[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 6.11.2008

COM(2008)723 final

2007/0248 (COD)

Propunere modificată de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor legate de rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului

(Text cu relevanță pentru SEE)

2007/0248 (COD)

Propunere modificată de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor legate de rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului

(Text cu relevanță pentru SEE)

1. Stadii procedurale

Propunerea – COM (2007) 698 – COD/2007/0248 – a fost adoptată de Comisie la 13 noiembrie 2007 și a fost trimisă Parlamentului European și Consiliului la 15 noiembrie 2007.

Comitetul Economic și Social European a adoptat avizul privind propunerea Comisiei la 29 mai 2008.

Comitetul Regiunilor a adoptat avizul privind propunerea Comisiei la 18 iunie 2008.

Parlamentul European a adoptat 155 de amendamente în prima lectură la 24 septembrie 2008.

2. Obiectivul propunerii

Prezenta propunere legislativă vizează modificări la directiva privind serviciul universal și la directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice. Obiectivul este adaptarea cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice prin consolidarea drepturilor unor categorii de consumatori și utilizatori și prin luarea măsurilor adecvate pentru garantarea faptului că sistemul de comunicații electronice este demn de încredere, sigur și fiabil și asigură un nivel ridicat de protecție pentru confidențialitatea persoanelor și a datelor personale ale acestora.

Mai exact, obiectivele prezentei propuneri vizează două direcții:

1. Consolidarea și îmbunătățirea gradului de protecție a consumatorilor și a drepturilor utilizatorilor în sectorul comunicațiilor electronice; acest obiectiv este realizabil, printre altele, prin oferirea mai multor informații consumatorilor cu privire la prețuri și la condițiile de furnizare a serviciilor și prin facilitarea accesului utilizatorilor finali cu handicap la comunicațiile electronice și la utilizarea acestora, inclusiv la serviciile de urgență.

2. Creșterea protecției dreptului la viață privată al persoanelor și a confidențialității datelor personale în sectorul comunicațiilor electronice, în special prin dispoziții referitoare la creșterea securității și prin mecanisme îmbunătățite de aplicare a legislației.

3. Obiectivul propunerii modificate

Propunerea modificată reprezintă o adaptare a propunerii inițiale în legătură cu aspectele sugerate de Parlamentul European.

4. Observa țII PRIVIND AMENDAMENTELE ADOPTATE DE PARLAMENTUL EUROPEAN

4.1 Amendamente acceptate de Comisie

Comisia poate accepta amendamentele 2, 4, 5, 7, 8, 11, 15, 16, 20, 27, 32, 38, 41, 43, 48, 51, 54, 55, 56, 60, 61, 62 (cu excepția primei liniuțe), 63, 64, 65, 66, 68, 70, 72, 73, 77, 79, 80, 88, 89, 90, 92 (ultimul paragraf), 97, 100, 110, 111, 112, 114 (ultimul paragraf), 115, 116, 118, 129, 137, 141, 143, 145, 149, 150, 151, 152, 182, 191, 192.

4.2 Amendamente acceptate de Comisie par țial sau sub rezerva reformulării

Amendamentele 3, 6, 12, 14, 18, 19, 21, 22, 23, 25, 26, 31, 37, 44, 47, 53, 67, 71, 75, 76, 82, 85, 86, 87, 91, 93, 99, 103, 105, 106, 109, 122, 127, 131, 132, 135, 136, 138, 139, 165, 180, 181, 183, 184, 185, 187, 188, 189, 193, 194.

- Amendamentul 3

Acest amendament clarifică noile obligații ale statelor membre de a promova disponibilitatea echipamentelor terminale adecvate introduse la articolul 7 alineatul (2). Formularea trebuie însă revizuită pentru a reflecta termenii articolului 7 alineatul (2).

Considerentul 4b(nou)

„ Statele membre trebuie să instituie măsuri care să garanteze faptul că utilizatorii finali cu handicap pot beneficia de gama de întreprinderi și de furnizori de servicii disponibilă majorității utilizatorilor finali și care să promoveze disponibilitatea echipamentelor terminale adecvate pentru a promova crearea unei piețe pentru produse și servicii accesibile pe scară largă care să integreze facilități destinate utilizatorilor cu handicap. Aceste măsuri pot include, de exemplu, Una dintre modalitățile de realizare a acestui obiectiv este oferită de raportarea la standardele europene, prin includerea accesibilității electronice (eAccessibility) în rândul cerințelor legate de procedurile de achiziții publice și furnizarea de servicii legate de procedurile de ofertare legate de furnizarea de servicii , precum și prin aplicarea legislației care protejează drepturile persoanelor cu handicap .”

- Amendamentul 6

Comisia consideră că toate apelurile către serviciile de urgență trebuie să ofere posibilitatea identificării locației apelantului, ca măsură de creștere a gradului de protecție a cetățenilor Uniunii Europene. Mențiunea legată de localizarea apelantului se elimină, întrucât păstrarea ei ar fi sugerat faptul că operatorilor nu le este permisă transmiterea informațiilor privind localizarea apelantului. În orice caz, apelurile către serviciile de urgență nu oferă acces imediat la localizarea apelantului. Totuși, este necesar ca operatorii să furnizeze detalii privind acuratețea informațiilor legate de localizarea apelantului, în scopul ameliorării eficacității și rapidității serviciilor de urgență.

Considerentul 12

„Furnizorii de comunicații electronice trebuie să asigure informarea adecvată a clienților lor cu privire la asigurarea sau nu a accesului la servicii de urgență și la informațiile referitoare la localizarea apelantului , furnizând informații clare și transparente în contractul inițial al clientului și la intervale regulate după încheierea acestuia, de exemplu informații referitoare la sistemul de facturare a clientului. Printre aceste informații este necesar să figureze orice eventuale restricții privind acoperirea teritorială, pe baza parametrilor de funcționare programați ai serviciului, precum și a infrastructurii disponibile. În cazul în care serviciul nu este furnizat printr-o rețea telefonică cu comutare de circuite, printre informații trebuie să figureze, de asemenea, nivelul de fiabilitate al accesului și acuratețea informațiilor referitoare la localizarea apelantului, comparativ cu un serviciu care este furnizat printr-o rețea telefonică prin rețeaua telefonică cu comutare de circuite, luând în considerare actualele standarde tehnologice și calitative, precum și orice parametri de calitate a serviciilor specificați în Directiva 2002/22/CE. Apelurile vocale rămân forma cea mai sigură și fiabilă de acces la serviciile de urgență. Alte modalități de contact, precum mesajele textuale, pot oferi o fiabilitate mai scăzută și pot fi afectate de lipsa de rapiditate. Totuși, în cazul în care consideră că este oportun, statele membre trebuie să dispună de libertatea de a promova dezvoltarea și punerea în practică a altor modalități de acces la serviciile de urgență, care să aibă capacitatea de a asigura un acces echivalent celui oferit de apelurile vocale. Clienții trebuie să fie ținuți la curent și cu posibilele tipuri de acțiuni pe care furnizorul furnizorii de comunicații electronice le-ar putea întreprinde pentru soluționarea amenințărilor la adresa securității sau ca răspuns la un incident privind securitatea sau integritatea datelor, întrucât astfel de acțiuni ar putea avea un impact direct sau indirect asupra datelor personale ale clientului, asupra dreptului la viată privată sau asupra altor aspecte ale serviciului furnizat.”

- Amendamentul 12

Amendamentul vizează clarificarea modificărilor propuse la articolul 22 alineatul (3). În interesul certitudinii juridice, formularea acestuia trebuie clarificată: cuvintele „orientări” și „serie de bază de servicii care nu sunt supuse restricțiilor” se înlocuiesc, fiind neclare.

Considerentul 14a (nou)

„O piață competitivă trebuie să garanteze utilizatorilor posibilitatea de a beneficia de calitatea dorită a serviciului solicitat dar, în anumite cazuri, poate fi necesar să se ia măsuri care să garanteze că rețelele de comunicații publice respectă nivelurile minime de calitate, astfel încât să se evite degradarea serviciului, restricțiile și/sau limitările utilizării și încetinirea traficului. În cazul în care nu există o concurență reală, este necesar ca autoritățile naționale de reglementare să apeleze la măsurile care le stau la dispoziție în temeiul directivelor de instituire a cadrului de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice pentru a se asigura că accesul utilizatorilor la anumite tipuri de conținut sau la anumite aplicații nu este restricționat în mod nejustificat. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a emite orientări prin care să stabilească cerințele minime privind calitatea serviciului în temeiul Directivei 2002/22/CE și de a adopta alte măsuri în cazul în care alte măsuri similare nu au avut, în opinia lor, eficiența scontată în ceea ce privește interesele utilizatorilor și alte împrejurări relevante. Printre astfel de orientări sau măsuri ar putea figura furnizarea unei serii de bază de servicii care nu sunt supuse restricțiilor. ”

- Amendamentul 14

Acest amendament se referă la „măsuri”, „orientări” și „alte măsuri” care ar putea necesita o analiză din partea Comisiei, pentru a stabili dacă sunt uniforme. Amendamentul ar trebui însă să facă referire la ”cerințele de calitate a serviciului”, în spiritul amendamentului 12.

Considerentul 14d (nou)

„Întrucât recurgerea la măsuri cerințe disparate neuniforme de calitate a serviciului vor compromite serios realizarea pieței interne, Comisia ar trebui să analizeze orice orientări sau alte măsuri adoptate de autoritățile naționale de reglementare în vederea unei eventuale intervenții normative la nivel comunitar și, dacă este necesar, să adopte măsuri tehnice de implementare pentru a asigura o aplicare coerentă în întreaga Comunitate.”

- Amendamentul 18

O parte considerabilă a textului propunerii Comisiei a fost mutată în noul considerent 14a (a se vedea amendamentul 12). Trimiterea la comitologie – care se păstrează și la articolul 22 alineatul (3) – este inclusă în considerentul 14c revizuit, acoperit de amendamentul 14 de mai sus.

- Amendamentul 19

Amendamentul se referă la obligația generală a întreprinderilor de a colecta și de a transmite, în anumite condiții, date referitoare la abonați, în scopul punerii la dispoziție de registre ale abonaților și de servicii de informații privind abonații. Întrucât acest aspect este deja stipulat la articolul 25 alineatul (2), formularea amendamentului necesită revizuire. Mai mult, acesta trebuie aliniat la formularea revizuită a amendamentului 85.

Considerentul 18a (nou)

„Serviciile de consultare a listelor de abonați trebuie să fie și, în general, sunt furnizate în condiții de piață concurențiale concurență, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2002/77/CE din 16 septembrie 2002 a Comisiei privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice*. m M ăsurile referitoare la pe scară largă care să asigure includerea datelor utilizatorilor finali ( ai tuturor întreprinderilor care alocă numere de telefon către abonați atât pentru servicii fixe, cât și mobile) în baze de date trebuie să respecte dispozițiile în materie de protecție a datelor personale, inclusiv articolul 12 din Directiva 2002/58/CE. Este necesară furnizarea axată pe costuri pentru furnizarea bazată pe costuri a acestor date în scopul utilizării în cadrul serviciilor de anuare ale abonaților și de informații cu privire la abonați, către furnizorii de servicii și furnizarea de acces la rețea în condiții bazate pe costuri, rezonabile și transparente pentru a asigura utilizatorilor finali posibilitatea de a beneficia pe deplin de condiții rezonabile și transparente în ofertele concurențiale . concurență, obiectivul final fiind acela de a permite eliminarea acestor servicii din domeniul de aplicare al reglementării privind piața cu amănuntul .”

* JO L 249, 17.9.2002, p. 21.

- Amendamentul 21

Acest amendament sugerează posibilitatea delegării de către Comisie a responsabilității administrării ETNS. Acest lucru nu este posibil, întrucât codul ETNS se alocă statelor membre, și nu Comisiei. Amendamentul se revizuiește astfel încât să reflecte faptul că numai țările pentru care Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor a alocat codul „3883” pot să delege responsabilitatea administrării ETNS.

Considerentul 21

„ Dezvoltarea codului internațional „3883” [ Spațiul european de numerotare telefonică (ETNS) ] este împiedicată în prezent de sensibilizarea insuficientă , lipsa cererii , de cerințele procedurale excesiv de birocratice și , în consecință, de lipsa cererii de sensibilizarea insuficientă . Pentru a stimula dezvoltarea Spațiului european de numerotare telefonică, Comisia țările cărora Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor le-a alocat codul „3883” ar trebui să delege responsabilitatea gestionării, a atribuirii numerelor și a promovării acestuia fie [xxx], fie, urmând modelul implementării domeniului de prim nivel „.eu”, unei organizații separate, desemnate de Comisie pe baza unei proceduri de selecție deschise, transparente și nediscriminatorii, ale cărei norme de funcționare să fie cuprinse în legislația comunitară.”

- Amendamentul 22

Prima teză a considerentului 22 a fost modificată în sensul alinierii la modificările din partea dispozitivă a directivei [a se vedea amendamentul 86 referitor la modificarea articolului 25 alineatul (4) din directiva privind serviciul universal]. Amendamentul PE nu este în conformitate cu principiul neutralității tehnologice și a fost, prin urmare, înlocuit cu o modificare cu o aplicare mai generală, care clarifică faptul că, pentru facilitarea interacțiunilor dintre utilizatorii finali, este necesar accesul la nivel comunitar la numerele și serviciile disponibile.

Considerentul 22

„Piața unică presupune ca utilizatorii finali să poată accesa toate numerele incluse în planurile de numerotare naționale ale altor state membre și să poată avea acces la servicii, inclusiv la serviciile societății informaționale, folosind numere non-geografice în cadrul Comunității, numere care includ, printre altele, numerele gratuite (numerele verzi), și numerele cu tarif special și serviciile de informații privind abonații. Utilizatorii finali trebuie, de asemenea, să poată accesa numerele din Spațiul european de numerotare telefonică (ETNS) și numerele internaționale universale gratuite (UIFN). Acest acces va facilita interacțiunile transfrontaliere dintre utilizatorii finali, indiferent de operatorul ales. Accesul transfrontalier la resursele de numerotare și la serviciul asociat nu ar trebui obstrucționat decât în cazurile justificate în mod obiectiv, cum ar fi atunci când acest lucru este necesar pentru combaterea fraudei și abuzului, de exemplu în legătură cu anumite servicii cu tarif special sau cazul în care numărul este definit ca având doar acoperire națională (de exemplu codul național scurt). Utilizatorii trebuie informați anticipat și într-un mod clar cu privire la orice costuri aplicabile numerelor gratuite, precum costurile apelurilor internaționale pentru numerele accesibile prin codurile standard de acces la serviciile telefonice internaționale. Utilizatorii finali ar trebui, de asemenea, să se poată conecta cu alți utilizatori finali, în special prin intermediul protocolului internet (IP), pentru a face schimb de date, indiferent de operatorul pe care îl aleg. Pentru a se garanta faptul că utilizatorii finali au acces efectiv la numere și servicii în cadrul Comunității, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri de punere în aplicare.”

- Amendamentul 23

Acest amendament vine în susținerea amendamentelor la articolul 30 alineatul (4), în scopul protejării consumatorilor împotriva transferului neconsimțit către un alt operator.

Considerentul 23

„Pentru a profita pe deplin de mediul concurențial, consumatorii trebuie să poată face alegeri bine informate și să își schimbe furnizorii atunci când acest lucru este în interesul lor. Este esențial să se asigure că aceștia pot face aceste lucruri fără a fi stânjeniți de obstacole juridice, tehnice sau practice, inclusiv de condiții, proceduri, obligații contractuale etc. Aceasta nu exclude posibilitatea de a impune perioade contractuale minime rezonabile în contractele consumatorilor. Portabilitatea numerelor este un factor-cheie de facilitare a alegerii consumatorului și a concurenței reale pe piețele competitive pentru comunicații electronice și ar trebui pusă în aplicare cât mai repede posibil, , în mod normal în termen de cel mult o zi de la cererea adresată de consumator . În cazuri de abuzuri sau de întârzieri în portarea numerelor, autoritățile naționale de reglementare trebuie abilitate să impună sancțiuni corespunzătoare. Mai mult, fără a diminua atractivitatea pentru consumatori a procesului de schimbare a operatorului, autoritățile naționale de reglementare trebuie abilitate să impună măsuri proporționate în vederea minimizării riscurilor de transfer al consumatorilor către un alt operator fără consimțământul acestora. Cu toate acestea, experiența din unele state membre a demonstrat că există riscul transferului consumatorilor către un alt operator fără consimțământul acestora. Deși aceste aspecte ar trebui să fie soluționate în principal de autoritățile de aplicare a legii, statele membre ar trebui să fie totuși abilitate să impună astfel de măsuri minime și proporționate în ceea ce privește procedura de schimbare a furnizorului pentru a reduce la minimum astfel de riscuri, fără a provoca o diminuare a atractivității procedurii în ochii consumatorilor. Pentru a putea adapta portabilitatea numărului la progresele tehnologiei și ale pieței, inclusiv la posibilitatea portabilității informațiilor telefonice personale ale abonatului și ale informațiilor de identificare stocate în rețea, Comisia ar trebui să poată lua măsuri tehnice de punere în aplicare în acest domeniu. În evaluarea condițiilor pieței și a condițiilor tehnologice pentru a stabili dacă acestea permit transferabilitatea numerelor între rețelele care furnizează servicii de telefonie fixă și rețelele de telefonie mobilă ar trebui să se țină cont în special de prețurile pentru utilizatori și de costurile de transfer pentru întreprinderile furnizoare de servicii de telefonie fixă și rețele de telefonie mobilă.”

- Amendamentul 25

Modificările de mai jos se introduc pentru a evita suprapunerea cu considerentul 47 din Directiva 2002/22/CE privind serviciul universal.

Considerentul 25a (nou)

„Procedura de soluționare extrajudiciară a litigiilor ar trebui consolidată, garantându-se utilizarea unor organisme independente de soluționare a litigiilor. și a unei proceduri conforme cel puțin cu principiile minime prevăzute în Recomandarea 98/257/EC a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile pentru rezolvarea extrajudiciară a litigiilor referitoare la consum *. Statele membre pot fie să recurgă în acest scop la organismele existente de soluționare a litigiilor, cu condiția ca aceste organisme să îndeplinească cerințele aplicabile, fie să instituie organisme noi.”

__________

* JO L115, 17.4.1998, p.31.

- Amendamentul 26

Acest amendament reprezintă o enunțare a obiectivelor, în susținerea dispozițiilor de fond ale directivei.

Considerentul 26a (nou)

„Directiva 2002/58/CE prevede armonizarea dispozițiilor statelor membre, necesară în vederea asigurării unui nivel echivalent de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale și, în special, a dreptului la viața privată, a dreptului la confidențialitate și la siguranța sistemelor de tehnologie a informațiilor în ceea ce privește prelucrarea datelor personale în sectorul comunicațiilor electronice și în vederea asigurării liberei circulații a acestor date și a echipamentelor și serviciilor de comunicații electronice în cadrul Comunității.”

- Amendamentul 31

Acest amendament clarifică domeniul de aplicare a măsurilor de securitate care vor fi adoptate în temeiul articolului 4. Formularea „fără a aduce atingere […] Directivei 2006/24/EC privind păstrarea datelor” nu este potrivită, întrucât directiva privind păstrarea datelor constituie lex specialis în raport cu Directiva 2002/58/CE.

Considerentul 28a (nou)

„(28a) Furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului ar trebui să adopte măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea serviciilor lor. Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 95/46/CE și Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE 1 , aceste măsuri trebuie să ofere certitudinea că datele personale pot fi accesate numai de personal autorizat pentru scopuri autorizate de lege și că datele personale stocate sau transmise, precum și rețeaua și serviciile, sunt protejate. Mai mult decât atât, în ceea ce privește procesarea datelor cu caracter personal este necesară instituirea unei politici de securitate pentru identificarea punctelor vulnerabile ale sistemului și precum și monitorizarea regulată și efectuarea unor acțiuni în scop preventiv, de remediere și de atenuare a acestora.”

- Amendamentul 37

Acest amendament subliniază rolul acțiunilor de sensibilizare în prevenirea proliferării de programe informatice ostile.

Considerentul 34

„Programele software care monitorizează în secret acțiunile utilizatorului și/sau subminează operarea echipamentului terminal al utilizatorului în beneficiul unui terț ( așa-numitul „spyware”) reprezintă o amenințare serioasă la adresa dreptului la viață privată al utilizatorilor. Este necesar să se asigure un nivel la fel de ridicat și pentru protecția sferei private a utilizatorilor, indiferent dacă programele spion de spionaj nedorite sunt descărcate din neatenție prin rețelele de comunicații electronice sau dacă sunt furnizate și instalate fiind ascunse în programele software distribuite prin alte medii externe de stocare a datelor, precum CD-urile, CD-ROM-urile sau cheile USB. Statele membre trebuie să îi încurajeze pe informeze, de exemplu prin intermediul unor campanii de sensibilizare , utilizatorii finali cu privire la măsurile de precauție pe care le au la dispoziție și să îi încurajeze să ia măsurile necesare pentru a-și proteja echipamentele terminale împotriva virușilor și a programelor spyware.”

- Amendamentul 44

Trimiterea la legislația privind protecția consumatorilor se modifică pentru a include Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale.

Articolul 1 punctul 1 din actul de modificare; articolul 1 alineatul (2a) (nou) din Directiva 2002/22/CE

„Dispozițiile prezentei directive se aplică fără a aduce atingere normelor comunitare privind protecția consumatorilor, în special Directivelor 93/13/CE, și 97/7/CE și 2005/29/CE sau normelor de drept intern în conformitate cu legislația comunitară.”

- Amendamentul 47

Acest amendament privește posibila eliminare a definiției punctului terminus al rețelei din Directiva 2002/22/CE privind serviciul universal și poate fi, în principiu, acceptat în situația în care această definiție este mutată în Directiva-cadru 2002/21/CE. Totuși, întrucât PE nu a formulat un astfel de amendament, se sugerează modificarea în acest sens a acesteia din urmă [a se vedea modificarea introdusă de Comisie la articolul 1 punctul 2 (ba) (nou) din actul de modificare; articolul 2 – litera (da) (nou) din Directiva 2002/21/CE].

- Amendamentul 53

Acest amendament clarifică propunerea originală. Comisia nu poate însă accepta înlocuirea sintagmei „iau măsuri specifice” cu „pot lua măsuri specifice”, întrucât o astfel de modificare subminează obiectivul propunerii.

Articolul 1 punctul 5 din actul de modificare; articolul 7 alineatul (2) litera (a) (nou) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre pot lua iau măsuri specifice, care se dovedesc necesare în urma evaluării efectuate de autoritățile naționale de reglementare , luând în considerare condițiile naționale și cerințele specifice privind persoanele cu handicap , pentru a asigura faptul că utilizatorii finali cu handicap pot beneficia de oferta de întreprinderi și de furnizori de servicii disponibilă majorității utilizatorilor finali și pentru a promova disponibilitatea echipamentelor terminale adecvate . Statele membre se asigură că nevoile grupurilor specifice de utilizatori cu handicap sunt, în orice caz, satisfăcute de cel puțin o întreprindere.”

- Amendamentul 67

Acest amendament detaliază informațiile care trebuie incluse în contracte de autoritățile publice de resort. Scopul său este de a garanta că utilizatorii finali dispun de informații clare, înainte de încheierea contractului, cu privire la obligațiile pe care le au, de exemplu în ceea ce privește drepturile de autor și modalitățile de protejare împotriva amenințărilor la adresa securității personale și a dreptului la viață privată. În acest sens, formularea „orice” informații este prea cuprinzătoare: furnizarea prea multor informații abonaților ar face această dispoziție ineficientă.

Articolul 1 punctul 12 din actul de modificare; articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2002/22/CE

„Contractul include, de asemenea, orice informații furnizate de autoritățile publice competente cu privire la utilizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice în scopul angajării în activități ilegale sau al distribuirii de conținuturi nocive și cu privire la mijloacele de protecție împotriva riscurilor la adresa securității persoanei, vieții private și a datelor cu caracter personal menționate la articolul 21 alineatul (4a) și care au legătură cu serviciul furnizat.”

- Amendamentul 71

Acest amendament privește articolul 20 alineatul (6) din directiva privind serviciul universal. Sunt necesare unele modificări la acest amendament, pentru a garanta păstrarea tuturor elementelor acoperite de articolul 20 alineatul (6) în forma propusă inițial de Comisie. Amendamentul 76, care este strâns legat de amendamentul 71, se revizuiește în consecință. [Amendamentul 71 se referă la noile propuneri de compromis de la articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf (amendamentul 67) și articolul 21 alineatul (4a) (amendamentul 76)].

- Amendamentul 75

Amendamentul se referă la informațiile legate de tarifare care trebuie furnizate abonaților și are drept obiectiv creșterea transparenței. Totuși, formularea „înainte de conectarea la numărul apelat” din finalul literei (a) poate fi interpretată în sens foarte larg. Textul propus de Comisie urmărea să garanteze faptul ca utilizatorii sunt informați pe deplin despre orice posibile costuri suplimentare „la momentul și la locul tranzacției”; trebuie așadar precizat că aceste informații se furnizează „imediat” înainte de conectarea la numărul apelat. În ceea ce privește litera (d), abonații au, de asemenea, dreptul de a decide să nu își înscrie datele personale în registrele de abonați, în conformitate cu dispozițiile articolului 12 din Directiva 2002/58/CE.

Articolul 1 punctul 12 din actul de modificare; articolul 21 alineatul (4) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare pot obliga întreprinderile care furnizează o conexiune la o rețea publică de comunicații electronice și/sau servicii de comunicații electronice, printre altele :

(a) să ofere abonaților informații despre tarifele aplicabile cu privire la orice număr sau serviciu supus unor condiții de tarifare speciale ; pentru anumite categorii de servicii, autoritățile naționale de reglementare pot solicita ca aceste informații să fie furnizate imediat înainte de conectarea la numărul apelat;”

….

(d) să informeze abonații în legătură cu dreptul lor de a decide dacă doresc să își înscrie re sau nu a datel e or personale într-o listă de abonați și cu tipurile de date în cauză în conformitate cu articolul 12 din directiva privind protejarea confidențialității și comunicațiile electronice, precum și”

- Amendamentul 76

Acest amendament se referă la noile propuneri de compromis de la articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf (amendamentul 67) și articolul 20 alineatul (6) (amendamentul 71). Amendamentul nu acoperă însă trimiterea la Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic, care trebuie păstrată. Această trimitere se reintroduce la litera (a) de la amendamentul 76 în forma revizuită de Comisie. În plus, textul trebuie să se refere la consecințele „juridice” ale încălcărilor dreptului de proprietate intelectuală și ale drepturilor conexe, în scopul de a sublinia faptul că nu se face referire la alt tip de consecințe (cum ar fi cele economice) În cele din urmă, referirea la „respectarea drepturilor și libertăților celorlalți” este vagă și poate avea un sens foarte larg și, prin urmare, se elimină.

Articolul 1 punctul 12 din actul de modificare; articolul 21 alineatul (4a) (nou) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre garantează că autoritățile naționale de reglementare obligă întreprinderile menționate la alineatul (4) să distribuie informații de interes public abonaților existenți și celor noi, după caz. Astfel de informații sunt prezentate de autoritățile publice competente într-o formă standardizată și se referă, printre altele, la următoarele subiecte:

(a) fără a aduce atingere Directivei 2000/31/CE privind comerțul electronic , cele mai frecvente scopuri în care sunt utilizate serviciile de comunicații electronice pentru a întreprinde activități ilegale sau a distribui conținuturi nocive, în special în cazul în care se poate aduce atingere respectării drepturilor și libertăților celorlalți, inclusiv (pentru) încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, și consecințele juridice ale acestor fapte, precum și

(b) mijloacele de protecție împotriva riscurilor la adresa securității persoanei, a vieții private și a datelor personale în cadrul utilizării serviciilor de comunicații electronice.

Autorită țile naționale de reglementare rambursează întreprinderilor orice costuri suplimentare semnificative suportate de acestea în vederea respectării acestor obligații.”

- Amendamentul 82

Acest amendament clarifică faptul că obligația de a lua toate măsurile pentru asigurarea disponibilității se limitează la obiective realiste.

Articolul 1 punctul 14 din actul de modificare; articolul 23 din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura un nivel cât mai ridicat de o cât mai mare disponibilitate a serviciilor telefonice accesibile publicului în cazul unei distrugeri a rețelei provocate de catastrofe sau în caz de forță majoră. Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează serviciile de telefonie accesibile publicului iau toate măsurile necesare pentru a garanta un acces neîntrerupt la serviciile de urgență din orice punct de pe teritoriul UE .”

- Amendamentul 85

Extinderea domeniului de aplicare a dispoziției respective la întregul spectru de servicii de comunicații electronice și menționarea furnizării accesului pe bază de costuri nu pot fi acceptate. Trimiterea la furnizarea accesului în condiții echitabile, obiective, nediscriminatorii și transparente se modifică pentru a reflecta dispozițiile pertinente de la articolul 5 din Directiva 2002/19/CE privind accesul.

Articolul 1 punctul 15 litera (b) din actul de modificare; articolul 25 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre se asigură că toți utilizatorii finali ai unui serviciu public de telefonie conectați ai unui serviciu de comunicații electronice pot avea acces la serviciile de informații telefonice. și că Autoritățile naționale de reglementare sunt abilitate să impună obligații și condiții întreprinderilor și că operatorii care controlează accesul la utilizatorii finali în ceea ce privește serviciile de informații telefonice în conformitate cu dispozițiile articolului 5 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul). Aceste obligații și condiții trebuie să fie astfel de servicii furnizează acces în condiții echitabile, bazate pe costuri, obiective, proporționale, nediscriminatorii și transparente.”

- Amendamentul 86

Acest amendament clarifică faptul că dispoziția în cauză se aplică cu privire la apelurile vocale și la SMS-uri. Partea finală a amendamentului a fost luată în considerare prin modificarea primei teze de la considerentul 22 din actul de modificare (a se vedea amendamentul 22 de mai sus).

Articolul 1 punctul 15 litera (ba) (nou) din actul de modificare; articolul 25 alineatul (4) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre nu mențin nicio restricție normativă care împiedică utilizatorii finali dintr-un stat membru să acceseze în mod direct serviciul de informații privind abonații dintr-un alt stat membru prin apel vocal sau SMS și iau măsurile necesare asigurării acestui acces în conformitate cu articolul 28 .”

- Amendamentul 87

Acest amendament clarifică faptul că este necesară cooperarea diverselor părți implicate (autorități naționale de reglementare, servicii de urgență, furnizori de servicii de comunicații), în scopul garantării accesului la serviciile de urgență. Totuși, formularea trebuie revizuită, întrucât termenul „fiabil” este neclar (există riscul ca operatorii să pretindă faptul că serviciile oferite „nu sunt suficient de fiabile”, pentru a evita obligația de a furniza servicii de urgență. În plus, trimiterea la apelurile „internaționale” nu este necesară și induce în eroare, accesarea numerelor de urgență din străinătate nefiind posibilă.

Articolul 1 punctul 16 din actul de modificare; articolul 26 alineatul (2) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, serviciile de urgență și furnizorii , se asigură că întreprinderile care furnizează un serviciu de comunicații electronice pentru efectuarea de apeluri naționale și/sau internaționale prin formarea unui număr sau a mai multor numere din planul de numerotare național sau internațional oferă un acces fiabil la serviciile de urgență.”

- Amendamentul 91

Acest amendament clarifică formularea din propunerea originală. Totuși, Comisia nu poate accepta eliminarea obligației de raportare anuală a statelor membre.

Articolul 1 punctul 16 din actul de modificare; articolul 26 alineatul (6) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre se asigură că, pe lângă informațiile privind numerele de urgență naționale, toți cetățenii Uniunii sunt informați corespunzător despre existența și utilizarea numărului de apel de urgență unic european „112”, în special prin inițiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre. Statele membre prezintă anual Comisiei și organismului un raport privind măsurile luate în acest sens.”

- Amendamentul 93

Acest amendament transferă administrarea viitoare a ETNS unei organizații desemnate de Comisie. Se propune o reformulare care să permită Comisiei să stabilească normele de implementare legate de administrarea ETNS aplicabile respectivei entități juridice.

Articolul 1 punctul 16 din actul de modificare; articolul 27 alineatul (2) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre cărora UIT le-a desemnat codul internațional „3883” încredințează fie unei entități juridice, stabilite în Comunitate organizații înființate în temeiul dreptului comunitar și desemnată de Comisie, pe baza unei proceduri de selecție deschise, transparente și nediscriminatorii, fie [xxx] responsabilitatea exclusivă privind gestionarea Spațiului european de numerotare telefonică, inclusiv atribuirea numerelor și promovarea acestuia . Comisia stabilește normele de implementare necesare .”

- Amendamentul 99

Acest amendament prevede un instrument complementar (reținerea încasărilor) pentru eficientizarea luptei împotriva fraudei și a abuzurilor. Se propune o ușoară modificare de redactare.

Articolul 1 punctul 16 din actul de modificare; articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2002/22/CE

„Autoritățile naționale de reglementare sunt abilitate să blocheze, de la caz la caz, accesul la numere sau servicii atunci când acest lucru este justificat prin motive de fraudă sau de abuz și să asigure, în astfel de cazuri, posibilitatea reținerii de către furnizorii de servicii de comunicații electronice, inclusiv atunci când o anchetă este în curs de desfășurare, a veniturilor aferente interconexiunii și altor servicii.”

- Amendamentul 103

Acest amendament prevede protecție împotriva transferului abuziv al consumatorilor către un alt operator, care reprezintă o problemă gravă în unele state membre. Totuși, prelungirea explicită a termenului de o zi lucrătoare pentru portarea numerelor nu poate fi acceptată. Propozițiile în cauză au fost reorganizate.

Articolul 1 punctul 18 din actul de modificare; articolul 30 alineatul (4) din Directiva 2002/22/CE

„Portarea numerelor și activarea ulterioară a acestora se execută în cel mai scurt timp posibil, nu mai târziu de o zi lucrătoare de la momentul depunerii cererii inițiale de către abonat. Autoritățile naționale de reglementare trebuie abilitate să impună sancțiuni corespunzătoare împotriva furnizorilor, inclusiv obligația de a oferi compensații abonaților, în cazul întârzierilor survenite în portarea numerelor sau în cazul portării abuzive efectuate de aceștia sau în numele acestora. Autoritățile naționale de reglementare pot prelungi termenul de o zi și adopta măsurile corespunzătoare, în cazul în care acestea sunt necesare pentru a garanta că abonații nu sunt transferați împotriva voinței lor. Autoritățile naționale de reglementare pot impune sancțiunile corespunzătoare împotriva furnizorilor, inclusiv obligația de a oferi compensații clienților în cazul întârzierilor survenite în transferul numărului sau în cazul transferului abuziv efectuat de aceștia sau în numele acestora.”

- Amendamentul 105

Acest amendament prevede contracte cu durata de 24 de luni. Totuși, obligația de a oferi posibilitatea unor contracte de 12 luni pentru toate tipurile de servicii și echipamente terminale ar limita, pentru operatori, atât posibilitatea de a propune pe piață oferte noi, cât și libertatea comercială.

Articolul 1 punctul 18 din actul de modificare; articolul 30 alineatul (5a) (nou) din Directiva 2002/22/CE

„Statele membre se asigură că durata minimă a contractelor încheiate între utilizatori și întreprinderile care furnizează servicii de comunicații electronice nu depășește 24 luni. Statele membre se asigură, de asemenea, că întreprinderile oferă utilizatorilor posibilitatea de a încheia un contract cu o durată de cel mult 12 luni pentru toate tipurile de servicii și echipamente terminale. ”

- Amendamentul 106

Acest amendament recunoaște faptul că și alte organisme naționale, nu numai autoritățile naționale de reglementare, pot fi responsabile în legătură cu dispozițiile în cauză, ceea ce reprezintă o adăugire utilă. Pe de altă parte, este necesară păstrarea referirii la „condiții”.

Articolul 1 punctul 18 din actul de modificare; articolul 30 alineatul (6) din Directiva 2002/22/CE

„Fără a aduce atingere niciunei perioade contractuale minime, statele membre se asigură că procedurile și condițiile de reziliere a contractelor nu constituie un factor disuasiv în ceea ce privește schimbarea furnizorilor sau a serviciilor.”

- Amendamentul 109

Obiectivul acestui amendament este unul legitim, și anume de a garanta acces în condiții echivalente pentru utilizatorii cu handicap. Formularea trebuie, însă, să garanteze că viabilitatea economică este la rândul său luată în considerare și că autoritățile naționale de reglementare vor putea lua măsuri în mod proactiv. Amendamentul PE se modifică în acest sens.

Articolul 1 punctul 19a (nou) din actul de modificare; articolul 31a (nou) din Directiva 2002/22/CE

„Garantarea condițiilor similare de acces și ofertă utilizatorilor finali cu handicap

Statele membre se asigură că autorită țile naționale de reglementare pot impune întreprinderilor furnizoare de servicii de comunicații electronice accesibile publicului cerințe corespunzătoare, astfel încât să ofere utilizatorilor finali persoane cu handicap, în mod durabil și de o manieră cuprinzătoare, garanții privind :

(a) accesul la servicii de comunicații electronice în condiții similare celor de care beneficiază majoritatea utilizatorilor finali, precum și

(b) posibilitatea de a beneficia de oferta de întreprinderi și servicii disponibilă majorității utilizatorilor finali.”

- Amendamentul 122

Se mențin sugestiile tehnice detaliate, în măsura în care se referă la siguranța datelor personale, care reprezintă punctul central al respectivei dispoziții. Atribuțiile de audit ale autorităților naționale de reglementare pot contribui la eficientizarea implementării dispozițiilor legate de protecția datelor și securitate.

Articolul 2 punctul 3 litera (aa) (nou) din actul de modificare; articolul 4 alineatele (1a) și (1b) (nou) din Directiva 2002/58/CE

(aa) se introduc următoarele alineate:

„(1a) Fără a aduce atingere dispozi țiilor Directivei 95/46/CE și Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice 1 , aceste măsuri includ cel puțin :

- măsuri tehnice și organizatorice adecvate, care să garanteze garantarea faptului că datele cu caracter personal pot fi accesate exclusiv de personal autorizat și în scopuri autorizate legal și care să protejeze datele cu caracter personal stocate sau transmise împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii sau a modificării accidentale ori a stocării, prelucrării, accesării sau divulgării neautorizate sau ilicite ;

- protecția datelor personale stocate sau transmise împotriva distrugerii accidentale sau ilicite, împotriva pierderii sau deteriorării accidentale sau împotriva stocării, prelucrării, accesului sau divulgării ilicite, precum și

- măsuri tehnice și organizatorice adecvate de protecție a rețelei și a serviciilor împotriva utilizării accidentale, ilicite ori neautorizate, a interferențelor sau a actelor care perturbă funcționarea sau disponibilitatea acesteia;

- implementarea unei politici de securitate în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ;

- o procedură de identificare și evaluare a situațiilor de vulnerabilitate a sistemelor a căror întreținere revine furnizorului de servicii de comunicații electronice, ce pot fi rezonabil anticipate, incluzând monitorizarea periodică a încălcărilor normelor de securitate; precum și

- o procedură pentru adoptarea de măsuri preventive, corective și de atenuare a oricăror situații de vulnerabilitate descoperite în cadrul procedurii descrise la cea de-a patra liniuță și o procedură pentru adoptarea de măsuri preventive, corective și de atenuare a incidentelor legate de securitate care pot conduce la încălcarea acesteia.

(1b) Autoritățile naționale de reglementare sunt în măsură să auditeze măsurile adoptate de furnizorii de servicii de comunicații electronice și de servicii caracteristice societății informaționale accesibile publicului și să emită recomandări cu privire la cele mai bune practici și indicatorii de performanță privind nivelul de securitate care trebuie atins de aceste măsuri.”

__________

1 JO L 105, 13.4.2006, p. 54. ”

- Amendamentul 127

Este necesară menținerea procedurii de comitologie pentru măsurile tehnice de implementare, în scopul garantării implementării coerente și armonizate a dispozițiilor referitoare la securitatea datelor personale, inclusiv a obligațiilor de informare cu privire la încălcarea dreptului la viață privată. O consultare extinsă a factorilor interesați ar putea contribui la calitatea și la gradul de acceptare al acestor măsuri.

Articolul 2 punctul 3 litera (b) din actul de modificare; articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2002/58/CE

„Pentru a asigura continuitatea în punerea în aplicare a măsurilor la care se face referire la alineatele (1) - (3b d ) , Comisia poate recomandă adopta, după consultări cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, cu Grupul lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE, pentru a părților cu părțile interesate și cu Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA) , măsuri tehnice de implementare privind, inter alia , măsurile descrise la alineatul (1a), circumstanțele, formatul și procedurile aplicabile cerințelor de informare și notificare la care se face referire la alineatele (3a) și - (3b d ) .

Comisia implică toate părțile interesate, în special pentru ca acestea să o informeze cu privire la cele mai bune metode disponibile, atât pe plan tehnic, cât și economic, pentru a ameliora aplicarea prezentei directive.”

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14a alineatul (2). Din motive serioase de urgență, Comisia poate utiliza procedura de urgență menționată la articolul 14a alineatul (3).

- Amendamentul 131

Amendamentul clarifică faptul că tehnologia MMS și alte tehnologii similare sunt acoperite de definiția „poștei electronice” de la articolul 2 litera (h).

Considerent nou:

„Măsurile de protecție a abonaților împotriva încălcării dreptului la viață privată prin comunicări nesolicitate inițiate în scopuri de marketing direct prin intermediul poștei electronice se aplică, de asemenea, SMS-urilor, MMS-urilor și tehnologiilor similare acestora.”

- Amendamentul 132

Se propune reformularea acestui amendament, în scopul dezambiguizării textului, păstrându-se totodată intenția acestuia de a acoperi anumite mesaje de tip „phishing” (cel puțin a celor care intră sub incidența directivei, adică a celor de natură comercială).

Articolul 2 punctul 4d (nou) din actul de modificare; articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2002/58/CE

(4d) La articolul 13, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„Se interzice, în orice caz, practica trimiterii prin poșta electronică, sub o altă identitate sau fără a indica identitatea expeditorului în numele căruia se efectuează comunicarea, a unor mesaje ce au drept scop comercializarea directă sau care contravin articolului 6 din Directiva 2000/31/CE ori conțin legături spre site-uri rău intenționate sau care servesc unor intenții frauduloase ori din care lipsește o adresă valabilă la care destinatarul poate trimite o cerere vizând încetarea acestui tip de comunicări sau practica solicitării adresate destinatarilor de a vizita site-uri internet care contravin articolului 6 din Directiva 2000/31/CE. ”

- Amendamentul 135

Acest amendament are drept obiectiv accentuarea importanței principiului neutralității tehnologice, însă acest aspect ar putea fi mai bine reprezentat în cadrul unui nou considerent.

Articolul 2 punctul 5b (nou) din actul de modificare; articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2002/58/CE

„Dacă este necesar, se pot adopta măsuri care să garanteze că echipamentele terminale sunt construite într-un mod compatibil cu dreptul utilizatorilor de a proteja și de a controla folosirea datelor lor personale, în conformitate cu Directiva 1999/5/CE și cu Decizia 87/95/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 privind standardizarea în domeniul tehnologiei informației și telecomunicațiilor. Aceste măsuri respectă principiul neutralității tehnologice.”

Considerent nou:

„Măsurile adoptate în temeiul Directivei 199/5/CE sau al Deciziei 87/95/CEE a Consiliului, care vizează garantarea faptului că echipamentele terminale sunt concepute în așa fel încât să garanteze protecția datelor personale și a dreptului la viață privată, trebuie să respecte principiul neutralității tehnologice în cel mai înalt grad posibil.”

- Amendamentul 136

Prevederea propusă cu privire la obligația de înștiințare reprezintă o adăugire utilă în sprijinul creșterii transparenței. Formularea trebuie aliniată la textul Directivei 95/46/CE, care, la articolul 28, definește autoritatea de supraveghere în cauză. Pe de altă parte, includerea furnizorilor de servicii specifice societății informaționale depășește aria de aplicare a cadrului de reglementare al comunicațiilor electronice și, în consecință, se elimină.

Articolul 2 punctul 6a (nou) din actul de modificare; articolul 15 alineatul (1b) (nou) din Directiva 2002/58/CE

„(6a) La articolul 15 se introduce următorul alineat:

«1b) Furnizorii de servicii de comunicații accesibile publicului și furnizorii de servicii specifice societății informaționale înștiințează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile independente de protecție a datelor autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 28 din Directiva 95/46/CE cu privire la toate cererile de acces la datele personale ale utilizatorilor primite în conformitate cu alineatul (1), inclusiv privind justificările legale prezentate și procedura juridică urmată în cazul fiecărei cereri; autoritatea de supraveghere independentă de protecție a datelor vizată trebuie să înștiințeze autoritățile judiciare competente în legătură cu cazurile în care consideră că dispozițiile pertinente ale legislației naționale nu au fost respectate. »”

- Amendamentul 138

Prevederile în cauză privesc aspecte de protecție a datelor cu dimensiune transfrontalieră (inclusiv aplicarea normelor legale naționale în materie de protecție a datelor), aspecte care se situează uneori în afara competențelor și atribuțiilor ENISA. Așadar, formularea se modifică în consecință. Trimiterea la grupul de lucru instituit prin articolul 29 trebuie formulată în același mod ca la articolul 15 alineatul (3).

Articolul 2 punctul 7 din actul de modificare; articolul 15a alineatul (4) primul paragraf din Directiva 2002/58/CE

„Pentru a asigura o cooperare transfrontalieră eficientă privind aplicarea legilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și pentru a crea condiții armonizate pentru furnizarea de servicii care presupun fluxuri transfrontaliere de date, Comisia poate adopta măsuri tehnice de implementare, după consultări ENISA cu Grupul lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE (Grupul de lucru în materie de protecția datelor prevăzut la articolul 29) a Grupului de lucru „Articolul 29” și a cu autoritățileor de reglementare pertinente și, după caz, cu ENISA.”

- Amendamentele 139 și 186/rev

Termenul limită pentru raportul privind funcționarea în practică a directivei modificate privind comunicațiile electronice și protecția dreptului la viață privată trebuie să permită colectarea datelor necesare și trebuie să corespundă cu termenul prevăzut în clauzele de revizuire a altor părți ale cadrului de reglementare, adică 3 ani. Impunerea obligației de raportare cu privire la situațiile de utilizare de către terți a datelor personale „în scopuri ce nu sunt prevăzute în prezenta directivă” nu este oportună. Referirile la Grupul de lucru în materie de protecție a datelor prevăzut la articolul 29 și la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor pot fi acceptate. Trimiterea la Tratatul de la Lisabona nu este oportună aici. În plus, deși Comisia este dispusă să efectueze activitățile legate de adresele IP sugerate de Parlament, dispozițiile de fond ale unei directive nu reprezintă calea cea mai potrivită de a trata această chestiune.

Articolul 2 punctul 7a (nou) din actul de modificare; articolul 18 din Directiva 2002/58/CE

„(7a) Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

«Articolul 18

Revizuire

Până la... + În cel mult trei ani de la < data limită de implementare a actului de modificare> , Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului , după consultarea Grupului de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE „Articolul 29” ș i a Autorității Europene pentru Protecția Datelor, un raport privind aplicarea prezentei directive Directivei 2002/58/CE și impactul său asupra agenților economici și asupra consumatorilor, mai ales în privința dispozițiilor referitoare la comunicațiile nesolicitate, și înștiințările privind încălcarea dreptului la viața privată și utilizarea datelor personale de către terți - publici sau privați - în scopuri ce nu sunt prevăzute în prezenta directivă , ținând seama de contextul internațional. În acest scop, Comisia poate cere informații de la statele membre, informații care trebuie furnizate fără întârzieri nejustificate. Comisia poate înainta propuneri de modificare a prezentei directive, ținând seama de rezultatele raportului respectiv, de schimbările intervenite în domeniu și de Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene 1 , în special de noile competențe în materie de protecție a datelor, prevăzute la articolul 16, și de orice alte propuneri considerate necesare pentru îmbunătățirea eficienței prezentei directive.

Cel târziu la doi ani de la data intrării în vigoare a Directivei 2008/.../CE [de modificare a Directivei 2002//22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor legate de rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului] Comisia prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social, bazat pe un studiu amplu, care să includă recomandări privind utilizarea standard a adreselor IP și aplicarea directivei privind confidențialitatea în mediul electronic și a directivei privind protecția datelor, în ceea ce privește colectarea și procesarea datelor, în urma consultării cu AEPD și Grupul de lucru - articolul 29, precum și alte părți interesate care să includă reprezentanți din domeniu.

__________

+ doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

1 JO C 306, 17.12.2007, p. 1 . »”

- Amendamentul 165

Comisia acceptă formularea amendamentului, cu unele modificări minore de natură lingvistică. Totodată, se clarifică faptul că această dispoziție privește informațiile tarifare.

Articolul 1 punctul 12 din actul de modificare; articolul 21 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE

„Autoritățile naționale de reglementare încurajează furnizarea de informații comparabile pentru a permite utilizatorilor finali și consumatorilor să realizeze o evaluare independentă a costurilor structurilor alternative de utilizare, prin intermediul ghidurilor interactive sau al unor tehnici asemănătoare. Statele membre se asigură că, în situația în care aceste ghiduri sau tehnici asemănătoare nu sunt disponibile pe piață cu titlu gratuit sau la un preț rezonabil , autoritățile naționale de reglementare le pun la dispoziție, ele însele sau prin intermediul unor terți, gratuit sau la un preț rezonabil, astfel de ghiduri sau tehnici . Terții au dreptul de a folosi în mod gratuit informațiile cu privire la tarife publicate de întreprinderile furnizoare de rețele și/sau servicii de comunicații electronice, în scopul de a vinde sau de a pune la dispoziție astfel de ghiduri interactive sau de tehnici asemănătoare.”

- Amendamentul 180

În prezenta directivă, datele referitoare la trafic beneficiază de un nivel ridicat de protecție, datorită caracterului lor sensibil. Considerentul clarifică faptul că prelucrarea datelor de trafic în scopul furnizării de produse și servicii de securitate este permisă în măsura în care se realizează în mod responsabil și cu respectarea normelor în vigoare în materie de protecție a datelor.

Considerentul 26b (nou)

„ Prelucrarea , de către furnizorii de servicii de securitate care îndeplinesc atribuții de controlori de date, a datelor de transfer în scopul garantării securității rețelelor informatice și a datelor, inclusiv al garantării asigurând disponibilit ății atea , autenticit ății atea , integrit ății atea și confidențialit ății atea datelor stocate sau transmise poate fi considerată, în condiții normale, va permite prelucrarea acestor date ca fiind efectuată în interesul legitim al controlorului de date în înțelesul articolului 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE . Acest interes legitim poate cuprinde, de exemplu, în vederea prevenirii prevenirea accesului neautorizat la rețelele de comunicații electronice, și a distribuției de coduri nocive sau a eliminării a atacurilor de tipul negare a serviciului și a daunelor produse computerelor și sistemelor de comunicații electronice . Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA) ar trebui să publice studii periodice pentru a ilustra tipurile de prelucrare permise în temeiul articolului 6 din prezenta directivă.”

- Amendamentul 181

Acest amendament prevede o bază juridică nouă pentru prelucrarea datelor de trafic în scopul asigurării securității. Ținând seama de caracterul sensibil al datelor de trafic, se impune aplicarea de măsuri de protecție corespunzătoare în legătură cu activitățile de prelucrare a acestora, iar aria de aplicare a acestei dispoziții trebuie să coincidă cu domeniul de aplicare al directivei și al întregului cadru de reglementare pentru comunicațiile electronice.

Articolul 2 punctul 4b (nou) din actul de modificare; articolul 6 alineatul (6a) (nou) din Directiva 2002/58/CE

«(4b) La articolul 6 se introduce următorul alineat:

„6a. Fără a aduce atingere respectării dispozițiilor relevante, altele decât cele prevăzute la articolul 7 din Directiva 95/46/CE și la articolul 5 din prezenta directivă, datele de transfer Datele de trafic pot fi prelucrate în interesul legitim al controlorului de date în scopul punerii în aplicare a măsurilor tehnice pentru a garanta securitatea rețelelor informatice și a datelor în sensul articolului 4 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind instituirea Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor*, în interesul legitim al unui serviciu public de comunicații electronice, al unei rețele publice sau private de comunicații electronice, al unui serviciu al societății informaționale sau al unui echipament conex terminal sau de comunicație electronică, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul asociat drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei vizate . Prelucrarea datelor se limitează trebuie limitată la strictul necesar realizării acestui tip de activități de securitate.

_________

* JO L 77, 13.3.2004, p. 1 .”»

- Amendamentul 183

Acest amendament furnizează exemple utile de situații în care înștiințarea imediată a persoanelor implicate cu privire la încălcările dreptului la viață privată este esențială pentru evitarea unor potențiale prejudicii.

Considerentul 29

„O încălcare a securității care ar avea ca rezultat pierderea sau compromiterea de date cu caracter personal ale unui abonat sau ale unei persoane , ar putea conduce, dacă nu este soluționată la timp și într-un mod adecvat, la daune substanțiale în detrimentul utilizatorilor , cum ar fi pierderi economice, prejudicii în plan social sau furt de identitate. De aceea, abonații implicați în acest tip de incidente de securitate autoritatea națională de reglementare sau alte autorități naționale competente trebuie înștiințate fără întârziere d e către furnizorul respectiv în privința oricărei încălcări a securității, pentru a putea lua măsurile de precauție care se impun. Autoritatea competentă ar trebui să analizeze și să stabilească gravitatea încălcării securității și să solicite furnizorilor respectivi să înștiințeze în mod adecvat, fără întârzieri nejustificate, persoanele direct afectate, după caz. De asemenea, În special, în cazurile în care se înregistrează un pericol iminent și direct la adresa drepturilor și intereselor utilizatorilor (cum ar fi accesul neautorizat la conținutul poștei electronice, accesul la datele cărților de credit etc.), este esențial ca furnizorii respectivi de servicii ar trebui să înștiințeze fără întârziere utilizatorii direct afectați, pe lângă autoritățile naționale competente . Totodată, f O dată pe an, furnizorii trebuie de asemenea să înștiințeze anual utilizatorii afectați, în temeiul prezentei directive, de toate încălcările securității în sensul prezentei directive care au avut loc în perioada anterioară de 12 luni respectivă. Notificarea către autoritățile naționale și către utilizatori trebuie să includă informații privind măsurile luate de furnizor pentru a soluționa încălcarea securității, precum și recomandări pentru protejarea utilizatorilor afectați.”

- Amendamentul 185

Considerentul este legat de dezbaterea generală care are loc la nivel european în ultimele luni privind statutul juridic al adreselor IP, la care iau parte toate părțile interesate din domeniu. Deși Comisia este dispusă să realizeze acțiunile necesare cu privire la adresele IP sugerate de Parlament, menționarea explicită a acestei chestiuni în prezenta directivă nu pare oportună.

Considerentul 27a (nou)

„Adresele IP sunt esențiale pentru funcționarea internetului. Acestea sunt numere unice alocate identifică printr-un număr echipamentele echipamentelor care intră în componența unei rețele de calculatoare care utilizează Protocolul Internet pentru comunicarea între noduri ce accesează rețeaua, cum ar fi computerele sau dispozitivele inteligente mobile. În practică, adresele IP pot fi, de asemenea, utilizate pentru identificarea utilizatorului unui echipament dat. Având în vedere situațiile foarte diferite în care se utilizează adrese IP și tehnologiile aferente (inclusiv implementarea Ipv6) , care evoluează foarte rapid , s-a pus problema utilizării tratării acestora , în anumite circumstanțe, drept date cu caracter personal . Este necesară urmărirea îndeaproape a evoluțiilor cu privire la utilizarea adreselor IP, Ca atare, Comisia ar trebui să elaboreze un studiu privind adresele IP și utilizarea acestora avându-se în vedere acțiunile întreprinse deja de Grupul lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE și în lumina oricăror eventuale și să prezinte propuneri care ar putea fi oportune , în consecință .”

- Amendamentele 187rev și 184

Acest amendament propune o soluție alternativă la înștiințarea obligatorie a violărilor de securitate care privesc datele personale, ținând cont de preocupările iscate de un eventual „exces de înștiințare” (necesitatea de a evita recurgerea la înștiințări în cazuri de mică importanță sau atunci când sunt deja implementate măsuri tehnice de soluționare), dar care să garanteze totodată armonizarea la nivelul UE a măsurilor de implementare.

Articolul 2 punctul 3 litera (b) din actul de modificare; articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2002/58/CE

„(3) În cazul unei violări a datelor personale securității având ca rezultat distrugerea accidentală sau ilegală, pierderea, modificarea , divulgarea neautorizată sau accesul neautorizat la datele personale transmise, stocate sau prelucrate în alt mod în contextul prestării de servicii de comunicații accesibile publicului în cadrul Comunității, furnizorul de servicii de comunicații accesibile publicului , precum și orice întreprindere care furnizează servicii pe internet destinate consumatorilor, care este controlor de date și furnizor de servicii caracteristice societății informaționale, informează fără întârziere atât autoritățile naționale de reglementare sau autoritatea competentă în conformitate cu dreptul intern din statul membru respectiv , cât și abonatul sau persoana implicată cu privire la o astfel de violare cu respectarea alineatelor (3a) și (3b) de mai jos. Notificarea adresată autorității competente abonatului sau persoanei implicate descrie cel puțin natura violării și punctele de contact de unde se pot obține informații suplimentare și recomandă măsuri de diminuare a posibilelor efecte negative ale violării datelor personale.ale acesteia. Notificarea adresată autorității competente descrie, în plus, consecințele violării datelor personale și măsurile propuse sau luate de furnizor în vederea soluționării problemei.

(3a) Notificarea unei violări a datelor personale unui abonat sau individ implicat nu este obligatorie în cazul în care F f urnizorul de servicii de comunicații electronice accesibile publicului , precum și orice întreprindere care furnizează consumatorilor servicii pe internet, care este controlor de date și furnizează servicii caracteristice societății informaționale, îi înștiințează, în prealabil, pe utilizatori pentru a evita un pericol iminent și direct a demonstrat autorității competente, în măsura în care aceasta consideră necesar, faptul că probabilitatea ca pentru interesele și drepturile consumatorilor să fie prejudiciate în urma violării datelor personale este practic nulă.

(3b) Notificarea violării securității datelor personale către abonații sau persoanele implicate nu este necesară în cazul în care furnizorul a demonstrat autorității competente, în măsura în care aceasta consideră necesar, că a aplicat măsuri tehnologice adecvate de protecție și că respectivele măsuri au fost aplicate datelor afectate de violarea securității. Aceste măsuri tehnologice de protecție trebuie să asigure că datele devin neinteligibile persoanelor care nu sunt autorizate să le acceseze.

(3c) Statele membre se asigură că autorităților naționale competente sunt abilitate să elaboreze norme detaliate și, dacă este necesar, să emită instrucțiuni referitoare la împrejurările în care este obligatorie notificarea de către furnizorul unui serviciu de comunicații electronice accesibil publicului a violărilor datelor personale, ținând seama de dispozițiile alineatelor 3a și 3b, formatul aplicabil acestor notificări, precum și modalitatea de efectuare a notificării. Autoritățile naționale competente verifică dacă societățile și-au îndeplinit obligațiile de notificare în temeiul prezentului articol și impun sancțiunile și măsurile corective corespunzătoare, inclusiv publicarea, după caz, în situația nerespectării acestor obligații.”

Noul articol 2 litera (i):

„Violarea datelor personale” se definește ca o violare a securității care are drept rezultat distrugerea, pierderea sau modificarea accidentale sau ilicite ori divulgarea sau accesul neautorizate legate de datele personale transmise, stocate sau procesate, intervenite în contextul furnizării în Comunitate de servicii de comunicații accesibile publicului.”

- Amendamentul 188

Acest amendament introduce dispoziții referitoare la numerele și serviciile „116”, în speță numărul „116000” utilizat în cazul liniilor de urgență pentru copiii dispăruți. Totuși, trebuie evitate dispozițiile excesiv de stricte sau nerealiste — de exemplu cele referitoare la utilizatorii cu handicap de la alineatul (2) — care pot fi o barieră în calea implementării. În plus, alineatul (4) privește aspecte care se află în afara domeniului de aplicare a cadrului de reglementare (punerea la dispoziție de linii de urgență).

Articolul 1 punctul 16 din actul de modificare; articolul 27a (nou) din Directiva 2002/22/CE

„Articolul 27a

Numere armonizate pentru servicii armonizate cu caracter social, inclusiv numărul de apel la linia de urgență pentru copiii dispăruți

1. Statele membre promovează numerele specifice în seria națională de numere care încep cu 116 identificate de Decizia Comisiei 2007/116/CE din 15 februarie 2007 privind rezervarea seriei naționale de numere care încep cu 116 ca numere armonizate pentru servicii armonizate cu caracter social.1 Statele membre încurajează furnizarea, pe teritoriile lor, a serviciilor pentru care sunt rezervate aceste numere.

2. Statele membre asigură că utilizatorii finali cu handicap pot accesa serviciile furnizate de seria na țională de numere care încep cu 116. În vederea garantării faptului că utilizatorii finali cu handicap pot accesa aceste serviciile atunci când călătoresc în alt stat membru, măsurile luate includ asigurarea conformității cu standardele sau specificațiile relevante publicate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).

3. Statele membre asigură informarea corespunzătoare a cetă țenilor în legătură cu existența și utilizarea serviciilor furnizate de seria națională de numere care încep cu 116, în special prin inițiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc în statele membre.

4. Pe lângă măsurile cu aplicabilitate generală la toate numerele din seria na țională de numere "116", luate în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3), statele membre asigură accesul cetățenilor la un serviciu de operare a unei linii telefonice destinate semnalării cazurilor de copii dispăruți. Linia va fi disponibilă la numărul 116000.

5. Pentru a garanta implementarea eficientă a seriei naționale de numere "116" a numerelor și serviciilor identificate în Decizia 2007/116/CE a Comisiei din 15 februarie 2007 privind rezervarea seriei naționale de numere care încep cu „116” ca numere armonizate pentru servicii armonizate cu caracter social*, în special al numărului de apel pentru linia de urgență pentru copiii dispăruți 116000 în statele membre, inclusiv accesul utilizatorilor finali cu handicap pe durata deplasării în alte state membre, Comisia, după consultarea [xxx], poate adopta măsuri tehnice de implementare.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesen țiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 37 alineatul (2).”

_________

1 JO L 49, 17.2.2007, p. 30.

* JO L 49, 17.2.2007, p. 30.

- Amendamentul 189

Acest amendament însoțește amendamentul 188 de mai sus, care introduce dispoziții referitoare la numerele și serviciile „116”, în speță numărul „116000” utilizat în cazul liniilor de urgență pentru copiii dispăruți. Ultima teză trebuie eliminată, întrucât ar fi disproporționată și dificil de implementat în unele state membre. Se sugerează modificări care să reflecte faptul că cadrul de reglementare poate include dispoziții cu privire la alocarea numerelor din seria „116” (însă nu și cu privire la aspecte pertinente pentru funcționarea serviciilor) și care să încurajeze utilizarea acestor numere în statele membre.

Considerentul 21a (nou)

În conformitate cu Decizia 2007/116/CE din 15 februarie 2007 privind rezervarea seriei naționale de numere care încep cu 116 ca numere armonizate pentru servicii armonizate cu caracter social*, Comisia a rezervat numerele din seria națională „116” pentru anumite servicii cu caracter social. Prezenta decizie are la bază articolul 10 alineatul (4) din directiva-cadru și se referă, în consecință, la aspecte legate de numerotare. Numerele identificate în respectiva decizie nu pot fi folosite pentru alte scopuri decât cele prevăzute în decizie, dar statele membre nu sunt obligate să asigure că serviciile asociate numerelor rezervate sunt furnizate efectiv. Dispozițiile corespunzătoare din Decizia 2007/116/CE ar trebui să se reflecte în Directiva 2002/22/CE cu scopul de a le integra mai bine în cadrul de reglementare pentru comunicațiile și serviciile electronice și pentru a asigura și accesul utilizatorilor finali cu handicap. Pentru a garanta implementarea eficace a numerelor și serviciilor din seria de numerotare „116” și pentru a încuraja utilizarea acestora, Comisia trebuie abilitată să adopte măsuri de implementare. Având în vedere aspectele specifice privind semnalarea cazurilor de copii dispăruți și disponibilitatea actuală limitată a acestui serviciu, statele membre ar trebui nu numai să rezerve un număr, dar și să se asigure că un serviciu de semnalare a cazurilor de copii dispăruți este disponibil în realitate pe teritoriile lor la numărul 116000. ”

_________

1 * JO L 49, 17.2.2007, p. 30.

- Amendamentul 193

Acest amendament este legat de amendamentul 14. Termenii „orientări” și „alte măsuri” nu sunt clar definiți. Acest lucru ar putea avea drept consecință modalități divergente de implementare în UE și incertitudine juridică. Prin urmare, termenii respectivi se elimină.

Articolul 1 punctul 13 litera (b) din actul de modificare; articolul 22 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE

„Pentru a preveni degradarea serviciului și încetinirea traficului de-a lungul rețelelor și pentru a garanta că nu sunt impuse restricții nejustificate asupra capacității utilizatorilor de a accesa sau distribui conținuturi sau de a folosi, la alegere, orice aplicații și servicii , autoritățile naționale de reglementare pot emite orientări care să stabilească cerințe de calitate minimă a serviciului și, după caz, să adopte alte măsuri . , și pentru a garanta că nu sunt impuse restricții nejustificate asupra capacității utilizatorilor de a accesa sau distribui conținuturi sau de a folosi, la alegere, orice aplicații și servicii . Orientările sau măsurile respective Aceste cerințe trebuie să ia în considerare integral țin seama în mod corespunzător de orice standarde emise în temeiul articolului 17 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

După ce a examinat cerințele orientările sau măsurile respective și a consultat [xxx], Comisia poate să adopte măsuri tehnice de implementare , în cazul în care consideră că cerințele stabilite la nivel național orientările sau măsurile pot crea obstacole în calea pieței interne. Măsurile respective , destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 37 alineatul (2).”

- Amendamentul 194

Acest amendament poate fi acceptat în principiu. Totuși, se propune reformularea unor pasaje ale acestuia, pentru a sublinia legătura dintre cadrul de reglementare și legislația privind comerțul electronic. Trimiterea la autoritățile „de aplicare a legii” nu pare oportună în acest context și a fost, prin urmare, eliminată.

Considerentul 14b (nou)

„În absența unor norme în materie la nivel comunitar, conținutul, aplicațiile și serviciile sunt considerate licite sau dăunătoare în conformitate cu prevederile din dreptul material și procedural național. Revine în sarcina autorităților de resort ale statelor membre, și nu a furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice, să decidă, în conformitate cu normele de drept aplicabile, dacă conținutul, aplicațiile sau serviciile sunt licite sau dăunătoare. Directiva 2002/22/CE Directiva-cadru și directivele specifice nu aduc atingere Directivei 2000/31/CE (Directiva privind comerțul electronic), care, printre altele, conține o regulă de „simplă transmitere” pentru furnizorii de servicii intermediari, definiți în respectiva directivă . Directiva 2002/22/CE Directiva-cadru și directivele specifice nu impun e furnizorilor să monitorizeze informațiile transmise prin intermediul rețelelor lor sau să recurgă la sancțiuni ori la acțiuni în justiție împotriva clienților care au transmis respectivele informații , și nici nu prevede ca furnizorii să fie ținuți responsabili pentru acestea. Responsabilitatea de a aplica sancțiuni sau de a înainta acțiuni în justiție revine autorităților de aplicare a legii competente.”

4.3. Amendamente care nu au fost acceptate de Comisie

Amendamentele 1, 10, 17, 24, 28, 29, 35, 36, 39, 40, 42, 45, 46, 49, 50, 52, 57, 58, 59, 62 (primul paragraf), 69, 78, 83, 84, 92 (primul paragraf), 95, 96, 98, 101, 102, 104, 107, 108, 113, 114 (primul paragraf), 117, 119, 120, 121, 123, 124, 125, 128, 130, 133, 140, 142, 144, 146, 147, 157, 163, 174, 166, 186, 190 nu pot fi acceptate de Comisie.

5. Propunerea modificată

În temeiul articolului 250 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia își modifică propunerea în conformitate cu cele de mai sus.