22.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 228/14

Avizul Comitetului Economic și Social European privind identificarea obstacolelor rămase în calea mobilității pe piața internă a forței de muncă (aviz exploratoriu)

2009/C 228/03

La 27 iunie 2008, Președinția cehă a solicitat Comitetului Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la

„Identificarea obstacolelor rămase în calea mobilității pe piața internă a forței de muncă” (aviz exploratoriu).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 10 martie 2009 Raportor: dna DRBALOVÁ.

În cea de-a 452-a sesiune plenară, care a avut loc la 24 și 25 martie 2009 (ședința din 25 martie 2009), Comitetul Economic și Social a adoptat prezentul aviz cu 152 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Mobilitatea în Europa trebuie să rămână pentru UE o prioritate politică, în special în această perioadă de confruntare atât cu provocările globalizării, cu mutațiile tehnologice, cât și cu evoluția demografică negativă și cu efectele crizei financiare și economice. Abordarea adoptată pentru intensificarea mobilității trebuie să respecte condițiile caracteristice diferitelor state membre, dar totodată trebuie să fie eficient coordonată la nivel european, să fie sprijinită la nivel național și să fie transparentă. Dispozițiile adoptate trebuie să contribuie la crearea unui concept nou de mobilitate, echitabil și echilibrat, precum și la încurajarea creării de noi forme de mobilitate.

1.2

CESE este de acord cu planul de acțiune al Comisiei Europene pentru mobilitatea forței de muncă (2007-2010) și îl consideră un instrument care permite înlăturarea obstacolelor și atingerea obiectivelor fixate în Strategia europeană pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă.

1.3

De asemenea, Comitetul salută intenția Comisiei Europene de a publica, în 2009, o Carte verde privind mobilitatea tinerilor, așteptând cu mult interes rezultatele și concluziile dezbaterii publice.

1.4

CESE pledează pentru deplina utilizare a potențialului rețelei EURES (servicii europene pentru ocuparea forței de muncă) și pentru adoptarea altor măsuri care să vizeze în special creșterea calității, a dimensiunii și a accesibilității serviciilor și informațiilor furnizate, precum și o sensibilizare mai puternică a cetățenilor europeni și, mai ales, a întreprinderilor europene. În paralel, CESE recomandă Comisiei analizarea cauzei pentru care se înregistrează, printre utilizatorii portalului, o pondere redusă a anumitor categorii de lucrători, în special a celor cu calificare redusă sau necalificați.

1.5

CESE invită statele membre să integreze dimensiunea mobilității în toate deciziile politice din domeniu și să includă, în spiritul liniilor directoare integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (1), obiectivele fixate în strategia națională și în programul național de reforme. Statele membre ar trebui să se străduiască să aplice politici active pe piața forței de muncă, favorizând mobilitatea.

1.6

În termeni generali, CESE sprijină eforturile în vederea unei coordonări cât mai eficiente posibil la nivelul asigurărilor sociale și felicită Președinția franceză pentru rezultatele satisfăcătoare obținute în negocierea modificărilor aduse Regulamentului 883/2004 (2) în conformitate cu concluziile dezbaterii asupra regulamentului de aplicare. CESE solicită din nou punerea în aplicare în cel mai scurt timp a regulamentului de aplicare, astfel încât ameliorarea și simplificarea ce decurg de aici, favorabile mobilității în UE, să se accelereze cât mai curând posibil.

1.7

Referitor la aplicarea Regulamentului 883/2004, Comitetul își propune ca unul din viitoarele sale avize să urmărească în mod special coerența acestui text cu Regulamentul 1612/68/CEE (3), cu Directiva 2004/38/CE și cu hotărârile relevante ale CEJ, în scopul unei transparențe sporite, al securității juridice și al respectării principiului egalității de către statele membre.

1.8

Deși a primit favorabil propunerea de directivă privind portabilitatea drepturilor în cadrul regimurilor profesionale de pensie (4), care constituie încă o contribuție a Comisiei Europene la creșterea mobilității transfrontaliere în UE, CESE manifestă rezerve serioase cu privire la conținutul său. Comitetul consideră că, în realitate, conținutul directivei nu va contribui la eliminarea principalelor obstacole din calea mobilității transfrontaliere care privesc portabilitatea drepturilor de pensie și dubla impozitare a acestora. În plus, propunerea conține alte dispoziții care antrenează o creștere a costurilor de gestionare a regimurilor de pensii și care amenință dezvoltarea lor viitoare.

1.9

În conformitate cu rezultatele raportului din iulie 2008 privind avantajele Europass, Comitetul recomandă CE să analizeze motivul pentru care persoanele cu calificare redusă au o pondere atât de redusă printre utilizatori. Comitetul solicită, de asemenea, o exploatare integrală a potențialului tuturor instrumentelor Europass și, mai ales, a Europass Mobilitate, printr-o coordonare europeană mai energică, o susținere națională, includerea tuturor părților interesate și creșterea transparenței. Referitor la Cadrul European al Calificărilor (CEC), Comitetul consideră esențială crearea unor legături cu Sistemul European de Credite Transferabile din domeniul învățământului superior, al învățământului profesional și al formării profesionale. Pentru ca CEC să genereze valoare adăugată, trebuie să fie simplu, să inspire încredere și să ajute în mod eficient întreprinderile la identificarea lucrătorilor străini de care au nevoie.

1.10

CESE a luat cunoștință cu interes de cel de-al doilea raport al Comisiei Europene, din 18 noiembrie 2008, referitor la aplicarea perioadelor tranzitorii pentru noile state membre, și îi invită pe cei care încă mai aplică un regim tranzitoriu în materie de liberă circulație a persoanelor să respecte concluziile acestui raport și să se conformeze procedurilor ce decurg din tratate. Această condiție prealabilă trebuie îndeplinită pentru a se putea aplica noțiunea de „mobilitate echitabilă” (în limba engleză: „fair mobility”) și pentru a împiedica dumpingul social și munca fără forme legale.

1.11

Comitetul primește cu satisfacție atât decizia Comisiei referitoare la instituirea unui comitet de experți pentru lucrătorii detașați, care va trata chestiunile tehnice legate de aplicarea directivei, cât și invitația lansată partenerilor sociali europeni, de a elabora o analiză comună a efectelor hotărârilor CEJ.

1.12

Comitetul atrage atenția asupra întârzierii în aplicarea Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale în statele membre (termen de intrare în vigoare: 27.10.2007).

1.13

CESE consideră că propunerea legislativă prezentată acum de Comisia Europeană cu scopul de a facilita migrația economică a resortisanților din țări terțe reprezintă încă un efort de promovare a mobilității și a migrației economice în Europa. Drepturile și obligațiile prevăzute în propunerea de directivă pentru resortisanții din țările terțe cu privire la egalitatea de tratament constituie un bun punct de plecare pentru legislația în materie de imigrare și ar trebui să fie extinse la toate categoriile de lucrători imigranți. În opinia CESE, măsurile tranzitorii care limitează temporar dreptul la libera circulație a lucrătorilor resortisanți din noile state membre reprezintă o excepție care ar trebui depășită rapid (5).

1.14

CESE respectă pe deplin autonomia partenerilor sociali europeni și se așteaptă ca aceștia să contribuie activ la creșterea mobilității, astfel încât situația pe piața forței de muncă și competitivitatea UE să se îmbunătățească.

1.15

Comitetul invită statele membre și Comisia să colaboreze pentru a elabora, a pune în practică, a monitoriza și a evalua programe de reinserție socială care, fără nici o discriminare, să se adreseze acelor cetățeni – și familiilor acestora – care se reîntorc în statul de domiciliu sau de rezidență după ce au lucrat un timp în alt stat al UE.

2.   Introducere

2.1

Comisia Europeană a declarat anul 2006 „Anul european al mobilității lucrătorilor”. Scopul inițiativei a fost de a-i sensibiliza mai mult pe cetățenii europeni cu privire la oportunitățile de angajare în cadrul UE, precum și cu privire la drepturile și prerogativele pe care le au.

2.2

Mobilitatea cetățenilor, care îmbracă forma dreptului la liberă circulație, își are sursa în dreptul primar al Comunității Europene; în plus, este unul din marile obiective ale Strategiei de la Lisabona și una dintre recomandările din liniile directoare integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (6).

2.3

Această inițiativă, care se înscrie în continuarea numeroaselor acțiuni anterioare ale UE, în special a Planului de acțiune privind calificările și mobilitatea  (7), adoptat de Comisie în 2002, a condus la Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)  (8), care reflectă noua realitate și provocările cu care Europa se confruntă în prezent.

2.4

Pe durata primului semestru al anului 2009, Președinția UE este deținută de Republica Cehă, a cărei deviză este „Europa fără bariere”. Din acest motiv, Președinția cehă a solicitat CESE să elaboreze patru avize exploratorii privind identificarea obstacolelor rămase în diferite domenii ale pieței interne a UE. Unul dintre domeniile examinate este cel al mobilității lucrătorilor în Europa.

2.5

Președinția cehă își va continua eforturile menite să sporească mobilitatea forței de muncă în Europa. În cadrul priorităților sale, aceasta va urmări în mod special promovarea maximei libertăți de circulație a lucrătorilor în UE, facilitarea și creșterea mobilității profesionale și geografice a acestora în contextul pieței unice, precum și definitivarea procesului de modernizare a reglementărilor în domeniul coordonării regimurilor de asigurări sociale aplicabile lucrătorilor migranți.

2.6

Președinția cehă atrage atenția asupra efectelor negative pe care le au perioadele tranzitorii aplicate în prezent în privința liberei circulații a lucrătorilor. Aceasta consideră că utilizarea pe deplin a potențialului de care dispune forța de muncă și flexibilizarea pieței europene a muncii constituie elemente esențiale ale Strategiei de la Lisabona.

3.   Observații generale

3.1

Din raportul Comisiei asupra gradului de ocupare a forței de muncă în 2008 reiese că performanța economică solidă, care în Uniunea Europeană a început în 2006, a produs în 2007 rezultate promițătoare: o creștere a PIB cu 3,1 % și crearea a 3,5 milioane de noi locuri de muncă. Gradul de ocupare a forței de muncă a crescut în toate țările membre UE, cu excepția Ungariei, iar gradul mediu de ocupare în UE a fost de 65,4 % în 2007. Rata șomajului s-a stabilizat sub 10 %, cu excepția Slovaciei. Cele două valuri de extindere a UE, din 2004 și 2007, au avut un efect pozitiv asupra economiei europene și nu au perturbat piețele forței de muncă din UE-15. Statisticile indică, de asemenea, o sinergie între performanța de pe piața forței de muncă, productivitate și calitatea locurilor de muncă.

3.2

În 2008, UE a fost lovită de criza financiară severă de la nivel mondial. Gospodăriile și întreprinderile sunt supuse unei presiuni intense. Acest lucru este valabil și pe piețele forței de muncă. Previziunile economice indică pentru viitorul apropiat o creștere zero și riscuri de depreciere a economiei UE în 2009. Zona euro și anumite state membre sunt deja în recesiune. În luna decembrie, Consiliul UE a adoptat un Plan european de redresare economică  (9), plan care cuprinde zece măsuri vizând patru domenii prioritare, inclusiv o inițiativă europeană de mare amploare pentru susținerea ocupării forței de muncă.

3.3

Provocarea constantă cu care se confruntă Europa și UE este cea a tendinței demografice negative din prezent și a îmbătrânirii forței de muncă, ceea ce va avea în viitor un efect major asupra competitivității Europei. Pentru a remedia această situație, este nevoie de o abordare complexă și, dată fiind starea actuală a economiei, extrem de delicată. Diferitele state își concep propriile pachete de politici, menite să consolideze funcționarea unor piețe incluzive ale forței de muncă. Se acordă o atenție specială categoriilor vulnerabile de pe piața muncii, cum ar fi lucrătorii în vârstă, tinerii, imigranții și persoanele cu handicap. În acest sens, comunicările CE arată că în UE mai este loc de progrese în punerea în practică a legislației existente referitoare la aplicarea principiului nediscriminării (10).

3.4

Din acest motiv, redinamizarea piețelor europene ale forței de muncă și sprijinirea mobilității lucrătorilor în Europa rămân și pe viitor printre principalele elemente ale Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă. În ciuda tuturor inițiativelor și acțiunilor Comisiei Europene și ale statelor membre, mobilitatea în UE se află în mod constant în întârziere față de obiectivele Uniunii Europene astfel cum au fost fixate la Lisabona (în 2000), și anume ca Europa să devină cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din lume.

3.5

Noul plan de acțiune al Comisiei Europene pentru promovarea mobilității în perioada 2007-2010 are ca obiectiv analizarea situației, ținându-se cont de provocările legate de globalizare, de schimbările demografice și de dezvoltarea noilor tehnologii; de asemenea, va urmări să înlăture obstacolele din calea mobilității în Europa, să identifice noile tendințe în tipurile de mobilitate și să definească acțiunile necesare.

3.6

În planul său, Comisia Europeană se concentrează în special asupra următoarelor aspecte:

—

îmbunătățirea legislației și a practicilor administrative actuale. Acțiunile sunt concepute în vederea adaptării legislației comunitare la nevoile și la contextul epocii contemporane, a consolidării statutului și capacității analitice a rețelei TRESS (11) și a consolidării procesului de cooperare administrativă și a procedurilor existente între instituțiile naționale și autoritățile publice;

—

sprijinirea politică mai activă a mobilității de către autoritățile publice de la toate nivelurile, mai ales în materie de investiții în programele existente la nivel național, regional și local și în materie de creare a unor mecanisme adecvate de stimulare a mobilității forței de muncă;

—

consolidarea, sprijinirea și îmbunătățirea calității serviciilor oferite de EURES (12) și accentuarea dimensiunii strategice a acestui sistem, prin consolidarea potențialului său analitic în ceea ce privește fluxul mobilității și al schimbărilor intervenite pe piața forței de muncă;

—

creșterea conștientizării în legătură cu avantajele mobilității, prin intermediul unor abordări inovatoare, al modificării procedurilor de informare și al introducerii unor exemple de bune practici.

3.7

Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, Eurofound, care se numără printre agențiile Comisiei Europene funcționând pe o bază tripartită, a devenit platformă unică pentru studiul și cercetarea în domeniul ajutoarelor pentru mobilitate în Europa și al identificării obstacolelor existente, precum și a noilor provocări determinate de schimbările de pe piața forței de muncă.

3.8

Până în prezent, Comitetul Economic și Social European nu a elaborat niciun aviz cuprinzător privind mobilitatea și obstacolele pe care le întâmpină aceasta în Europa. În cadrul activităților sale în calitate de organ consultativ al Comisiei Europene, CESE a reacționat fără ambiguități la toate comunicările și la toate inițiativele acesteia legate de circulația lucrătorilor în Europa și a elaborat o serie de avize deosebit de importante (13).

3.9

Partenerii sociali joacă, de asemenea, un rol esențial. Ei consideră că mobilitatea în Europa și înlăturarea obstacolelor existente au o importanță capitală și au înscris această temă în Programul comun de lucru pentru perioada 2003-2005. Alte inițiative conexe pe care le-au realizat și textele pe care le-au elaborat în comun au contribuit, de asemenea, la identificarea anumitor obstacole în calea mobilității în UE.

4.   Fapte și cifre: ancheta Eurofound

4.1   Analiza Eurofound, realizată pe baza rezultatelor obținute de Eurobarometru (14), indică un anumit număr de elemente fundamentale pentru înțelegerea modurilor de comportament și de gândire ale cetățenilor europeni în privința mobilității și imigrației în Europa:

—

cetățenii europeni consideră încă „libertatea de a se deplasa și de a munci în UE” drept principalul avantaj și succes al construcției europene (53 % din persoanele intervievate);

—

în ciuda puternicei susțineri a instituțiilor și a cetățenilor UE pentru ideea de mobilitate, există încă o stare de îngrijorare în statele membre referitoare la eventualele consecințe ale unei migrații economice venind dinspre noile state membre;

—

doar aproximativ 2 % dintre lucrătorii europeni (UE-25) s-au născut într-un stat membru diferit de cel în care își desfășoară în prezent activitatea;

—

aproape 4 % din populația europeană a locuit deja pe teritoriul unui alt stat membru, în timp ce 3 % din persoane au trăit la un moment dat în afara UE.

4.1.1   În ceea ce privește mobilitatea geografică, ancheta a arătat că, în Europa, mobilitatea transfrontalieră nu este deosebit de ridicată. Rezultatele indică faptul că europenii rămân, în medie, 10 ani la același domiciliu, perioada fiind relativ mai scurtă pentru tineri și mai lungă pentru persoanele mai în vârstă. Conform anchetei, nu trebuie să ne așteptăm la schimbări radicale în viitorul apropiat.

4.1.2   Mobilitatea este motivată în principal de dorința de a cunoaște noi oameni și noi locuri. Totuși, pentru mai mult de o treime (38 %) din persoanele care își propun să trăiască în străinătate, motivațiile economice (banii, calitatea locului de muncă) sunt preponderente. În noile state membre, motivația economică rămâne dominantă, dar considerațiile legate de locul de muncă sunt mai importante decât dorința de a beneficia (sau de a abuza) de avantaje sociale sau de servicii publice de calitate superioară. Dimpotrivă, principalul factor care îi descurajează pe oameni în fața mobilității este teama de a nu pierde legăturile sociale (limitarea legăturilor cu familia și pierderea susținerii din partea acesteia). Printre ceilalți factori limitativi figurează și condițiile de locuit, precum și calitatea serviciilor de asistență medicală.

4.1.3   Provocări pentru viitor: Mobilitatea geografică rămâne principala sarcină a Uniunii Europene. O mobilitate prea scăzută poate echivala cu adaptabilitate și competitivitate reduse. La polul opus, o mobilitate prea mare între regiuni sărace și regiuni mai bogate poate avea impact asupra piețelor forței de muncă (lipsa muncitorilor calificați, creșterea șomajului, exodul de inteligență).

4.1.4   O sursă importantă de date din teren în acest sens este studiul publicat de DG Ocuparea forței de muncă a Comisiei Europene, intitulat: „Mobilitatea geografică în interiorul Uniunii Europene: optimizarea avantajelor sale economice și sociale” (15). Conform acestui studiu, politicile orientate către sporirea mobilității geografice urmăresc două obiective: 1) creșterea avantajelor preconizate ale mobilității și 2) diminuarea costurilor legate de mobilitate, la nivelul persoanelor. Studiul se concentrează în primul rând asupra factorului economic al mobilității geografice și asupra funcționării acesteia ca mijloc de reducere a diferențelor dintre piețele regionale ale forței de muncă (ocuparea forței de muncă, salarii reale, deficitul de lucrători).

4.1.5   În ceea ce privește mobilitatea, numărul mediu de locuri de muncă ocupate pe durata unei cariere este de 3,9; durata medie care corespunde fiecărui loc de muncă este de 8,3 ani. În cursul anului trecut, 8 % din persoanele intervievate și-au schimbat locul de muncă, 32 %, în ultimii 5 ani și 50 %, în ultimii zece ani.

4.1.6   Referitor la perspective, ancheta a arătat că 41 % din intervievați se așteaptă la o schimbare a angajatorului în următorii cinci ani, 54 % nu iau în calcul o schimbare a locului de muncă și 5 % sunt indeciși. Se pot defini trei motive fundamentale pentru care oamenii se așteaptă la o schimbare a angajatorului în următorii cinci ani: dorința de schimbare și decizia voluntară, decizia luată împotriva dorinței proprii sau decizia neutră, luată prin forța împrejurărilor.

4.1.7   Ancheta arată că, din numărul total de schimbări așteptate de la un loc de muncă la altul în următorii cinci ani, 65 % se vor face ca urmare a unei decizii voluntare. Mobilitatea voluntară de la un loc de muncă la altul contribuie la o mai bună dezvoltare a competențelor lucrătorilor și la creșterea atractivității lor pe piața forței de muncă, ameliorând astfel perspectivele de carieră și de remunerație.

4.1.8   Un studiu intitulat „Mobilitatea profesională în UE: optimizarea sistemelor de asigurări sociale și economice” a produs rezultate interesante (16). Acest studiu este folosit ca bază de discuție între statele membre privind modalitățile de optimizare a mobilității profesionale din punct de vedere economic și social. Studiul analizează situația și diferențele în UE-27, examinează factorii economici direct legați de productivitate, salarii, inovare și ocuparea forței de muncă, precum și factorii care afectează calitatea muncii și coeziunea socială.

5.   Observații speciale

5.1   Ansamblul inițiativelor și dispozițiilor menite să faciliteze și să consolideze mobilitatea profesională și să îmbunătățească echilibrul dintre cerere și ofertă pe piața forței de muncă este esențial sub două aspecte. Pe lângă faptul că aceste măsuri pot optimiza funcționarea piețelor forței de muncă și pot remedia deficiențele acestora, ele pot, de asemenea, să contribuie în mod semnificativ la realizarea obiectivelor strategiei europene pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă.

5.2   Deși cetățenii europeni cred în libera circulație, iar majoritatea dintre ei recunosc că nu mai este deloc realist să se spere la ocuparea aceluiași loc de muncă toată viața, rezultatele sondajului indică faptul că încă mai există numeroase obstacole care împiedică forța de muncă să circule liber dintr-o țară în alta sau să înfrunte riscurile legate de găsirea unui nou loc de muncă mai bun.

5.3   Printre numeroasele obstacole din calea mobilității, putem cita:

—

cunoștințele lingvistice limitate;

—

competențele și cunoștințele puțin sau insuficient dezvoltate;

—

o recunoaștere insuficientă a pregătirii și a calificărilor profesionale dobândite într-un alt stat membru;

—

bariere juridice și administrative;

—

dificultățile cu care se confruntă cuplurile în a găsi un loc de muncă stabil pentru ambii parteneri;

—

difuzarea defectuoasă a informațiilor referitoare la ofertele de locuri de muncă sau lipsa transparenței privind posibilitățile de formare profesională și de ocupare a locurilor de muncă;

—

calitatea necorespunzătoare a infrastructurilor de transport;

—

penuria de oferte de pe piața imobiliară și prețurile practicate pe această piață;

—

recent, pierderea încrederii și xenofobia.

5.4   Pentru a încuraja mobilitatea în Europa, va fi necesar să se elimine o serie de obstacole persistente. CESE consideră că, pentru a se dovedi eficiente, politicile de consolidare a mobilității forței de muncă ar trebui să cuprindă următoarele elemente-cheie:

5.4.1

În primul rând, trebuie să se asigure o mai mare sensibilizare a publicului față de obstacolele din calea mobilității geografice și profesionale și față de măsurile de sprijin care au ca scop eliminarea acestora. Cu siguranță, în ultimii ani, în Europa s-au făcut eforturi pentru a identifica obstacolele din calea mobilității forței de muncă și pentru a îmbunătăți situația, dar ar fi oportun ca studiile elaborate atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre, să permită o mai bună cunoaștere a proporțiilor, a naturii și a caracteristicilor definitorii ale factorilor care împiedică mobilitatea economică și să evalueze impactul economic al acestor factori.

5.4.2

În al doilea rând, este esențial să se aplice filozofia flexicurității pe piața forței de muncă din Europa. Experiența arată că țările care aplică în mod eficient această filozofie beneficiază de un grad mai înalt de adaptabilitate la schimbările de natură globală. În acest context, mobilitatea trebuie înțeleasă ca unul din elementele care permit realizarea unei îmbunătățiri a gradului de ocupare a forței de muncă, a adaptabilității lucrătorilor și a competitivității întreprinderilor într-un context globalizat. Organizarea muncii trebuie să răspundă mai bine atât nevoilor întreprinderilor, cât și celor ale lucrătorilor, și poate contribui, de asemenea, în mod semnificativ, la crearea de noi forme de mobilitate.

5.4.3

În al treilea rând, este indispensabilă adaptarea sistemelor de învățământ la nevoile pieței forței de muncă. Oamenii ar trebui să aibă un acces mai larg la un sistem eficient de formare de-a lungul vieții. În prezent, piețele forței de muncă sunt afectate din ce în ce mai mult de schimbări rapide și de cererea de noi calificări. Tot mai multe persoane vor trebui să se adapteze evoluției locului de muncă și carierei lor, mai ales prin dobândirea de calificări noi și diversificate. În consecință, indivizii trebuie să fie în măsură să își dezvolte competențele și să le îmbunătățească, pentru a-și păstra atractivitatea pe piața forței de muncă, adaptându-se evoluțiilor acesteia. Anumite inițiative ar trebui să fie prioritare în acest sens; este vorba, în special, de:

—

garanția că indivizii posedă cunoștințele și competențele cerute, chiar înainte de a părăsi sistemul de învățământ;

—

motivarea persoanelor, pentru ca acestea să își asume responsabilitatea de a-și îmbunătăți competențele de-a lungul vieții și crearea unor condiții-cadru care să le permită acest lucru;

—

conceperea unor cursuri de formare mai atractive, mai flexibile și mai bine adaptate nevoilor de pe piața forței de muncă;

—

în acest sens, acordarea unei atenții speciale anumitor categorii de lucrători: tinerii, lucrătorii în vârstă;

—

aplicarea principiului parteneriatului între părțile interesate: stat, parteneri sociali, instituții de învățământ și întreprinderi.

5.4.4

În al patrulea rând, este necesar să continue dezvoltarea sistemelor de protecție socială, astfel încât să devină mai atrăgător și mai ușor pentru lucrători să evolueze între statutele proprii fiecărei piețe a forței de muncă din UE și să fie stimulați să plece într-un alt stat membru în scopul găsirii unui loc de muncă mai bun. Și în acest caz, CESE face trimitere la articolul în care se susține aplicarea principiului flexicurității, în special atunci când se urmărește ca persoana să devină mai atractivă pe piața forței de muncă, pentru a-i permite acesteia să se adapteze mai bine la evoluțiile pieței și să obțină oferte de muncă mai bune. Pe scurt, este vorba de a stimula crearea de locuri de muncă, de a sprijini lucrătorii care își schimbă cariera și de a mări șansele de reușită pe piața muncii. Experiența arată că, în prezent, principalul obiectiv nu este de a opta pentru calea creșterii pasive a prestațiilor de asigurări sociale, ci de a facilita recrutarea angajaților prin eliminarea obstacolelor administrative, de a investi în dobândirea de competențe și de a aplica politici active de ocupare a forței de muncă.

5.4.5

În al cincilea rând, trebuie să se remedieze problema obstacolelor legislative, administrative și fiscale, care limitează mobilitatea geografică și profesională:

—

punerea în aplicare cu rigoare a dispozițiilor referitoare la libera circulație a lucrătorilor, pentru a garanta accesul nediscriminatoriu la ocuparea unui loc de muncă;

—

stimularea statelor membre, pentru a aplica mai repede și în mod consecvent Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și crearea unui Cadru european al calificărilor profesionale (17);

—

luarea unor măsuri menite să împiedice dubla impozitare a regimurilor complementare de pensie;

—

rezolvarea problemelor legate de interzicerea, în domeniul fiscal (și al prestațiilor de asigurări sociale), a oricărei forme de discriminare bazate pe naționalitate;

—

acordarea unei atenții speciale eliminării obstacolelor din calea mobilității cu care se confruntă persoanele cu handicap;

—

luarea în considerare a nevoilor specifice ale femeilor care au copii și alte persoane în îngrijire.

5.4.6

În al șaselea rând, cetățenii europeni ar trebui să aibă un acces mai ușor la informații de calitate referitoare la posibilitățile de ocupare a unui loc de muncă și de formare. Deși datele cu privire la condițiile de viață și de muncă sunt disponibile în volum mare, nu se acordă prioritate informațiilor legate de posibilitățile de formare și de angajare; acestea sunt adesea inexistente sau greu accesibile. Sistemul de informare european care prezintă posibilitățile de ocupare a unui loc de muncă și de formare este esențial pentru a permite cetățenilor și întreprinderilor să facă alegerea potrivită atunci când este vorba de dezvoltarea capacităților, de identificarea oportunităților și, astfel, de consolidarea mobilității profesionale. În acest sens, site-ul EURES poate avea un rol important și benefic. Totuși, în prezent, dezavantajul acestui site constă în lipsa vizibilității și în slaba sensibilizare nu numai a cetățenilor, dar mai ales a întreprinderilor. În acest context, este necesar să se dea prioritate îmbunătățirii informațiilor cu privire la teme specifice, cum ar fi modificările sau adaptările suferite de prestațiile de asigurări sociale (în funcție de tipul acestora: statutare sau complementare) în cazul mobilității profesionale și geografice. De exemplu, în ceea ce privește regimurile profesionale de pensie, ar fi util accesul la informații cu privire la nivelul drepturilor acumulate, regimul fiscal aplicat, modalitățile de transfer, precum și costurile și avantajele fiecărei alternative etc. (18)

5.4.7

În sfârșit, pentru a facilita mobilitatea, trebuie întreprinse acțiuni de îmbunătățire a condițiilor de acces la piața imobiliară, precum și a infrastructurilor de transport. Este esențial ca oamenii să poată găsi o locuință accesibilă și adecvată în localitățile în care există posibilitatea ocupării unui loc de muncă. În același timp, pentru a spori mobilitatea forței de muncă, este imperios necesar să fie promovate infrastructuri de transport eficiente și flexibile. Statele membre, în cooperare cu întreprinderile, ar trebui să acorde atenție cheltuielilor legate de imigrație, să creeze și să dezvolte sisteme stimulative, destinate celor care solicită locuri de muncă și sunt dispuși să-și schimbe reședința în acest scop (în limba engleză: „mobile job seekers”).

5.5   În 2004 și 2007 au avut loc extinderi care au adus în UE zece și, respectiv, două noi state și care au deschis dezbaterile privind deschiderea frontierelor și libera circulație a lucrătorilor. Concluziile studiilor efectuate de Eurofound confirmă că, deși migrația de la est la vest în Europa va continua, mobilitatea geografică rămâne scăzută și cu caracter temporar.

5.5.1   Statele membre care aplică încă perioade tranzitorii în relațiile cu statele care au aderat în 2004 trebuie să precizeze înainte de 1 mai 2009 dacă intenționează să intre în a treia fază și să continue să aplice aceste perioade pentru încă doi ani. Referitor la România și la Bulgaria, termenul acordat statelor membre pentru a-și face cunoscute intențiile a fost 31 decembrie 2008 (19). În consecință, CESE a luat cunoștință cu interes de cea de-a doua Comunicare a Comisiei Europene, din 18 noiembrie 2008 (20), privind raportul asupra funcționării măsurilor tranzitorii prevăzute de tratatul de aderare, comunicare confirmând, în fond, concluziile primului raport de evaluare din 2006 (21). Din concluziile celei de-a doua comunicări reiese clar că deschiderea piețelor forței de muncă pentru lucrătorii originari din noile state membre a avut un efect pozitiv categoric atât pentru economia țării-gazdă, cât și pentru UE, în ansamblu.

5.5.2   Orice decizie având ca scop modificarea aplicării perioadelor tranzitorii ar trebui să fie pusă în practică la nivel național și să fie bazată pe analiza datelor din teren. CESE consideră totuși că prin renunțarea la aplicarea perioadelor tranzitorii în 2009 se încurajează crearea de piețe ale forței de muncă flexibile și incluzive, ceea ce poate contribui la diminuarea muncii fără forme legale și la lupta împotriva sărăciei în Europa.

5.5.3   În plus, menținerea perioadelor tranzitorii poate limita, în practică, aplicarea articolului 69 din Regulamentul nr. 1408/71 privind coordonarea regimurilor de securitate socială (care acordă persoanelor fără loc de muncă dreptul de a continua să primească ajutorul de șomaj de la statul cu competență de plată și în cazul în care își caută un loc de muncă în alt stat membru).

5.6   Detașarea lucrătorilor în contextul liberalizării serviciilor în Europa. Avantajele legate de buna funcționare a pieței interne sunt esențiale pentru întreprinderi, lucrători, cetățeni și economie, în ansamblu. Aceasta contribuie la dezvoltarea întreprinderilor și îmbunătățește accesul la o piață care numără de acum înainte circa 500 de milioane de persoane și aproximativ 30 de țări (datorită Spațiului Economic European). Întreprinderile europene fac față unei concurențe sporite și și-au consolidat poziția pe piața mondială. Noua directivă privind serviciile pe piața internă constituie un instrument fundamental de continuare a procesului de liberalizare.

5.6.1   În acest sens, Comisia Europeană a publicat două comunicări (22) care abordează detașarea forței de muncă în cadrul dispozițiilor referitoare la servicii. Obiectivul acestor documente a fost de a analiza situația existentă și de a oferi statelor membre anumite orientări pentru aplicarea și interpretarea corectă a hotărârilor CEJ. Era vorba, printre altele, de examinarea complementarității celor două instrumente și de optimizarea avantajelor pe care le prezintă actuala protecție oferită lucrătorilor detașați.

5.6.2   În conformitate cu precedentul său aviz din 29 mai 2008 (23), Comitetul primește cu satisfacție Decizia 2009/17/CE a Comisiei Europene (24) de a institui un comitet de experți la nivel înalt în materie de detașare a lucrătorilor, comitet care trebuie să faciliteze identificarea și schimbul de bune practici verificate, precum și desfășurarea unor cercetări aprofundate și soluționarea problemelor legate de aplicarea directivei. Reprezentanții partenerilor sociali sunt, de asemenea, asociați în acest proces.

5.6.3   Anumite hotărâri recente ale Curții Europene de Justiție (în cauzele Laval (25), Viking (26), Rüffert (27), referitoare la Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor, au suscitat o dezbatere asupra acestei directive. Acesta este motivul pentru care Comitetul susține propunerea Comisiei Europene și a Președinției franceze, din octombrie 2008, propunere care urmărește ca partenerii sociali europeni să elaboreze împreună o analiză care să permită o evaluare completă a consecințelor juridice, economice și sociale ale acestor decizii.

5.7   Coordonarea și modernizarea sistemelor de asigurări sociale: Cadrul juridic care garantează coordonarea sistemelor de asigurări sociale este un instrument esențial pentru promovarea mobilității în UE. Actualul Regulament 1408/71 (28) va fi înlocuit cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) 883/2004, adoptat în aprilie 2004. În conformitate cu articolul 89, un regulament ulterior va stabili normele de aplicare. Acest document [COM(2006) 16] (29) a fost prezentat abia în ianuarie 2006. Noile dispoziții de aplicare vizează, în principal, simplificarea și raționalizarea dispozițiilor juridice și administrative, clarificarea drepturilor și obligațiilor tuturor celor care iau parte la sistemele de coordonare a protecției sociale, introducerea unor proceduri mai eficiente și mai rapide de schimb de date, precum și reducerea costurilor.

5.7.1   Într-un aviz publicat în 2006 (30), CESE estimează că noua propunere constituie un progres către consolidarea libertății de circulație în UE. Propunerea de regulament conține o serie de simplificări, clarificări și îmbunătățiri. CESE salută în special gama mai largă de teme și persoane supuse reglementării, precum și toate normele prin care se urmărește consolidarea cooperării între instituțiile care administrează sistemele de asigurări sociale.

5.7.2   În avizul său, CESE a subliniat, de asemenea, caracterul sensibil al negocierii referitoare la anexa XI la Regulamentul 883/2004, unde se definesc procedurile conform cărora trebuie puse în aplicare anumite dispoziții legislative. De altfel, statele membre sunt invitate să comunice toate particularitățile sistemelor naționale pe care le doresc excluse din domeniul de aplicare al regulamentului, astfel încât coordonarea asigurărilor sociale să se deruleze fără dificultăți. Acest aspect face de mai mult timp obiectul unor negocieri intensive între statele membre. CESE a solicitat să se ajungă rapid la o concluzie în această privință și a subliniat că urmărirea intereselor particulare nu trebuie să întârzie și mai mult intrarea în vigoare a noului regulament, în special atunci când este vorba despre inițiativele Comisiei Europene care au ca scop creșterea mobilității.

5.7.3   Ca regulă generală, ar trebui ca, în viitor, cadrul legislativ care asigură coordonarea sistemelor de asigurări sociale să reacționeze în mod flexibil la realitatea în continuă schimbare din sfera muncii, la noile tipuri de locuri de muncă, la variabilitatea regimurilor de muncă și, în special, la noile forme de mobilitate. Ar trebui întărite formele de cooperare administrativă a statelor membre, pe baza tehnologiilor electronice.

5.8   În general, imigranții beneficiază de asigurări sociale în temeiul Regulamentului care coordonează sistemele de asigurări sociale, al Regulamentul (CEE) 1612/68 și chiar în baza principiului egalității exprimat în Directiva 2004/38/CE  (31). Principiul prevede că persoanele care au drept de ședere într-o țară-gazdă ar trebui să aibă același drept de acces la toate formele disponibile de asigurări sociale. Nimeni nu ar trebui să fie exclus din sistem.

5.9   Problema rezidă în faptul că numeroasele norme care compun cadrul juridic general nu au forță egală (regulamente, directive, hotărâri ale CEJ). Regulamentele sunt direct aplicabile și uniforme. Directivele sunt aplicate în mod diferit în fiecare stat membru. De aceea, ar trebui ca în viitor să se urmărească transparența și mai ales coerența acestor norme. Ar trebui să se mențină principiul egalității (de exemplu, egalitatea de acces la avantaje fiscale) și securitatea juridică. Probabil că nu se va face o simplificare a cadrului juridic, dar este posibil să se acopere unele neajunsuri prin cooperarea statelor membre; există încă multe posibilități în această privință.

5.10   Mobilitatea în domeniul educației și al formării profesionale specializate este un aspect inseparabil de libera circulație a persoanelor și reprezintă principalul instrument care permite să se creeze un spațiu european al educației și formării.

5.10.1   CESE se pronunță în favoarea unei Carte Europene a Calității în Mobilitate  (32), care să pornească de la faptul că mobilitatea în domeniul educației și al formării profesionale face parte integrantă din libera circulație a persoanelor și că întărirea mobilității europene în acest domeniu conduce la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona. Carta propune un ansamblu de principii și de măsuri aplicabile în domeniul mobilității tinerilor și a adulților, în scopul educației formale și informale și al dezvoltării lor personale și profesionale.

5.10.2   Comisia Europeană a creat o întreagă serie de instrumente eficiente pentru a favoriza mobilitatea în Europa în domeniul educației, al formării profesionale și al învățării de-a lungul vieții. Europass (33) reprezintă un ansamblu coordonat de documente care îi ajută pe cetățenii europeni să dobândească o înțelegere mai bună a calificărilor și competențelor lor. Ultimul raport de evaluare din 2008 a confirmat eficiența centrelor naționale și a portalurilor internet, precum și, în general, valoarea adăugată a Europass, identificând și anumite deficiențe, în special la nivelul instrumentelor Europass care nu au la bază rezultate de ordin educativ.

5.10.3   Această dimensiune ar trebui consolidată prin punerea în aplicare a unui Cadru European al Calificărilor (CEC) pentru educație și formare de-a lungul vieții (34), cadru care ar trebui să fie legat de Sistemul European de Credite Transferabile (35).

5.11   În plus, dat fiind fluxul important de lucrători originari din țări terțe, aflat în legătură cu dispozițiile adoptate de Comisia Europeană pentru a înlesni imigrația legală, devine necesară o reflecție asupra noilor provocări cu care se confruntă sistemele europene de învățământ.

5.11.1   Comitetul așteaptă, de asemenea, cu interes rezultatele dezbaterii deschise în iulie 2008 prin publicarea Cărții verzi a Comisiei Europene intitulate „Migrație și mobilitate: provocări și oportunități pentru sistemele educative din UE” (36). Aceasta propune o analiză a perspectivelor și a rolului Directivei 77/486/CEE, care nu abordează în prezent decât problema școlarizării copiilor lucrătorilor migranți originari din Uniunea Europeană.

5.12   Înlesnirea imigrației legale și lupta împotriva imigrației ilegale a persoanelor originare din țări terțe în sensul dat de Comunicarea Comisiei Europene „Perspectiva globală asupra problemei migrației” (37), publicată în noiembrie 2006, reprezintă o nouă contribuție a Comisiei la intensificarea mobilității și a imigrației legale în Europa, pentru a răspunde provocărilor demografice. În conformitate cu programul său legislativ pentru anul 2007, Comisia Europeană a publicat două propuneri legislative (38) destinate să faciliteze intrarea și rămânerea în UE a migranților economici din țări terțe. Comisia și-a prezentat propunerea de Carte albastră, având ca scop atragerea în Europa a lucrătorilor înalt calificați originari din aceste țări. Drepturile și obligațiile prevăzute în propunerea de directivă pentru resortisanții din țările terțe cu privire la egalitatea de tratament (în termeni de salarii, condiții de muncă, libertate de asociere, educație și formare profesională) constituie un bun punct de plecare pentru legislația în materie de imigrare și ar trebui să fie extinse la toate categoriile de lucrători imigranți. În opinia CESE, măsurile tranzitorii care limitează temporar dreptul la libera circulație a lucrătorilor resortisanți din noile state membre reprezintă o excepție care ar trebui depășită rapid (39).

Bruxelles, 25 martie 2009

Președintele Comitetului Economic și Social European

Mario SEPI

(1)  Orientări integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă (2008-2010), COM(2007) 803 final, partea V – 2007/0300 (CNS).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, din 29 aprilie 2004, privind coordonarea sistemelor de securitate socială (Text cu relevanță pentru SEE și pentru Elveția) (JO L 166, 30.4.2004, p. 1-123). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:166:0001:0123:FR:PDF

(3)  Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului, din 15 octombrie 1968, privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO L 257, 19.10.1968, p. 2-12).

(4)  Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea portabilității drepturilor de pensie complementară – COM(2005) 507 final – 2005/0214 (COD).

(5)  Avizul CESE privind propunerea de directivă a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate. Raportor: dl PARIZACASTAÑOS (JO C 27 din 3.2.2009).

(6)  Liniile directoare integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (2005-2008), linia directoare nr. 20, COM(2005) 141 final – 2005/0057 (CNS).

(7)  Raportul Comisiei Europene către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Raport final privind punerea în aplicare a planului de acțiune al Comisiei Europene privind calificările și mobilitatea, COM(2002) 72 final [COM(2007) 24 final].

(8)  Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. „Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe și mai bune: Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)”, [COM (2007) 773 final].

(9)  Un plan european de redresare economică, COM (2008) 800 final, 26.11.2008.

(10)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului, din 27 noiembrie 2000, de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, JO L 303, 2.12.2000, p. 16–22.

(11)  TRESS – Pregătire profesională și evaluare în domeniul asigurărilor sociale în Europa.

(12)  EURES – servicii europene pentru ocuparea forței de muncă.

(13)  A se vedea, de exemplu: avizul CESE intitulat „Libera circulație și ședere a lucrătorilor”, raportor: dl VINAY (JO C 169, 16.6.1999); Avizul CESE privind propunerea de regulament (CE) a Consiliului cu privire la coordonarea sistemelor de asigurări sociale, raportor: dl RODRÍGUEZ GARCÍA-CARO (JO C 75, 15.3.2000); Avizul CESE privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la dreptul cetățenilor Uniunii Europene și al familiilor lor la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, raportor: dl RODRÍGUEZ GARCÍA-CARO (JO C 149, 21.6.2002); Avizul CESE privind propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 888/2004 cu privire la coordonarea sistemelor de asigurări sociale, raportor: dl GREIF (JO C 324, 30.12.2006).

(14)  Mobilitatea în Europa: anchetă Eurobarometru realizată în 2005, referitoare la mobilitatea geografică și la piața forței de muncă, Oficiul pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene, 2006.

(15)  Studiu privind „Mobilitatea geografică în interiorul Uniunii Europene: optimizarea avantajelor sale economice și sociale”, aprilie 2008, CE, DG Ocuparea forței de muncă, Contract VT/2006/042.

(16)  Studiu intitulat „Job Mobility in the EU: Optimising its Social and Economic Benefits” (Mobilitatea profesională în UE: optimizarea avantajelor sale economice și sociale) aprilie 2008, Institutul Tehnologic Danez. Contract VT/2006/043.

(17)  Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale.

(18)  În acest sens, Comisia Europeană a întreprins o serie de acțiuni concrete, care vor face posibilă sensibilizarea cetățenilor europeni și transmiterea către aceștia a unor informații inteligibile legate de drepturile și obligațiile care le revin în materie de protecție socială în țările UE (prospecte, manuale, materiale video).

(19)  Grecia, Spania, Ungaria și Portugalia au flexibilizat deja restricțiile de liberă circulație a lucrătorilor proveniți din aceste țări.

(20)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Impactul liberei circulații a lucrătorilor în contextul extinderii UE – Raport privind prima etapă (1 ianuarie 2007–31 decembrie 2008) a măsurilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare din 2005 și conform cerințelor în temeiul măsurilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare din 2003” [COM (2008) 765 final].

(21)  Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Raport asupra funcționării dispozițiilor tranzitorii vizate în tratatul de aderare din 2003 (perioada 1 mai 2004–30 aprilie 2006)”, COM(2006) 48 final.

(22)  Comunicarea Comisiei „Orientări privind detașarea lucrătorilor efectuată în cadrul prestării de servicii” [COM(2006) 159 final)] și Comunicarea Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor „Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii - creșterea beneficiilor și a potențialului acesteia garantându-se în același timp protecția lucrătorilor” [COM(2007) 304 final].

(23)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii: creșterea beneficiilor și a potențialului acesteia garantându-se în același timp protecția lucrătorilor, [COM(2007) 304 final].Raportor: dna LE NOUAIL MARLIÈRE, JO C 224, 30.8.2008, p. 95-99.

(24)  JO L 8, 13.1.2009, p. 26-28.

(25)  CEJ, cauza C-341/05, Laval și Partneri Ltd împotriva Svenska Byggnadsarbetareförbundet (sindicatul suedez al angajaților din domeniul construcțiilor).

(26)  CEJ, cauza C-438/05, International Transport Workers’ Federation et Finnish Seamen’s Union împotriva Viking Line ABP și a OÜ Viking Line Eesti.

(27)  CEJ, cauza C-346/06, Dirk Rüffert, în calitate de administrator judiciar al Objekt und Bauregie GmbH & Co. KG, împotriva Land Niedersachsen.

(28)  JO L 149, 5.7.1971.

(29)  Propunere de regulament al Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de asigurări sociale, COM(2006) 16 final - 2006/0006 (COD).

(30)  Avizul Comitetului Economic și Social European din 26 octombrie 2006 privind propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de asigurări sociale. Raportor: dl GREIF (JO C 324, 30.12.2006).

(31)  Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE. (Text cu relevanță pentru SEE).

(32)  Carta Europeană a Calității în Mobilitate (JO L 394 din 30.12.2006), http://europa.eu/scadplus/leg/de/cha/c11085.htm.

(33)  Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și a competențelor (Europass).

(34)  Recomandarea 2008/111/01 a Parlamentului European și a Consiliului din 23.4.2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (CEC).

(35)  Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS) și propunerea de recomandare a Parlamentului European și a Consiliului privind înființarea unui Sistem European de Credite pentru Educație și Formare Profesională (ECVET), COM(2008) 180.

(36)  Cartea verde „Migrație și mobilitate: provocările și oportunitățile sistemelor educaționale din UE” [COM(2008) 423 final].

(37)  Comunicarea Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European „Perspectiva globală asupra migrației, bilanțul primului an: spre o politică europeană globală în domeniul migrației” [COM(2006) 735 final].

(38)  Este vorba despre propunerea de directivă a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate (propunere de creare a unei „Cărți albastre europene”) ([COM(2007) 637 final] și de propunerea de directivă a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții din țările terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru [COM(2007) 638 final].

(39)  A se vedea nota de subsol .5.