22.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/42

Avizul Comitetul Economic şi Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale, (reformare) Punerea în aplicare a documentului „Small Business Act”

COM(2009) 126 final – 2009/0054 (COD)

(2010/C 255/07)

Raportor: dna Ana BONTEA

La 1 iulie 2009, în conformitate cu articolul 95 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale, (Reformare)

Punerea în aplicare a documentului „Small Business Act”

COM(2009)126 final – 2009/0054 (COD).

Secţiunea pentru piaţa unică, producţie şi consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 17 noiembrie 2009. Raportor: dna Ana BONTEA.

În cea de-a 458-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 şi 17 decembrie 2009 (şedinţa din 17 decembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 145 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1   CESE apreciază şi susţine punerea în aplicare a Small Business Act (SBA) şi Propunerea de directivă, îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru reducerea termenelor de plată şi combaterea plăţilor întârziate fiind măsuri deosebit de importante şi utile.

1.2   Măsurile legislative, deşi sunt necesare şi influente, nu sunt suficiente pentru eliminarea plăţilor întârziate, fiind necesare derularea unor acţiuni multiple şi complexe şi creşterea cooperării la toate nivelurile. IMM-urile însele şi organizaţiile lor au un rol important în acest proces.

1.3   CESE susţine necesitatea unor termene scurte şi obligatorii de plată pentru toate autorităţile şi instituţiile publice de la nivel european, naţional, regional şi local. CESE felicită Comisia Europeană pentru măsurile adoptate care vizează plăţile gestionate direct de acesta şi îşi exprimă susţinerea pentru continuarea şi dezvoltarea lor la toate nivelurile. Raportat la durata necesară transpunerii directivei, CESE invită autorităţile să aplice imediat principiile acesteia, pentru a asigura o susţinere eficientă a întreprinderilor în contextul actual al crizei.

CESE consideră că Propunerea de directivă necesită unele îmbunătăţiri, propunând în principal:

—

Pentru contractele de achiziţie publică:

—

instituirea în mod expres a regulii plăţilor în termen de maximum 30 de zile calendaristice, cu eliminarea excepţiei de la această regulă sau cel puţin cu limitarea ei la maximum 60 de zile calendaristice de la livrare, dificultăţile autorităţilor în asigurarea finanţării activităţii lor neputând fi în niciun caz mai mari decât cele ale IMM-urilor;

—

eliminarea sau cel puţin limitarea, în mod similar, a aplicării excepţiei de la durata maximă de 30 de zile a procedurii de recepţie.

—

Pentru toate tranzacţiile comerciale:

—

pentru plăţile întârziate, stabilirea obligaţiei legale de plată a unor dobânzi, compensaţii şi cheltuieli interne minime, în cazul inexistenţei în contracte a unor clauze mai favorabile creditorilor;

—

dezvoltarea reglementărilor privind clauzele contractuale extrem de inechitabile şi datoriile necontestate;

—

luarea în considerare pentru exercitarea libertăţii contractuale a principiilor concurenţei loiale şi a eticii în afaceri, cu limitarea abuzurilor de drept.

1.4   Reluând propunerile sale anterioare (1), CESE subliniază că pentru realizarea deplină a scopului directivei sunt necesare măsuri de creştere a accesului IMM-urilor la achiziţiile publice, astfel încât ele să beneficieze în mai mare măsură de normele instituite.

1.5   În transpunerea directivei şi pentru monitorizarea măsurilor adoptate sunt importante cooperarea şi dialogul social calitativ al autorităţilor cu partenerii sociali şi cu organizaţiile IMM-urilor.

1.6   Termenele de plată îndelungate şi plăţile întârziate ar trebui evitate în cazul subcontractării achiziţiilor publice şi în relaţia IMM-urilor cu marile întreprinderi, inclusiv din CMAV (2). După caz, autorităţile naţionale ar putea monitoriza/publica perioadele de plată în acele sectoare în care riscul unor termene nejustificat de lungi este foarte mare, fără a crea obligaţii şi cheltuieli suplimentare pentru întreprinderi.

1.7   CESE recomandă statelor membre să-şi intensifice cooperarea şi să prevadă acţiuni comune de informare şi sprijinire a IMM-urilor în cazul plăţilor întârziate din tranzacţiile transfrontaliere.

1.8   La nivel european ar fi utilă realizarea unui site specializat cu informaţii relevante din fiecare stat membru, în toate limbile de circulaţie, privind transpunerea directivei, cadrul legal şi procedurile aplicabile pentru recuperarea debitelor, inclusiv cele de arbitraj şi mediere sau alte informaţii practice. La nivel naţional, ar trebui sprijinită diseminarea largă a acestor informaţii prin intermediul birourilor unice şi al organizaţiilor IMM-urilor.

1.9   Măsuri de accelerare a plăţilor autorităţilor publice sunt utile şi în relaţiile de drept fiscal (pentru rambursarea TVA, regularizări de impozite, etc.), şi în acest domeniu înregistrându-se în unele ţări practici regretabile, ce au cauzat blocaje financiare.

1.10   CESE reafirmă propunerea sa anterioară privind „înfiinţarea unui comitet consultativ deschis tuturor părţilor interesate, care ar putea funcţiona cu susţinere din partea CES” (3).

2.   Introducere

2.1   Situaţia de fapt şi efectele plăţilor întârziate

2.1.1   În tranzacţiile comerciale din UE:

—

de regulă, plăţile sunt reportate;

—

există numeroase întârzieri în achitarea facturilor, în special în contractele de achiziţie publică, unde întârzierile medii la plată sunt de 67 de zile (4), comparativ cu 57 de zile în sectorul privat;

—

„cultura plăţilor întârziate” s-a dezvoltat în anumite state, devenind un comportament larg, cu efecte deosebit de grave economice şi sociale (determinând unul din patru cazuri de faliment şi pierderea a peste 450 000 de locuri de muncă în fiecare an), efecte amplificate mai ales în perioade de criză (datorită comportamentului de plată necorespunzător, întreprinderile nu vor încasa 270 de miliarde EUR în 2009, ceea ce reprezintă 2,4 % din PIB-ul UE, planul de revenire economică fiind de 1,5 %) (5);

—

plăţile întârziate sunt folosite ca substitut pentru creditele bancare;

—

termenele de plată sunt nejustificat de lungi în multe cazuri, fiind adesea rezultatul unei poziţii privilegiate, putând afecta grav în special întreprinderile mici, artizanale sau chiar mijlocii.

2.1.2   În negociere, IMM-urile au o poziţie precară, raportat la:

—

nivelul de competitivitate existent şi locul lor în cadrul pieţei;

—

temerea de a nu compromite relaţiile cu clienţii;

—

posibilităţile limitate de a face concurenţă prin perioadele de plată oferite clienţilor;

—

experienţa şi resursele umane şi materiale limitate pentru iniţierea procedurilor legale de recuperare a datoriilor, cu dificultăţi sporite în cazul tranzacţiilor transfrontaliere.

2.1.3   Plăţile întârziate

—

generează costuri suplimentare semnificative pentru întreprinderile creditoare şi complică gestiunea financiară a acestora, fiind nefastă pentru fluxul de lichidităţi, adăugând costuri bancare importante, reducând oportunităţile de investiţii şi sporind incertitudinea pentru multe întreprinderi creditoare, în principal IMM-uri, ceea ce afectează grav competitivitatea, rentabilitatea şi viabilitatea acestora, mai ales în perioadele de acces limitat sau costisitor la finanţare;

—

determină adesea întârzieri subsecvente, în plata furnizorilor şi salariaţilor (cu efecte sociale negative semnificative), a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la bugetul de stat şi la bugetele asigurărilor sociale (cu efecte negative asupra încasării veniturilor publice), dar şi blocarea accesului la finanţare al întreprinderilor (de exemplu, întârzierea plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la bugetele asigurărilor sociale cauzate de neîncasarea la termen a facturilor limitează accesul la măsurile de ajutor de stat şi la programele cu finanţare din fonduri structurale);

—

sunt răspunzătoare de falimentul unor întreprinderi în mod normal viabile, putând declanşa chiar şi o serie de falimente consecutive de-a lungul lanţului de aprovizionare, cu efecte negative semnificative în plan economic şi social;

—

descurajează operatorii economici să participe la procedurile de achiziţii publice, ceea ce nu numai că produce perturbări în domeniul concurenţei şi subminează funcţionarea pieţei interne, dar reduce şi capacitatea autorităţilor publice de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor publice, de a obţine cel mai bun randament pentru banii contribuabililor;

—

pot favoriza corupţia (pentru urgentarea plăţilor facturilor din contractele de achiziţie publică) sau contractarea peste limitele bugetare aprobate;

—

au efecte negative asupra comerţului intracomunitar, majoritatea întreprinderilor considerând că riscul de întârziere a plăţilor este foarte ridicat în tranzacţiile comerciale intracomunitare, astfel crescând nesiguranţa şi costul acestora.

2.2   Cadrul legal

2.2.1   Unica dispoziţie comunitară în materie este Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale (6).

2.2.2   Pentru cererile de chemare în judecată având ca obiect recuperarea creanţelor generate de plăţile întârziate se aplică şi Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (7), Regulamentul (CE) nr. 805/2004 (8), Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 (9) şi Regulamentul (CE) nr. 861/2007 (10).

2.3   Obiective la nivel european

2.3.1   SBA  (11) a evidenţiat importanţa vitală a IMM-urilor pentru competitivitatea economiei UE, subliniind importanţa accesului lor efectiv la finanţare şi necesitatea utilizării mai eficiente a oportunităţilor oferite de piaţa unică.

2.3.2   Planul european de redresare economică  (12) menţionează că accesul întreprinderilor la surse de finanţare suficiente şi abordabile constituie o condiţie prealabilă dezvoltării investiţiilor, creşterii şi creării de locuri de muncă în contextul încetinirii economice actuale, solicitând UE şi statelor membre asigurări că autorităţile publice îşi achită facturile în termen de o lună.

2.3.3   Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale pune în aplicare SBA şi vizează ameliorarea capacităţii de autofinanţare a întreprinderilor europene, având ca scop facilitarea bunei funcţionări a pieţei interne, prin eliminarea obstacolelor din calea tranzacţiilor comerciale transfrontaliere.

3.   Observaţii generale

3.1   CESE apreciază pozitiv punerea în aplicare a SBA şi Propunerea de directivă, susţinând că îmbunătăţirea în regim de urgenţă a cadrului legislativ privind combaterea plăţilor întârziate este o măsură deosebit de importantă şi utilă.

3.2   CESE s-a mai exprimat în favoarea punerii rapide în aplicare a SBA, printre acţiunile propuse la nivel comunitar susţinând în special „proiectul de revizuire a directivei privind plăţile întârziate, care ar trebui să sporească constrângerile şi penalizările în cazul plăţilor efectuate dincolo de termenul de 30 de zile” (13).

3.3   Susţinerea CESE are în vedere efectele negative majore şi complexe ale plăţilor întârziate asupra întreprinderilor, în special asupra IMM-urilor, asupra salariaţilor, dar şi asupra tranzacţiilor comerciale intracomunitare.

3.4   Pe lângă combaterea plăţilor întârziate, este foarte importantă şi reducerea termenelor de plată, denumirea directivei putând să fie completată în acest sens, iar măsurile din cuprinsul ei să fie grupate în funcţie de cele două obiective.

3.5   Măsurile legislative sunt necesare şi influente, însă nu sunt suficiente pentru combaterea plăţilor întârziate, raportat la cauzele lor multiple şi complexe, la situaţia de fapt după 8 ani de la adoptarea Directivei 2000/35/CE şi la circumstanţele locale. CESE invită statele membre să se implice în mod activ în identificarea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri de combatere a plăţilor întârziate, subliniind importanţa cooperării şi a dialogului calitativ al autorităţilor cu partenerii sociali şi cu organizaţiile IMM-urilor. IMM-urile însele au un rol important în acest proces, trebuind să depună eforturi sporite pentru informare, îmbunătăţirea procedurilor lor interne şi acţionarea debitorilor.

3.6   CESE apreciază ca fiind măsuri oportune şi cu efecte pozitive:

—

Reglementarea obligaţiei generale de plată în termen de 30 de zile în contractele de achiziţie publică, măsură care va institui proceduri standard transparente, ce vor accelera plăţile.

—

Reglementarea dreptului creditorilor de a obţine o compensaţie de minimum 5 % din suma restantă, ca măsură de descurajare a plăţilor întârziate ale administraţiilor publice.

—

Recuperarea costurilor administrative interne ale creditorului, cu efect descurajator asupra debitorilor, suplimentar plăţii dobânzii legale.

—

Eliminarea posibilităţii excluderii cererilor de dobânzi mai mici de 5 EUR, vizând tranzacţiile mici.

—

Îmbunătăţirea reglementării clauzelor contractuale extrem de inechitabile, articolul 6 din Propunerea de directivă aducând contribuţii importante în acest domeniu.

—

Creşterea transparenţei privind drepturile şi obligaţiile instituite de directivă.

—

Stabilirea unui sistem de evaluare şi monitorizare, ce va permite informarea şi implicarea sporită a instituţiilor europene şi a tuturor părţilor interesate.

3.7   Însă CESE consideră că Propunerea de directivă necesită unele îmbunătăţiri importante, în ceea ce priveşte conţinutul său, astfel încât, din punct de vedere practic, multe întreprinderi să beneficieze în mod cert de reducerea şi respectarea termenelor de plată şi să crească eficienţa căilor de atac împotriva debitorilor.

4.   Observaţii speciale

4.1   CESE susţine necesitatea unor termene scurte şi obligatorii de plată pentru toate autorităţile de la nivel european, naţional, regional şi local

4.1.1   Din punct de vedere practic, un impact pozitiv semnificativ îl va avea instituirea pentru achiziţiile publice a obligaţiei generale de plată în maximum 30 de zile, precum şi reglementarea unui termen de 30 de zile pentru finalizarea procedurilor de recepţie/verificare.

4.1.2   Termene scurte si obligatorii de plată ar trebui stabilite şi aplicate de toate autorităţile şi instituţiile publice de la nivel european, naţional, regional şi local.

4.1.3   CESE felicită Comisia Europeană pentru stabilirea noilor obiective mai stricte în domeniul plăţilor gestionate direct de aceasta, pentru reducerea termenelor prefinanţărilor şi plăţilor iniţiale, pentru simplificarea procedurilor generale înainte de lansarea proiectelor şi pentru încurajarea simplificării măsurilor de control, exprimându-şi susţinerea pentru continuarea şi dezvoltarea acestor măsuri la toate nivelurile. CESE invită autorităţile naţionale să adopte măsuri urgente pentru reducerea şi respectarea termenelor de plată, recomandând valorificarea bunelor practici înregistrate.

4.1.4   Însă CESE consideră că articolul 5 din Propunerea de directivă, privind plăţile din contractele de achiziţie publică nu va îndeplini pe deplin aşteptările şi obiectivele lăudabile ale Comisiei, şi formulează următoarele propuneri:

—

În mod logic şi explicit pentru destinatarii Propunerii de directivă şi pentru realizarea obiectivului propus, ca „termenele de plată pentru contractele de achiziţii publice să fie, ca regulă generală, limitate la maximum 30 de zile” (14), articolul 5 ar trebui să instituie în mod expres regula plăţii în termen de maximum 30 de zile calendaristice din contractele de achiziţie publică, apoi ar trebui să stabilească durata maximă a procedurii de recepţie şi apoi să prevadă măsurile aplicabile în cazul nerespectării acestor reguli, cu precizarea posibilităţii cumulului lor.

—

CESE îşi exprimă temerea că excepţia instituită, care permite negocierea unor termene de plată mai mari în cazuri justificate [articolul 5 alineatul (4)], va fi aplicată incorect de autorităţile publice, nefiind prevăzute criterii obiective şi precise de evaluare a justificării sau a ceea ce poate fi acceptat ca justificare, autorităţile fiind şi judecător şi parte în acelaşi timp, iar dificultăţile lor în asigurarea finanţării activităţii neputând fi în niciun caz mai mari decât cele ale IMM-urilor. Ca urmare, CESE propune eliminarea excepţiei sau cel puţin limitarea ei, astfel încât termenele de plată în aceste cazuri să fie de maximum 60 de zile calendaristice de la livrare.

—

În mod similar, CESE propune eliminarea sau cel puţin limitarea aplicării excepţiei de la durata maximă a recepţiei de 30 de zile, instituite de articolul 5 alineatul (3).

4.1.5   Aplicarea principiului libertăţii contractuale prezintă unele particularităţi care trebuie luate în considerare:

—

Directiva nu cuprinde dispoziţii privind limitarea abuzului de drept în aplicarea libertăţii contractuale, CESE propunând luarea în considerare pentru exercitarea acestei libertăţi a principiilor concurenţei loiale şi a eticii în afaceri. În acest sens CESE s-a pronunţat şi anterior: „În interesul competiţiei sănătoase şi pentru a combate practicile comerciale incorecte, statele membre ar trebui chemate să pună în practică prevederile legii concurenţei, care interzic orice prevederi opresive ce permit perioade de plată anormal de lungi care depăşesc ciclul mediu de vânzare (de exemplu mai lungi de 60 de zile) fără niciun motiv întemeiat” (15).

—

În contractele de achiziţie publică sunt solicitate garanţii de bună execuţie a contractului numai întreprinzătorilor, nefiind acordate garanţii similare din partea autorităţilor pentru plata la timp, situaţie care ar trebui echilibrată.

—

Principiul libertăţii contractuale nu poate fi deplin aplicat în stabilirea termenelor de plată şi de recepţie, în contractele de achiziţie publică întreprinderile neavând o reală putere de negociere cu autorităţile.

—

Libertatea contractuală ar trebui să se exercite în sensul stabilirii unor clauze mai favorabile creditorului şi nu prin stabilirea unor clauze contrare regulilor generale, în acest sens propunând înlocuirea cuvântului „contrare” din sintagma: „în absenţa unor dispoziţii contrare” [articolul 5 alineatul (3)] cu sintagma „mai favorabile creditorului”, propunere aplicabilă şi pentru articolul 4 alineatul (1) privind compensaţia pentru costurile de recuperare.

4.2   Stabilirea obligaţiei legale a debitorilor de a plăti dobânzi, compensaţii şi cheltuielile interne minime

4.2.1   În Finlanda şi Suedia dobânda pentru plăţile întârziate poate fi percepută automat, fără a mai fi necesare hotărâri judecătoreşti, practică ce ar trebui generalizată. CESE propune ca plata dobânzilor, compensaţiilor şi cheltuielilor interne minime să fie stabilită ca obligaţie legală (de drept), cu aplicarea principiului libertăţii contractuale în sensul reglementării posibilităţii negocierii unor clauze sau cuantumuri mai favorabile creditorului, astfel încât IMM-urile să poată, fără eforturi importante sau reţineri impuse de poziţia lor precară, să-şi exercite acest drept.

4.3   Relaţia cu mediul asociativ

4.3.1   Pentru transpunerea directivei şi aplicarea/monitorizarea măsurilor adoptate în scopul reducerii şi respectării termenelor de plată, organizaţiile patronale şi ale IMM-urilor trebuie să fie consultate şi implicate. Ele trebuie să fie susţinute să-şi dezvolte serviciile directe şi on-line de informare, consultanţă şi asistenţă a membrilor în domeniul plăţilor întârziate şi clauzelor abuzive.

4.3.2   CESE propune menţionarea expresă a „organizaţiilor patronale şi ale IMM-urilor” în cuprinsul articolul 6 alineatul (3), referitor la mijloacele de acţiune aplicabile pentru stoparea clauzelor extrem de inechitabile, atrăgând atenţia că termenul ales („organizaţii”) poate genera probleme de transpunere.

4.3.3   Organizaţiile patronale şi în special cele ale IMM-urilor pot avea o contribuţie importantă şi la elaborarea Raportului prevăzut de articolul 10 din Propunerea de directivă, punctul lor de vedere trebuind să fie cuprins în raport.

4.4   CESE susţine necesitatea unor căi de atac eficace şi eficiente împotriva debitorilor

4.4.1   CESE subliniază importanţa aplicării pentru recuperarea debitelor a unor proceduri simple, rapide, eficiente şi accesibile întreprinderilor, în special IMM-urilor, susţinând obţinerea unui titlu executoriu în cazul creanţelor necontestate în termen de maxim 90 de zile (articolul 9). Proceduri îmbunătăţite sunt necesare şi pentru constatarea clauzelor contractuale extrem de inechitabile.

5.   Alte observaţii şi propuneri

5.1   CESE susţine îmbunătăţirea reglementării clauzelor contractuale extrem de inechitabile (articolul 6) şi propune dezvoltarea lor, prin definirea criteriilor de calificare a acestora şi completarea ipotezelor în care o clauză este considerată întotdeauna extrem de inechitabilă, cu cazurile de excludere: a plăţii compensaţiei pentru costurile de recuperare, a dreptului de retenţie şi a garanţiei pentru buna executare a obligaţiei de plată.

5.2   CESE îşi reafirmă poziţia privind situaţiile persoanelor fizice, cărora, deşi din punct de vedere strict juridic nu li se aplică directiva în forma prezentă, depind de condiţii similare în relaţiile lor cu anumite întreprinderi şi cu administraţia publică. CESE face „apel la Comisie să planifice studii asupra acestor aspecte pentru a stabili dacă anumite aspecte ale acestor relaţii cu consumatorii ar trebui incluse în directivă sau dacă trebuie elaborate propuneri specifice” (15).

5.3   CESE propune definirea noţiunii de „datorii necontestate” (articolul 9). Existenţa facturii semnate de beneficiar sau confirmarea de către acesta a recepţiei ar trebui să ducă la inadmisibilitatea contestaţiilor.

5.4   CESE atrage atenţia şi asupra aspectelor următoare:

—

Excluderea din domeniul de aplicare a noii directive a contractelor anterioare datei de 8.8.2002 [articolul 1 alineatul (2) litera b)] ar trebui eliminată şi corelată cu articolul 11 alineatul (4) care stabileşte data transpunerii ei.

—

Definiţia dobânzii [articolul 2 alineatul (5)] ar trebui să permită negocierea de dobânzi şi cu autorităţile publice.

—

Pentru evitarea problemelor de transpunere, este necesară enumerarea completă a celor trei categorii de contracte de achiziţie publică: de furnizare, servicii şi lucrări sau menţionarea generică a sintagmei „contracte de achiziţie publică” [articolul 5 alineatele (1), (2) şi (6), omiţând contractele de lucrări].

—

Înlocuirea sintagmei „data primirii de către debitor a facturii” cu „data transmiterii către debitor a facturii” [articolul 3 alineatul (2) litera b) şi articolul 5 alineatul (2) litera b)] asigură simplificarea probei şi reducerea costurilor generate de transmiterea prin poştă sau implementarea facturilor electronice.

—

Definirea noţiunii de „datorie” [din articolul 4 alineatul (1)]. ar clarifica dacă aceasta include doar valoarea produsului sau şi TVA sau alte costuri (cum ar fi cele de transport).

—

Articolul 5 alineatul (5) privind dreptul la compensarea de 5 % din suma datorată ar trebui să clarifice dacă este posibilă o compensaţie mai mare de 5 %, în cazul în care există probe în acest sens.

5.5   Impunerea unor termene de plată nejustificat de lungi şi de plăţi întârziate ar trebui evitate în cazul:

—

subcontractării de achiziţii publice (faţă de subcontractanţi ar trebui aplicate aceleaşi reguli de plată ca şi cele stabilite pentru autorităţile publice);

—

furnizărilor în cadrul CAMV, CESE propunând deja „instituirea unui cod de conduită voluntar, însoţit de contracte scrise” pentru „obţinerea unui minim de garanţii atunci când [IMM-urile] apelează la marii distribuitori” (16), astfel încât să împiedice CAMV şi/sau marii furnizori să exercite presiuni.

5.6   Raportul prevăzut la articolul 10 ar trebui elaborat şi transmis anual, măcar în primii 3 ani de aplicare a directivei, pentru evaluarea continuă a rezultatelor înregistrate şi facilitarea schimbului de bune practici.

5.7   CESE îşi exprimă susţinerea pentru valorificarea şi dezvoltarea bunelor practici înregistrate în domeniul combaterii plăţilor întârziate şi reducerii termenelor de plată:

—

Comisia Europeană:

—

măsuri de reducere a termenelor pentru plata prefinanţării iniţiale a finanţărilor nerambursabile şi contractelor UE de la 30 la 20 de zile (acestea reprezentând 9,5 miliarde EUR); pentru alte plăţi gestionate la nivel central obiectivul este de a reduce termenele de plată de la 45 la 30 de zile (în cazul granturilor);

—

sporirea utilizării ratelor forfetare şi a sumelor forfetare pentru finanţările nerambursabile şi contractele comerciale gestionate la nivel central;

—

simplificarea procedurilor generale înainte de lansarea proiectelor, care poate contribui la creşterea rapidităţii plăţilor, fiind propuse astfel măsuri care să le ofere serviciilor Comisiei posibilitatea de a publica cereri de propuneri care să acopere doi ani şi de a utiliza cereri de propuneri standardizate;

—

încurajarea simplificării măsurilor de control acolo unde este posibil.

—

UK: autorităţile s-au angajat să plătească facturile într-un termen de 10 zile;

—

Irlanda, Belgia, Polonia, Portugalia, Republica Cehă: guvernele s-au angajat să reducă întârzierile la plată în special ale autorităţilor publice;

—

Belgia: guvernul federal a creat un „credit-pod” nou şi special sub un fond de investiţii federal, pentru a finanţa întârzierile la plată ale tuturor autorităţilor publice, nu doar la nivel federal;

—

Spania: Pentru 2009, Instituto de Crédito Oficial (ICO) a creat o facilitate de lichidităţi de 10 miliarde EUR pentru împrumuturi preferenţiale care să le permită IMM-urilor şi angajaţilor proprii să-şi acopere nevoile de lichidităţi. Aceste fonduri sunt supuse regulilor de cofinanţare; de exemplu 50 % sunt acoperiţi de ICO şi 50 % de către instituţiile de credit. Mai mult, „Facilitatea de Plată în Avans a Corporaţiei Locale” garantează colectarea facturilor emise de întreprinderi şi de către angajaţii proprii, pentru lucrările şi serviciile oferite corporaţiilor locale.

Bruxelles, 17 decembrie 2009

Preşedintele Comitetul Economic şi Social European

Mario SEPI

(1)  JO C 224, 30.8.2008; JO C 182, 4.8.2009.

(2)  Comerţul cu amănuntul de mare volum.

(3)  JO C 407, 28.12.1998.

(4)  Cu mari variaţii între statele membre şi cu o clară diviziune N-S.

(5)  Intrum Justitia, „European Payment Index 2009”.

(6)  JO L 200, 8.8.2000.

(7)  JO L 12, 16.1.2001.

(8)  JO L 143, 30.4.2004.

(9)  JO L 399, 30.12.2006.

(10)  JO L 199, 31.7.2007.

(11)  JO C 182/30 din 4.8.2009.

(12)  COM(2008) 800 final.

(13)  COM(2008) 394 final, JO C 182, 4.8.2009, p. 30.

(14)  Pct. (16) din Preambulul Propunerii de Directivă.

(15)  JO C 407/50 din 28.12.1998.

(16)  JO C 175/57 din 28.7.2009.