(d)	atunci când acest lucru este necesar pentru respectarea Directivei 2001/81/CE sau a unui standard de calitate a mediului, în conformitate cu articolul 19.

Articolul 23

Închiderea și remedierea amplasamentului

(1) Fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE , Directivei 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (31), Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 Noiembrie 2008 privind protecția mediului prin dreptul penal (32) și Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din… de stabilire a unui cadru pentru protecția solului (33) (34), autoritatea competentă veghează la îndeplinirea condițiilor de autorizare impuse pentru a asigura respectarea principiului enunțat la articolul 12 punctul 8 în momentul încetării definitive a activității.

(2) În cazul în care activitatea implică utilizarea, producerea sau eliberarea unor cantități semnificative de substanțe periculoase relevante , ținând seama de posibilitatea de contaminare a solului și a apelor subterane de la amplasamentul instalației, operatorul întocmește un raport privind situația de referință înainte de punerea în funcțiune a instalației sau înainte de actualizarea autorizației acordate unei instalații. Raportul conține informații cuantificate necesare pentru determinarea stării inițiale a solului și a apelor subterane , ținând seama de cantitățile semnificative de substanțe periculoase relevante .

Comisia stabilește criterii generale referitoare la conținutul raportului privind situația de referință.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

(3) La încetarea definitivă a activității, operatorul informează autoritatea competentă și evaluează nivelul contaminării solului și a apelor subterane cu substanțe periculoase. În cazul în care instalația a provocat o poluare cu substanțe periculoase a solului sau a apelor subterane în raport cu starea inițială prezentată în raportul privind situația de referință menționat la alineatul (2), operatorul remediază amplasamentul și îl readuce în respectiva stare inițială.

(4) Dacă operatorul nu are obligația de a întocmi raportul privind situația de referință menționat la alineatul (2), acesta ia măsurile necesare la încetarea definitivă a activității pentru a se asigura că amplasamentul nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea umană și pentru mediu.

Articolul 24

Compararea emisiilor cu nivelurile de emisie asociate cu cele mai bune tehnici disponibile

Datele relevante privind respectarea condițiilor de autorizare menționate la articolul 8 punctul 1 cuprinde o comparație între emisii și nivelul de emisie asociat cu cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum acestea sunt descrise în documentele de referință BAT. Aceste date relevante trebuie să fie accesibile pe internet fără întârziere.

Articolul 25

Inspecții

(1) Statele membre instituie un sistem de inspecții ale instalațiilor.

Acest sistem include inspecții la fața locului.

Statele membre garantează că operatorii acordă autorităților competente întreaga asistență necesară pentru a le da posibilitatea realizării inspecțiilor la fața locului, pentru a preleva probe și pentru a obține orice informații necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă.

(2) Statele membre se asigură că toate instalațiile fac obiectul unui plan de inspecții.

(3) Fiecare plan de inspecții include următoarele elemente:

(a)	o evaluare generală a aspectelor de mediu care trebuie luate în considerare;

(b)	zona geografică acoperită de planul de inspecții;

(c)	un registru al instalațiilor acoperite de planul de inspecții și o evaluare generală a nivelului de conformare a acestora la cerințele prezentei directive;

(d)	dispoziții privind revizuirea planului de inspecții;

(e)	o schemă a programelor inspecțiilor de rutină în conformitate cu alineatul (5);

(f)	procedurile aplicabile inspecțiilor neprogramate în conformitate cu alineatul (6);

(g)	dacă este cazul, dispoziții privind cooperarea între diverse autorități responsabile de efectuarea inspecțiilor.

(4) Pe baza planului de inspecții, autoritatea competentă întocmește în mod regulat programe de inspecție și stabilește frecvența vizitelor la fața locului pentru diversele tipuri de instalații.

Statele membre se asigură că sunt disponibile suficiente persoane calificate pentru a efectua inspecțiile.

Aceste programe includ cel puțin o vizită inopinată la fața locului la fiecare optsprezece luni, pentru fiecare instalație. Această frecvență este crescută la cel puțin o vizită la șase luni dacă în urma unei inspecții s-a constatat nerespectarea condițiilor de autorizare.

În cazul în care programele respective se bazează pe o evaluare sistematică a riscurilor de mediu asociate instalațiilor individuale în cauză , frecvența vizitelor la fața locului poate fi redusă la minimum o vizită la 24 de luni.

Evaluarea sistematică a riscurilor de mediu se bazează pe criterii obiective, cum ar fi:

(a)	evidența respectării de către operator a condițiilor de autorizare;

(b)	impactul instalației asupra mediului și sănătății umane;

(c)	participarea operatorului la sistemul comunitar de management de mediu și audit (EMAS), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 (35) , sau implementarea unor sisteme echivalente de management de mediu.

Comisia poate stabili criterii suplimentare referitoare la evaluarea riscurilor de mediu.

(5) Inspecțiile de rutină trebuie să permită examinarea întregii game de efecte ecologice relevante produse de instalația în cauză.

Inspecțiile de rutină garantează faptul că operatorul respectă condițiile de autorizare.

Inspecțiile de rutină contribuie, de asemenea, la evaluarea eficacității condițiilor de autorizare.

(6) Inspecțiile inopinate neprogramate se desfășoară cu scopul de a investiga, în cel mai scurt timp posibil și, dacă este cazul, înainte de eliberarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizații, reclamații serioase și oficiale și accidente, incidente sau cazuri grave de încălcare a legislației de mediu sau fapte care afectează în mod grav sănătatea umană .

La efectuarea unei asemenea inspecții neprogramate, autoritățile competente pot solicita operatorilor să furnizeze informații pentru a investiga desfășurarea unui accident, a unui incident sau a unui caz de încălcare, inclusiv date statistice referitoare la sănătate.

(7) După fiecare inspecție, fie de rutină fie neprogramată, autoritatea competentă întocmește un raport în care sunt prezentate constatările cu privire la nivelul de conformare a instalației la cerințele prezentei directive și concluziile privind eventuala necesitate a unei acțiuni ulterioare.

Raportul se comunică operatorului în cauză în termen de două luni. Raportul este pus la dispoziția publicului pe internet de către autoritatea competentă în termen de patru luni de la efectuarea inspecției.

Autoritatea competentă se asigură că toate măsurile necesare identificate în raport sunt întreprinse într-un interval de timp rezonabil.

Articolul 26

Accesul la informație și participarea publicului la procedura de autorizare

(1) Statele membre se asigură că publicul în cauză beneficiază de șanse timpurii și efective de a participa la următoarele proceduri:

(a)	de emitere a autorizațiilor pentru instalații noi;

(b)	de emitere a unei autorizații pentru orice modificare substanțială;

(c)	de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor unei autorizații pentru o instalație în conformitate cu articolul 22 alineatul (4) litera (a).

(d)	de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de autorizare pentru o instalație în cazul căreia s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

Procedura prevăzută în anexa IV se aplică acestei participări.

Se consideră că organizațiile nonguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc condițiile prevăzute de orice legislație națională relevantă au un interes .

▐

(2) După luarea unei decizii privind acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizații ▐, autoritatea competentă informează publicul și pune la dispoziția acestuia următoarele informații , fără întârziere :

(a)	conținutul deciziei, inclusiv o copie a autorizației și a oricăror condiții și actualizări ulterioare;

(b)	motivele pe care se bazează decizia;

(c)	rezultatele consultărilor organizate înainte de luarea deciziei și o explicație a modului în care acestea au fost luate în considerare în decizia respectivă;

(d)	titlul documentelor de referință BAT relevante pentru instalația sau activitatea în cauză;

(e)	metoda utilizată pentru determinarea condițiilor de autorizare menționate la articolul 15 , în raport cu cele mai bune tehnici disponibile și cu nivelurile de emisii asociate acestora, astfel cum sunt descrise în documentele de referință BAT;

(f)	dacă s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), motivele specifice ale acordării acesteia pe baza criteriilor enunțate în alineatul respectiv și condițiile impuse;

(g)	▐rezultatul reexaminării autorizațiilor, menționate la articolul 22 alineatele (1), (3) și (4);

(h)	rezultatele monitorizării emisiilor, așa cum sunt prevăzute în temeiul condițiilor de autorizare și deținute de către autoritățile competente.

Statele membre asigură că informațiile menționate la literele (a)-(g) sunt puse la dispoziție pe internet fără întârziere.

(3) Alineatele (1) și (2) ║ se aplică sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (36).

Articolul 27

Accesul la justiție

(1) Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul legislativ intern aplicabil, că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidența articolului 26 atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)	aceștia au un interes suficient;

(b)	pretind încălcarea unui drept, atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară.

(2) Statele membre stabilesc etapele în care pot fi contestate deciziile, acțiunile sau omisiunile.

(3) Statele membre stabilesc ceea ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiție.

În acest sens, interesul oricărei organizații nonguvernamentale care promovează protecția mediului și îndeplinește orice cerințe ale legislației naționale este considerat suficient în sensul literei (a) de la alineatul (1).

Se consideră că aceste organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul literei (b) de la alineatul (1).

(4) Dispozițiile alineatelor (1), (2) și (3) nu exclud posibilitatea unei căi de atac prealabile în fața unei autorități administrative și nu aduc atingere obligației de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a iniția o cale de atac judiciară, atunci când legislația internă prevede această obligație.

Orice astfel de procedură trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă și cu un cost care nu este prohibitiv.

(5) Statele membre se asigură că informațiile practice privind accesul la procedurile de atac administrative și judiciare sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 28

Efecte transfrontaliere

(1) În cazul în care un stat membru are cunoștință de faptul că este posibil ca funcționarea unei instalații să aibă efecte negative semnificative asupra mediului din alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care este posibil să fie afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, statul membru pe al cărui teritoriu a fost depusă cererea de acordare a autorizației în conformitate cu articolul 4 sau articolul 21 alineatul (2) transmite celuilalt stat membru orice informații solicitate sau puse la dispoziție în conformitate cu anexa IV în același timp în care acestea sunt puse la dispoziția publicului.

Aceste informații servesc drept bază a oricărei consultări necesare în cadrul relațiilor bilaterale dintre cele două state membre pe baze de reciprocitate și de echivalență.

(2) În cadrul relațiilor bilaterale, statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (1), cererile sunt puse la dispoziția publicului din statul membru care ar putea fi afectat cu suficient timp înainte, astfel încât acesta să poată face observații înainte ca autoritatea competentă să adopte decizia.

(3) Rezultatele oricăror consultări în temeiul alineatelor (1) și (2) sunt luate în considerare de către autoritatea competentă la luarea unei decizii cu privire la cererea de autorizare.

(4) Autoritatea competentă informează orice stat membru care a fost consultat în conformitate cu alineatul (1) asupra deciziei adoptate cu privire la cererea de autorizare și îi transmite informațiile menționate la articolul 26 alineatul (2). Statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru a se asigura punerea informațiilor respective la dispoziția publicului interesat de pe teritoriul său.

▐

Articolul 29

Tehnici emergente

Statele membre pun în aplicare măsuri de stimulare a operatorilor în vederea dezvoltării și a aplicării de tehnici emergente.

În sensul primului paragraf, Comisia adoptă următoarele criterii :

(a)	tipul de activități industriale prioritare pentru dezvoltarea și aplicarea tehnicilor emergente;

(b)	obiective indicative pentru statele membre privind dezvoltarea și aplicarea tehnicilor emergente;

(c)	instrumentele care permit evaluarea progreselor înregistrate în dezvoltarea și aplicarea tehnicilor emergente.

CAPITOLUL III

Dispoziții speciale pentru instalațiile de ardere

Articolul 30

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică instalațiilor de ardere destinate producerii de energie, a căror putere termică instalată este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat.

Prezentul capitol nu se aplică următoarelor instalații de ardere:

(a)	instalații în care produsele de ardere sunt utilizate pentru încălzirea directă, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau al materialelor;

(b)	instalații post-ardere proiectate pentru a purifica gazele reziduale prin ardere și care nu sunt exploatate ca instalații de ardere independente;

(c)	instalații pentru regenerarea catalizatorilor de cracare;

(d)	instalații pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;

(e)	reactoare folosite în industria chimică;

(f)	cuptoare de preîncălzire a cocsului;

(g)

caupere;

(h)	orice aparat tehnic care se folosește la propulsia unui vehicul, a unei nave sau a unui aparat de zbor;

(i)	turbine cu gaz folosite pe platformele maritime;

(j)	instalații care utilizează drept combustibil orice deșeuri solide sau lichide cu excepția deșeurilor menționate la articolul 37 alineatul (2) litera (a).

Articolul 31, articolul 32 și articolul 35 nu se aplică instalațiilor de ardere în cazul în care acestea sunt reglementate printr-un document de referință BAT sectorial și în cazul în care sunt excluse din domeniul de aplicare al documentului de referință BAT privind instalațiile mari de ardere.

Articolul 31

Norme privind cumularea

(1) În cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalații de ardere sunt eliberate printr-un coș comun, ansamblul format de aceste instalații se consideră drept o singură instalație de ardere, iar capacitățile acestora se însumează.

(2) În cazul în care două sau mai multe instalații de ardere care au fost autorizate sau au depus o cerere completă de autorizare după data menționată la articolul 72 alineatul (2) sunt dispuse astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic și economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi eliberate printr-un coș comun, ansamblul format de aceste instalații se consideră ca o singură instalație de ardere, iar capacitățile acestora se însumează.

Articolul 32

Valori limită de emisie

(1) Gazele reziduale din instalațiile de ardere se eliberează în mod controlat printr-un coș care conține una sau mai multe evacuări și a cărui înălțime este calculată astfel încât să se protejeze sănătatea umană și mediul.

(2) Toate autorizațiile eliberate instalațiilor pentru ale căror echipamente de ardere există o autorizație sau a fost depusă o cerere completă înainte de data menționată la articolul 72 alineatul (2), cu condiția ca o astfel de instalație să fie pusă în funcțiune la cel mult un an de la acea dată, includ condiții care au drept obiectiv garantarea faptului că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile limită de emisie prevăzute în partea 1 din anexa V.

(3) Toate autorizațiile eliberate instalațiilor ale căror echipamente de ardere nu intră sub incidența alineatului (2) includ condiții care garantează faptul că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile limită de emisie prevăzute în partea 2 din anexa V.

(4) Autoritatea competentă poate acorda o derogare, pe o durată de maximum șase luni, a obligației de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) și (3) pentru dioxidul de sulf în cazul unei instalații de ardere care folosește combustibil cu conținut redus de sulf în acest scop de obicei, dacă operatorul este incapabil să respecte acele valori limită de emisie din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conținut redus de sulf ca urmare a unei penurii considerabile.

Statele membre informează de îndată Comisia în legătură cu orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf.

(5) Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligația de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) și (3) în cazurile în care o instalație de ardere care folosește numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi bruște a aprovizionării cu gaz și, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale. Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăși zece zile, cu excepția cazului în care există o necesitate imperioasă de a menține aprovizionarea cu energie.

Operatorul informează de îndată autoritatea competentă cu privire la fiecare caz specific menționat în primul paragraf.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf.

(6) Atunci când puterea unei instalații de ardere este crescută cu cel puțin 20 MW , valorile limită de emisie, specificate în partea 2 a anexei V, se aplică părții instalației afectate de modificare și este stabilită în funcție de puterea termică instalată a întregii instalații de ardere.

Articolul 33

Erori de funcționare sau oprirea echipamentului de împrăștiere

(1) Statele membre se asigură că autorizațiile prevăd procedurile legate de erorile de funcționare sau de oprirea echipamentului de împrăștiere.

(2) În cazul unei întreruperi, autoritatea competentă îi solicită operatorului să reducă sau să oprească operațiunile dacă nu pot fi reluate operațiunile normale în termen de 24 de ore sau să exploateze instalația folosind combustibili puțin poluanți.

Operatorul înștiințează autoritatea competentă în termen de 48 de ore de la eroarea de funcționare sau oprirea echipamentului de împrăștiere.

Durata cumulată a funcționării fără echipament de împrăștiere nu poate depăși 120 de ore în orice perioadă de 12 luni.

Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la termenele limită prevăzute la primul și al treilea paragraf în unul dintre cazurile următoare:

(a)	există o nevoie stringentă de a menține alimentarea cu energie;

(b)	instalația de ardere cu probleme ar fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp de o altă instalație, fapt care ar duce la o creștere totală a emisiilor.

Articolul 34

Monitorizarea emisiilor în aer

(1) Statele membre se asigură că monitorizarea substanțelor poluante din atmosferă se desfășoară în conformitate cu partea 3 din anexa V. Statele membre pot solicita ca operatorul să suporte costurile unei astfel de monitorizări.

(2) Instalarea și funcționarea echipamentului automatizat de monitorizare fac obiectul controlului și testelor anuale de supraveghere prevăzute în anexa V partea 3.

(3) Autoritatea competentă stabilește localizarea punctelor de prelevare sau măsurare care trebuie utilizate pentru supravegherea emisiilor.

(4) Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate și prezentate astfel încât să permită autorității competente să verifice respectarea condițiilor de exploatare și a valorilor limită de emisie incluse în autorizație.

Articolul 35

Respectarea valorilor limită de emisie

Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate în cazul în care condițiile prevăzute în anexa V partea 4 sunt îndeplinite.

Articolul 36

Instalații de ardere cu combustibil multiplu

(1) În cazul unei instalații de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autoritățile competente stabilesc valorile limită de emisie respectând etapele următoare:

(a)	adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil și poluant în parte, în funcție de puterea termică instalată a întregii instalații de ardere, în conformitate cu părțile 1 și 2 din anexa V;

(b)

determinarea valorilor limită de emisie relative la combustibil, care sunt obținute prin înmulțirea valorii limită individuale de emisie menționate la litera (a) cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte și împărțirea produsului înmulțirii la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor;

(c)	agregarea valorilor limită de emisie relative la combustibil.

(2) În cazul instalațiilor de ardere cu combustibil multiplu care folosesc reziduurile de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, Comisia poate modifica alineatul (1) pentru a stabili, pentru dioxidul de sulf, o valoare limită de emisie medie, valabilă pentru toate instalațiile de acest tip a căror putere termică instalată este de cel puțin 50 MW.

Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

Dispoziții speciale privind instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor

Articolul 37

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică instalațiilor de incinerare a deșeurilor și instalațiilor de coincinerare a deșeurilor care incinerează sau coincinerează deșeuri solide sau lichide.

În sensul prezentului capitol, instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor includ: toate liniile de incinerare sau de coincinerare, instalațiile de recepție, de depozitare și de tratare prealabilă a deșeurilor la fața locului; sistemele de alimentare cu deșeuri, combustibil și aer; cazanul; instalațiile de tratare a gazelor reziduale; instalațiile de tratare sau de depozitare la fața locului a reziduurilor și a apelor reziduale; coșul de fum; aparatele și sistemele de comandă a operațiunilor de incinerare sau coincinerare, de înregistrare și supraveghere a condițiilor de incinerare sau coincinerare.

În cazul în care coincinerarea are loc astfel încât obiectivul esențial al instalației nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci mai degrabă aplicarea unui tratament termic deșeurilor, instalația trebuie considerată ca o instalație de incinerare a deșeurilor.

(2) Prezentul capitol nu se aplică următoarelor instalații:

(a)

instalații în care se procesează exclusiv următoarele deșeuri:

(i)	deșeurile enumerate la articolul 3 alineatul (22) litera (b),

(ii)	deșeurile radioactive;

(iii)

carcasele de animale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (37);

(iv)	deșeurile rezultate din prospectarea și exploatarea resurselor de petrol și gaz provenind de la instalațiile maritime și incinerate la bordul acestora;

(b)	instalații experimentale de cercetare, de dezvoltare și de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare și care procesează mai puțin de 50 de tone de deșeuri pe an.

Articolul 38

Cereri de autorizare

O cerere de autorizare pentru o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor conține o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)	instalația este concepută și echipată și va fi menținută și exploatată astfel încât să fie respectate cerințele din acest capitol și ținând seama de categoriile de deșeuri incinerate sau coincinerate;

(b)	căldura rezultată prin incinerare și coincinerare se recuperează, atunci când este posibil, prin generare de căldură, abur sau electricitate;

(c)	reziduurile produse vor fi cât mai reduse și mai puțin nocive posibil și, după caz, reciclate;

(d)	eliminarea reziduurilor a căror producție nu poate fi evitată sau redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea legislației interne și comunitare.

Articolul 39

Condiții de autorizare

(1) Autorizația include următoarele:

(a)	o listă a tuturor categoriilor de deșeuri care pot fi tratate utilizând cel puțin categoriile de deșeuri prevăzute în lista europeană a deșeurilor stabilită prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei și cuprinzând, după caz, informații privind cantitatea de deșeuri din fiecare categorie;

(b)	capacitatea totală de incinerare și de coincinerare a instalației;

(c)	valorile limită de emisie în aer și în apă;

(d)	cerințele privind pH-ul, temperatura și debitul evacuărilor de ape reziduale;

(e)	procedurile și frecvențele de prelevare de probe și măsurare care trebuie utilizate pentru a respecta condițiile stabilite pentru monitorizarea emisiilor;

(f)	durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficiențelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare în timpul cărora emisiile în atmosferă și evacuările de ape reziduale pot depăși valorile limită de emisie prevăzute.

(2) În plus față de indicațiile prevăzute la alineatul (1), autorizația acordată pentru o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor care utilizează deșeuri periculoase include următoarele elemente:

(a)	o listă a cantităților de deșeuri periculoase din diferite categorii care pot fi tratate;

(b)	pentru aceste deșeuri periculoase, debitul masic minim și maxim, valorile calorifice minime și maxime și conținutul maxim de PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele și alte substanțe poluante.

(3) Statele membre pot enumera categoriile de deșeuri care se includ în autorizație și a căror coincinerare poate fi autorizată în anumite categorii de instalații de coincinerare a deșeurilor.

(4) Autoritatea competentă revizuiește periodic și actualizează, după caz, condițiile de autorizare.

Articolul 40

Controlul emisiilor

(1) Gazele reziduale provenind de la instalațiile de incinerare a deșeurilor și de la instalațiile de coincinerare a deșeurilor trebuie evacuate în mod controlat , printr-un coș de fum a cărui înălțime este calculată astfel încât să protejeze sănătatea umană și mediul.

(2) Emisiile în aer provenind de la instalațiile de incinerare a deșeurilor și de la instalațiile de coincinerare a deșeurilor nu trebuie să depășească valorile limită de emisie prevăzute în părțile 3 și 4 ale anexei VI sau valorile determinate în conformitate cu partea 4 din anexa respectivă.

În cazul în care într-o instalație de coincinerare a deșeurilor mai mult de 40 % din degajările de căldură produsă provin de la deșeuri periculoase sau dacă instalația coincinerează deșeuri urbane în amestec netratate, se aplică valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3.

(3) Evacuarea în mediul acvatic a apelor reziduale rezultate din epurarea gazelor reziduale se limitează în măsura posibilului, iar concentrațiile de substanțe poluante nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 5.

(4) Valorile limită de emisie se aplică în punctul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt evacuate din instalația de incinerare a deșeurilor sau din instalația de coincinerare a deșeurilor.

În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate în afara instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor, într-o instalație de tratare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape reziduale, valorile limită de emisie prevăzute în anexa VI partea 5 trebuie aplicate în punctul în care apele reziduale ies din instalația de tratare. În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate împreună cu alte surse de ape reziduale, pe amplasamentul instalației sau în afara acestuia, operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanț masic, utilizând rezultatele măsurătorilor prevăzute în anexa VI partea 6 punctul 2, pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale.

În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate în anexa VI partea 5.

(5) Amplasamentele instalațiilor de incinerare a deșeurilor și ale instalațiilor de coincinerare a deșeurilor, inclusiv zonele asociate de depozitare a deșeurilor, trebuie concepute și exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate și accidentale de orice substanțe poluante în sol, în apele de suprafață și în apele subterane.

Trebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se scurge din amplasamentul instalației de incinerare a deșeurilor sau al instalației de coincinerare a deșeurilor, precum și pentru apa contaminată provenită din scurgeri sau din operații de luptă contra incendiului. Capacitatea de depozitare a acestui colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate și tratate înainte de deversare, dacă este nevoie.

(6) Fără a aduce atingere articolului 44 alineatul (4) litera (c), instalația de incinerare a deșeurilor sau de coincinerare a deșeurilor sau cuptoarele individuale care compun o instalație de incinerare a deșeurilor sau de coincinerare a deșeurilor nu continuă în niciun caz să incinereze deșeuri mai mult de patru ore fără întrerupere în cazul depășirii valorilor limită de emisie.

Durata cumulată de funcționare pe an în asemenea condiții trebuie să fie mai mică de șaizeci de ore.

Durata prevăzută la al doilea paragraf se aplică cuptoarelor care sunt conectate la un singur sistem de epurare a gazelor reziduale.

Articolul 41

Defecțiuni

În cazul unei defecțiuni, operatorul reduce sau întrerupe funcționarea instalației cât mai repede posibil, până când este posibilă repunerea în funcțiune normală.

Articolul 42

Monitorizarea emisiilor

(1) Statele membre se asigură că monitorizarea emisiilor se desfășoară în conformitate cu anexa VI părțile 6 și 7.

(2) Instalarea și funcționarea a sistemelor automatizate de măsurare sunt supuse anual unui control și unor teste de verificare conform dispozițiilor din anexa VI partea 6 punctul 1.

(3) Autoritatea competentă stabilește localizarea punctelor de eșantionare sau măsurare care trebuie utilizate pentru monitorizarea emisiilor.

(4) Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate și prezentate astfel încât să permită autorității competente să verifice dacă sunt respectate condițiile de exploatare și valorile limită de emisie incluse în autorizație.

(5) De îndată ce tehnicile de măsurare corespunzătoare vor fi disponibile în Comunitate, Comisia, stabilește data de la care se efectuează măsurarea continuă a emisiilor în aer de metale grele, dioxine și furani.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

Articolul 43

Respectarea valorilor limită de emisie

Valorile limită de emisie în aer și în apă se consideră respectate dacă sunt îndeplinite condițiile descrise în anexa VI partea 8.

Articolul 44

Condiții de exploatare

(1) Instalațiile de incinerare a deșeurilor se exploatează astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conținutul de carbon organic total al zgurii și al cenușii să fie mai mic de 3 % din greutatea în stare uscată a acestora sau la care pierderea lor la aprindere să fie mai mică de 5 % din greutatea în stare uscată a acestora. Dacă este necesar, se utilizează tehnici de pretratare a deșeurilor.

(2) Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor sunt concepute, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea și coincinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850 °C, timp de cel puțin două secunde.

Dacă sunt incinerate sau coincinerate deșeuri periculoase, având un conținut de substanțe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura necesară conformării cu primul paragraf este de cel puțin 1 100 °C.

În instalațiile de incinerare a deșeurilor, temperaturile prevăzute la primul și al doilea paragraf trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie. Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie.

(3) Fiecare cameră de combustie a unei instalații de incinerare a deșeurilor este echipată cu cel puțin un arzător de rezervă. Acest arzător se pornește automat când temperatura gazelor de combustie scade mai jos de temperatura prevăzută la alineatul (2) după ultima admisie de aer de combustie. Aceste arzătoare sunt, de asemenea, utilizate și în fazele de pornire și de oprire cu scopul de a asigura în permanență temperaturile respective în timpul fazelor menționate și, de asemenea, în perioada în care deșeurile nearse se află în camera de combustie.

Arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma arderii combustibilului lichid definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 93/12/CEE a Consiliului din 23 martie 1993 privind conținutul de sulf din anumiți combustibili lichizi (38), a gazului lichid sau a gazelor naturale.

(4) Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor utilizează sisteme automate care împiedică alimentarea cu deșeuri în următoarele situații:

(a)	în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura prevăzută la alineatul (2) sau temperatura precizată la articolul 45 alineatul (1);

(b)	de fiecare dată când nu se menține temperatura prevăzută la alineatul (2) sau temperatura precizată la articolul 45 alineatul (1);

(c)	de fiecare dată când măsurătorile continue arată că una dintre valorile limită de emisie este depășită din cauza unor dereglări sau disfuncționalități ale sistemelor de epurare a gazelor reziduale.

(5) Căldura produsă de instalațiile de incinerare a deșeurilor sau de instalațiile de coincinerare a deșeurilor este valorificată în măsura posibilului.

(6) Deșeurile din activități medicale cu riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate în prealabil cu alte categorii de deșeuri și fără a fi manipulate în mod direct.

(7) Statele membre se asigură că instalația de incinerare a deșeurilor sau instalația de coincinerare a deșeurilor este exploatată și controlată de către o persoană fizică având competența necesară pentru acest tip de activitate.

Articolul 45

Autorizația de modificare a condițiilor de exploatare

(1) Autoritatea competentă poate autoriza condiții diferite de cele prevăzute la articolul 44 alineatele (1), (2) și (3) și, în ceea ce privește temperatura, la alineatul (4) din același articol și înscrise în autorizație pentru anumite categorii de deșeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiția respectării celorlalte cerințe ale prezentului capitol. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizații.

(2) În cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor, schimbarea condițiilor de exploatare nu poate cauza o producție mai mare de reziduuri sau o producție de reziduuri cu conținut mai mare de substanțe organice poluante decât reziduurile care ar fi fost obținute în condițiile prevăzute la articolul 44 alineatele (1), (2) și (3).

(3) Instalațiile de coincinerare a deșeurilor, autorizate să modifice condițiile de exploatare în conformitate cu alineatul (1), respectă cel puțin valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3 pentru carbonul organic total sau pentru monoxidul de carbon (CO).

Cazanele utilizate în industria celulozei pentru hârtie și a hârtiei, care coincinerează deșeuri din scoarță la locul producerii acestora, aflate în activitate și pentru care a fost eliberată o autorizație înainte de 28 decembrie 2002 și care sunt autorizate să își modifice condițiile de exploatare în conformitate cu alineatul (1) respectă cel puțin valorile limită de emisie stabilite la anexa VI partea 3 pentru carbonul organic total.

(4) Statele membre comunică Comisiei toate condițiile de exploatare autorizate în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) și rezultatele verificărilor efectuate, în cadrul informațiilor furnizate conform dispozițiilor de la articolul 66 privind întocmirea rapoartelor.

Articolul 46

Livrarea și recepția deșeurilor

(1) Operatorul instalației de incinerare a deșeurilor sau al instalației de coincinerare a deșeurilor ia toate măsurile de precauție necesare privind livrarea și recepția deșeurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane, precum și alte efecte negative asupra mediului, mirosurile, zgomotul și riscurile directe pentru sănătatea oamenilor.

(2) Operatorul determină masa fiecărei categorii de deșeuri, conform clasificării din Catalogul european al deșeurilor instituit prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei , înainte să se accepte recepția deșeurilor în instalația de incinerare a deșeurilor sau în instalația de coincinerare a deșeurilor.

(3) Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul trebuie să colecteze informații privind deșeurile pentru a verifica conformitatea cu cerințele autorizației precizate la articolul 39 alineatul (2).

Aceste informații cuprind următoarele:

(a)	toate informațiile administrative privind procesul de producție, conținute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a);

(b)	compoziția fizică și, în măsura posibilului, compoziția chimică a deșeurilor, precum și toate celelalte informații care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de incinerare prevăzut;

(c)	riscurile inerente deșeurilor, substanțele cu care ele nu pot fi amestecate și măsurile de precauție ce trebuie luate în momentul manipulării lor.

(4) Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul efectuează cel puțin următoarele proceduri:

(a)

verificarea documentelor impuse de dispozițiile Directivei 2008/98/CE și, după caz, de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (39), precum și de legislația privind transportul de mărfuri periculoase;

(b)

prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare, pentru a verifica, prin efectuarea de controale, conformitatea lor cu informațiile prevăzute la alineatul (3) și pentru a permite autorităților competente să determine tipul deșeurilor tratate, cu excepția cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă.

Probele menționate la litera (b) se păstrează cel puțin o lună după incinerarea sau coincinerarea deșeurilor în cauză.

(5) Autoritatea competentă pot acorda derogări de la alineatele (2)-(4) pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor sau pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor care fac parte dintr-o instalație menționată la capitolul II și care incinerează sau coincinerează numai deșeuri produse în cadrul instalației respective.

Articolul 47

Reziduuri

(1) Cantitatea și nocivitatea reziduurilor se reduc la minimum. Reziduurile se reciclează, după caz, direct în instalație sau în exterior.

(2) Transportul și depozitarea intermediară a reziduurilor uscate, sub formă de praf se efectuează astfel încât să se evite dispersarea reziduurilor respective în mediu.

(3) Înaintea definirii filierelor de eliminare sau de reciclare a reziduurilor, se efectuează teste corespunzătoare pentru a determina caracteristicile fizice și chimice, precum și potențialul de poluare al reziduurilor. Testele respective se efectuează asupra fracțiunii solubile totale și fracțiunii solubile de metale grele.

Articolul 48

Modificare substanțială

O modificare survenită în exploatarea unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor care tratează doar deșeuri nepericuloase în cadrul unei instalații care face obiectul capitolului II, care implică incinerarea sau coincinerarea de deșeuri periculoase este considerată substanțială.

Articolul 49

Rapoarte și informarea publicului cu privire la instalațiile de incinerare a deșeurilor și la instalațiile de coincinerare a deșeurilor

(1) Solicitările de autorizații noi pentru instalații de incinerare a deșeurilor și pentru instalații de coincinerare a deșeurilor sunt puse la dispoziția publicului, cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri , pentru ca publicul să poată face observații cu privire la aceste solicitări înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Această decizie, însoțită de cel puțin un exemplar al autorizației, și fiecare actualizare ulterioară se pun de asemenea la dispoziția publicului.

(2) Pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor sau pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor a căror capacitate nominală este mai mare sau egală cu două tone pe oră, raportul menționat la articolul 66 include informații privind funcționarea și monitorizarea instalației și prezintă derularea procesului de incinerare sau de coincinerare, precum și nivelul emisiilor în aer și în apă comparativ cu valorile limită de emisie. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului.

(3) Autoritatea competentă întocmește lista instalațiilor de incinerare a deșeurilor sau a instalațiilor de coincinerare a deșeurilor a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră și o pune la dispoziția publicului.

CAPITOLUL V

Dispoziții speciale aplicabile instalațiilor și activităților care utilizează solvenți organici

Articolul 50

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol este aplicabil activităților enumerate în anexa VII partea 1 și care ating, după caz, pragurile de consum stabilite în partea 2 din anexa respectivă.

Articolul 51

Definiții

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

1.	„instalație existentă” înseamnă o instalație în funcțiune care a obținut o autorizație înainte de 1 aprilie 2001 sau care a prezentat o cerere completă de autorizare înainte de 1 aprilie 2001, cu condiția ca instalația respectivă să fi fost pusă în funcțiune nu mai târziu de 1 aprilie 2002;

2.	„gaze reziduale” înseamnă scurgerea gazoasă finală care conține compuși organici volatili sau alți poluanți și care se evacuează în aer printr-un coș de furnal sau alte echipamente de împrăștiere a fumului;

3.	„emisie fugitivă” înseamnă orice emisie (care nu are loc sub formă de gaze reziduale) de compuși organici volatili în aer, sol și apă, precum și de solvenți din compoziția produselor, cu excepția cazului în care există indicații contrare specificate în anexa VII partea 2;

4.	„emisii totale” înseamnă suma emisiilor fugitive și a emisiilor de gaze reziduale;

5.	„amestec” înseamnă amestec conform definiției de la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (40);

6.	„adeziv” înseamnă orice amestec, inclusiv toți solvenții organici sau amestecurile care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a lipi între ele părți ale aceluiași produs;

7.	„cerneală” înseamnă un amestec, inclusiv toți solvenții organici sau amestecurile care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat într-o activitate de tipărire pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafață;

8.	„lac” înseamnă un preparat de acoperire transparent;

9.	„consum” înseamnă cantitatea totală de solvenți organici utilizată într-o instalație pe parcursul unui an calendaristic sau al oricărei alte perioade de douăsprezece luni, minus compușii organici volatili recuperați pentru reutilizare;

10.	„intrare” înseamnă cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în amestecuri, care este utilizată la efectuarea unei activități, cuprinzând și solvenții reciclați în interiorul sau în exteriorul unei instalații, care sunt socotiți la fiecare utilizare în cadrul unei activități;

11.	„reutilizare” înseamnă utilizarea, în scopuri tehnice sau comerciale, a solvenților organici recuperați dintr-o instalație, inclusiv sub formă de combustibili, excepție făcând solvenții organici recuperați care sunt evacuați definitiv ca deșeuri;

12.	„condiții controlate” înseamnă condiții în care funcționează o instalație, astfel încât compușii organici volatili eliberați în urma activității să fie capturați și eliminați în mod controlat, fie printr-un coș, fie printr-un echipament de împrăștiere și să nu fie, astfel, complet dispersabili;

13.	„operațiuni de pornire și oprire” înseamnă operațiuni prin care se pune în funcțiune, se scoate din funcțiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalație, un echipament sau un rezervor, excluzând fazele de oscilație care intervin în condiții normale de funcționare a unei instalații.

Articolul 52

Înlocuirea substanțelor periculoase

Substanțele sau amestecurile cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate indicativele de risc R45, R46, R49, R60 sau R61, din cauza conținutului lor în compuși organici volatili fiind clasificate ca substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere în conformitate cu Directiva 67/548/CEE, sunt înlocuite, în măsura în care este posibil cu substanțe sau amestecuri mai puțin nocive în termenul cel mai scurt cu putință.

Articolul 53

Controlul emisiilor

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta oricare dintre condițiile următoare:

(a)	sunt respectate emisiile de compuși organici volatili ale instalațiilor nu depășesc valorile limită de emisie din gazele reziduale și valorile limită de emisie fugitivă, sau valorile limită ale emisiei totale, precum și celelalte cerințe prevăzute în anexa VII părțile 2 și 3;

(b)	instalațiile respectă cerințele prevăzute în anexa VII partea 5 cu condiția să se atingă o reducere a emisiilor echivalentă cu cea atinsă prin aplicarea valorilor limită de emisie menționate la litera (a).

Statele membre prezintă Comisiei, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1), rapoarte privind progresele realizate în atingerea reducerii echivalente a emisiilor menționată la litera (b).

(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă operatorul demonstrează autorității competente că o instalație dată nu poate, din punct de vedere tehnic și economic, să respecte valoarea limită de emisie pentru emisiile fugitive, autoritățile autoritatea competentă poate permite ca emisiile să depășească acea valoare limită de emisie, atâta timp cât nu se anticipează riscuri semnificative pentru sănătatea umană sau mediu și dacă operatorul demonstrează autorității competente că se recurge la cele mai bune tehnici disponibile;

(3) Prin derogare de la alineatul (1), pentru activitățile de acoperire vizate la rubrica 8 din tabelul de la anexa VII partea 2, care nu pot fi efectuate în condiții controlate, autoritatea competentă poate permite ca emisiile din instalație să nu respecte cerințele prevăzute la alineatul respectiv, dacă operatorul demonstrează autorității competente că o astfel de conformare nu este viabilă din punct de vedere tehnic și financiar și că se recurge la cele mai bune tehnici disponibile.

(4) Statele membre prezintă un raport la Comisie privind derogările prevăzute la alineatele (2) și (3) în conformitate cu articolul 66 alineatul (2).

(5) Emisiile de compuși organici volatili cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate indicativele de risc R40, R45, R46, R49, R60, R61 sau R68 sunt controlate în condiții verificate, în măsura în care acest lucru este viabil din punct de vedere tehnic și economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică și mediul și nu trebuie să depășească valorile limită de emisie prevăzute în anexa VII partea 4.

(6) Instalațiile în care se desfășoară două sau mai multe activități, fiecare depășind pragurile fixate în anexa VII partea 2:

(a)	pentru substanțele indicate la alineatul (5), respectă cerințele de la alineatul respectiv pentru fiecare activitate în parte;

(b)

pentru celelalte substanțe, fie:

(i)	aplică cerințele de la alineatul (1) pentru fiecare activitate în parte, sau

(ii)	ating un nivel al emisiilor totale de compuși organici volatili aflat sub nivelul care ar fi fost atins prin aplicarea punctului (i).

(7) Se iau toate măsurile de precauție corespunzătoare pentru a reduce la minim emisiile de compuși organici volatili în cursul operațiunilor de pornire și oprire.

Articolul 54

Monitorizarea emisiilor

Statele membre se asigură, fie prin intermediul unor specificații în acest sens incluse în condițiile autorizației, fie prin intermediul normelor generale obligatorii, că măsurarea emisiilor se desfășoară în conformitate cu anexa VII partea 6.

Articolul 55

Respectarea valorilor limită de emisie

Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se consideră respectate în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în anexa VII partea 8.

Articolul 56

Rapoarte privind conformitatea

Raportul privind conformitatea, menționat la articolul 8 alineatul (1), demonstrează conformitatea cu următoarele condiții, după caz:

(a)	valorile limită de emisie pentru gazele reziduale, valorile limită de emisie fugitivă și valorile limită ale emisiei totale;

(b)	cerințele din sistemul de reducere cuprins în anexa VII partea 5;

(c)	derogările acordate în conformitate cu articolul 53 alineatele (2) și (3).

Raportul privind conformitatea poate să includă un plan de gestionare a solvenților întocmit în conformitate cu anexa VII partea 7.

Articolul 57

Modificări substanțiale ale instalațiilor existente

(1) O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, de solvenți organici utilizați într-o instalație existentă, atunci când aceasta funcționează în alte condiții decât cele privind operațiunile de pornire, oprire și de întreținere a echipamentelor, este considerată substanțială dacă are ca efect o creștere a emisiei de compuși organici volatili de peste:

—	25 % pentru o instalație ale cărei activități se situează la pragurile cele mai joase ale elementelor 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din anexa VII partea 2 sau, pentru celelalte activități din anexa VII partea 2, care au un consum de solvenți mai mic de 10 tone/an;

—	10 % pentru toate celelalte instalații.

(2) În cazul în care o instalație existentă suferă o modificare substanțială sau cade pentru prima dată sub incidența domeniului de aplicare al prezentei directive, în urma unei modificări substanțiale, acea parte a instalației care suferă o modificare substanțială este tratată fie ca o instalație nouă, fie ca o instalație existentă, cu condiția ca emisiile totale ale întregii instalații să nu depășească nivelul care ar fi fost atins în cazul în care partea modificată substanțial ar fi fost tratată ca o nouă instalație.

(3) În cazul unei modificări substanțiale, autoritatea competentă verifică conformitatea instalației cu dispozițiile prezentei directive.

Articolul 58

Schimb de informații cu privire la soluții alternative pentru solvenții organici

Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre, cu sectoarele industriale vizate și cu organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului privind utilizarea solvenților organici și a potențialilor lor înlocuitori precum și a tehnicilor care au cele mai reduse efecte posibile asupra aerului, apei, solului, ecosistemelor și sănătății umane.

Schimbul de informații este organizat după cum urmează:

(a)	adecvarea opțiunilor disponibile;

(b)	efectele potențiale asupra sănătății umane, în general, și în timpul expunerii la locul de muncă, în special;

(c)	efectele potențiale asupra mediului;

(d)	consecințele economice, în special costurile și avantajele opțiunilor disponibile.

Articolul 59

Accesul la informație

(1) Decizia autorității competente, precum și o copie a autorizației și toate actualizările ulterioare, sunt puse la dispoziția publicului.

Normele generale obligatorii aplicabile instalațiilor și lista instalațiilor supuse procedurii de autorizare și de înregistrare sunt puse la dispoziția publicului.

(2) Rezultatele monitorizării emisiilor, impuse în temeiul articolului 54 și deținute de autoritatea competentă, sunt puse la dispoziția publicului.

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2003/4/CE.

CAPITOLUL VI

Dispoziții speciale privind instalațiile producătoare de dioxid de titan

Articolul 60

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol este aplicabil instalațiilor producătoare de dioxid de titan.

Articolul 61

Interzicerea evacuării deșeurilor

Statele membre interzic evacuarea următoarelor deșeuri în masele de apă, în mări sau în oceane:

(1)	deșeurile solide;

(2)

soluțiile mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluției de sulfat de titanil provenind din instalații care utilizează procedeul cu sulfat; inclusiv deșeuri acide asociate cu aceste soluții mamă, conținând global mai mult de 0,5 % acid sulfuric liber și diferite metale grele, inclusiv deșeuri acide care au fost diluate astfel încât proporția de acid sulfuric liber să nu depășească 0,5 %;

(3)	deșeuri provenind din instalații care utilizează procedeul cu clor, conținând mai mult de 0,5 % acid clorhidric liber și diferite metale grele, inclusiv deșeurile care au fost diluate astfel încât proporția de acid sulfuric liber să nu depășească 0,5 %;

(4)

sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor menționate la alineatele (2) și (3) și care conțin diferite metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înainte de orice diluție, au un pH mai mare de 5,5.

Articolul 62

Controlul emisiilor în apă

(1) Emisiile în apă, provenind de la instalații, nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 1.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că testele de toxicitate acută sunt efectuate în confomitate cu anexa VIII partea 2 punctul 1 și că rezultatele testelor respective sunt conforme cu valorile stabilite în anexa VIII partea 2 punctul 2.

Articolul 63

Prevenirea și controlul emisiilor în aer

(1) Se previne emisia de picături de acid provenind de la instalații;

(2) Emisiile în aer provenind de la instalații nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 3.

Articolul 64

Monitorizarea emisiilor și mediul

(1) Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în apă pentru a permite autorității competente să verifice respectarea condițiilor de autorizare și a dispozițiilor articolului 62.

(2) Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în aer pentru a permite autorității competente să verifice respectarea condițiilor de autorizare și a dispozițiilor articolului 63.

Această monitorizare constă în cel puțin o monitorizare a emisiilor în conformitate cu prevederile din anexa VII partea 5.

(3) Statele membre asigură monitorizarea zonei afectate de deversările în apă a deșeurilor provenind de la instalațiile care produc dioxid de titan, în conformitate cu anexa VIII partea 4.

(4) Monitorizarea se desfășoară în conformitate cu standardele CEN sau, în lipsa standardelor CEN, cu standardele ISO, cu standardele naționale și internaționale care garantează obținerea de date de o calitate științifică echivalentă.

CAPITOLUL VII

Comitet, dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 65

Autoritățile competente

Statele membre desemnează autoritățile și organismele competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă.

Articolul 66

Rapoarte prezentate de către statele membre

(1) Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziția Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive, datele reprezentative privind emisiile și alte efecte asupra mediului, valorile limită de emisie și aplicarea celor mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolele 15 și 16 și derogările acordate în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) .

Statele membre elaborează și actualizează în mod regulat sisteme naționale de informare pentru a furniza Comisiei, în format electronic, informațiile menționate la primul paragraf. Statele membre pun la dispoziția publicului o sinteză a informațiilor furnizate.

(2) Comisia stabilește tipul și formatul informațiilor care sunt furnizate de către statele membre în conformitate cu alineatul (1).

(3) În termen de trei ani de la data prevăzută la articolul 71 alineatul (1) și ulterior la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, pe baza informațiilor menționate la alineatul (1), însoțită, după caz, de o propunere legislativă.

Articolul 67

Modificarea anexelor

(1) Pe baza celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în documentele de referință BAT în cauză, în termen de 12 luni de la publicarea unui document de referință BAT menționat la articolul 14, bazat pe concluziile privind BAT din documentul de referință BAT, Comisia adaptează anexele V, VI, VII și VIII prin stabilirea unor valori limită de emisie ca cerințe minime . Valorile limită de emisie pot fi suplimentate cu parametri sau măsuri tehnice echivalente, precum și cerințe de monitorizare și conformitate, cu condiția să se poată obține un nivel echivalent de protecție a mediului.

(2) Înainte de adoptarea măsurilor menționate la primul alineat, Comisia consultă sectorul și organizațiile nonguvernamentale relevante care promovează protecția mediului și prezintă un raport cu privire la rezultatul consultărilor și la modul în care s-a ținut seama de acestea.

Articolul 68

Cerințe minime

(1) Fără a aduce atingere articolului 67, în termen de 12 luni de la publicarea unui document de referință BAT în conformitate cu articolul 14, bazat pe concluziile privind BAT din documentul de referință BAT, Comisia stabilește valori limită de emisie, precum și cerințe de monitorizare și conformitate ca cerințe minime. Valorile limită de emisie pot fi suplimentate cu parametri sau măsuri tehnice echivalente, în cazul în care cu acești parametri echivalenți se obține un nivel echivalent de protecție a mediului.

Astfel de cerințe minime se referă la principalele efecte asupra mediului cauzate de activitățile sau instalațiile vizate și se bazează pe BATAEL.

(2) Înainte de adoptarea măsurilor de punere în aplicare menționate la primul alineat, Comisia consultă organizațiile relevante din industrie și organizațiile nonguvernamentale relevante care promovează protecția mediului și prezintă un raport cu privire la rezultatul consultărilor și la modul în care s-a ținut seama de acestea.

(3) În conformitate cu alineatele (1) și (2), până la 31 decembrie 2011, Comisia stabilește în special valorile limită de emisie, precum și cerințele de monitorizare și conformitate pentru dioxine și furani emise de instalații care desfășoară activitățile menționate la punctele 2.1 și 2.2 din anexa I.

Statele membre sau autoritățile competente ale acestora pot stabili valori limită de emisie mai stricte pentru emisiile de dioxine și furani.

Articolul 69

Procedura Comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) În situația în care se face trimitere la acest alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)–(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din directiva în cauză.

Articolul 70

Sancțiuni

Statele membre determină sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Sancțiunile prevăzute în acest scop sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Comisiei i se notifică de către statele membre aceste dispoziții până ║ la … și i se comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestor dispoziții.

Articolul 71

Transpunerea

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma cu articolul 2, articolul 3 alineatul (4), articolul 3 alineatele (15)–(18) și (20) articolul 4 alineatul (2), articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatul (1), articolul 9 alineatul (2) litera (b), articolul 12 alineatul (8), articolul 13 alineatul (1) litera (e), articolul 14, articolul 15 alineatul (1) litera (d), articolul 15 alineatele (3)–(5), articolul 16 alineatele (2)–(5), articolul 17, articolul 18 alineatele (2)–(4), articolul 22 alineatele (2) și (3), articolul 22 alineatul (4) literele (b) și (d), articolul 23, articolul 24, articolul 25, articolul 26 alineatul (1) litera (d), ║, articolul 26 alineatul (2) literele (c)-(g), , articolul 29, articolul 31, articolul 32 alineatul (3), articolul 34 alineatele (2)-(4), articolul 35, articolul 36 alineatul (2), articolul 42 alineatul (5), articolul 64 alineatele (2) și (4), articolele 65, 66 și 70, precum și cu anexa I punctele 1.1, 2.5 litera (c), 3.5, 4.7, 5.2, 5.3, 6.1 litera (c), 6.4 litera (b), 6.6, 6.9, 6.10, anexa IV punctul 1 litera (b), anexa V părțile 1 - 4, anexa VI partea 1 litera (b), partea 4 punctele 2.2, 3.1 și 3.2, partea 6 punctele 2.5 și 2.6, anexa VII partea 7 punctul 3, anexa VIII partea 1 punctul 1 și punctul 2 litera (c) și partea 3 punctele 2–3, până la … (41) . Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la … (41). Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 72

Abrogare

(1) Directivele 78/176/CEE, 82/883/CEE, 92/112/CEE, 96/61/CE, 1999/13/CE și 2000/76/CE, astfel cum au fost modificate prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă de la … (42), fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa IX partea B.

(2) Directiva 2001/80/CE, astfel cum a fost modificată prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă începând cu 1 ianuarie 2016, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa IX partea B.

(3) Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență de la anexa X.

Articolul 73

Dispoziții tranzitorii

(1) În ceea ce privește instalațiile menționate la anexa I, punctele 1.2, 1.3, 1.4, 2.1 - 2.4, punctul 2.5 literele (a) și (b), punctele 2.6, 3, 4.1–4.6, 5.1, 5.2, punctul 5.3 literele (a) și (b), punctul 5.4, punctul 6.1 literele (a) și (b), punctele 6.2–6.5, punctul 6.6 literele (b) și (c), punctele 6.7 și 6.8, precum și instalațiile menționate la punctul 1.1 care au o putere termică instalată mai mare sau egală cu 50 MW și instalațiile menționate la punctul 6.6 litera (a) cu peste 40 000 de păsări și care se află în funcțiune și dețin o autorizație sau care au prezentat o solicitare completă pentru eliberarea unei autorizații înainte de data menționată la articolul 71 alineatul (1), cu condiția ca aceste instalații să fie puse în funcțiune nu mai târziu de un an de la data respectivă, statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) începând cu … (43) .

(2) În ceea ce privește instalațiile menționate la anexa I, punctul 2.5 litera (c), punctul 5.3 literele (c), (d) și (e), punctul 6.1 litera (c), punctele 6.9 și 6.10, precum și instalațiile menționate la punctul 1.1 cu o putere termică instalată mai mică de 50 MW și instalațiile menționate la punctul 6.6 litera (a) cu mai puțin de 40 000 de păsări și care au intrat în funcțiune înainte de data menționată la articolul 71 alineatul (1), statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) de la … (44).

(3) În ceea ce privește instalațiile de ardere menționate la capitolul III, statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) de la1 ianuarie 2016.

(4) În ceea ce privește instalațiile de ardere care coincinerează deșeuri, anexa VI partea 4 punctul 3.1 se aplică până la 31 decembrie 2015.

Cu toate acestea, de la1 ianuarie 2016, în cazul acestor instalații, se aplică anexa VI partea 4 punctul 3.2.

Articolul 74

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 75

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(1) Avizul din 14 ianuarie 2009.

(2) JO C 325, 19.12.2008, p. 60.

(3) Poziția Parlamentului European din 10 martie 2009.

(4) JO L 54, 25.2.1978, p. 19. ║

(5) JO L 378, 31.12.1982, p. 1. ║

(6) JO L 409, 31.12.1992, p. 11.

(7) JO L 257, 10.10.1996, p. 26. ║

(8) JO L 85, 29.3.1999, p. 1. ║

(9) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.

(10) JO L 309, 27.11.2001, p. 1. ║

(11) COM(2005)0446 ║.

(12) COM(2006)0231 ║.

(13) COM(2005)0666 ║.

(14) JO L 242, 10.9.2002, p. 1.

(15) JO L 275, 25.10.2003, p. 32. ║

(16) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. ║

(17) JO L 10, 14.1.1997, p. 13. ║

(18) JO 196, 16.8.1967, p. 1.

(19) JO L 143, 30.4.2004, p. 56.

(20) Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu din 1998.

(21) JO L 309, 27.11.2001, p. 22.║

(22) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║

(23) JO L 159, 29.6.1996, p. 1.

(24) JO L 117, 8.5.1990, p. 1.

(25) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

(26) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.

(27) JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(28) Decizia Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase ( JO L 226, 6.9.2000, p. 3 ).

(29) JO L 143, 30.4.2004, p. 87.

(30) JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

(31) JO L 372, 27.12.2006, p. 19.

(32) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.

(33) JO L …

(34) JO: a se introduce numărul, data și referința de publicare.

(35) Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) (JO L 114, 24.4.2001, p. 1).

(36) JO L 41, 14.2.2003, p. 26.

(37) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

(38) JO L 74, 27.3.1993, p. 81.

(39) JO L 30, 6.2.1993, p. 1.

(40) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(41) 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(42) 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei directive.

(43) 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(44) 54 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA I

Categoriile de activități industriale menționate la articolul 11

Valorile prag menționate mai jos se referă în general la capacități de producție sau randamente. În cazurile în care mai multe activități care se încadrează la același punct sunt puse în funcțiune în cadrul aceleiași instalații, capacitățile acestor activități se însumează.

La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, se ia în considerare pentru instalațiile de ardere utilizate în unitățile de îngrijire medicală doar capacitatea de funcționare normală.

La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, nu se iau în considerare instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 3 MW.

La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, nu se iau în considerare instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 50 MW și care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an.

1. Sectoare producătoare de energie

1.1	Arderea combustibililor în instalații cu o putere termică instalată egală sau mai mare de 20 MW

1.2.	Rafinarea petrolului mineral și a gazului

1.3.	Producerea cocsului

1.4.	Gazeificarea sau lichefierea combustibililor

2. Producția și prelucrarea metalelor

2.1.	Arderea și sinterizarea minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor de sulf)

2.2.	Producerea fontei sau a oțelului (fuziune primară sau secundară), inclusiv pentru turnarea continuă, cu o capacitate de peste 2,5 de tone pe oră

2.3.

Prelucrarea metalelor feroase:

(a)	exploatare de laminoare la cald cu o capacitate de peste 20 de tone de oțel brut pe oră;

(b)	exploatare de instalații de forjare cu ciocan de forjă a căror capacitate este mai mare de 50 KJ pe ciocan, iar puterea calorică folosită este mai mare de 20 MW;

(c)	aplicarea de învelișuri protective de metale topite cu un flux de intrare de peste 2 tone de oțel brut pe oră.

2.4.	Exploatare de turnătorii de metale feroase cu o capacitate de producție de peste 20 de tone de piese turnate pe zi

2.5.

Prelucrarea metalelor neferoase:

(a)	producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate sau materii prime secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;

(b)	topirea, inclusiv realizarea de aliaje, de metalel neferoase, inclusiv de produse recuperate, cu o capacitate de topire de peste 4 tone pe zi pentru plumb și cadmiu sau 20 de tone pe zi pentru celelalte metale și excluzând exploatarea turnătoriilor;

(c)	exploatarea de turnătorii de metale neferoase care realizează produse din metal turnat, cu o capacitate de topire care depășește 2,4 tone de plumb și cadmiu sau 12 tone de alte metale pe zi.

2.6.	Tratarea de suprafață a metalelor sau a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice în care volumul cuvelor de tratare este mai mare de 30 m3

3. Industria mineralelor

3.1.	Producerea de clincher de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producție de peste 500 tone pe zi sau de var în cuptoare rotative sau alte cuptoare cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi

3.2.	Producerea azbestului sau fabricarea de produse din azbest

3.3.	Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi

3.4.	Topirea substanțelor minerale, inclusiv producerea de fibre minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi

3.5.	Fabricarea produselor de ceramică prin ardere, în special țigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice (gresie, faianță), obiecte din ceramică sau porțelan, cu o capacitate de producție de peste 75 de tone pe zi și cu o densitate pe cuptor de peste 300 kg/m3

4. Industria chimică

În scopul prezentei secțiuni, producția, în sensul categoriilor de activități din această secțiune, reprezintă producția la scară industrială prin prelucrarea chimică sau biologică a substanțelor sau a grupurilor de substanțe menționate la punctele 4.1-4.7

4.1.

Producerea compușilor chimici organici, cum sunt:

(a)	hidrocarburile simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);

(b)	hidrocarburile cu conținut de oxigen, cum sunt alcolii, aldehidele, cetonele, acizii carboxilici, esterii, acetații, eterii, peroxizii, rășinile epoxidice;

(c)	hidrocarburile sulfuroase;

(d)	hidrocarburile azotice, cum sunt aminele, amidele, compușii nitriți, compușii nitro sau compușii nitrați, nitrilii, cianurile, izocianurile;

(e)	hidrocarburi cu conținut de fosfor;

(f)	hidrocarburi halogenice;

(g)	compuși organometalici;

(h)	materiale plastice de bază (fibre sintetice polimerice și fibre din celuloză);

(i)	cauciucuri sintetice;

(j)	vopsele și pigmenți;

(k)	agenți de suprafață activi și agenți tensioactivi.

4.2.

Producerea compușilor chimici anorganici, cum sunt:

(a)	gazele, cum sunt amoniacul, clorul sau acidul clorhidric, fluorul sau acidul fluorhidric, oxizii de carbon, compușii sulfului, oxizii de azot, hidrogenul, dioxidul de sulf, clorura de carbonil;

(b)	acizii, cum sunt acidul cromic, acidul hidrofluoric, acidul fosforic, acidul nitric, acidul hidrocloric, acidul sulfuric, oleumul, acizii sulfuroși;

(c)	bazele, cum sunt hidroxidul de amoniu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu;

(d)	sărurile, cum sunt clorura de amoniu, cloratul de potasiu, carbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu, perboratul, nitratul de argint;

(e)	nemetalele, oxizii metalici sau alți compuși anorganici, cum sunt carbidul de calciu, siliconul, carbidul de silicon.

4.3.	Producerea de îngrășăminte pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrășăminte simple sau compuse)

4.4.	Fabricarea de produse fitosanitare sau de substanțe biocide

4.5.	Fabricarea produselor farmaceutice inclusiv a produselor intermediare

4.6.	Producerea de explozivi

4.7.	Producerea de substanțe chimice destinate utilizării drept combustibili sau lubrifianți

5. Gestionarea deșeurilor

5.1.

Eliminarea sau recuperarea deșeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, implicând desfășurarea următoarelor activități:

(a)	tratare biologică;

(b)	tratare fizico-chimică;

(c)	incinerare sau coincinerare;

(d)	mixare sau malaxare;

(e)	reambalare;

(f)	depozitare, cu o capacitate mai mare de 10 tone;

(g)	utilizare principală drept combustibil sau alt mijloc de producere a energiei;

(h)	recuperarea/regenerarea solvenților;

(i)	reciclarea/recuperarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compușii metalici;

(j)	regenerarea acizilor sau a bazelor;

(k)	recuperarea componentelor utilizate la împrăștierea agenților poluanți;

(l)	recuperarea componentelor din catalizatori;

(m)	regenerarea sau alte reutilizări ale uleiurilor.

5.2.	Incinerarea și coincinerarea deșeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 3 tone pe oră.

5.3.

Eliminarea sau recuperarea deșeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, implicând desfășurarea următoarelor activități:

(a)	tratare biologică;

(b)

tratare fizico-chimică , cu excepția activităților acoperite de Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (1) din care rezultă doar nămoluri tratate, astfel cum sunt definite acestea în Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (2) Această excepție se aplică doar în cazurile în care s-ar obține cel puțin același nivel de protecție a mediului cu cel prevăzut în prezenta directivă;

(c)	pretratarea deșeurilor pentru coincinerare;

(d)	tratarea zgurei și a cenușii neincluse în alte categorii de activități industriale ;

(e)	tratarea deșeurilor metalice în concasoare .

5.4	Rampele de gunoi care primesc peste 10 tone pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25 000 de tone, cu excepția rampelor de gunoi pentru deșeuri inerte

6. Alte activități

6.1.

Producerea în instalații industriale de:

(a)	celuloză din lemn și din alte materiale fibroase;

(b)	hârtie sau carton cu o capacitate de producție de peste 20 de tone pe zi;

(c)	panouri din lemn, cu excepția furnirului, cu o capacitate de producție mai mare de 600 m3 pe zi.

6.2.	Pretratarea (operațiuni de tip spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor textile sau a textilelor, cu capacitatea de tratare de peste 10 tone pe zi

6.3.	Tăbăcirea pieilor, cu capacitatea de tratare de peste 12 tone de produse finite pe zi

6.4.

(a)	Exploatarea abatoarelor cu o capacitate de producție de carcase de peste 50 de tone pe zi

(b)

Tratarea și prelucrarea, cu excepția ambalării exclusive, a următoarelor materii prime, care au fost, în prealabil, prelucrate sau nu, în vederea fabricării de produse alimentare destinate consumului uman sau animal din:

(i)	materii prime de origine animală (altele decât laptele în mod exclusiv), cu o capacitate de producție de peste 75 de tone de produse finite pe zi

(ii)	materii prime de origine vegetală, cu o capacitate de producție de peste 300 de tone de produse finite pe zi

(iii)

un amestec de materii prime de origine vegetală și animală, cu o capacitate de producție de produse finite, exprimată în tone, de peste:

—	75, dacă A este mai mare sau egal cu 10; sau

—	[300- (22,5 × A)] în toate celelalte cazuri

unde „A” reprezintă proporția de materie de origine animală (exprimată în procente) din cantitatea care intră la calculul capacității de producție de produse finite

Ambalajul nu este inclus în greutatea finală a produsului.

Această subsecțiune nu este aplicabilă în cazul în care doar laptele reprezintă materia primă.

(c)	Tratarea și prelucrarea exclusiv a laptelui, dacă cantitatea de lapte primită este mai mare de 200 tone pe zi (valoare medie anuală)

6.5.	Eliminarea sau reciclarea carcaselor de animale sau a deșeurilor animale, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi

6.6

Creșterea în sistem intensiv a păsărilor de curte și a porcilor cu capacități de peste:

(a)	40 000 de păsări de curte

(b)	2 000 de porci de producție (peste 30 kg) sau

(c)	750 de scroafe

În cazul unor specii de păsări de curte, altele decât cele menționate la litera (a), sau al diferitelor tipuri de specii menționate la literele (a), (b) și (c) crescute în cadrul aceleiași instalații, pragul se calculează pe baza factorilor de excreție de azot echivalent, în locul pragurilor stabilite mai sus. Comisia stabilește orientări privind calcularea pragurilor și determinarea factorilor de excreție de azot echivalent.

6.7

Tratarea de suprafață a substanțelor, a obiectelor sau a produselor utilizând solvenți organici, mai ales pentru învelire, imprimare, acoperire, degresare, impermeabilizare, dimensionare, vopsire, curățare sau impregnare, cu o capacitate de consum de solvent organic mai mare de 150 kg pe oră sau mai mare de 200 de tone pe an

6.8	Producerea de carbon (cărbune greu fuzibil) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare.

6.9	Conservarea lemnului și a produselor din lemn, cu o capacitate de producție mai mare de 50 m3 pe zi.

6.10	Tratarea în afara amplasamentului a apelor uzate care nu sunt vizate de Directiva 91/271/CEE și evacuate printr-o instalație menționată în capitolul I.

(1) JO L 135, 30.5.1991, p. 40.

(2) JO L 181, 4.7.1986, p. 6.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA II

Lista substanțelor poluante

AER

1.	Dioxid de sulf și alți compuși ai sulfului

2.	Oxizi de azot și alți compuși ai azotului

3.	Monoxid de carbon

4.	Compuși organici volatili

5.	Metale și compuși ai metalelor

6.	Praf, inclusiv particule fine de materie

7.	Azbest (particule în suspensie, fibre)

8.	Clor și compuși ai clorului

9.	Fluor și compuși ai fluorului

10.	Arsen și compuși ai arsenului

11.

Cianuri

12.	Substanțe și preparate la care s-a dovedit prezența proprietăților cancerigene sau mutagene sau a proprietăților care pot afecta reproducerea prin aer

13.	Policlorodibenzodioxine și policlorodibenzofurani

APĂ

1.	Compuși organohalogenați și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul acvatic

2.	Compuși organofosforici

3.	Compuși organostanici

4.	Substanțe și preparate la care s-a dovedit prezența proprietăților cancerigene sau mutagene sau a proprietăților care pot afecta reproducerea în sau prin mediul acvatic

5.	Hidrocarburi persistente și substanțe organice toxice persistente și bioacumulabile

Cianuri

7.	Metale și compuși ai metalelor

8.	Arsen și compuși ai arsenului

9.	Substanțe biocide și produse fitosanitare

10.	Materiale în suspensie

11.	Substanțe care contribuie la eutrofizare (în special nitrați și fosfați)

12.	Substanțe cu o influență nefavorabilă asupra echilibrului de oxigen (și care pot fi determinate prin utilizarea parametrilor BOD, COD etc.)

13.	Substanțele enumerate în anexa X la Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (1).

(1) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA III

Criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile

1.	utilizarea tehnologiei cu producție redusă de deșeuri;

2.	utilizarea unor substanțe mai puțin periculoase;

3.	extinderea recuperării și a reciclării substanțelor generate și utilizate în procesul tehnologic, precum și a deșeurilor, dacă este posibil;

4.	procese, echipamente sau metode de operare comparabile, testate cu succes la scară industrială;

5.	progrese tehnologice și modificări în cunoștințele științifice;

6.	natura, efectele și volumul emisiilor respective;

7.	datele de intrare în funcțiune a instalațiilor noi și a celor existente;

8.	intervalul de timp necesar pentru introducerea celei mai bune tehnici disponibile;

9.	consumul și natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate în procesul tehnologic și eficiența lor din punct de vedere energetic;

10.	necesitatea de a preveni sau de a reduce la minimum impactul global al emisiilor asupra mediului și riscurile pentru mediu;

11.	necesitatea de a preveni accidentele și de a reduce consecințele acestora asupra mediului;

Marți, 10 martie 2009
ANEXA IV

Participarea publicului la luarea deciziilor

Publicul este informat (prin anunțuri publice sau prin alte mijloace adecvate, precum mijloacele electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile) cu privire la următoarele aspecte, cel târziu la începutul procedurii de luare a unei decizii sau de îndată ce pot fi furnizate informații în limite rezonabile:

(a)	cererea de acordare a unei autorizații sau, după caz, propunerea de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de acordare a unei autorizații în conformitate cu articolul 22, inclusiv descrierea elementelor menționate la articolul 13 alineatul (1);

(b)	elaborarea de norme obligatorii generale noi sau actualizate în conformitate cu articolul 18, inclusiv cerințele propuse ale normelor, precum și un rezumat fără caracter tehnic al cadrului juridic și administrativ în care aceste norme vor fi aplicate;

(c)	după caz, faptul că o decizie face obiectul unei evaluări a impactului național sau transfrontalier asupra mediului sau al consultărilor între statele membre în conformitate cu articolul 28;

(d)	detalii privind autoritatea competentă responsabilă de luarea deciziei, cele de la care pot fi obținute informații relevante, cele cărora le pot fi prezentatate observații sau întrebări și detalii privind termenele pentru transmiterea observațiilor și a întrebărilor;

(e)	natura posibilelor decizii sau, în cazul în care acesta există, proiectul de decizie;

(f)	după caz, detalii privind propunerea de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de acordare a unei autorizații;

(g)	o precizare a orelor și a locurilor în care, sau a mijloacelor prin care, vor fi oferite informațiile relevante;

(h)	detalii privind sistemele de participare a publicului și de consultare instituite în conformitate cu punctul 5.

Statele membre se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziția publicului interesat în termene rezonabile:

(a)	în conformitate cu legislația internă, principalele rapoarte și îndrumări emise pentru autoritatea sau autoritățile competente în momentul în care publicul interesat este informat în conformitate cu punctul 1;

(b)	în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/4/CE, alte informații decât cele menționate la punctul 1 care sunt relevante pentru decizia adoptată în conformitate cu articolul 6 și care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat în conformitate cu punctul 1.

3.	Publicul interesat trebuie să aibă dreptul de a-i transmite autorității competente observațiile și opiniile sale înainte de adoptarea unei decizii.

4.	Rezultatele consultării efectuate în conformitate cu prezenta anexă trebuie luate în considerare în mod corespunzător la luarea deciziei.

Modalitățile detaliate de informare a publicului (de exemplu lipirea unor afișe pe o anumită rază sau publicarea în ziarele locale) și de consultare a publicului interesat (de exemplu, prin depunerea de materiale în scris sau prin anchete publice) se stabilesc de către statele membre. Trebuie prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, care să acorde suficient timp pentru informarea publicului și pentru ca publicul interesat să se pregătească și să participe efectiv la adoptarea deciziilor privind mediul în conformitate cu dispozițiile din prezenta anexă.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA V

Dispoziții tehnice referitoare la instalațiile de ardere

Partea 1

Valori limită de emisie pentru instalațiile noi de ardere menționate la articolul 32 alineatul (2)

Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut standard de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru cazanele care utilizează combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor pe gaz.

În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat (CCGT) cu ardere suplimentară, conținutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ținându-se seama de caracteristicile specifice instalației în cauză.

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)	Huilă și lignit	Biomasă	Turbă	Combustibili lichizi
50-100	400	200	300	350
100-300	250	200	300	250
> 300	200	200	200	200

Instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 500 MW, care utilizează combustibili lichizi și pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore pe an ca valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani, sunt supuse unei valori limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2.

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoși

În general	35
Gaz lichefiat	5
Gaze de cocs cu putere calorică redusă	400
Gaze de furnal cu putere calorică redusă	200

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)	Huilă și lignit	Biomasă și turbă	Combustibili lichizi
50-100	300 450 în cazul arderii de lignit pulverizat	300	450
100-300	200	250	200
> 300	200	200	150

║ Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi și cu o putere termică instalată de maxim 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore pe an ca valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.

Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi și cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 1 iulie 1987 și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore pe an ca valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx și pentru CO în cazul instalațiilor de ardere care utilizează gaze

	NOx	CO
Cazane care ard gaz	100 (5)	100
Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil gaz natural (1)	50 (2) (3)	100
Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil alte gaze decât gazul natural (4)	90	100
Motoare pe gaz	100	100

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)	Huilă și lignit	Biomasă și turbă	Combustibili lichizi
50-100	30	30	30
100-300	25	20	25
> 300	20	20	20

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoși

În general	5
Gaz de furnal	10
Gaze produse în siderurgie și care pot fi folosite în alte sectoare	30

Partea 2

Valori limită de emisie pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 32 alineatul (3)

Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut normat de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru cazanele care utilizează combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor pe gaz.

În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat și ardere suplimentară, conținutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ținându-se seama de caracteristicile specifice instalației în cauză.

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)	Huilă și lignit	Biomasă	Turbă	Combustibili lichizi
50-100	400	200	300	350
100-300	200	200	300 250 în cazul arderii în pat fluidizat	200
> 300	150 200 în cazul arderii în pat fluidizat circulant sau presurizat	150	150 200 în cazul arderii în pat fluidizat	150

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoși

În general	35
Gaz lichefiat	5
Gaze de cocs cu putere calorică redusă	400
Gaze de furnal cu putere calorică redusă	200

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)	Huilă și lignit	Biomasă și turbă	Combustibili lichizi
50-100	300 400 în cazul arderii de lignit pulverizat	250	300
100-300	200	200	150
> 300	150 200 în cazul arderii de lignit pulverizat	150	100

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx și CO în cazul instalațiilor de ardere care utilizează gaze

	NOx	CO
Cazane care ard gaz	100	100
Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) (6)	50 (7)	100
Motoare pe gaz	75	100

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)

50-300

> 300

20 pentru biomasă și turbă

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoși

În general	5
Gaz de furnal	10
Gaze produse în siderurgie și care pot fi folosite în alte sectoare	30

Partea 3

Monitorizarea emisiilor

1.	Concentrațiile de SO2, NOx , CO și pulberi din gazele reziduale de la fiecare instalație de ardere cu o putere termică instalată de cel puțin 100 MW sunt supuse unor măsurători continue. ▐

Autoritatea competentă poate hotărî să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menționate la punctul 1, în următoarele cazuri:

(a)	pentru instalațiile de ardere cu o durată de viață mai mică de 10 000 de ore de funcționare;

(b)	pentru SO2 și pulberi de la instalațiile de ardere care ard gaz natural;

(c)	pentru SO2 de la instalațiile de ardere care ard petrol cu un conținut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare a gazelor reziduale;

(d)	pentru SO2 de la instalațiile de ardere care ard biomasă dacă operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile limită de emisie impuse.

3.	În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, trebuie efectuate măsurători cel puțin o dată la șase luni pentru SO2, NOx, pulberi și, în cazul instalațiilor care utilizează gaze, și pentru CO

4.	În cazul instalațiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit, se măsoară cel puțin o dată pe an emisiile de mercur total.

Ca alternativă la măsurătorile de SO2 și NOx menționate la punctul 3, pot fi folosite și alte proceduri, verificate și aprobate de către autoritatea competentă, pentru a determina emisiile de SO2 și de NOx. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante sau, dacă nu există standarde CEN, pe standarde ISO, standarde naționale sau internaționale care să garanteze furnizarea de date de o calitate științifică echivalentă.

Autoritatea competentă trebuie informată cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalației. Autoritatea competentă decide dacă aceste condiții de monitorizare stabilite la punctele 1-4 sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate.

Măsurătorile continue efectuate în conformitate cu punctul 1 cuprind măsurători privind conținutul de oxigen, temperatura, presiunea și conținutul de vapori de apă din gazele reziduale. Măsurările continue ale conținutului de vapori de apă din gazele reziduale nu sunt necesare, cu condiția ca proba de gaz rezidual să fie uscată înainte de a se analiza emisiile.

Prelevarea de probe și analiza substanțelor poluante relevante și măsurarea parametrilor procesului, precum și asigurarea calității sistemelor automatizate de măsurare și metodele de măsurare de referință pentru calibrarea sistemelor respective se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naționale sau internaționale care să garanteze furnizarea de date de o calitate științifică echivalentă.

Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referință, cel puțin o dată pe an.

Operatorul informează autoritatea competentă cu privire la rezultatele verificării sistemelor automatizate de măsurare.

La nivelul valorii limită de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depășesc următoarele procente din valorile limită de emisie:

Monoxid de carbon	10 %
Dioxid de sulf	20 %
Oxizi de azot	20 %
Pulberi	30 %

10.

Valorile medii validate pe oră și pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la punctul 9.

Se invalidează orice zi în care mai mult de trei valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcționare sau a procedurilor de întreținere efectuate asupra sistemului automatizat de măsurare. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de zece zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului automatizat de măsurare.

Partea 4

Evaluarea respectării valorilor limită de emisie

În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părțile 1 și 2 sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor se arată că, pentru orele de exploatare de pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)	niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depășește valorile limită de emisie relevante stabilite în părțile 1 și 2; ▐

(b)	95 % din toate valorile medii pe oră validate pe parcursul anului nu depășesc 200 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părțile 1 și 2. ▐

În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părțile 1 și 2 sunt respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite și determinate în conformitate cu normele stabilite de autoritățile competente nu depășesc valorile limită de emisie.

(1) Gazul natural este metan produs natural cu un conținut maxim de 20 % (în funcție de volum) de materie inertă și alți compuși.

(2) 75 mg/Nm3 în cazurile următoare, eficiența turbinei cu gaz fiind determinată la condiții ISO de încărcare de bază:

(i)	turbine cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice și electrice, cu o eficiență totală mai mare de 75 %;

(ii)	turbine cu gaz, utilizate în instalații cu ciclu combinat cu o eficiență electrică totală medie anuală mai mare de 55 %;

(iii)

turbine cu gaz pentru acționare mecanică.

(3) Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menționate la nota (2), dar care au o eficiență mai mare de 35 % – determinată în condiții ISO de încărcare de bază –, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 50xη/35, unde η este eficiența turbinei cu gaz în condiții ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent.

(4) Aceste valori limită de emisie se aplică și turbinelor cu gaz care utilizează distilați ușori sau intermediari drept combustibili lichizi.

În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx și CO stabilite în tabelul de la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %.

Valorile limită stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz sau motoarelor pe gaz care sunt utilizate în situații de urgență și care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalații ține evidențe privind timpul de funcționare utilizat.

(5) În cazul instalațiilor, astfel cum sunt menționate la articolul 4 alineatele (1) și (3) din Directiva 2001/80/CE, pentru utilizarea gazului de furnal și/sau a gazelor de cocs, se aplică o limită a emisiilor de 135 mg/Nm3 pentru dioxidul de azot și monoxidul de azot, măsurat ca dioxid de azot.

(6) Valorile limitelor de emisie pentru NOx și pentru CO stabilite la acest punct se aplică și turbinelor cu gaz care utilizează distilați ușori sau intermediari drept combustibili lichizi.

(7) Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care au o eficiență mai mare de 35 % – determinată în condiții ISO de încărcare de bază –, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 50xη/35, unde η este eficiența turbinei cu gaz în condiții ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent.

În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx și CO stabilite la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %.

Valorile limită de emisie stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz sau motoarelor pe gaz care sunt utilizate în situații de urgență și care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalații ține evidențe privind timpul de funcționare utilizat.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA VI

Dispoziții tehnice privind instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor

Partea 1

Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

(a)

„instalație de incinerare a deșeurilor existentă” înseamnă una dintre următoarele instalații de incinerare:

(i)	care era în activitate și pentru care a fost eliberată o autorizație în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă înainte de 28 decembrie 2002,

(ii)	care era autorizată sau înregistrată în vederea incinerării deșeurilor și pentru care a fost eliberată o autorizație înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune până la 28 decembrie 2003,

(iii)

care, din punctul de vedere al autorității competente, a făcut obiectul unei cereri complete de autorizare, înainte de 28 decembrie 2002, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune până la 28 decembrie 2004;

(b)	„instalație nouă de incinerare a deșeurilor” înseamnă orice instalație de incinerare a deșeurilor care nu este menționată la litera (a).

Partea 2

Factori de echivalență pentru dibenzoparadioxine și dibenzofurani

Pentru a determina concentrația totală a dioxinelor și furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulțirea concentrațiilor masice ale dibenzoparadioxinelor și dibenzofuranilor enumerați mai jos cu următorii factori de echivalență:

	Factor de echivalență toxică
2,3,7,8 — Tetraclorodibenzodioxină (TCDD)	1
1,2,3,7,8 — Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD)	0,5
1,2,3,4,7,8 — Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)	0,1
1,2,3,6,7,8 — Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)	0,1
1,2,3,7,8,9 — Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)	0,1
1,2,3,4,6,7,8 — Heptaclorodibenzodioxină (HpCDD)	0,01
Octaclorodibenzodioxină (OCDD)	0,001
2,3,7,8 — Tetraclorodibenzofuran (TCDF)	0,1
2,3,4,7,8 — Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)	0,5
1,2,3,7,8 — Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)	0,05
1,2,3,4,7,8 — Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
1,2,3,6,7,8 — Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
1,2,3,7,8,9 — Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
2,3,4,6,7,8 — Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
1,2,3,4,6,7,8 — Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)	0,01
1,2,3,4,7,8,9 — Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)	0,01
Octaclorodibenzofuran (OCDF)	0,001

Partea 3

Valori limită ale emisiilor în aer pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor

1. Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K , o presiune de 101,3 kPa și după corectarea pentru conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale.

Valorile sunt normate la un conținut de oxigen al gazelor reziduale de 11 %, cu excepția cazurilor în care se incinerează uleiuri minerale uzate, în sensul articolului 3 punctul 3 din Directiva 2008/98/CE, când sunt normate la un conținut de oxigen de 3 %, precum și în cazurile menționate în partea 6 punctul 2.7.

1.1

Valorile limită medii zilnice de emisie pentru următoarele substanțe poluante (mg/Nm3)

Pulberi totale	10
Substanțe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total (COT)	10
Acid clorhidric (HCl)	10
Acid fluorhidric (HF)	1
Dioxid de sulf (SO2)	50
Monoxid de azot (NO) și dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor existente a căror capacitate nominală este mai mare de șase tone pe oră sau pentru noile instalații de incinerare a deșeurilor	200
Monoxid de azot (NO) și dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor existente a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu șase tone pe oră	400

1.2

Valorile limită medii de emisie pentru o jumătate de oră pentru următoarele substanțe poluante (mg/Nm3)

	(100 %) A	(97 %) B
Pulberi totale	30	10
Substanțe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total (COT)	20	10
Acid clorhidric (HCl)	60	10
Acid fluorhidric (HF)	4	2
Dioxid de sulf (SO2)	200	50
Monoxid de azot (NO) și dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor existente a căror capacitate nominală este mai mare de șase tone pe oră sau pentru noile instalații de incinerare a deșeurilor	400	200

1.3

Valorile limită medii de emisie (mg/Nm3) pentru următoarele metale grele dintr-o perioadă de eșantionare de minimum treizeci de minute și maximum opt ore

Cadmiu și compușii săi, exprimați în cadmiu (Cd)	total: 0,05
Taliu și compușii săi, exprimați în taliu (Tl)	total: 0,05
Mercur și compușii săi, exprimați în mercur (Hg)	0,05
Stibiu și compușii săi, exprimați în stibiu (Sb)	total: 0,5
Arsenic și compușii săi, exprimați în arsenic (As)
Plumb și compușii săi, exprimați în plumb (Pb)
Crom și compușii săi, exprimați în crom (Cr)
Cobalt și compușii săi, exprimați în cobalt (Co)
Cupru și compușii săi, exprimați în cupru (Cu)
Mangan și compușii săi exprimați în mangan (Mn)
Nichel și compușii săi, exprimați în nichel (Ni)
Vanadiu și compușii săi, exprimați în vanadiu (V)

Aceste medii se aplică, de asemenea, emisiilor de metale grele și compuși ai acestora în stare de gaz sau vapori.

1.4

Valoarea limită medie de emisie (ng/Nm3) pentru dioxine și furani pe o perioadă de eșantionare de minimum 6 ore și maximum 8 ore. Valoarea limită de emisie face trimitere la concentrația totală de dioxine și furani calculată în conformitate cu partea 2.

Dioxine și furani

0,1

1.5

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru monoxidul de carbon (CO) din gazele reziduale

(a)	50 ca medie zilnică;

(b)	100 ca medie pentru treizeci de minute;

(c)	150 ca medie pentru zece minute.

Autoritatea competentă poate acorda derogări de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor care utilizează tehnologia patului fluidizat, atâta timp cât autorizația stabilește o valoare limită de emisie de maximum 100 mg/Nm3 (media orară) pentru monoxidul de carbon (CO).

2. Valorile limită de emisie aplicabile în situațiile descrise la articolul 40 alineatul (5) și la articolul 41.

Concentrația totală în pulberi a emisiilor în aer ale unei instalații de incinerare a deșeurilor nu poate să depășească în niciun caz cantitatea de 150 mg/Nm3, exprimată ca medie pentru o jumătate de oră. Nu trebuie să fie depășite valorile limită pentru emisiile în aer de COT și CO stabilite la punctul 1.2 și la punctul 1.5 litera (b).

3. Statele membre pot adopta dispoziții care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta anexă.

Partea 4

Determinarea valorilor limită de emisii în aer pentru coincinerarea deșeurilor

1. Formula de mai jos (regula amestecurilor) se aplică în toate cazurile în care o valoare limită de emisie totală specifică „C” nu este stabilită într-un tabel din prezenta parte.

Valoarea limită de emisie a fiecărei substanțe poluante în cauză și a CO, conținute în gazele reziduale produse prin coincinerarea deșeurilor, se calculează după cum urmează:

Formula

Vdeșeuri	:	volumul de gaze reziduale rezultat în urma incinerării de deșeuri, determinat doar pe baza deșeurilor cu cea mai scăzută valoare calorifică specificată în autorizație și normat la condițiile definite de prezenta directivă. În cazul în care cantitatea de căldură eliberată prin incinerarea deșeurilor periculoase atinge cel puțin 10 % din căldura totală eliberată de instalație, Vdeșeuri se calculează pe baza unei cantități (teoretice) de deșeuri care, dacă ar fi incinerate, ar degaja o căldură de 10 % din căldura totală degajată prestabilită.
Cdeșeuri	:	valorile limită de emisie stabilite în partea 3 pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor.
Vprocedeu	:	volumul de gaze reziduale rezultate din funcționarea instalației, inclusiv din combustia combustibililor autorizați, utilizați în mod obișnuit în instalație (cu excepția deșeurilor), determinat pe baza conținutului de oxigen la care trebuie normate emisiile după cum este stabilit prin legislația comunitară sau de drept intern . În absența dispozițiilor pentru acest tip de instalație, trebuie utilizat conținutul real de oxigen al gazelor reziduale nediluate prin adăugarea de aer, care nu este indispensabilă procedeului.
Cprocedeu	:	valorile limită de emisie stabilite în prezenta parte pentru anumite activități industriale sau, în absența unor asemenea valori, valorile limită de emisie pentru instalațiile care respectă actele cu putere de lege și actele administrative de drept intern cu privire la aceste instalații și care ard combustibili autorizați în mod uzual (cu excepția deșeurilor). În absența unor asemenea dispoziții, se utilizează valorile limită de emisie stabilite în autorizație . În absența unor valori stabilite în autorizație, se utilizează concentrațiile masice reale.
C	:	valorile limită de emisie totale la conținutul de oxigen stabilit în prezenta parte pentru anumite activități industriale și anumite substanțe poluante sau, în absența unor asemenea valori, totalul valorilor limită de emisie de care trebuie să se țină seama în locul valorilor limită de emisie stabilite în anexele corespunzătoare la prezenta directivă. Conținutul total de oxigen prin care se înlocuiește în scopul normării conținutul de oxigen se determină pe baza conținutului menționat mai sus, cu respectarea volumelor parțiale. Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa și după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale.

Statele membre pot stabili norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta parte.

2. Dispoziții speciale pentru cuptoarele din ciment care coincinerează deșeuri

2.1

Valorile limită de emisie stabilite la punctele 2.2 și 2.3 se aplică drept medii zilnice pentru pulberi totale, HCl, HF, NOx, SO2 și COT (pentru măsurători continue), ca valori medii pe o perioadă de eșantionare de minimum treizeci de minute și maximum opt ore pentru metale grele și ca valori medii pe o perioadă de eșantionare de minimum șase ore și maximum opt ore pentru dioxine și furani.

Toate valorile se normează la:un conținutl de oxigen de 10 %.

Mediile pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru calculul mediilor zilnice.

2.2

C – valori limită de emisie totale (mg/Nm3, cu excepția dioxinelor și furanilor) pentru următoarele substanțe poluante

Substanța poluantă	C
Pulberi totale	30
HCl	10
HF	1
NOx	500
Cd + Tl	0,05
Hg	0,05
Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V	0,5
Dioxine și furani (ng/Nm3)	0,1

2.3

C - valori limită de emisie totale (mg/Nm3) pentru SO2 și COT

Substanța poluantă	C
SO2	50
COT	10

Autoritatea competentă poate acorda derogări de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct în cazul în care SO2 și COT nu provin din incinerarea deșeurilor.

3. Dispoziții speciale pentru instalațiile de ardere care coincinerează deșeuri.

3.1. Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile până la 31 decembrie 2015

Pentru determinarea puterii termice instalate a instalațiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 31.

Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.

Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepția biomasei, (conținutul de O2 de 6 %):

Substanțe poluante	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	850	200	200
NOx	—	400	200	200
Pulberi	50	50	30	30

Cprocedeu pentru biomasă (conținutul de O2 de 6 %):

Substanțe poluante	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	200	200	200
NOx	—	350	300	200
Pulberi	50	50	30	30

Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conținutul de O2 de 3 %):

Substanțe poluante	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	850	400 -200 (descreștere liniară de la 100 la 300 MWth)	200
NOx	—	400	200	200
Pulberi	50	50	30	30

3.2 Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile cu începere de la 1 ianuarie 2016

Pentru determinarea puterii termice instalate a instalațiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 31. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.

3.2.1 Cprocedeu pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 32 alineatul (2)

Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepția biomasei (conținutul de O2 de 6 %):

Substanța poluantă	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	400 pentru turbă: 300	200	200
NOx	—	300 pentru lignit pulverizat: 400	200	200
Pulberi	50	30	25 pentru turbă: 20	20

Cprocedeu pentru biomasă (conținutul de O2 de 6 %):

Substanța poluantă	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	200	200	200
NOx	—	300	250	200
Pulberi	50	30	20	20

Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conținutul de O2 de 3 %):

Substanța poluantă	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	350	250	200
NOx	—	400	200	150
Pulberi	50	30	25	20

3.2.2 Cprocedeu pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 32 alineatul (3)

Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepția biomasei, (conținutul de O2 de 6 %):

Substanța poluantă	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	400 pentru turbă: 300	200 pentru turbă: 300, exceptând cazul arderii în pat fluidizat: 250	150 pentru arderea în pat fluidizat circulant sau presurizat sau, în cazul arderii de turbă, pentru toate tipurile de ardere în pat fluidizat: 200
NOx	—	300 pentru turbă: 250	200	150 pentru arderea de lignit pulverizat: 200
Pulberi	50	20	20	10 pentru turbă: 20

Cprocedeu pentru biomasă (conținutul de O2 de 6 %):

Substanța poluantă	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	200	200	150 pentru arderea în pat fluidizat: 200
NOx	—	250	200	150
Pulberi	50	20	20	20

Cprocedeu pentru combustibili lichizi (conținutul de O2 de 3 %):

Substanța poluantă	< 50 MWth	50-100 MWth	100-300 MWth	> 300 MWth
SO2	—	350	200	150
NOx	—	300	150	100
Pulberi	50	30	25	20

3.3. C — valorile limită de emisie totale pentru metale grele (mg/Nm3)

exprimate ca medii pe o perioadă de eșantionare de minimum treizeci de minute și maximum opt ore (conținut de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi și de 3 % pentru combustibilii lichizi).

Substanțe poluante	C
Cd + Tl	0,05
Hg	0,05
Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V	0,5

3.4 C – valoarea limită de emisie totală (ng/Nm3)

pentru dioxine și furani exprimată ca medie măsurată pe o perioadă de eșantionare de minimum șase ore și maximum opt ore (conținut de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi și de 3 % pentru combustibilii lichizi).

Substanța poluantă	C
Dioxine și furani	0,1

4. Dispoziții speciale pentru instalațiile de coincinerare din sectoarele industriale neincluse la punctele 2 și 3 din această parte

4.1. C — valoarea limită de emisie totală (ng/Nm3)

pentru dioxine și furani exprimată ca medie măsurată pe o perioadă de eșantionare de minimum șase ore și maximum opt ore:

Substanța poluantă	C
Dioxine și furani	0,1

4.2 C - valorile limită de emisie totale (mg/Nm3)

pentru metale grele exprimate ca medii pe o perioadă de eșantionare de minimum treizeci de minute și maximum opt ore:

Substanțe poluante	C
Cd + Tl	0,05
Hg	0,05

Partea 5

Valori limită de emisie pentru deversările de ape reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale

Substanțe poluante

Valori limită de emisie pentru probe nefiltrate (mg/l, cu excepția dioxinelor și furanilor)

1.	Total materii solide în suspensie, conform definiției din anexa I la Directiva 91/271/CEE

(95 %)

(100 %)

2.	Mercurul și compușii săi, exprimați în mercur (Hg)

0,03

3.	Cadmiul și compușii săi, exprimați în cadmiu (Cd)

0,05

4.	Taliul și compușii săi, exprimați în taliu (Tl)

0,05

5.	Arsenic și compușii săi, exprimați în arsenic (As)

0,15

6.	Plumbul și compușii săi, exprimați în plumb (Pb)

0,2

7.	Cromul și compușii săi, exprimați în crom (Cr)

0,5

8.	Cuprul și compușii săi, exprimați în cupru (Cu)

0,5

9.	Nichel și compușii săi, exprimați în nichel (Ni)

0,5

10.	Zincul și compușii săi, exprimați în zinc (Zn)

1,5

11.	Dioxine și furani

0,3 ng/l

Partea 6

Monitorizarea emisiilor

1. Tehnici de măsurare

1.1	Măsurătorile pentru determinarea concentrațiilor de substanțe poluante din aer și din apă se efectuează reprezentativ.

1.2

Eșantionarea și analiza tuturor substanțelor poluante, inclusiv a dioxinelor și furanilor, precum și asigurarea calității sistemelor automatizate de măsurare și metodele de măsurare de referință utilizate pentru calibrarea acestora se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naționale sau internaționale, garantându-se obținerea unor date de calitate științifică echivalentă. Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referință, cel puțin o dată pe an.

1.3

La nivelul valorilor limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depășească următoarele procente ale valorilor limită de emisie:

monoxid de carbon	10 %
dioxid de sulf	20 %
dioxid de azot	20 %
pulberi totale	30 %
carbon organic total	30 %
acid clorhidric	40 %
acid fluorhidric	40 %

Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu punctele 1.1 și 1.2.

2. Măsurători privind substanțele poluante din aer

2.1

Se efectuează următoarele măsurători privind substanțele poluante din aer:

(a)	măsurarea continuă a următoarelor substanțe: NOx, cu condiția să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulberi totale, carbon organic total (COT), HCl, HF și SO2;

(b)	măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentrația de oxigen, presiunea, temperatura și conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale;

(c)	cel puțin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine și furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor douăsprezece luni de exploatare se efectuează măsurători cel puțin din trei în trei luni.

2.2.

Perioada de rezidență, temperatura minimă și conținutul de oxigen al gazelor reziduale trebuie verificate corespunzător cel puțin o dată la punerea în funcțiune a instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor și în condițiile de exploatare cele mai nefavorabile care se pot prevedea.

2.3.	Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depășesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu punctul 2.1 litera (c).

2.4.	Măsurarea continuă a conținutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele reziduale prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor.

2.5.

Autoritatea competentă poate decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru HCl, HF și SO2 în instalațiile de incinerare a deșeurilor sau în instalațiile de coincinerare a deșeurilor și să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) ▐ în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanțe poluante menționate mai sus nu pot fi în niciun caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite. Această derogare nu se aplică în cazurile în care se ard deșeuri amestecate din surse diferite.

▐

2.6.

Autoritatea competentă poate decide să impună realizarea unei singure măsurători pe an ▐ pentru metale grele și pentru dioxine și furani în următoarele cazuri:

(a)	emisiile rezultate din coincinerarea sau incinerarea deșeurilor sunt, în orice situație, mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie;

(b)	deșeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracțiuni combustibile extrase din deșeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate și care prezintă anumite caracteristici, și care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (c);

(c)	operatorul poate dovedi, pe baza unor informații asupra calității deșeurilor în cauză și monitorizării emisiilor, că emisiile se situează, în orice situație, cu mult sub valorile limită de emisie pentru metale grele, dioxine și furani;

(d)	operatorul poate dovedi că nu se tratează deșeuri electrice sau electronice sau deșeuri ce conțin compuși clorurați.

2.7.

Rezultatele măsurătorilor efectuate sunt normate pe baza concentrațiilor standard de oxigen menționate în partea 3 sau calculate în conformitate cu partea 4 și prin aplicarea formulei prevăzute în partea 7.

În cazul în care se incinerează sau coincinerează deșeuri într-o atmosferă îmbogățită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi normate la conținutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte.

Atunci când emisiile de substanțe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor reziduale, într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor care tratează deșeuri periculoase, normarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce privește conținutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conținutul de oxigen măsurat în decursul aceleiași perioade doar pentru substanța poluantă în cauză depășește conținutul aplicabil standard de oxigen.

3. Măsurători privind substanțele poluante din apă

3.1

Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate:

(a)	măsurători continue pentru pH, temperatură și debit;

(b)	măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de materii solide în suspensie sau măsurători pe o probă reprezentativă proporțională cu debitul pe o perioadă de 24 de ore;

(c)	măsurători efectuate cel puțin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporțională cu debitul deversărilor, pentru o perioadă de 24 de ore, pentru Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Ni și Zn;

(d)	cel puțin un set de măsurători la șase luni pentru dioxine și furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalației se efectuează măsurători cel puțin o dată la trei luni.

3.2

În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape reziduale, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalației, operatorul trebuie să efectueze următoarele măsurători:

(a)	pe fluxul de ape reziduale provenite din sistemul de epurare a gazelor reziduale, înaintea intrării acestora în instalația de tratare colectivă a apelor reziduale;

(b)	pe fluxul sau fluxurile de alte ape reziduale înaintea intrării acestora în instalațiile de tratare colectivă a apelor reziduale;

(c)	în punctele în care apele reziduale provenite din instalația de incinerare a deșeurilor sau de la instalația de coincinerare a deșeurilor sunt deversate în urma tratării.

Partea 7

Formulă pentru calculul concentrației de emisie la procentajul standard al concentrației de oxigen

Formula

ES	=	concentrația de emisie calculată la procentajul standard al concentrației de oxigen
EM	=	concentrația de emisie măsurată
OS	=	concentrația de oxigen standard
OM	=	concentrația de oxigen măsurată

Partea 8

Evaluarea respectării valorilor limită de emisie

1. Valori limită de emisie în aer

1.1.

Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate dacă:

(a)	niciuna dintre mediile zilnice nu depășește vreuna din valorile limită de emisie menționate în partea 3 punctul 1.1 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicațiile din partea 4;

(b)

niciuna dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depășește valorile limită de emisie menționate în coloana A a tabelului din partea 3 punctul 1.2 sau, după caz, 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în coloana B a tabelului din partea 3 punctul 1.2;

(c)	niciuna dintre mediile pentru perioada de eșantionare prevăzută pentru metale grele, dioxine și furani nu depășește valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctele 1.3 și 1.4 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicațiile din partea 4;

(d)

pentru monoxid de carbon (CO):

(i)

în cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor:

—	cel puțin 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depășesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 3 punctul 1.5 litera (a); și

—	cel puțin 95 % din toate mediile pentru zece minute înregistrate în orice perioadă de 24 de ore sau din toate mediile pentru treizeci de minute înregistrate în aceeași perioadă nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctul 1.5 literele (b) și (c)

(ii)	în cazul instalațiilor de coincinerare a deșeurilor: se respectă dispozițiile din partea 4.

1.2.

Mediile pentru o jumătate de oră și mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcționare efectivă (cu excepția fazelor de pornire și de oprire, când nu este incinerat niciun deșeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la partea 6 punctul 1.3. Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate.

Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncționalității sau întreținerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncționalității sau întreținerii sistemului de măsurare continuă.

1.3.

Valorile medii ale perioadei de eșantionare și valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) și ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităților prevăzute la articolul 39 alineatul (1) litera (e), la articolul 42 alineatul (3) și în partea 6 punctul 1.

2. Valori limită de emisie în apă.

Valorile limită de emisie în apă se consideră respectate în următoarele cazuri:

(a)	pentru cantitățile totale de materii solide în suspensie, 95 % și 100 % din valorile măsurate nu depășesc valorile limită de emisie respective stabilite în partea 5;

(b)

pentru metalele grele (Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu, Ni și Zn), cel mult o măsurătoare pe an depășește valorile limită de emisie stabilite în partea 5; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, cel mult 5 % din aceste probe depășesc valorile limită de emisie stabilite în partea 5;

(c)	pentru dioxine și furani, rezultatele măsurătorilor nu depășesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 5.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA VII

Partea 1

Activități

1. La fiecare dintre următoarele puncte, activitatea cuprinde și curățarea echipamentului, însă nu și curățarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică astfel.

2. Acoperirea cu adeziv

Orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafață, cu excepția aplicării adezivilor și laminării care intră în procedee de tipărire.

3. Activitatea de acoperire

Orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi pe:

(a)

oricare dintre următoarele vehicule:

(i)

automobilele noi din categoria M1, în sensul Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (1), și din categoria N1, în cazul în care sunt acoperite la aceeași instalație ca vehiculele M1;

(ii)	cabinele de camioane, definite ca adăpostul șoferului, precum și orice carcasă integrată destinată echipamentului tehnic al vehiculelor din categoriile N2 și N3 în sensul Directivei 2007/46/CE;

(iii)

camioane și remorci, definite ca vehicule din categoriile N1, N2 și N3 în sensul Directivei 2007/46/CE, cu excepția cabinelor de camioane;

(iv)	autobuze, definite ca vehicule din categoriile M2 și M3 în sensul Directivei 2007/46/CE;

(v)	remorcile din categoriile O1, O2, O3 și O4 în sensul Directivei 2007/46/CE;

(b)	suprafețele din metal și din plastic, inclusiv suprafețele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor etc.;

(c)	suprafețele din lemn;

(d)	textile, țesături, filme și hârtie;

(e)

piele.

Activitățile de acoperire nu includ acoperirea suporturilor cu metal prin tehnici de pulverizare chimică și electroforetică. În cazul în care activitatea de acoperire cuprinde o etapă în care același articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din operația de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă nu este inclusă, dar poate fi reglementată de capitolul V din prezenta directivă, în cazul în care această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei directive.

4. Acoperirea bobinelor

Orice activitate în care sârma de oțel bobinată, oțelul inoxidabil, oțelul învelit, banda de aluminiu și de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu.

5. Curățarea chimică „uscată”

Orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează compuși organici volatili într-o instalație, pentru a curăța îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepția eliminării manuale a petelor în sectorul textilelor și al îmbrăcămintei.

6. Fabricarea încălțămintei

Orice activitate de confecționare a încălțămintei sau a unor părți ale acesteia.

7. Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor și adezivilor

Fabricarea produselor finite menționate anterior, precum și a produselor intermediare, în cazul în care sunt fabricate în același loc, prin amestecarea pigmenților, rășinilor și materialelor adezive cu ajutorul solvenților organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces și dispersia și predispersia, corectarea viscozității și a nuanței și încărcarea produsului final în recipientul său.

8. Fabricarea produselor farmaceutice

Sinteza chimică, fermentația, extracția, prepararea și prezentarea produselor farmaceutice finite, precum și fabricarea produselor intermediare, în cazul în care se desfășoară în același loc.

9. Tipărire

Orice activitate de reproducere a unor texte și/sau imagini în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operație cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire și laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de capitolul V:

(a)	flexografie - un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafețe tipăritoare sunt deasupra porțiunilor neutre, și în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare;

(b)

tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire - activitate de tipărire cu hârtie în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine, suprafețele tipăritoare și neutră se află în același plan, unde prin tipărire pe rotativă se înțelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la mașină de la un sul și nu cu foi izolate. Porțiunea neutră este tratată în așa fel încât să atragă apa și, astfel, să respingă cerneala. Suprafața tipăritoare este tratată în așa fel încât să primească și să transmită cerneala spre suprafața ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald;

(c)	laminarea asociată unui procedeu de tipărire - lipirea a două sau mai multe materiale flexibile cu scopul de a produce laminate;

(d)	rotogravura de editare - activitate de tipărire prin rotogravură folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broșurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelii pe bază de toluen;

(e)

rotogravura - activitate de tipărire în care se folosește o formă purtătoare de imagine cilindrică, suprafața tipăritoare se află dedesubtul porțiunii neutre, și care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute de cerneală și porțiunea neutră este curățată de surplusul de cerneală înainte ca suprafața care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul și ca cerneala să iasă din alveole;

(f)

tipărire serigrafică în rotativă - activitate de tipărire cu hârtie în sul în care cerneala este transferată spre suprafața ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, suprafața tipăritoare este deschisă și porțiunea neutră este etanșată, acest procedeu folosind cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă se înțelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la mașină de la un sul și nu cu foi izolate;

(g)	glazurare - activitate prin care un lac sau un preparat adeziv este aplicat pe un material flexibil în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare.

10. Conversia cauciucului

Orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare și vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum și orice operațiune conexă destinată să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit.

11. Curățarea suprafețelor

Orice activitate, cu excepția curățării chimice „uscate”, în care se folosesc solvenți organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafața unui material, inclusiv degresarea. O activitate care constă în mai multe etape înainte sau după orice altă activitate este considerată o singură activitate de curățare a suprafeței. Această activitate nu se referă la curățarea echipamentului utilizat, ci la curățarea suprafețelor produselor.

12. Extracția uleiurilor vegetale și a grăsimilor animale și rafinarea uleiurilor vegetale

Orice activitate de extragere a uleiului vegetal din semințe sau alte materii vegetale, procesarea reziduurilor uscate pentru a produce alimente destinate animalelor, purificarea grăsimilor și uleiurilor vegetale provenite din semințe, materie vegetală și/sau materie animală.

13. Refinisarea vehiculelor

Orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafețe, precum și activități conexe de degresare, care constă în oricare dintre activitățile următoare:

(a)	aplicarea preparatului inițial pe un vehicul rutier în sensul Directivei 2007/46/CE sau pe o parte a unui astfel de vehicul, cu ajutorul unor materiale de același tip ca cele de refinisare, când această operațiune nu se realizează în linia de fabricație originală;

(b)	aplicarea preparatului pe o remorcă (inclusiv semiremorci) (categoria O din Directiva 2007/46/CE).

14. Acoperirea sârmei bobinate

Orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizați pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor etc.

15. Impregnarea lemnului

Orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafață din lemn de construcție.

16. Laminarea lemnului și plasticului

Orice activitate de lipire a lemnului și/sau plasticului pentru a produce laminate.

Partea 2

Praguri de consum și valori limită de emisie

Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa și după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale.

Activitate

(praguri de consum al solvenților în tone/an)

Prag

(prag de consum al solvenților în tone/an)

Valori limită de emisie din gazele reziduale (mg C/Nm3)

Valorile limită ale emisiei fugitive (procentul cantității de solvent utilizate)

Valori limită ale emisiei totale

Dispoziții speciale

Instalații noi

Instalații existente

Instalații noi

Instalații existente

Tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire

(> 15)

15—25

100

30 (1)

(1) Solventul rezidual din produsul finit nu este considerat ca parte a emisiilor fugitive .

> 25

30 (1)

Rotogravura de editare

(> 25)

Alt tip de rotogravură, flexografie, tipărire serigrafică în rotativă, unități de laminare sau glazurare (> 15) tipărire serigrafică în rotativă pe textile/carton (> 30)

15—25

100

(1) Prag pentru tipărirea serigrafică în rotativă pe textile și carton.

> 25

100

> 30 (1)

100

Curățarea suprafețelor utilizând compuși menționați la articolul 53 alineatul (5)

(> 1)

1—5

20 (1)

(1) Valoarea limită se referă la masa compușilor în mg/Nm3, și nu la cantitatea totală de carbon.

> 5

20 (1)

Alte tipuri de curățare a suprafețelor

(> 2)

2—10

75 (1)

20 (1)

(1) Instalațiile care dovedesc autorității competente că masa medie de solvent organic din totalul materialului de curățare folosit nu depășește 30 % sunt exceptate de la aplicarea acestor valori.

> 10

75 (1)

15 (1)

Vopsirea autovehiculelor (< 15) și refinisarea vehiculelor

> 0,5

50 (1)

(1) Se demonstrează conformitatea cu partea 8 punctul 2 pe baza măsurătorilor medii de 15 minute.

Acoperirea bobinelor

(> 25)

50 (1)

(1) Pentru instalațiile care utilizează tehnici ce permit refolosirea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie este 150.

Alte tipuri de acoperire, inclusiv acoperirea metalelor, materialelor plastice, textilelor (5), țesăturilor, filmului și hârtiei

(> 5)

5—15

100 (1) (4)

25 (4)

(1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire și de uscare în condiții controlate.

(2) Prima valoare limită de emisie se aplică proceselor de uscare, iar a doua se aplică proceselor de acoperire.

(3) Pentru instalațiile de acoperire a textilelor care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie aplicată proceselor integrate de acoperire și uscare este 150.

(4) Conform articolului 53 alineatul (3), activitățile de acoperire care nu se pot efectua în condiții controlate (de ex. construcții navale, vopsirea aeronavelor) pot fi exceptate de la aplicarea acestor valori.

(5) Tipărirea serigrafică în rotativă la textile este inclusă la activitatea nr. 3.

> 15

50/75 (2) (3) (4)

20 (4)

Acoperirea sârmei bobinate

(> 5)

10 g/kg (1)

5 g/kg (2)

(1) Se aplică instalațiilor la care diametrul mediu al sârmei ≤ 0,1 mm.

(2) Se aplică celorlalte instalații.

Acoperirea suprafețelor din lemn

(> 15)

15—25

100 (1)

(1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire și de uscare efectuate în condiții controlate.

(2) Prima valoare se aplică proceselor de uscare, iar a doua, proceselor de acoperire.

> 25

50/75 (2)

Curățarea chimică „uscată”

20 g/kg (1) (2)

(1) Se exprimă în masa solventului emis pe kilogram de produs curățat și uscat.

(2) Valoarea limită de emisie prevăzută în partea 4 punctul 2 nu se aplică pentru această activitate.

Impregnarea lemnului

(> 25)

100 (1)

11 kg/m3

(1) Valoarea limită de emisie nu se aplică la impregnarea cu creozot.

Acoperirea pieilor

(> 10)

10—25

85 g/m2

Valorile limită de emisie sunt exprimate în grame de solvent emis pe m2 de produs realizat.

(1) Pentru activitățile de acoperire a pieilor, în industria mobilei, și pentru mici bunuri de consum din piele precum genți, curele, portmoneuri etc.

> 25

75 g/m2

> 10 (1)

150 g/m2

Fabricarea încălțămintei

(> 5)

25 g pe pereche

Valoarea limită de emisie totală este exprimată în grame de solvent emis pe pereche de încălțăminte finită produsă.

Laminarea lemnului și plasticului

(> 5)

30 g/m2

Acoperirea cu adeziv

(> 5)

5—15

50 (1)

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150.

> 15

50 (1)

Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor și adezivilor

(> 100)

100—1 000

150

5 % din cantitatea de solvent utilizată

Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui preparat de acoperire dintr-un recipient închis.

> 1 000

150

3 % din cantitatea de solvent utilizată

Conversia cauciucului

(> 15)

20 (1)

25 (2)

25 % din cantitatea de solvent utilizată

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150.

(2) Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau preparat dintr-un recipient închis.

Extracția uleiurilor vegetale și a grăsimilor animale și rafinarea uleiurilor vegetale

(> 10)

Grăsime animală:

1,5 kg/tonă

Ricin:

3 kg/tonă

Semințe de rapiță:

1 kg/tonă

Semințe de floarea-soarelui:

1 kg/tonă

Boabe de soia (concasare normală):

0,8 kg/tonă

Boabe de soia (fulgi albi):

1,2 kg/tonă

Alte semințe și materii vegetale:

3 kg/tonă (1)

1,5 kg/tonă (2)

4 kg/tonă (3)

(1) Valorile limită de emisie pentru instalațiile de tratare a loturilor de semințe și a altor materii vegetale trebuie stabilite de autoritatea competentă în funcție de caz, aplicându-se cele mai bune tehnici disponibile.

(2) Se aplică tuturor proceselor de fracționare, cu excepția rafinării (eliminarea rășinilor din uleiuri).

(3) Se aplică rafinării.

Fabricarea produselor farmaceutice

(> 50)

20 (1)

5 (2)

15 (2)

5 % din cantitatea de solvent utilizată

15 % din cantitatea de solvent utilizată

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150.

(2) Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau a unui preparat dintr-un recipient închis.

Partea 3

Valori limită de emisie pentru instalațiile din industria de vopsire a autovehiculelor

1.	Valorile limită ale emisiei totale se exprimă în grame de solvent organic emis pe metru pătrat de suprafață a produsului și în kilograme de solvent organic emis pe caroserie de mașină.

Suprafața produselor indicate în tabelul de la punctul 3 de mai jos este definită după cum urmează:

—	aria calculată pe baza suprafeței de acoperire electroforetică totală și aria tuturor părților care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire și care primesc același preparat ca cel utilizat pentru produsul în cauză, sau aria totală a produsului tratat în instalație.

Aria suprafeței de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare:

Formula

Această metodă se aplică și pentru alte elemente acoperite alcătuite din plăci.

Se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente pentru calcularea ariei altor părți adăugate sau ariei totale tratate în instalație.

Valoarile limită ale emisiei totale din tabelul de mai jos se referă la toate fazele procesului care se desfășoară în aceeași instalație, de la aplicarea preparatului prin electroforeză sau prin orice alt procedeu până la lustruirea stratului de acoperire, precum și la solventul utilizat pentru curățarea materialului, inclusiv zona de pulverizare și alte echipamente fixe, atât pe durata procesului de producție, cât și în afara acestuia.

Activitate (praguri de consum al solvenților în tone/an)	Pragul de producție (se referă la producția anuală de material vopsit)	Valoarea limită a emisiei totale
Activitate (praguri de consum al solvenților în tone/an)		Instalații noi	Instalații existente
Vopsirea mașinilor noi (> 15)	> 5 000	45 g/m2 sau 1,3 kg/caroserie + 33 g/m2	60 g/m2 sau 1,9 kg/caroserie + 41 g/m2
Vopsirea mașinilor noi (> 15)	≤ 5 000 bloc șasiu-caroserie sau > 3 500 șasiu	90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2	90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2
		Valoarea limită a emisiei totale (g/m2)
Vopsirea cabinelor noi de camioane (> 15)	≤ 5 000	65	85
Vopsirea cabinelor noi de camioane (> 15)	> 5 000	55	75
Vopsirea camioanelor și remorcilor noi (> 15)	≤ 2 500	90	120
Vopsirea camioanelor și remorcilor noi (> 15)	> 2 500	70	90
Vopsirea autobuzelor noi (> 15)	≤ 2 000	210	290
Vopsirea autobuzelor noi (> 15)	> 2 000	150	225

4.	Instalațiile de acoperire a vehiculelor cu consum inferior pragurilor de consum al solvenților indicate în tabelul de la punctul 3 trebuie să respecte cerințele aplicabile pentru sectorul de refinisare a vehiculelor specificate în partea 2.

Partea 4

Valori limită de emisie privind compușii organici volatili cărora li se atribuie indicative de risc specifice

Pentru emisiile de compuși organici volatili menționați la articolul 52, în cazul în care debitul masic al sumei compușilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiților compuși.

Pentru emisiile de compuși organici volatili halogenați cărora le este atribuit indicativul de risc R40 sau R68, în cazul în care debitul masic al sumei compușilor care justifică etichetarea R40 sau R68 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiților compuși.

Partea 5

Sistemul de reducere

Pentru aplicarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următorul sistem. În cazurile în care următorul sistem nu este corespunzător, autoritatea competentă poate permite operatorului să aplice orice alt sistem care duce la obținerea unor reduceri de emisii echivalente cu cele obținute în cazul în care s-ar aplica valorile limită de emisie din partea 2 și din partea 3. În acest scop, planul ține seama de punctele următoare:

(a)	în cazul în care substituenții fără solvenți sau cu conținut redus de solvenți sunt încă în curs de sintetizare, se acordă operatorului o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a sistemului său de reducere a emisiilor;

(b)	punctul de referință pentru reducerea emisiilor ar trebui să corespundă în cea mai mare măsură emisiilor care ar fi obținute în cazul în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere.

Sistemul de reducere următor se aplică instalațiilor pentru care se poate presupune un conținut constant în materie uscată al produsului:

(a)

emisiile anuale de referință se calculează după cum urmează:

(i)

Se determină masa totală a substanțelor solide din cantitatea de preparat de acoperire și/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanțele solide sunt toate substanțele prezente în preparatele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau compușilor organici volatili.

(ii)	Emisiile anuale de referință se calculează înmulțind masa determinată la punctul (i) cu factorul corespunzător din tabelul următor. Autoritățile competente pot corecta acești factori pentru instalații în care substanțele solide sunt utilizate mai eficient.

Activitate	Factor de înmulțire pentru litera (a) punctul (ii)
Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea ca parte a activității de tipărire; glazurarea ca parte a activității de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea materialelor textile, țesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv	4
Acoperirea bobinelor, refinisarea vehiculelor	3
Înveliș în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor	2,33
Alte operații de acoperire și tipărirea serigrafică în rotativă	1,5

(b)

Emisia țintă este egală cu emisia anuală de referință înmulțită cu un procent egal cu:

(1)	(valoarea limită a emisiei fugitive + 15) pentru instalațiile cărora li se aplică rubrica 6 și pragurile minime de la rubricile 8 și 10 din partea 2;

(2)	(valoarea limită a emisiei fugitive + 5) pentru toate celelalte instalații.

(c)	Conformitatea este îndeplinită în cazul în care emisia efectivă de solvenți, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenților, este inferioară sau egală cu emisia țintă.

Partea 6

Monitorizarea emisiilor

1.	Canalele la care este racordat un echipament de împrăștiere și care, la punctul final de emisie, eliberează o cantitate medie totală de carbon organic de mai mult de 10 kg/h, sunt monitorizate permanent pentru verificarea conformității.

2.	În celelalte cazuri, statele membre asigură efectuarea unor măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, se măsoară cel puțin trei valori în timpul fiecărui exercițiu de măsurare.

3.	Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei directive, nu este necesar un echipament de împrăștiere la capătul ciclului.

Partea 7

Planul de gestionare a solvenților

1. Principii

Planul de gestionare a solvenților este utilizat pentru:

(a)	verificarea conformității pe baza articolul 56;

(b)	identificarea posibilităților viitoare de reducere;

(c)	informarea publicului cu privire la consumul de solvenți, emisiile de solvenți și conformitatea cu cerințele din capitolul V.

2. Definiții

Definițiile următoare oferă un cadru pentru elaborarea bilanțului masei.

Solvenți organici utilizați la intrare (I):

I1	Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalații în cursul perioadei în care se calculează bilanțul masei.
I2	Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în amestecuri, recuperați și reutilizați ca solvenți la intrare în cadrul procesului. Solventul reciclat este socotit la fiecare utilizare în cadrul activității.

Solvenți organici la ieșire (O):

O1	Emisii din gazele reziduale.
O2	Pierderea solvenților organici în apă, ținându-se seama de tratarea apei reziduale pentru calculul prevăzut pentru O5.
O3	Cantitatea de solvenți organici care rămân sub formă de impurități sau reziduuri în produsele ieșite din proces.
O4	Emisii necapturate de solvenți organici în aer. Aceasta cuprinde ventilația generală a încăperilor, însoțită de eliberarea aerului în mediu prin ferestre, uși, guri de aerisire sau alte deschizături similare.
O5	Pierderea solvenților organici și/sau a compușilor organici în urma unor reacții chimice sau fizice (inclusiv cei distruși prin incinerare sau alte tratări ale gazelor și apelor reziduale, sau capturați, cu condiția să nu fie socotiți în O6, O7 sau O8).
O6	Solvenți organici conținuți în deșeurile colectate.
O7	Solvenți organici sau solvenți organici conținuți în amestecuri, care sunt vânduți sau sunt destinați vânzării ca produse de valoare comercială.
O8	Solvenți organici conținuți în amestecuri, recuperați în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizați ca mărime de intrare în proces, cu condiția să nu fie socotiți în O7.
O9	Solvenți organici eliberați în alte moduri.

3. Utilizarea planului de gestionare a solvenților în vederea verificării conformității.

Planul de gestionare a solvenților este utilizat, în funcție de cerința specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează:

(a)

verificarea conformității cu sistemul de reducere stabilit în partea 5, cu o valoare limită a emisiei totale exprimată în emisii de solvent pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părțile 2 și 3.

(i)

pentru toate activitățile care utilizează sistemul de reducere stabilit în partea 5, planul de gestionare a solvenților este elaborat anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuației următoare:

C = I1 - O8

În același timp, se determină cantitatea de substanțe solide utilizate în preparatele de acoperire pentru a stabili în fiecare an emisiile anuale de referință și emisia țintă.

(ii)

planul de gestionare a solvenților este stabilit anual pentru a determina emisiile (E) și a evalua conformitatea cu valorile limită ale emisiei totale, exprimate în emisie de solvenți pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părțile 2 și 3. Emisiile se calculează cu ajutorul ecuației următoare:

E = F + O1

Unde F este emisia fugitivă definită la litera (b) punctul (i). Cifra de emisie se împarte apoi la parametrul aplicabil produsului în cauză.

(iii)

planul de gestionare a solvenților se stabilește anual pentru a determina totalul emisiilor din toate activitățile în cauză și pentru a evalua conformitatea cu cerințele de la articolul 53 alineatul (6) litera (b) punctul (ii), iar cifra astfel obținută se compară apoi cu totalul emisiilor care ar fi fost obținute în cazul în care cerințele din părțile 2, 3 și 5 ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat.

(b)

Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile limită ale emisiilor fugitive din partea 2:

(i)

Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuațiiile următoare:

F = I1 - O1 - O5 - O6 - O7 - O8

F = O2 + O3 + O4 + O9

F se determină fie prin măsurarea directă a cantităților, fie printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu pe baza eficacității în capturarea emisiilor din cadrul procesului.

Valoarea limită a emisiei fugitive se exprimă ca proporție din cantitatea utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuației următoare:

I = I1 + I2

(ii)	Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător și nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului.

Partea 8

Evaluarea respectării valorilor limită de emisie pentru gazele reziduale

În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care:

(a)	niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor valide efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcționare a unei instalații sau activități, cu excepția operațiunilor de pornire, de oprire și de întreținere a echipamentelor, nu depășește valorile limită de emisie;

(b)	niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depășește valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.

În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care, în cursul unui exercițiu de monitorizare:

(a)	media tuturor valorilor măsurate nu depășește valorile limită de emisie;

(b)	niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depășește valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.

Conformitatea cu dispozițiile părții 4 se verifică pe baza sumei concentrațiilor masice ale fiecăruia dintre compușii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, în cazul în care nu există dispoziții contrare în partea 2, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis.

4.	Se pot adăuga volume de gaz la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, în cazul în care această operațiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentrației masice a substanței poluante din gazele reziduale.

(1) JO L 263, 9.10.2007, p. 1.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA VIII

Dispoziții tehnice privind instalațiile producătoare de dioxid de titan

Partea 1

Valorile limită de emisie pentru emisiile în apă

1.	În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală): 500 kg de sulfat pe tona de dioxid de titan produs;

În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală):

(a)	130 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului natural;

(b)	228 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului sintetic;

(c)	330 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei.

3.	În cazul instalațiilor care utilizează procedeul cu clor și folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile limită de emisie de la punctul 2 se aplică proporțional cu cantitățile din fiecare minereu utilizat.

Partea 2

Teste de toxicitate acută

1.	Se realizează teste de toxicitate acută pentru anumite specii de moluște, crustacee, pești și plancton des întâlnite în zonele de deversare. În plus, se realizează teste pe eșantioane prelevate din specia Artemia salina.

Mortalitate maximă evidențiată de testele de la punctul 1, pe o perioadă de 36 de ore și la o diluare a efluentului de 1/5 000:

(a)	la formele adulte din specia testată: mortalitate 20 %;

(b)	pentru formele larvare din specia testată: o mortalitate mai mare decât cea a grupului de control.

Partea 3

Valori limită de emisie în aer

1.	Valorile limită de emisie care sunt exprimate în concentrații masice pe metru cub (Nm3) se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa și după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale.

2.	Pentru pulberi 50 mg/Nm3 ca medie orară;

Pentru dioxidul și trioxidul de sulf în stare gazoasă, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO2

(a)	6 kg pe tona de dioxid de titan produs, ca medie anuală;

(b)	500 mg/Nm3 ca medie orară pentru instalațiile destinate concentrării de deșeuri acide;

Pentru clor, în cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor:

(a)	5 mg/Nm3 ca medie zilnică

(b)	40 mg/Nm3 în orice moment.

Partea 4

Monitorizarea mediului afectat de evacuarea în apă a deșeurilor de la instalații care produc dioxid de titan

Coloana de apă se monitorizează cel puțin de trei ori pe an, fie prin monitorizarea apei filtrate, fie a celei nefiltrate, cu determinarea parametrilor următori:

(a)	în cazul monitorizării apei nefiltrate: temperatura, gradul de salinitate sau conductivitatea la 20 °C, pH-ul, cantitatea de oxigen dizolvată, turbiditatea sau materiile în suspensie, cantitatea de fier dizolvată sau în suspensie, conținutul în Ti;

(b)

în cazul monitorizării apei filtrate:

(i)	în apa filtrată cu un filtru membrană având porozitatea de 0,45 μm: cantitatea de Fe dizolvată;

(ii)	în solidele în suspensie reținute de membrana filtrantă cu porozitatea de 0,45 μm: cantitatea de Fe, oxizii hidratați și hidroxizii de fier.

2.	Sedimentele sunt monitorizate cel puțin odată pe an prin prelevarea de eșantioane din stratul superior al sedimentului cât mai aproape de suprafață posibil și prin determinarea următorilor paramentri din eșantioane: Ti, Fe, oxizii hidratați și hidroxizii de fier.

Organismele vii sunt monitorizate cel puțin o dată pe an prin determinarea concentrației următoarelor substanțe prezente în speciile reprezentative din sit: Ti, Cr, Fe, Ni, Zn, Pb și prin determinarea diversității și a abundenței relative a faunei bentonice, precum și a prezenței leziunilor anatomice și morbide la pești.

4.	Operația de eșantionare se efectuează prin prelevare de eșantioane succesive din același loc, de la aceeași adâncime și în aceleași condiții.

Part 5

Monitorizarea emissilor

Monitorizarea emisiilor în aer include cel puțin din monitorizarea continuă a:

(a)	SO2 din plante pentru determinarea concentrației de deșeuri acide în instalațiile în care este utilizat procedeul cu sulfat

(b)	clorului din instalațiile care utilizează procedeul cu clor

(c)	prafului din sursele importante generatoare de praf.

Marți, 10 martie 2009
ANEXA IX

Partea A

Directive abrogate cu amemdamentele succesive

(menționate la articolul 72)

Directiva 78/176/CEE a Consiliului (JO L 54, 25.2.1978, , p. 19)
Directiva 83/29/CEE a Consiliului (JO L 32, 3.2.1983, , p. 28)
Directiva 91/692/CEE a Consiliului (JO L 377, 31.12.1991, , p. 48)	numai anexa I punctul b
Directiva 82/883/CEE a Consiliului (JO L 378, 31.12.1982, , p. 1)
Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului (JO L 122, 16.5.2003, , p. 36)	numai anexa III punctul 34
Directiva 92/112/CEE a Consiliului (JO L 409, 31.12.1992, , p. 11)
Directiva 96/61/CE a Consiliului (JO L 257, 10.10.1996, , p. 26)
Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 156, 25.6.2003, , p. 17)	numai articolul 4 și anexa II
Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, , p. 32)	numai articolul 26
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, , p. 1)	numai anexa III punctul 61
Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, , p. 1)	numai articolul 21 alineatul (2)
Directiva 1999/13/CE a Consiliului (JO L 85, 29.3.1999, , p. 1)
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, , p. 1)	numai Anexa I punctul 17
Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, , p. 87)	numai Articolul 13 alineatul (1)
Directiva 2000/76/EC a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 332, 28.12.2000, , p. 91)
Directiva 2001/80/EC a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 309, 27.11.2001, , p. 1)
Directiva 2006/105/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, , p. 368)	numai Anexa partea B punctul 2

Partea B

Listă cu termene limită pentru transpunerea în legislația națională

(menționată la Articolul 72)

Directiva	Termen limită pentru transpunere	Termen limită pentru punere în aplicare
78/176/CEE	25 februarie 1979
82/883/CEE	31 decembrie 1984
92/112/CEE	15 iunie 1993
96/61/CE	30 octombrie 1999
1999/13/CE	1 aprilie 2001
2000/76/CE	28 decembrie 2000	28 decembrie 2002 28 decembrie 2005
2001/80/CE	27 noiembrie 2002	27 noiembrie 2004
2003/35/CE	25 iunie 2005
2003/87/CE	31 decembrie 2003

Marți, 10 martie 2009
ANEXA X

Tabel de corespondență

Directiva 78/176/CEE	Directiva 82/883/CEE	Directiva 92/112/CEE	Directiva 96/61/CE	Directiva 1999/13/CE	Directiva 2000/76/CE	Directiva 2001/80/CE	Prezenta directivă
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1	Articolul 1	Articolul 1	Articolul 1	Articolul 1 alineatul (1)		Articolul 1
Articolul 1 alineatul (2) litera (a)			Articolul 2 alineatul (2)				Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (2) litera (b)					Articolul 3 alineatul (1)		Articolul 3 alineatul (25)
Articolul 1 alineatul (2) literele (c), (d) și (e)							—
Articolul 2							Articolul 61
Articolul 3							Articolul 12 alineatele (4) și (5)
Articolul 4			Articolul 4	Articolul 3 partea introductivă și alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)		Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 5
Articolul 5							Articolul 12 alineatele (4) și (5)
Articolul 6							Articolul 12 alineatele (4) și (5)
Articolul 7 alineatul (1)							Articolul 64 alineatul (1) și articolul 64 alineatul (2) primul paragraf
Articolul 7 alineatele (2) și (3)							—
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 64 alineatul (2) paragraful al doilea
Articolul 8 alineatul (1)							Articolul 62 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (2)							Articolul 28 alineatul (1) paragraful al doilea
Articolul 9							—
Articolul 10							—
Articolul 11							Articolul 13
Articolul 12							—
Articolul 13 alineatul (1)							Articolul 66
Articolul 13 alineatele (2), (3) și (4)							—
Articolul 14							—
Articolul 15	Articolul 14	Articolul 12	Articolul 21	Articolul 15	Articolul 21	Articolul 18 alineatele (1) și (3)	Articolul 71
Articolul 16	Articolul 15	Articolul 13	Articolul 23	Articolul 17	Articolul 23	Articolul 20	Articolul 75
Anexa I							—
Anexa IIA partea introductivă și punctul 1							—
Anexa IIA punctul 2							Anexa VIII partea 2
Anexa IIB							—
	Articolul 2						—
	Articolul 3						—
	Articolul 4 alineatul (1) și Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf						Articolul 64 alineatul (3)
	Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea						Anexa VIII partea 4
	Articolul 4 alineatele (3) și (4)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 64 alineatul (4)
	Articolul 5						—
	Articolul 6						—
	Articolul 7						—
	Articolul 8						—
	Articolul 9						—
	Articolul 10						Articolul 69
	Articolul 11 alineatul (1)		Articolul 19 alineatul (1)	Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 17 alineatul (1)		Articolul 69 alineatul (1)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 69 alineatul (2)
	Articolul 11 alineatele (2) și (3)						—
	Articolul 12						—
	Articolul 13						—
	Anexa I						—
	Anexa II						Anexa VIII partea 4
	Anexa III						Anexa VIII partea 4
	Anexa IV						—
	Anexa V						—
		Articolul 2 alineatul (1) partea introductivă					—
		Articolul 2 alineatul (1) litera (a) partea introductivă și prima liniuță					—
		Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță					Articolul 61 alineatul (2)
		Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță și articolul 2 alineatul (1) litera (b) a treia liniuță					Articolul 62 alineatul (4)
		Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a patra, a cincea, a șasea și a șaptea liniuță					—
		Articolul 2 alineatul (1) litera (b) partea introductivă și prima, a patra, a cincea, a șasea și a șaptea liniuță					—
		Articolul 2 alineatul (1) litera(b) a doua liniuță					Articolul 61 alineatul (3)
		Articolul 2 alineatul (1) litera (c)					—
		Articolul 2 alineatul (2)					—
		Articolul 3					Articolul 61
		Articolul 4					Articolul 61
		Articolul 5					—
		Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă					Articolul 62 alineatul (1)
		Articolul 6 alineatul (1) litera (a)					Anexa VIII partea 1 punctul 1
		Articolul 6 alineatul (1) litera (b)					Anexa VIII partea 1 punctul 2
		Articolul 6 alineatul (2)					Anexa VIII partea 1 punctul 3
		Articolul 7					—
		Articolul 8					—
		Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă					Articolul 63 alineatul (2)
		Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă					—
		Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (i)					Anexa VIII partea 3 punctul 2
		Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)					Anexa VIII partea 3 punctul 3 partea introductivă și punctul 3 litera (a)
		Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)					Articolul 63 alineatul (1)
		Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iv)					Anexa VIII partea 3 punctul 3 litera (b)
		Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (v)					—
		Articolul 9 alineatul (1) litera (b)					Anexa VIII Partea 3 punctul 4
		Articolul 9 alineatele (2) și (3)					—
		Articolul 10					Articolul 64
		Articolul 11					Articolul 12 alineatele (4) și (5)
		Anexă					—
			Articolul 2 partea introductivă				Articolul 3 partea introductivă
			Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (14)			Articolul 3 alineatul (1)
			Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 2 alineatul (1)			Articolul 3 alineatul (3)
			Articolul 2 alineatul (4)				—
			Articolul 2 alineatul (5)	Articolul 2 alineatul (9)	Articolul 3 alineatul (8)	Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (4)
			Articolul 2 alineatul (6)	Articolul 2 alineatul (13)	Articolul 3 alineatul (9)	Articolul 2 alineatul (3) prima parte	Articolul 3 alineatul (5)
			Articolul 2 alineatul (7)				Articolul 3 alineatul (6)
			Articolul 2 alineatul (8)	Articolul 2 alineatul (5)			Articolul 65
			Articolul 2 alineatul (9) prima teză	Articolul 2 alineatul (7)	Articolul 3 alineatul (12)		Articolul 3 alineatul (7)
			Articolul 2 alineatul (9) a doua teză				Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea
			Articolul 2 alineatul (10) litera (a)				—
			Articolul 2 alineatul (10) litera (b) primul paragraf				Articolul 3 alineatul (8)
			Articolul 2 alineatul (10) litera (b) al doilea paragraf				Articolul 21 alineatul (3)
			Articolul 2 alineatul (11) primul paragraf și prima, a doua si a treia liniuță				Articolul 3 alineatul (9)
			Articolul 2 alineatul (11) paragraful al doilea				Articolul 14 alineatul (2) și Articolul (15) alineatul (4)
			Articolul 2 alineatul (12)	Articolul 2 alineatul (6)	Articolul 3 alineatul (11)	Articolul 2 alineatul (5)	Articolul 3 alineatul (11)
			Articolul 2 alineatul (13)				Articolul 3 alineatul (12)
			Articolul 2 alineatul (14)				Articolul 3 alineatul (13)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 3 alineatele (14), (15), (16), (17) și (18)
			Articolul 3 primul paragraf partea introductivă				Articolul 12 partea introductivă
			Articolul 3 primul paragraf litera (a)				Articolul 12 alineatele (1) și (2)
			Articolul 3 primul paragraf litera (b)				Articolul 12 alineatul (3)
			Articolul 3 primul paragraf litera (c)				Articolul 12 alineatele (4) și (5)
			Articolul 3 primul paragraf litera (d)				Articolul 12 alineatul (6)
			Articolul 3 primul paragraf litera (e)				Articolul 12 alineatul (7)
			Articolul 3 primul paragraf litera (f)				Articolul 12 alineatul (8)
			Articolul 3 paragraful al doilea				—
			Articolul 5 alineatul (1)				Articolul 73 alineatele (1) și (2)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 73 alineatele (3) și (4)
			Articolul 5 alineatul (2)				Articolul 71 alineatul (1) paragraful al doilea
			Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă				Articolul 13 alineatul (1) partea introductivă
			Articolul 6 alineatul (1) prima liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (a)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a doua liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (b)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a treia liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (c)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a patra liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (d)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 13 alineatul (1) litera (e)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a cincea liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (f)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a șasea liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (g)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a șaptea liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (h)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a opta liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (i)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a noua liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (j)
			Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a zecea liniuță				Articolul 13 alineatul (1) litera (k)
			Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea				Articolul 13 alineatul (1) paragraful al doilea
			Articolul 6 alineatul (2)				Articolul 13 alineatul (2)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 14
			Articolul 7				Articolul 6 alineatul (2)
			Articolul 8 alineatul (1)		Articolul 4 alineatul (3)		Articolul 6 alineatul (1)
			Articolul 8 alineatul (2)				—
			Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei				Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf
			Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei				—
			Articolul 9 alineatul (2)				Articolul 6 alineatul (3)
			Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf prima și a doua teză				Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea partea introductivă și literele (a) și (b)
			Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf a treia teză				Articolul 15 alineatul (2)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 15 alineatele (3), (4) și (5)
			Articolul 9 alineatul (3) paragraful al doilea				—
			Articolul 9 alineatul (3) paragraful al treilea				Articolul 10 alineatul (1)
			Articolul 9 alineatul (3) paragraful al patrulea				Articolul 10 alineatul (2)
			Articolul 9 alineatul (3) paragraful al cincilea				Articolul 10 alineatul (3)
			Articolul 9 alineatul (3) paragraful al șaselea				Articolul 10 alineatul (4)
			Articolul 9 alineatul (4) prima parte a primei teze				Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf
			Articolul 9 alineatul (4) a doua parte a primei teze				Articolul 16 alineatul (3) primul paragraf
			Articolul 9 alineatul (4) a doua teză				Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (f)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 16 alineatul (2) paragraful al doilea
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea și alineatele (4) și (5)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 17
			Articolul 9 alineatul (5) primul paragraf				Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (d)
			Articolul 9 alineatul (5) paragraful al doilea				—
			Articolul 9 alineatul (6) primul paragraf				Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (e)
			Articolul 9 alineatul (6) paragraful al doilea				—
			Articolul 9 alineatul (7)				—
			Articolul 9 alineatul (8)				Articolul 7 și articolul 18 alineatul (1)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 18 alineatele (2), (3) și (4)
			Articolul 10				Articolul 19
			Articolul 11				Articolul 20
			Articolul 12 alineatul (1)				Articolul 21 alineatul (1)
			Articolul 12 alineatul (2) prima teză				Articolul 21 alineatul (2) primul paragraf
			Articolul 12 alineatul (2) a doua teză				Articolul 21 alineatul (2) paragraful al doilea
			Articolul 12 alineatul (2) a treia teză				—
			Articolul 13 alineatul (1)				Articolul 22 alineatul (1)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 22 alineatele (2) și (3)
			Articolul 13 alineatul (2) partea introductivă				Articolul 22 alineatul (4) partea introductivă
			Articolul 13 alineatul (2) prima liniuță				Articolul 22 alineatul (4) litera (a)
			Articolul 13 alineatul (2) a doua liniuță				Articolul 22 alineatul (4) litera (b)
			Articolul 13 alineatul (2) a treia liniuță				Articolul 22 alineatul (4) litera (c)
			Articolul 13 alineatul (2) a patra liniuță				—
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 22 alineatul (4) litera (d)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 23
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 24
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 25 alineatul (1) primul și al doilea paragraf
			Articolul 14 partea introductivă				Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei și articolul 25 alineatul (1) paragraful al treilea partea introductivă
			Articolul 14 prima liniuță				Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei
			Articolul 14 a doua liniuță				Articolul 8 punctul (2) și articolul 15 alineatul (1) litera (c)
			Articolul 14 a treia liniuță				Articolul 25 alineatul (1) paragraful al treilea
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 25 alineatele de la (2) la (7) ║
			Articolul 15 alineatul (1) partea introductivă și prima și a doua liniuță	Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf			Articolul 26 alineatul (1) primul paragraf și literele (a) și (b)
			Articolul 15 alineatul (1) a treia liniuță				Articolul 26 alineatul (1) primul paragraf litera (c)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 26 alineatul (1) litera (d)
			Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea				Articolul 26 alineatul (1) paragraful al doilea
—	—	—	—	—	—	—	—
			Articolul 15 alineatul (2)				Articolul 26 alineatul (2) litera (h)
			Articolul 15 alineatul (4)				Articolul 26 alineatul (3)
			Articolul 15 alineatul (5)				Articolul 26 alineatul (2) partea introductivă și literele (a) și (b)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 26 alineatul (2) literele de la (c) la (g) ║
			Articolul 15a alineatul (1)				Articolul 27 alineatul (1)
			Articolul 15a alineatul (2)				Articolul 27 alineatul (2)
			Articolul 15a alineatul (3)				Articolul 27 alineatul (3)
			Articolul 15a alineatele (4) și (5)				Articolul 27 alineatul (4)
			Articolul 15a alineatul (6)				Articolul 27 alineatul (5)
			Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 11 alineatul (1) prima teză și articolul 11 alineatul (2)			Articolul 66 alineatul (1) primul paragraf
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 66 alineatul (1) paragraful al doilea
			Articolul 16 alineatul (2) prima teză				Articolul 29 partea introductivă
			Articolul 16 alineatul (2) a doua teză				—
			Articolul 16 alineatul (3) prima teză	Articolul 11 alineatul (1) a doua teză			Articolul 66 alineatul (2)
			Articolul 16 alineatul (3) a doua teză				—
			Articolul 16 alineatul (3) a treia teză	Articolul 11 alineatul (3)			Articolul 66 alineatul (3)
			Articolul 16 alineatul (4)				—
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 67
—	—	—	—	—	—	—	—
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 29
			Articolul 17			Articolul 11	Articolul 28
			Articolul 18 alineatul (1)				—
			Articolul 18 alineatul (2)				Articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea
			Articolul 19 alineatele (2) și (3)				—
			Articolul 20 alineatele (1) și (2)				—
			Articolul 20 alineatul (3)		Articolul 18	Articolul 17	Articolul 72
			Articolul 22	Articolul 16	Articolul 22	Articolul 19	Articolul 74
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 2 alineatul (1)
			Anexa I primul punct al părții introductive				Articolul 2 alineatul (2)
			Anexa I al doilea punct al părții introductive				Anexa I primul subpunct al părții introductive
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I al doilea și al treilea subpunct al părții introductive
			Anexa I punctul 1				Anexa I punctul 1
			Anexa I punctele de la 2.1 la 2.5(b) inclusiv				Anexa I punctele de la 2.1 la 2.5(b) ║
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I punctul 2.5(c)
			Anexa I punctul 2.6				Anexa I punctul 2.6
			Anexa I punctul 3				Anexa I punctul 3
			Anexa I punctele de la 4.1 la 4.6 inclusiv				Anexa I punctele de la 4.1 la 4.6 ║
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I punctul 4.7
			Anexa I punctul 5 partea introductivă				—
			Anexa I punctele de la 5.1 la 5.3(b) ║				Anexa I punctele de la 5.1 la 5.3(b) ║
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I punctele 5.3 de la (c) la (e) ║
			Anexa I punctul 5.4				Anexa I punctul 5.4
			Anexa I punctele de la 6.1 (a) și (b)				Anexa I punctele de la 6.1 (a) și (b)
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I punctul 6.1(c)
			Anexa I punctele de la 6.2 la 6.4(b) ║				Anexa I punctele de la 6.2 la 6.4(b)(ii) ║
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I punctul 6.4(b)(iii)
			Anexa I punctele de la 6.4(c) la 6.6(c) ║				Anexa I punctele de la 6.4(c) la 6.6(c) ║
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I punctul 6.6(c) teza finală
			Anexa I punctele de la 6.7 la 6.8 ║				Anexa I punctele de la 6.7 la 6.8 ║
—	—	—	—	—	—	—	Anexa I punctele 6.9 și 6.10
			Anexa II				—
			Anexa III				Anexa II
—	—	—	—	—	—	—	Anexa II punctul 13
			Anexa IV partea introductivă				Articolul 3 alineatul (9)
			Anexa IV punctele de la 1 la 11 ║				Anexa III
			Anexa IV punctul 12				—
			Anexa V punctul 1(a)				Anexa IV punctul 1(a)
—	—	—	—	—	—	—	Anexa IV punctul 1(b)
			Anexa V punctul 1literele de la (b) la (g) ║				Anexa IV punctul 1 literele de la (c) la (h)
			Anexa V punctele de la 2 la 5 ║				Anexa IV punctele de la 2 la 5 ║
				Articolul 2 alineatul (2)			Articolul 51 alineatul (1)
				Articolul 2 alineatul (3)			—
				Articolul 2 alineatul (4)			Articolul 57 alineatul (1)
				Articolul 2 alineatul (8)			Articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea
				Articolul 2 alineatul (10)			Articolul 51 alineatul (3)
				Articolul 2 alineatul (11)			Articolul 51 alineatul (2)
				Articolul 2 alineatul (12)			Articolul 51 alineatul (4)
				Articolul 2 alineatul (15)			Articolul 51 alineatul (5)
				Articolul 2 alineatul (16)			Articolul 3 alineatul (33)
				Articolul 2 alineatul (17)			Articolul 3 alineatul (34)
				Articolul 2 alineatul (18)			Articolul 3 alineatul (35)
				Articolul 2 alineatul (19)			—
				Articolul 2 alineatul (20)			Articolul 3 alineatul (36)
				Articolul 2 alineatul (21)			Articolul 51alineatul (6)
				Articolul 2 alineatul (22)			Articolul 51 alineatul (7)
				Articolul 2 alineatul (23)			Articolul 51 alineatul (8)
				Articolul 2 alineatul (24)			Articolul 51 alineatul (9)
				Articolul 2 alineatul (25)			Articolul 51 alineatul (10)
				Articolul 2 alineatul (26)			Articolul 51 alineatul (11)
				Articolul 2 alineatul (27)			—
				Articolul 2 alineatul (28)			Articolul 57 alineatul (1)
				Articolul 2 alineatul (29)			—
				Articolul 2 alineatul (30)			Articolul 51 alineatul (12)
				Articolul 2 alineatul (31)			Anexa VII partea 2 prima teză Anexa VIII Partea 3 punctul 1
				Articolul 2 alineatul (32)			—
				Articolul 2 alineatul (33)			Articolul 51 alineatul (13)
				Articolul 3 alineatul (2)			Articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea
				Articolul 4 alineatele de la (1) la (3) ║			Articolul 4 alineatul (1) primul și al doilea paragraf
				Articolul 4 alineatul (4)			Articolul 57 alineatul (2)
				Articolul 5 alineatul (1)			Articolul 53 alineatul (1) primul paragraf
				Articolul 5 alineatul (2)			Articolul 53 alineatul (1) literele (a) și (b)
				Articolul 5 alineatul (3) litera (a)			Articolul 53 alineatul (2)
				Articolul 5 alineatul (3) litera (b)			Articolul 53 alineatul (3)
				Articolul 5 alineatul (3) paragraful al treilea			Articolul 53 alineatul (4)
				Articolul 5 alineatul (4)			—
				Articolul 5 alineatul (5)			Articolul 53 alineatul (6)
				Articolul 5 alineatul (6)			Articolul 52
				Articolul 5 alineatul (7)			Anexa VII Partea 4 punctul 1
				Articolul 5 alineatul (8) primul paragraf			Anexa VII Partea 4 punctul 2
				Articolul 5 alineatul (8) paragraful al doilea			Articolul 53 alineatul (5)
				Articolul 5 alineatul (9)			—
				Articolul 5 alineatul (10)			Articolul 53 alineatul (7)
				Articolul 5 alineatele (11), (12) și (13)			—
				Articolul 6			—
				Articolul 7 alineatul (1) partea introductivă și prima, a doua, a treia și a patra liniuță			Articolul 58
				Articolul 7 alineatul (1) partea a doua			—
				Articolul 7 alineatul (2)			—
				Articolul 8 alineatul (1)			Articolul 8 partea introductivă și punctul (1)
				Articolul 8 alineatul (2)			Anexa VII Partea 6 punctul 1
				Articolul 8 alineatul (3)			Anexa VII Partea 6 punctul 2
				Articolul 8 alineatul (4)			Anexa VII partea a 6-a punctul 3
				Articolul 8 alineatul (5)			—
				Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă			Articolul 56 alineatul (1) partea introductivă
				Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf prima, a doua si a treia liniuță			Articolul 56 alineatul (1) primul paragraf și literele (a), (b) și (c)
				Articolul 9 alineatul (1) paragraful al doilea			Articolul 56 paragraful al doilea
				Articolul 9 alineatul (1) paragraful al treilea			Anexa VII Partea 8 punctul 4
				Articolul 9 alineatul (2)			Articolul 57 alineatul (3)
				Articolul 9 alineatul (3)			Anexa VII Partea 8 punctul 1
				Articolul 9 alineatul (4)			Anexa VII Partea 8 punctul 2
				Articolul 9 alineatul (5)			Anexa VII Partea 8 punctul 3
				Articolul 10	Articolul 4 alineatul (9)		Articolul 9 alineatul (2)
				Articolul 11 alineatul (1) de la a treia la a șasea teză ║			—
				Articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea			Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf
				Articolul 12 alineatul (1) paragraful al treilea			Articolul 59 alineatul (1) paragraful al doilea
				Articolul 12 alineatul (2)			Articolul 59 alineatul (2)
				Articolul 12 alineatul (3)			Articolul 59 alineatul (3)
				Articolul 13 alineatele (2) și (3)			—
				Articolul 14	Articolul 19	Articolul 16	Articolul 70
				Anexa I prima și a doua teză a părții introductive			Articolul 50
				Anexa I a treia teză a părții introductive și lista activităților			Anexa VII partea 1
				Anexa IIA partea I			Anexa VII partea 2
				Anexa IIA partea 2			Anexa VII partea 3
				Anexa IIA partea II ultima teză a punctului 6			—
				Anexa IIB punctul 1 prima și a doua teză			Articolul 53 alineatul (1) litera (b)
				Anexa IIB punctul 1 a treia teză			Articolul 53 alineatul (1) paragraful al doilea
				Anexa IIB punctul 2			Anexa VII Partea 5
				Anexa IIB punctul 2 subpunctul al doilea (i) și tabelul			—
				Anexa III punctul 1			—
				Anexa III punctul 2			Anexa VII Partea 7 punctul 1
				Anexa III punctul 3			Anexa VII Partea 7 punctul 2
				Anexa III punctul 4			Anexa VII Partea 7 punctul 3
					Articolul 1 alineatul (2)		—
					Articolul 2 alineatul (1)		Articolul 37 alineatul (1) primul paragraf
					Articolul 2 alineatul (2) partea introductivă		Articolul 37 alineatul (2) partea introductivă
					Articolul 2 alineatul (2) litera (a) partea introductivă		Articolul 37 alineatul (2) litera (a) partea introductivă
					Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele de la (i) la (v) ║		Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (i)
					Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vi)		Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (ii)
					Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vii)		Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (iii)
					Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (viii)		Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (iv)
					Articolul 2 alineatul (2) litera (b)		Articolul 37 alineatul (2) litera (b)
					Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf		Articolul 3 alineatul (26)
					Articolul 3 alineatul (2) paragraful al doilea		—
					Articolul 3 alineatul (3)		Articolul 3 alineatul (27)
					Articolul 3 alineatul (4) primul paragraf		Articolul 3 alineatul (28)
					Articolul 3 alineatul (4) paragraful al doilea		Articolul 37 alineatul (1) paragraful al doilea
					Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf		Articolul 3 alineatul (29)
					Articolul 3 alineatul (5) paragraful al doilea		Articolul 37 alineatul (1) paragraful al treilea
					Articolul 3 alineatul (5) paragraful al treilea		Articolul 37 alineatul (1) paragraful al doilea
					Articolul 3 alineatul (6)		Anexa VI partea 1 punctul (a)
					Articolul 3 alineatul (7)		Articolul 3 alineatul (30)
—	—	—	—	—	—	—	Anexa VI partea 1 punctul (b)
					Articolul 3 alineatul (10)		Articolul 3 alineatul (31)
					Articolul 3 alineatul (13)		Articolul 3 alineatul (32)
					Articolul 4 alineatul (2)		Articolul 38
					Articolul 4 alineatul (4) partea introductivă și literele (a) și (b)		Articolul 39 alineatul (1) partea introductivă și literele (a) și (b)
					Articolul 4 alineatul (4) litera (c)		Articolul 39 alineatul (1) litera (e)
					Articolul 4 alineatul (5)		Articolul 39 alineatul (2)
					Articolul 4 alineatul (6)		Articolul 39 alineatul (3)
					Articolul 4 alineatul (7)		Articolul 39 alineatul (4)
					Articolul 4 alineatul (8)		Articolul 48
					Articolul 5		Articolul 46
					Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf		Articolul 44 alineatul (1)
					Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea și articolul 6 alineatul (2)		Articolul 44 alineatul (2)
					Articolul 6 alineatul (1) paragraful al treilea		Articolul 44 alineatul (3) primul paragraf
					Articolul 6 alineatul (1) paragraful al patrulea		Articolul 44 alineatul (3) paragraful al doilea
					Articolul 6 alineatul (3)		Articolul 44 alineatul (4)
					Articolul 6 alineatul (4) prima și a doua teză a primului paragraf și articolul 6 alineatul (4) paragraful al doilea		Articolul 45 alineatul (1)
					Articolul 6 alineatul (4) a treia teză a primului paragraf		Articolul 45 alineatul (2)
					Articolul 6 alineatul (4) paragraful al treilea		Articolul 45 alineatul (3) paragraful al doilea
					Articolul 6 alineatul (4) paragraful al patrulea		Articolul 45 alineatul (4)
					Articolul 6 alineatul (5)		Articolul 40 alineatul (1)
					Articolul 6 alineatul (6)		Articolul 44 alineatul (5)
					Articolul 6 alineatul (7)		Articolul 44 alineatul (6)
					Articolul 6 alineatul (8)		Articolul 44 alineatul (7)
					Articolul 7 alineatul (1) și Articolul 7 alineatul (2) primul paragraf		Articolul 41 alineatul (2) primul paragraf
					Articolul 7 alineatul (2) paragraful al doilea		Articolul 40 alineatul (2) paragraful al doilea
					Articolul 7 alineatul (3) și articolul 11 alineatul (8) primul paragraf partea introductivă		Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 2.7
					Articolul 7 alineatul (4)		Articolul 40 alineatul (2) paragraful al doilea
					Articolul 7 alineatul (5)		—
					Articolul 8 alineatul (1)		Articolul 39 alineatul (1) litera (c)
					Articolul 8 alineatul (2)		Articolul 40 alineatul (3)
					Articolul 8 alineatul (3)		—
					Articolul 8 alineatul (4) primul paragraf		Articolul 40 alineatul (4) primul paragraf
					Articolul 8 alineatul (4) paragraful al doilea		Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 3.2
					Articolul 8 alineatul (4) paragraful al treilea		Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 3.2
					Articolul 8 alineatul (4) paragraful al patrulea		—
					Articolul 8 alineatul (5)		Articolul 40 alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf
					Articolul 8 alineatul (6)		Articolul 39 alineatul (1) literele (c) și (d)
					Articolul 8 alineatul (7)		Articolul 40 alineatul (4)
					Articolul 8 alineatul (8)		—
					Articolul 9 primul paragraf		Articolul 47 alineatul (1)
					Articolul 9 paragraful al doilea		Articolul 47 alineatul (2)
					Articolul 9 paragraful al treilea		Articolul 47 alineatul (3)
					Articolul 10 alineatele (1) și (2)		—
					Articolul 10 alineatul (3) prima teză		Articolul 42 alineatul (2)
					Articolul 10 alineatul (3) a doua teză		—
					Articolul 10 alineatul (4)		Articolul 42 alineatul (3)
					Articolul 10 alineatul (5)		Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 1.3
					Articolul 11 alineatul (1)		Articolul 42 alineatul (1)
					Articolul 11 alineatul (2)		Anexa VI Partea 6 punctul 2.1
					Articolul 11 alineatul (3)		Anexa VI Partea 6 punctul 2.2
					Articolul 11 alineatul (4)		Anexa VI Partea 6 punctul 2.3
					Articolul 11 alineatul (5)		Anexa VI Partea 6 punctul 2.4
					Articolul 11 alineatul (6)		Anexa VI Partea 6 punctul 2.5
					Articolul 11 alineatul (7) prima parte a primei teze din primul paragraf		Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 2.6
					Articolul 11 alineatul (7) partea a doua a primei teze din primul paragraf		Anexa VI partea 6 punctul 2.6(a)
					Articolul 11 alineatul (7) a doua teză a primului paragraf		—
					Articolul 11 alineatul (7) paragraful al doilea		—
					Articolul 11 alineatul (7) litera (a)		Anexa VI Partea 6 punctul 2.6(b)
					Articolul 11 alineatul (7) literele (b) și (c)		—
					Articolul 11 alineatul (7) litera (d)		Anexa VI Partea 6 punctul 2.6(c)
					Articolul 11 alineatul (7) literele (e) și (f)		—
					Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf și literele (a) și (b)		Anexa VI Partea 3 punctul 1 primul și al doilea subpunct
					Articolul 11 alineatul (8) litera (c)		Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 2.7
					Articolul 11 alineatul (8) litera (d)		Anexa VI Partea 4 punctul 2.1 al doilea subpunct
					Articolul 11 alineatul (8) paragraful al doilea		Anexa VI Partea 6 a treia parte a punctului 2.7
					Articolul 11 alineatul (9)		Articolul 42 alineatul (4)
					Articolul 11 alineatul (10) literele (a), (b) și (c)		Anexa VI Partea 8 punctele (a), (b) și (c) de la punctul 1.1
					Articolul 11 alineatul (10) litera (d)		Anexa VI Partea 8 punctul (d) de la punctul 1.1
					Articolul 11 alineatul (11)		Anexa VI Partea 8 punctul 1.2
					Articolul 11 alineatul (12)		Anexa VI Partea 8 punctul 1.3
					Articolul 11 alineatul (13)		Articolul 42 alineatul (5) primul paragraf
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 42 alineatul (5) paragraful al doilea
					Articolul 11 alineatul (14)		Anexa VI Partea 6 punctul 3.1
					Articolul 11 alineatul (15)		Articolul 39 alineatul (1) litera (e)
					Articolul 11 alineatul (16)		Anexa VI Partea 8 punctul 2
					Articolul 11 alineatul (17)		Articolul 9 alineatul (2) litera (a)
					Articolul 12 alineatul (1)		Articolul 49 alineatul (1)
					Articolul 12 alineatul (2) prima teză		Articolul 49 alineatul (2)
					Articolul 12 alineatul (2) a doua teză		—
					Articolul 12 alineatul (2) a treia teză		Articolul 49 alineatul (3)
					Articolul 13 alineatul (1)		Articolul 39 alineatul (1) litera (f)
					Articolul 13 alineatul (2)		Articolul 41
					Articolul 13 alineatul (3)		Articolul 40 alineatul (5)
					Articolul 13 alineatul (4)		Anexa VI Partea 3 punctul 2
					Articolul 14		—
					Articolul 15		—
					Articolul 16		—
					Articolul 17 alineatele (2) și (3)		—
					Articolul 20		—
					Anexa I		Anexa VI partea 2
					Anexa II prima parte (fără numerotare)		Anexa VI Partea 4 punctul 1
					Anexa II punctul 1 partea introductivă		Anexa VI Partea 4 punctul 2.1
					Anexa II punctele de la 1.1 la 1.2 ║		Anexa VI Partea 4 punctele de la 2.2 la 2.3 ║
					Anexa II punctul 1.3		—
					Anexa II punctul 2.1		Anexa VI Partea 4 punctul 3.1
—	—	—	—	—	—	—	Anexa VI Partea 4 punctul 3.2
					Anexa II punctul 2.2		Anexa VI Partea 4 punctul 3.3
					Anexa II punctul 3		Anexa VI Partea 4 punctul 4
					Anexa III		Anexa VI Partea 6 punctul 1
					Anexa IV tabelul		Anexa VI Partea 5
					Anexa IV teza finală		—
					Anexa V punctul (a) tabelul		Anexa VI Partea 3 punctul 1.1
					Anexa V punctul (a) teza finală		—
					Anexa V punctul (b) tabelul		Anexa VI Partea 3 punctul 1.2
					Anexa V punctul (b) teza finală		—
					Anexa V punctul (c)		Anexa VI Partea 3 punctul 1.3
					Anexa V punctul (d)		Anexa VI Partea 3 punctul 1.4
					Anexa V punctul (e)		Anexa VI Partea 3 punctul 1.5
					Anexa V punctul (f)		Anexa VI Partea 3 punctul 3
					Anexa VI		Anexa VI Partea 7
						Articolul 1	Articolul 30
						Articolul 2 alineatul (2)	Anexa V partea 1 punctul 1 și partea 2 punctul 1
						Articolul 2 alineatul (3) partea a doua	Anexa V partea 1 punctul 1 și partea 2 punctul 1
—	—	—	—	—	—	—	Anexa V partea 1 teza finală a punctului 1
						Articolul 2 alineatul (4)	—
						Articolul 2 alineatul (6)	Articolul 3 alineatul (20)
						Articolul 2 alineatul (7) primul paragraf	Articolul 3 alineatul (21)
						Articolul 2 alineatul (7) al doilea paragraf și literele de la (a) la (i) ║	Articolul 30 paragraful al doilea
						Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea litera (j)	—
						Articolul 2 alineatul (7) paragraful al treilea	—
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 31 alineatul (1)
						Articolul 2 alineatul (7) paragraful al patrulea	Articolul 31 alineatul (2)
						Articolul 2 alineatul (8)	Articolul 3 alineatul (23)
						Articolul 2 alineatul (9)	Articolul 31 alineatul (2)
						Articolul 2 alineatul (10)	—
						Articolul 2 alineatul (11)	Articolul 3 alineatul (22)
						Articolul 2 alineatul (12)	Articolul 3 alineatul (24)
						Articolul 2 alineatul (13)	—
						Articolul 3	—
						Articolul 4 alineatul (1)	—
						Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 32 alineatul (2)
						Articolul 4 alineatele de la (3) la (8) ║	—
						Articolul 5 alineatul (1)	Anexa V partea 1 punctul 2 ultima teză
						Articolul 5 alineatul (2)	—
						Articolul 6	—
						Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 33
						Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 32 alineatul (4)
						Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 32 alineatul (5)
						Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 36 alineatul (1)
						Articolul 8 alineatul (2) prima parte a primului paragraf	Articolul 36 alineatul (2) prima parte a primului paragraf
						Articolul 8 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf	—
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 36 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 36 alineatul (2) paragraful al doilea
						Articolul 8 alineatul (2) paragraful al doilea	—
						Articolul 8 alineatul (2) literele de la (a) la (d) ║	—
						Articolul 8 alineatele (3) și (4)	—
						Articolul 9	Articolul 32 alineatul (1)
						Articolul 10 alineatul (1) prima teză	Articolul 32 alineatul (6)
						Articolul 10 alineatul (1) a doua teză	—
						Articolul 10 alineatul (2)	—
						Articolul 12	Articolul 34 alineatul (1)
—	—	—	—	—	—	—	Articolul 34 alineatele (2), (3) și (4)
						Articolul 13	Anexa V partea a 3 a treia parte a punctului 8
						Articolul 14	Anexa V Partea 4
						Articolul 15	—
						Articolul 18 alineatul (2)	—
						Anexa I	—
						Anexa II	—
						Anexele III și IV	Anexa V punctul 2 din partea 1 și partea 2
						Anexa V A	Anexa V partea 1 punctul 3
						Anexa V B	Anexa V partea 2 punctul 3
						Anexa VI A	Anexa V partea 1 punctele 4 și 5
						Anexa VI B	Anexa V partea 2 punctele 4 și 5
						Anexa VII A	Anexa V partea 1 punctele 6 și 7
						Anexa VII B	Anexa V partea 2 punctele 6 și 7
						Anexa VIII A punctul 1	—
						Anexa VIII A punctul 2	Anexa V partea 3 prima parte a punctului 1 și punctele 2, 3 și 5
—	—	—	—	—	—	—	Anexa V partea a 3 a doua parte a punctului 1
—	—	—	—	—	—	—	Anexa V Partea 3 punctul 4
						Anexa VIII A punctul 3	—
						Anexa VIII A punctul 4	Anexa V Partea 3 punctul 6
						Anexa VIII A punctul 5	Anexa V Partea 3 punctele 7 și 8
						Anexa VIII A punctul 6	Anexa V Partea 3 punctele 9 și 10
—	—	—	—	—	—	—	Anexa V Partea 4
						Anexa VIII B	—
						Anexa VIII C	—
						Anexa IX	Anexa IX
						Anexa X	Anexa X