Avizul Comitetului Economic şi Social European pe tema „Către o economie ecoeficientă: transformarea crizei economice într-un prilej de pregătire a unei noi ere energetice”

La 3 iunie 2009, viitoarea Preşedinţie suedeză a Consiliului Uniunii Europene a solicitat Comitetului Economic şi Social European să elaboreze un aviz exploratoriu pe tema

Către o economie ecoeficientă: transformarea crizei economice într-un prilej pentru pregătirea unei noi ere energetice.

Secţiunea pentru transporturi, energie, infrastructură şi societatea informaţională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 12 octombrie 2009.

În cea de-a 457-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 şi 5 noiembrie 2009 (şedinţa din 5 noiembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 164 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 8 abţineri.

1.1. Cele mai mari economii dezvoltate ale lumii au recunoscut nevoia de a obţine o reducere minimă de 80 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050, ca parte a măsurilor necesare la nivel mondial pentru menţinerea la dimensiuni controlabile a riscurilor pe care le presupun schimbările climatice. De aceea, este nevoie de schimbări majore ale bazei energetice a economiilor avansate, începând chiar de acum.

1.2. UE a început acest proces cu consistentul program privind clima şi energia, adoptat de Consiliu şi de Parlament în acest an şi care vizează reducerea cu 20-30 % a emisiilor până în 2020. Totuşi, acest program nu este încă pus în aplicare şi noi măsuri vor fi necesare în curând în vederea atingerii obiectivului fixat pentru 2050.

1.3. Actuala criză economică reprezintă atât o ameninţare, cât şi o oportunitate. Ameninţarea vine din direcţia confruntării cu problemele economice actuale (care vor atrage toată atenţia politică şi toate resursele disponibile) şi a concentrării măsurilor pe reinstaurarea status quo-ului şi a aceluiaşi model generator de emisii din ce în ce mai mari. Oportunitatea constă în aceea că există o marjă de manevră suficientă pentru a rupe tiparul şi a adopta o strategie eficientă din punct de vedere ecologic, benefică pentru toate părţile, care va ajuta la reanimarea economiei, la creşterea competitivităţii şi la crearea de noi locuri de muncă, în paralel cu transformarea bazei energetice şi reducerea semnificativă a emisiilor.

1.4. CESE sprijină pe deplin şi încurajează toate măsurile de promovare a eficienţei ecologice aflate în curs de aplicare sau în stadiu de proiect în Europa, inclusiv măsurile suplimentare vizând:

1.5. În vederea stimulării acţiunilor şi a acordării de sprijinpe o scară mai largă, precum şi în vederea menţinerii poziţiei Europei în lume ca lider pe planul concurenţei, CESE propune, de asemenea, concentrarea noilor eforturi ale Comisiei şi ale celorlalte instituţii asupra unui număr limitat de provocări specifice în materie de reformă. Comitetul atrage atenţia în special asupra a trei transformări care ar putea avea capacitatea de a antrena interesul şi sprijinul opiniei publice ca iniţiative şi programe europene majore vizând:

Cu certitudine, generalizarea utilizării automobilului electric trebuie însoţită de progrese în direcţia producerii unei proporţii mai mari de energie din surse care nu produc ele însele emisii de CO2 nete importante, astfel încât să se evite o simplă deplasare a emisiilor de CO2 de la automobile la centralele electrice.

1.6. CESE propune stabilirea de parteneriate public-privat puternice, pentru a contura şi a orienta aceste transformări şi a atrage un sprijin cât mai larg posibil din partea mediului de afaceri, a altor instituţii relevante şi a publicului. CESE propune, de asemenea, introducerea unei noi forme de euroobligaţiuni „ecologice”, care să asigure o finanţare suplimentară pentru susţinerea unora dintre aceste transformări.

1.7. CESE solicită ca în centrul noii Strategii de la Lisabona să se afle o nouă iniţiativă privind eficienţa ecologică, conformă cu prezentul aviz, în vederea orientării progreselor către un viitor mai durabil.

2.1. Motivele generale pentru încercarea de a face rapid trecerea către o economie mai eficientă din punct de vedere ecologic sunt bine-cunoscute. Schimbările climatice cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră provoacă deja probleme grave în multe părţi ale lumii, iar aceste probleme se vor înrăutăţi, aproape sigur, în anii care urmează.

2.2. Pe măsura agravării schimbărilor climatice, perspectiva epuizării resurselor de petrol şi gaze ale lumii devine un risc din ce în ce mai serios, antrenând probleme de aprovizionare şi preţuri ridicate şi din ce în ce mai volatile în viitor. Regiuni cum ar fi Europa, care depind de importuri pentru a satisface cea mai mare parte a nevoilor, trebuie să îşi micşoreze vulnerabilitatea şi să-şi crească securitatea prin reducerea cererii totale de energie şi acoperirea unei cote mai mari din necesarul de energie din surse regenerabile disponibile pe plan intern.

2.3. Aceste două provocări strategice pe termen lung, privite împreună, înseamnă că lumea trebuie să ajungă la o reducere masivă a emisiilor de gaze cu efect de seră şi să facă o schimbare importantă în direcţia eficienţei ecologice. Liderii G8 au acceptat în principiu ca economiile avansate să realizeze o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de 80 % până în 2050. Unele dintre schimbările bazei energetice a economiei necesare pentru atingerea acestui obiectiv au început deja, însă ritmul schimbării trebuie puternic accelerat.

2.4. Multe dintre acţiunile care trebuie întreprinse sunt deja clare şi pot fi îndeplinite prin tehnologii confirmate. World Energy Outlook 2008 (WEO 2008), elaborat de Agenţia Internaţională a Energiei (AIE), estimează că peste 50 % din măsurile de reducere adoptate în vederea menţinerii unei concentraţii de CO2 inferioare valorii de 450 de ppm în 2030 ar putea fi realizate prin introducerea tehnologiilor eficiente energetic deja existente. Există măsuri rentabile care sunt gata de a fi puse în practică, atât din punctul de vedere al cererii (construcţii, industrie, transporturi), cât şi al ofertei (de exemplu cogenerarea de energie electrică şi de căldură industrială sau urbană). Este însă nevoie de mai multe măsuri care să-i ajute pe actorii de pe piaţă să le pună în aplicare mai rapid.

2.5. Dincolo de tehnologiile existente, noile tehnologii eficiente energetic şi cu emisii reduse de CO2 trebuie să fie gata pentru a pătrunde pe piaţă în următoarele decenii, astfel încât să se realizeze reducerile necesare. În analizele cuprinse în Perspectiva asupra tehnologiilor energetice 2008 (Energy Technology Perspective – ETP 2008), AIE subliniază necesitatea de a acţiona din timp pentru mobilizarea cercetării şi dezvoltării şi pentru promovarea învăţării în întregul lanţ, de la furnizorul de tehnologie la operatorul şi la utilizatorul acesteia, pentru a aduce noile tehnologii pe curba de învăţare, transformându-le din proiecte demonstrative promiţătoare, însă prea costisitoare, în producţie la scară largă, fiabilă şi rentabilă. Noile tehnologii sunt necesare atât pentru a continua îmbunătăţirea eficienţei energetice (de exemplu, clădiri, iluminat, procese industriale cu emisii zero), cât şi pentru reducerea emisiilor de CO2 provenite din aprovizionarea cu energie (de exemplu, energia solară, captarea şi stocarea CO2, combustibilii de transport nefosili).

2.6. Toate aceste schimbări sunt la îndemână, însă ritmul lor trebuie să fie puternic accelerat. Europa şi statele membre, alături de alte economii importante, trebuie să facă un efort şi mai mare decât au făcut până în prezent, pentru a concepe strategii de inovare şi pentru a pune în aplicare ample programe de transformare în sectoarele-cheie relevante.

2.7. Programele de implantare a tehnologiilor sunt esenţiale. Acestea pot reprezenta stimulente în vederea aplicării la întregul potenţial a măsurilor disponibile privind eficienţa energetică sau a creşterii nivelului de pătrundere pe piaţă necesar pentru stimularea cercetării şi dezvoltării în sectorul privat şi plasarea unei noi tehnologii pe curba de învăţare. Acestea deţin cel mai mare potenţial de a asigura beneficii duble: crearea de locuri de muncă şi contribuţia la trecerea către sisteme bazate pe eficienţa ecologică astăzi şi, în acelaşi timp, investiţia în învăţare, pentru a dispune de tehnologii mai eficiente şi mai ieftine mâine. Obiectivul este acela de a concepe programe de implantare a tehnologiilor care să stimuleze concurenţa şi investiţiile în industria privată de cercetare şi dezvoltare şi să promoveze învăţarea în lanţul producător-utilizator.

2.8. Există deja câteva exemple de eforturi europene de succes în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei şi introducerea pe piaţă a tehnologiilor cu emisii reduse de CO2. Sistemul de etichetare în domeniul consumului de energie al UE a determinat piaţa aparatelor de refrigerare să atingă un nivel de eficienţă energetică substanţial mai ridicat. Programele de adaptare a clădirilor existente au îmbunătăţit eficienţa în ceea ce priveşte încălzirea. Programele naţionale de implantare a tehnologiei de obţinere a energiei eoliene au crescut semnificativ nivelul de răspândire a acesteia şi au redus costurile, creând industrii de mai multe milioane de euro în ţările care au pus în aplicare astfel de programe.

2.9. Cu toate acestea, viitoarele cerinţe cu privire la eficienţă şi noi tehnologii cu emisii reduse de CO2 rămân enorme. Este necesar ca lecţiile învăţate din aceste eforturi să fie puse laolaltă, transferate şi utilizate în cadrul unui nou efort concertat şi armonizat de introducere şi diseminare a viitoarei generaţii de tehnologii cu emisii reduse de CO2 la scară europeană, cât mai curând posibil.

2.10. Unele dintre schimbările necesare ar putea impune abordări fundamental diferite şi acestea necesită o atenţie deosebită. Trei exemple par a oferi oportunităţi speciale, care ar putea rezona bine cu publicul european şi ar putea asigura progrese treptate în domeniul eficienţei ecologice:

2.11. Sunt de dorit măsuri similare şi pentru promovarea dezvoltării şi a diseminării tehnologiilor de stocare şi captare a CO2, precum şi pentru extinderea capacităţii tehnologiei informaţiei şi a sistemelor inteligente, astfel încât să contribuie la creşterea eficienţei ecologice.

3.1. UE are un rol deosebit de important, având în vedere amploarea şi varietatea unora dintre acţiunile care se impun. O transformare având amploarea şi ritmul necesare poate fi generată doar printr-un efort concertat, care să aducă laolaltă parteneri publici şi privaţi din întreaga Europă şi chiar din întreaga lume, în unele cazuri. UE a pus deja în aplicare o serie întreagă de programe şi pachete de promovare a eficienţei energetice, a energiilor din surse regenerabile şi a tranziţiei către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Însă aceste eforturi trebuie să fie intensificate şi accelerate. La punctele următoare sunt tratate câteva din domeniile-cheie în care sunt necesare noi intervenţii la nivel european.

3.2. Cercetarea şi dezvoltarea. Domeniul cercetării şi dezvoltării a stagnat în Europa la un nivel de aproximativ 1,84 % din PIB timp de mai mulţi ani, cu mult sub nivelul de 3 % convenit. Este nevoie de un efort substanţial pentru atingerea obiectivului de 3 %, precum şi de o cotă mai mare din acest program alocată susţinerii tranziţiei către o economie cu emisii reduse de CO2. Unele dintre cele mai radicale tehnologii noi cu emisii reduse de CO2 se numără printre acele tehnologii care au cea mai mare nevoie de fonduri publice pentru cercetare şi dezvoltare, de exemplu, stocarea şi captarea CO2, panourile fotovoltaice cu film subţire, energia eoliană captată în larg şi biocarburanţii de a doua generaţie.

3.3. Trebuie concepute programe de implantare pentru a exploata nişele existente pe piaţă pentru noile tehnologii şi a stimula investiţiile în învăţare ale actorilor de pe piaţă. Ar trebui exploatate sinergiile cu politicile fiscale şi industriale. UE ar trebui să se concentreze mai ales pe cele mai ample transformări necesare, cum ar fi trecerea la automobilul electric sau clădirea cu emisii zero de CO2, ceea ce va necesita dezvoltare tehnologică la scară largă, investiţii masive, un sprijin considerabil în ceea ce priveşte infrastructura şi o mobilizare de anvergură a interesului din partea publicului şi a consumatorilor, precum şi promovarea stimulentelor. Experienţa platformelor tehnologice pentru energie trebuie extinsă şi transformată în programe de implantare proactive, în vederea transformărilor-cheie necesare.

3.4. Instituirea de standarde. Standardele obligatorii pentru cerinţele de eficienţă energetică minimă aplicabile produselor şi serviciilor joacă un rol esenţial în procesul de transformare. UE a stabilit deja standarde minime de eficienţă energetică pentru unele produse esenţiale, însoţite de calendare pentru realizarea de îmbunătăţiri ulterioare. Însă aceste programe trebuie să fie mai cuprinzătoare şi să stabilească obiective mai ambiţioase pe termen scurt şi lung.

3.5. Desigur, există limitări practice ale ritmului progreselor, de care trebuie să se ţină seama. Dar este de asemenea esenţial să se menţină presiunea exercitată asupra industriei europene pentru a se plasa printre liderii mondiali în domeniul standardelor de eficienţă, astfel încât aceasta să păstreze o poziţie concurenţială puternică, în condiţiile în care toată piaţa mondială se îndreaptă către o eficienţă ecologică crescută.

3.6. Achiziţiile publice. Programele de achiziţii publice pot reprezenta un instrument extrem de important pentru îmbunătăţirea standardelor în sectoarele industriale cheie, dacă în specificaţiile tehnice şi în contracte sunt incluse condiţiile corespunzătoare. Considerăm că UE ar trebui să continue să joace un rol de lider, stabilind ca standarde de eficienţă energetică mult mai stricte să devină cerinţe-standard în toate achiziţiile de bunuri, servicii sau clădiri din sectorul public. Criteriile de eficienţă ecologică ar trebui să fie incluse în toate procesele de evaluare a proiectelor.

3.7. Unele dintre autorităţile locale şi regionale din Europa se află în prima linie în ceea ce priveşte includerea eficienţei ecologice în toate activităţile lor. Dar nu este cazul tuturor. Ar putea exista spaţiu de manevră pentru o dublă iniţiativă la nivel european: pe de o parte, evidenţierea bunelor practici şi stimularea celorlalte autorităţi locale să urmeze exemplul dat şi, pe de altă parte, promovarea sistematizării şi a armonizării cerinţelor impuse acestor structuri în vederea atingerii standardelor de eficienţă ecologică.

3.8. Stimulentele pentru sectorul privat. Stabilirea unui preţ corespunzător pentru emisiile de CO2 este crucială în acest domeniu şi Comitetul aşteaptă de la Comisie să continue să dezvolte sistemul de comercializare a certificatelor de emisii de CO2 în sectoarele corespunzătoare şi să încurajeze extinderea fiscalităţii bazate pe emisiile de CO2 în alte domenii. Aceasta ar trebui, de asemenea, să promoveze iniţiative cu privire la stimulente mai specifice, cum ar fi utilizarea tarifelor garantate pentru stimularea investiţiilor în energie din surse regenerabile. În alte situaţii, ar putea fi necesar ca sectorul public să colaboreze cu sectorul privat în scopul construirii infrastructurii care să vină în sprijinul noilor tehnologii esenţiale, de exemplu, în sprijinul formelor descentralizate de generare de energie şi a unei reţele inteligente.

3.9. Comportamentul consumatorilor. Există încă din partea consumatorilor o lipsă de conştientizare sau de preferinţă clară pentru o eficienţă crescută, fie în legătură cu ceea ce cumpără, fie în legătură cu deciziile care ţin de stilul lor de viaţă. Reciproc, există prea puţină conştientizare în rândul autorităţilor de reglementare în legătură cu elementele declanşatoare ale comportamentului consumatorilor şi cu cele mai bune modalităţi de promovare a cererii pentru bunuri şi servicii ecoeficiente. Trebuie extins sprijinul acordat educaţiei, activităţilor de sensibilizare şi iniţiativelor comunitare. Trebuie extinsă şi îmbunătăţită etichetarea bunurilor şi produselor care să conţină informaţii cu privire la performanţa energetică.

3.10. Dezvoltarea şi formarea profesională. În formarea profesională şi tehnică şi în reeducare, este nevoie de un efort mult mai mare de înţelegere reală a nevoii de producţie eficientă energetic şi de durabilitate, precum şi a ceea ce presupune aceasta.

4.1. Există riscul ca actualele dificultăţi economice din lume să facă mai dificilă realizarea unor progrese rapide către eficienţa ecologică. Fondurile pentru investiţii, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, sunt limitate şi există tendinţa de a fi canalizate preferenţial către priorităţilor pe termen scurt.

4.2. Pe măsură ce economia mondială va începe să se redreseze, ar putea apărea totuşi noi oportunităţi pentru orientarea economiei mondiale (şi a altor economii importante) într-o direcţie mai durabilă. Este crucial ca Europa să îmbrăţişeze aceste provocări şi să le răspundă pozitiv, dacă doreşte să se impună în viitoarea cursă mondială către eficienţă ecologică şi durabilitate.

Câteva domenii care ţin în principal de sectoarele financiar, economic şi industrial merită în mod special a fi examinate cu atenţie în contextul situaţiei economice actuale.

4.3.1. . Criza economică actuală a reînnoit interesul în ceea ce priveşte inadecvarea PIB ca măsură a progresului general şi nevoia de a favoriza un concept mai larg de bunăstare, care să ţină seama de factorii sociali şi de mediu, precum şi de performanţa economiei monetare. Ca urmare a raportului Stiglitz, elaborat pentru guvernul francez, este necesar ca activitatea Comisiei în acest domeniu să fie monitorizată.

4.3.2. . Câteva guverne şi Comisia au pus în practică pachete de cheltuieli publice importante care să stimuleze economiile şi să împiedice deteriorarea situaţiei în direcţia unei depresiuni economice. Planul de redresare economică promovat de Comisie a reprezentat un bun exemplu de combinare a stimulentelor economice cu promovarea tranziţiei către o economie mai „ecologică”, însă a fost limitat în mod inevitabil de sumele disponibile, mici în raport cu nevoile. Se poate ca timpul pachetelor de stimulare să fi trecut în cea mai mare măsură, însă toate programele de cheltuieli publice aşteaptă încă să fie reanalizate din punctul de vedere al eficienţei ecologice, astfel încât să producă beneficii duble. Evaluările sistematice ale caracterului durabil al programelor de cheltuieli publice ar trebui să devină regulă în cadrul proceselor bugetare ale UE şi statelor sale membre.

4.3.3. . Deoarece autorităţile publice încearcă să îşi refacă situaţia financiară, toate programele de cheltuieli publice vor fi monitorizate îndeaproape în următorii câţiva ani. La examinarea domeniilor în care urmează a se opera reduceri, atenţia trebuie să se concentreze în special pe programele de cheltuieli care implică un consum ridicat de energie sau care au efecte negative asupra eficienţei ecologice. În acest context, ar trebui examinate în mod special subvenţiile cu efecte perverse, care sprijină producţia sau consumul de combustibili fosili (de exemplu, subvenţiile pentru producţia de cărbune sau preţurile subvenţionate vizând grupuri specifice) şi care produc, astfel, dezavantaje din două puncte de vedere (eliminând alte investiţii publice, mai utile şi creând condiţii mai defavorabile exact pentru tehnologiile aplicabile în cazul energiei din surse regenerabile etc., pe care ar trebui să le promoveze). Mult aşteptata comunicare a Comisiei privind reforma subvenţiilor ar putea ajuta Europa să facă progrese în acest domeniu.

4.3.4. . Este probabil ca dezechilibrele fiscale existente în prezent în multe ţări din Europa să necesite ajustări în ceea ce priveşte nivelul şi echilibrul diferitelor impozite. La realizarea acestor schimbări, trebuie avută în vedere dimensiunea ecologică. În contextul actual, o impozitare mai mare a energiei (provenite din combustibilii fosili) ar trebui preferată impozitării muncii, luându-se totuşi măsuri de protecţie a celor mai săraci şi mai vulnerabili. Comisia, împreună cu statele membre, ar putea lansa un nou studiu în vederea încurajării unor măsuri concertate de orientare a strategiilor fiscale în această direcţie.

4.3.5. . Criza economică actuală a condus deja la o serie de intervenţii guvernamentale importante pentru susţinerea principalelor ramuri industriale. În cadrul acestor intervenţii, promovarea eficienţei în utilizarea resurselor ar trebui să fie întotdeauna un obiectiv esenţial. Unele dintre transformările specifice menţionate în cadrul prezentului aviz (automobilul electric, locuinţa cu emisii zero şi energia solară) ar putea necesita în mod special intervenţie şi sprijin, astfel încât acestea să devină elemente centrale ale noii economii, în jurul cărora să se realizeze noi investiţii, să se creeze noi întreprinderi şi noi locuri de muncă.

4.3.6. . Preconizăm posibilitatea unui nou rol pentru UE, acela de a contribui la promovarea apariţiei campionilor europeni de clasă mondială în sectoarele-cheie ale tehnologiei cu emisii reduse de CO2, în contextul unei noi strategii de inovare pentru Europa. CESE propune în special înfiinţarea unor grupuri operative la care să participe actori publici şi privaţi şi care să orienteze progresele UE în ceea ce priveşte automobilul electric, locuinţa cu emisii zero de CO2 şi energia solară. În fiecare caz, intervenţiile vor trebui să se bazeze pe activitatea platformelor tehnologice actuale de cercetare şi dezvoltare pentru energie şi să acţioneze în direcţia implantării pe scară largă a acestora.

4.3.7. În fiecare caz, grupurile operative ar trebui să urmărească identificarea căilor de schimbare şi a diferitelor roluri pe care vor trebui să le aibă cercetarea, dezvoltarea şi investiţiile publice şi private. Acestea ar trebui să exploreze modalităţile necesare de sprijinire a infrastructurii (de exemplu, o reţea de puncte de reîncărcare care să favorizeze introducerea pe scară largă a autoturismelor electrice sau un program de sprijin municipal pentru gospodării, pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a locuinţelor). Grupurile operative ar putea analiza, de asemenea, modalităţile de punere a acestor transformări la dispoziţia ţărilor în curs de dezvoltare (de exemplu, energia solară din Africa), astfel încât să le ajute să îşi îndeplinească rolul în tranziţia către economia cu emisii reduse de CO2.

4.3.8. Noi reglementări în domeniul financiar – o euroobligaţiune ecologică? În circumstanţele economice actuale, este probabil să existe, în anii care urmează, restricţii serioase în privinţa cheltuielilor publice (şi posibil a nivelului investiţiilor private) în întreaga UE. Comitetul sugerează că este nevoie de forme inovative de finanţare pentru sprijinirea investiţiilor legate de introducerea noilor tehnologii ecoeficiente. Propunem să se ia în considerare crearea unei euroobligaţiuni ecologice. Acesta ar putea fi comercializată în schimbul unei sume modeste, dar sigure, care să asigure finanţare pentru dezvoltarea şi implantarea unora dintre noile tehnologiile-cheie, cu ar fi automobilul cu emisii zero de CO2 şi locuinţa cu emisii zero de CO2. Astfel, euroobligaţiunea ar putea răspunde dorinţei larg răspândite de a combina o formă sigură de economisire cu contribuţia la un viitor mai bun.

5.1. UE a realizat deja un bun început iniţiind activităţi orientate către o economie mai eficientă din punct de vedere ecologic prin obiectivele stabilite şi măsurile puse în practică. Este clar însă că acest lucru poate fi considerat doar un început. Problemele permanente ale economiei mondiale indică nevoia continuă de management activ, pentru a evita întoarcerea la vechile modele ineficiente şi dăunătoare de creştere şi dezvoltare. Noul Parlament şi noua Comisie reprezintă o bună ocazie pentru UE de a accelera ritmul şi de a da un nou imbold eficienţei ecologice şi dezvoltării durabile în Europa.

5.2. Pe termen scurt, CESE solicită Comisiei, Preşedinţiei suedeze şi celor viitoare să exploateze oportunităţile încă dintr-un stadiu timpuriu, prin:

5.3. CESE recunoaşte potenţialul planurilor naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică (PNAEE) şi al planurilor naţionale de acţiune pentru energie din surse regenerabile. Trebuie să existe o diseminare rapidă şi un feedback către statele membre UE în urma analizei primei serii de planuri şi sunt necesare acţiuni viguroase de monitorizare din partea Comisiei şi a celorlalte instituţii.

5.4. Privind înainte, CESE întrevede o nevoie continuă de promovare a eficienţei ecologice, astfel încât aceasta să ajungă să caracterizeze şi să se extindă în toate domeniile activităţii europene actuale sau potenţiale, care au fost tratate în prezentul aviz:

5.5. Considerăm că va exista un avantaj concurenţial important pentru acele economii care vor reuşi să avanseze cel mai repede către eficienţa ecologică, precum şi serioase dezavantaje concurenţiale pentru cele care rămân în urmă. De aceea, solicităm ca obiectivul de a deveni una dintre cele mai eficiente economii ale lumii din punct de vedere ecologic să fie pus în centrul Strategiei de la Lisabona reînnoite privind viitorul economiei europene şi să fie inclus în cadrul politicilor şi programelor europene, în conformitate cu prezentul aviz.

Bruxelles, 5 noiembrie 2009

Preşedintele Comitetului Economic şi Social European

Mario SEPI