Avizul Comitetului Economic și Social European privind raportul Comisiei - Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2007

COM(2008) 368 final

2009/C 228/07

La 16 iunie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 11 martie 2009. Raportor: dl BARROS VALE.

În cea de-a 452-a sesiune plenară, care a avut loc la 24 și 25 martie 2009 (ședința din 25 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 98 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1.   Rezumat și concluzii

1.1   Comitetul Economic și Social European evaluează în fiecare an Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței, profitând în ultima vreme de această ocazie pentru a formula o serie de observații și de propuneri. Acestea s-au bucurat în numeroase cazuri de atenția autorităților și au dus la adaptări pe care le considerăm, în general, pozitive, atât în ceea ce privește prioritățile și instrumentele de care dispune această politică, cât și resursele propriu-zise, care, spre satisfacția CESE, au fost folosite într-un mod mai eficient.

1.1.1   Trebuie menționată întârzierea cu care este elaborat acest aviz față de anul la care se referă raportul (2007), fapt care influențează analiza, nu numai din perspectiva intervalului de timp scurs, ci și din cea a circumstanțelor absolut excepționale cu care ne confruntăm la ora actuală, și care nu pot fi ignorate.

1.2   Cu toate acestea, CESE consideră că trebuie să se exploreze noi teme legate de politica din domeniul concurenței, care să iasă din cadrul conceptual tradițional - important, însă relativ simplist - în care a fost menținută această politică. În ultimii ani, Comitetul a avut deja ocazia de a-i propune Comisiei să accepte o evoluție către noi domenii de intervenție; în actuala conjunctură, complexă și dificilă, această necesitate a fost confirmată atât de starea economiei cât și, în special, de învățămintele care trebuie trase de către toți cei responsabili din greșelile și, mai ales, din lacunele care au generat situația actuală.

1.3   Problemele legate de reglementarea/supravegherea deficitară (sau chiar laxă, în unele cazuri) din anumite sectoare strategice nu numai că generează dezechilibre sau riscuri sistemice inacceptabile, ci, în plus, aduc atingere concurenței loiale și îi protejează pe infractori, creând astfel prejudicii enorme pentru întreaga societate. Politica în domeniul concurenței va trebui să acorde atenție acestor probleme, pentru a evita o nouă apariție a unor costuri enorme care să cadă în sarcina majorității întreprinderilor și cetățenilor, din cauza „falsei concurențe” generate de anumiți actori, a căror ambiție nu a fost îngrădită de sistemele deficitare de protecție a piețelor, și în special a piețelor financiare, care le condiționează pe toate celelalte.

1.4   La un alt nivel, și așa cum CESE a solicitat deja, trebuie analizat ce este de făcut pentru a coordona mai bine această politică cu celelalte politici ale Uniunii (și pentru a crea instrumente în acest sens), astfel încât să se evite concurența neloială pe plan intern (ca urmare a diferențelor dintre întreprinderi în materie de dimensiuni, localizare și cadru fiscal). La nivel extern, UE trebuie să garanteze că țările terțe nu beneficiază în mod artificial de avantaje de pe urma încălcării normelor comerțului internațional, a principalelor convenții ale OIM privind dreptul muncii și drepturile sindicale - inclusiv prin exploatarea copiilor și condiții de muncă inumane - sau a normelor fundamentale de protecție a mediului. De asemenea, Uniunea Europeană ar trebui să aplice în mod riguros normele OMC îndreptate împotriva subvenționării exporturilor de către guverne și a altor politici guvernamentale care denaturează concurența și afectează accesul pe piață al întreprinderilor europene.

1.5   În comparație cu raportul pe 2006, cel pe 2007 abordează și alte două instrumente ale politicii în domeniul concurenței („Măsurile adoptate de statele membre” și „Rolul politicii în domeniul concurenței în contextul politic mai larg”); în contextul consolidării acestei politici comunitare de maximă importanță, acesta pare să fie unul dintre aspectele cele mai pozitive ale eforturilor depuse.

1.6   În ceea ce privește aplicarea normelor privind controlul ajutoarelor de stat, raportul constată eforturile intense depuse de Comisie, ceea ce demonstrează importanța pe care a căpătat-o această temă în 2007.

1.7   În legătură cu „rolul politicii în domeniul concurenței într-un context politic mai larg”, Comitetul constată cu satisfacție preocupările Comisiei în domeniu, însă consideră că acest aspect ar trebui să fie mai bine dezvoltat, prin clarificarea formei sau a mijloacelor de aprofundare a politicii din domeniul concurenței în cadrul Strategiei de la Lisabona. Referitor la piețele sectoriale vizate, ar trebui să se precizeze mai bine măsurile de implementat, instrumentele de utilizat și obiectivele de atins.

1.8   Dată fiind importanța actuală a tematicii liberalizării piețelor de energie, informațiile oferite de raport în acest domeniu par a fi relativ sumare. După modelul domeniului antitrust, în care practicile relevante sunt prezentate în detaliu, și în cazul celui de-al treilea pachet de liberalizare ar trebui ca obiectivele de îndeplinit să fie abordate în mod mai aprofundat.

1.9   În ceea ce privește serviciile financiare, raportul abordează chestiunea cardurilor de plată (menționând că acest sector înregistrează un grad foarte ridicat de concentrare și că generează probleme legate de concurență) însă nu propune măsuri concrete pentru depășirea acestor probleme. Nu există nicio referire la supravegherea bancară și la monitorizarea respectării normelor prudențiale de către organismele competente, problemă de o deosebită importanță și care poate da naștere unui spațiu de concurență neloială, cu consecințe multiple asupra diferiților actori din cadrul pieței. CESE este extrem de preocupat de această situație, în special în ceea ce privește acțiunile deținute de stat în anumite instituții financiare, aspect prea puțin clar, în majoritatea cazurilor.

1.10   CESE dorește să menționeze, de asemenea, că ar prefera ca raportul prezentat anual de către Comisie să nu ia doar forma unei liste de realizări (raportul fiind de multe ori un fel de catalog al progreselor și al reușitelor), ci să fie, mai degrabă, un document în care progresele înregistrate (pe care Comitetul le salută cu satisfacție) să fie contrabalansate de o prezentare mai clară a greutăților și obstacolelor identificate, precum și a propunerilor de depășire a acestora și de parcurgere a unor noi etape ale politicii în domeniul concurenței.

2.   Conținutul raportului pentru 2007

3.   O nouă generație de politici în domeniul concurenței și identificarea problemelor inevitabile generate de conjunctura actuală

3.1   CESE dorește să profite de această ocazie pentru a opta pentru o abordare diferită a politicii în domeniul concurenței în raport cu situația anterioară, abordare care să nu se limiteze numai la evaluarea și exprimarea unor opinii privind domeniile pe care Comisia a ales să le includă în raportul său anual, ci să meargă mai departe, propunând și alte asemenea domenii, care să intre sub incidența unei noi generații de politici în domeniul concurenței.

Astfel:

3.1.1   În primul rând, în lumea agitată de astăzi, așa cum o arată ultimele evoluții și concluzii ale accelerării globalizării economice, o nouă generație de politici în domeniul concurenței nu poate fi decât strâns legată de noile concepte și priorități ale unei politici comune europene în materie de comerț exterior.

3.1.1.1   Această politică comună europeană în materie de comerț exterior trebuie să garanteze că țările terțe nu profită în mod artificial de liberalizarea schimburilor comerciale, prin nerespectarea regulilor comerciale internaționale și a principalelor convenții ale OIM referitoare la drepturile sindicale - și în special la exploatarea copiilor și la condițiile de muncă inumane - sau a normelor fundamentale privind protecția mediului, precum și a regulilor privind libertatea de creare și asociere a întreprinderilor, toate acestea putând duce la dumping social sau ecologic. Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să aplice cu strictețe regulile OMC împotriva subvențiilor la export și a altor politici guvernamentale care denaturează concurența și împiedică accesul pe piață al întreprinderilor europene.

3.1.1.2   Europa trebuie să acționeze în continuare în favoarea creării unor condiții echitabile în domeniul comerțului internațional și să consolideze atribuțiile OMC în sensul combaterii subvențiilor de stat și a dumpingului social și ecologic, care încalcă acordurile internaționale. De asemenea, societatea civilă organizată europeană solicită Comisiei să asigure respectarea deplină a politicii în materie de comerț și a drepturilor societăților comerciale și ale angajaților, care decurg din acordurile internaționale încheiate în cadrul OMC, OIM etc. În special, nu trebuie să se permită ca drepturile societăților comerciale și ale angajaților să fie ignorate sau doar parțial respectate din rațiuni generale de politică externă, sau din cauza unor interese particulare ale anumitor societăți comerciale sau state membre. Nu este vorba de a impune propriul nostru model și propriile norme celorlalte țări și societăți, ci de a cere ca practicile să corespundă unor standarde minime, astfel încât condițiile de pe piață să nu fie denaturate.

3.1.1.3   Nu este rezonabil, și nici justificat ca Europa să depună eforturi pentru a impune actorilor economici de pe plan intern să respecte reguli care să garanteze echilibrul concurențial și al pieței, ignorând, în același timp, în general, concurența neloială importată în mod regulat din alte părți ale lumii. Singurul mod de a reechilibra actuala stare de lucruri trece printr-o coordonare reală a politicii în domeniul concurenței cu o politică comună corectă în materie de comerț exterior și prin adoptarea unor poziții clare și curajoase în cadrul OMC.

3.1.2   În al doilea rând, trebuie ca politica în domeniul concurenței să înceapă să abordeze anumite tipuri de dezechilibre interne care favorizează, la rândul lor, anumite denaturări, să evalueze consecințele caracteristicilor diferite ale actorilor de pe piață și să stabilească norme care să țină seama de faptul că IMM-urile, prin natura lor, se confruntă cu anumite constrângeri în ceea ce privește capacitatea de a concura cu întreprinderile mari, tot așa cum întreprinderile de la periferie sunt și ele dezavantajate în raport cu cele situate în apropierea marilor centre de consum. De aceea ar trebui ca, pe viitor, politicile europene privind coeziunea economică, socială și teritorială să fie strâns coordonate cu politica din domeniul concurenței, care trebuie să fie tot mai atentă la multiplele realități ce influențează piețele.

3.2   Dată fiind conjunctura în care are loc evaluarea activităților Comisiei în anul 2007, CESE consideră necesar să formuleze o serie de întrebări concrete, care, prin caracterul lor actual și importanța lor deosebită, trebuie să se bucure de atenția factorilor europeni de decizie politică, întrucât demonstrează fragilitatea instrumentelor existente concepute pentru a face față fenomenelor cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile.

3.2.1   În ciuda caracterului justificat al obiectivelor ce constau în protejarea economiei în general, fără a favoriza anumite întreprinderi și/sau sectoare în detrimentul celorlalte, este oare admisibil ca statele să intervină în sensul sprijinirii anumitor actori economici (și, indirect, a acționarilor, lucrătorilor, creditorilor și furnizorilor acestora) pe socoteala tuturor celorlalți, în cadrul unor scenarii în care cei care profită sunt cei care încalcă legea, iar cei care suferă sunt cei care o respectă? Care sunt consecințele noului val de inegalități de tratament al agenților economici, sub aspectul denaturării concurenței?

3.2.2   Într-adevăr, odată cu reafirmarea necesității și importanței de a avea o politică puternică și coerentă în domeniul concurenței, care să orienteze activitățile Uniunii Europene în ansamblul lor, CESE înțelege și este de acord cu ideea ca, într-un context excepțional ca cel prezent, să se recurgă la măsuri excepționale, cu un posibil efect de denaturare a concurenței. Cu toate acestea, o astfel de denaturare voită și autorizată trebuie să fie riguros monitorizată și urmărită de către Comisie, precum și corectată de îndată ce situația economică va reintra în normal.

3.2.3   Pentru a se evita denaturarea concurenței, oricare ar fi sectorul în cauză, posibilitatea de care dispun guvernele de a recurge la stimulente fiscale și/sau financiare la care oricine (cu condiția de a îndeplini anumite criterii obiective) poate avea acces, în mod transparent, ar putea reprezenta cea mai bună modalitate de a încuraja economia fără a genera discriminări nejustificate.

3.2.4   Care au fost modalitățile de intervenție ale autorităților în domeniul concurenței la diversele niveluri ale sistemului, pentru a-i garanta funcționarea pe perioada recentei crize a prețurilor, atât în ce privește prețurile combustibililor destinate consumatorilor, cât și cele ale produselor alimentare de bază? În contextul acestei crize, creșterea costurilor materiilor prime s-a repercutat asupra costului final - altfel spus, a avut un impact imediat și direct, spre deosebire de reducerea costurilor - ceea ce a creat tuturor impresia că marii operatori economici au acționat în strânsă înțelegere la fixarea prețurilor.

3.2.5   În aceste condiții, a sosit momentul în care Comisia trebuie să inițieze o abordare mai puțin strictă și mai cuprinzătoare a activității privind politica din domeniul concurenței, motiv pentru care CESE o invită să reflecteze asupra acestei probleme și o îndeamnă să formuleze noi obiective în acest domeniu, care prezintă o atât de mare importanță pentru construcția europeană.