[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 11.3.2008

COM(2008) 142 final

2006/0147 (COD)

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

în temeiul articolului 251 alineatul (2) paragraful al doilea din Tratatul CE privind poziția comună a Consiliului referitoare la adoptarea unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului, a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2232/96 și a Directivei 2000/13/CE

2006/0147 (COD)

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

în temeiul articolului 251 alineatul (2) paragraful al doilea din Tratatul CE privind poziția comună a Consiliului referitoare la adoptarea unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului, a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2232/96 și a Directivei 2000/13/CE

CONTEXT

Data transmiterii propunerii către PE și Consiliu [document COM(2006) 427 final – 2006/0147 COD]: | 28 iulie 2006 |

Data avizului Parlamentului European, prima lectură: | 10 iulie 2007 |

Data transmiterii propunerii modificate: | 24 octombrie 2007 |

Data acordului politic al Consiliului | 17 decembrie 2007 |

Data adoptării oficiale a poziției comune de către Consiliu | 10 martie 2008 |

Data avizului Comitetului Economic și Social European: | 25 aprilie 2007 |

OBIECTIVUL PROPUNERII COMISIEI

Regulamentul propus vizează înlocuirea Directivei 88/388/CEE a Consiliului în vigoare pentru a ține seama de progresele tehnologice și științifice în domeniul aromelor, precum și de evoluția legislației în domeniul produselor alimentare în Comunitatea Europeană.

Principalele obiective sunt următoarele:

( clarificarea domeniului de aplicare a legislației privind aromele;

( modernizarea și adaptarea legislației existente privind aromele la progresele tehnologice și științifice;

( stabilirea unor proceduri clare de evaluare și autorizare;

( o mai bună informare a consumatorilor cu privire la aromele naturale;

( adaptarea la cerințele Regulamentului (CE) nr. 882/2004 referitor la controalele oficiale privind hrana pentru animale și produsele alimentare.

OBSERVA ȚII CU PRIVIRE LA POZIȚIA COMUNĂ

Observa ție generală

Comisia susține poziția comună, astfel cum a fost adoptată de Consiliu în unanimitate. Poziția este conformă cu obiectivele și abordarea adoptată în propunerea inițială a Comisiei și reflectă principiile mai multor amendamente propuse de Parlamentul European.

Rezultatul amendamentelor formulate de Parlament la prima lectură

Amendamente formulate de Parlament, acceptate de Comisie și care sunt conforme cu poziția comună

Poziția comună reflectă spiritul a 17 dintre cele 21 de amendamente care au fost acceptate de Comisie în întregime, parțial, în principiu sau sub rezerva unor modificări de redactare. Majoritatea acestor amendamente aduc clarificări suplimentare textului.

În ceea ce privește criteriile de autorizare a aromelor, poziția comună clarifică ce se înțelege prin inducerea în eroare a consumatorilor (considerentul 6), oferind un răspuns la unele dintre considerațiile formulate în amendamentul 1 al PE.

Amendamentul 29 vizează etichetarea aromelor naturale . Cel puțin 95% din componentele aromatizante trebuie să fie obținute din sursa la care se face referire. Această modificare corespunde mai bine așteptărilor consumatorilor și va avea un impact limitat asupra practicilor actuale.

Amendamentele 12, 24, 34 și 35 introduc procedura de reglementare cu control pentru măsurile de modificare a elementelor neesențiale ale regulamentului, prin completarea acestuia. Există un acord cu privire la aceste amendamente între Parlamentul European, Consiliu și Comisie; totuși, Consiliul și Comisia au introdus opțiunea de a recurge la o procedură de urgență.

Amendamente formulate de Parlamentul European, acceptate de Comisie și care nu sunt incluse în poziția comună

4 amendamente care au fost acceptate de Comisie nu au fost incluse în poziția comună.

Amendamentele 27 și 28 vizează clarificări suplimentare privind etichetarea aromelor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 .

Amendamentul 7 se referă la reformularea articolului 1 privind obiectul regulamentului. În amendament, Parlamentul propune situarea nivelului înalt de protecție a sănătății înaintea funcționării eficiente a pieței interne, întrucât, în caz contrar, aceasta poate da impresia că protecția sănătății oamenilor este secundară funcționării pieței interne.

Amendamentul 15 se referă la definiția unui „procedeu fizic corespunzător” pentru producerea de substanța aromatizante naturale sau de preparate aromatizante. Prin amendament, Parlamentul intenționează să evite ca procedeele tradiționale de preparare să poată fi considerate ca procedee fizice care nu sunt corespunzătoare. Comisia a acceptat amendamentul întrucât acesta clarifică situația, iar, în caz de îndoială, se poate adopta o decizie prin procedura de comitologie.

Puncte de divergență între propunerea modificată a Comisiei și poziția comună a Consiliului.

Cu excepția poziției Comisiei privind amendamentele 7, 15, 27 și 28 (a se vedea mai sus), nu există divergențe între Comisie și Consiliu.

Pozi ția Comisiei cu privire la noile dispoziții introduse de Consiliu

Câteva noi dispoziții au fost introduse de Consiliu. Majoritatea acestora sunt destinate să aducă clarificări suplimentare textului sau sunt conforme cu obiectivul general al propunerii inițiale a Comisiei. Prin urmare, Comisia poate accepta modificările respective.

Considerentul 5a (nou) clarifică înțelesul termenilor „produse alimentare în stare brută” și „produse alimentare necompuse” , la care nu se aplică regulamentul propus.

Considerentul 8a (nou) justifică abordarea bazată pe risc pentru stabilirea limitelor maxime pentru substanțele care generează preocupări din punct de vedere toxicologic, menționate la articolul 5, și care pot fi prezente în arome. În plus, considerentul subliniază responsabilitățile care revin producătorilor în ceea ce privește substanțele respective.

Articolul 1 clarifică principiul inclus deja în legislația generală în domeniul alimentar [Regulamentul (CE) nr. 178/2002], și anume că normele privind aromele iau în considerare, atunci când este cazul, protecția mediului . Modificarea menține, de asemenea, coerența cu regulamentul propus privind aditivii alimentari și enzimele alimentare, precum și cu amendamentele aferente ale PE la propunerea referitoare la aditivii alimentari.

Articolul 3 alineatul (2) litera (c) adaugă la definiția substanțelor aromatizante naturale mențiunea că acestea corespund substanțelor care sunt prezente în stare naturală și care au fost identificate în natură. Această mențiune are drept obiectiv să evite ca unele substanțe aromatizante care nu sunt prezente în materii de origine vegetală sau animală, dar care sunt obținute prin procedee enzimatice artificiale, să fie considerate ca fiind naturale.

La articolul 3 alineatul (3), poziția comună completează definiția materiilor sursă considerate drept produse alimentare destinate producerii de arome, astfel cum este propusă de Comisie, adăugându-se mențiunea că definiția este validă exclusiv în sensul prezentului regulament.

Articolul 4a (nou) clarifică faptul că aromele și/sau produsele alimentare în care sunt folosite arome nu trebuie introduse pe piață în cazul în care aroma sau utilizarea acesteia nu este conformă cu regulamentul propus.

Articolul 7 alineatul (2), articolul 18 alineatul (4) și articolul 19 introduc opțiunea unei proceduri de urgență în cadrul procedurii de reglementare cu control.

Din motive de claritate, deciziile de interpretare au fost retrase de la articolele 2 și 3 și introduse într-un nou articol distinct, articolul 11.

Articolele 12, 13 și 15 (nou) aduc clarificări suplimentare privind cerințele de etichetare și alinierea cu propunerile privind aditivii alimentari și enzimele alimentare.

Articolul 14 alineatul (4) se referă la etichetarea aromelor naturale . Un procent maxim de 5% din componentul aromatizant, obținut din alte materii sursă nu reproduce aroma materiei sursă respective.

În anexa III partea A, aloina și cumarina sunt în continuare incluse pe lista de substanțe care nu se adaugă ca atare în produsele alimentare, astfel cum a fost deja stabilit în legislația actuală. Cercetările științifice cu privire la eventualul efect cancerigen al aloinei sunt încă în desfășurare și există temeri că expunerea la cumarină prin intermediul utilizării de ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante (scorțișoara) ar putea fi deja prea ridicată.

Anexa III partea B:

- Din motive de proporționalitate, s-au adus clarificări în titlu, conform cărora limitele maxime nu se aplică produselor alimentare compuse care sunt pregătite și consumate în același loc (restaurante) , care nu conțin arome adăugate și care conțin exclusiv plante aromatice și condimente folosite ca ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante.

- Pentru anumite categorii de produse alimentare s-au introdus limitele maxime de cumarină .

- Limita maximă de teucrină A în băuturile alcoolice a fost ridicată de la 2 la 5 mg/kg în băuturile spirtoase cu gust amar și în lichiorurile cu gust amar. Această modificare a fost introdusă la cererea Italiei care și-a exprimat preocuparea pentru unele băuturi tradiționale locale din Italia care, în caz contrar, nu ar mai putea fi menținute pe piață. Comisia poate accepta această creștere, întrucât băuturile spirtoase respective vor avea un impact limitat asupra expunerii totale la teucrină A.

Probleme majore întâlnite în cursul adoptării pozi ției comune

Directiva 88/388/CEE prevede limitele maxime de cumarină în produsele alimentare. Comisia nu a menținut limitele maxime de cumarină în noul regulament propus, întrucât, în avizul său din 6 octombrie 2004, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a ajuns la concluzia că doza de substanță nu genera preocupări în raport cu doza zilnică admisă. Noi date analitice furnizate de Germania au demonstrat că limitele actuale din unele produse alimentare, la care se adaugă scorțișoară, sunt cu mult mai ridicate decât limitele maxime actuale și că era posibil să se depășească doza zilnică admisă (DZA). Prin urmare, Germania a solicitat reintroducerea limitelor maxime.

Statele membre au fost de acord cu această reintroducere. Cu toate acestea, au existat temeri majore cu privire la produsele tradiționale care conțin scorțișoară care ar putea fi afectate de impunerea unor limite prea stricte. Comisia a organizat două reuniuni tehnice cu experți din statele membre și cu părți interesate și, în urma acestor consultări, s-au identificat limitele maxime posibile.

În plus, având în vedere că avizul formulat de EFSA a fost adoptat în octombrie 2004, au fost puse la dispoziție informații științifice suplimentare care sugerează că DZA ar trebui revizuită. Prin urmare, Comisia a cerut EFSA să evalueze aceste informații. Concluziile evaluării suplimentare a EFSA se preconizează să fie disponibile în mai 2008. Între timp, Consiliul a adoptat limitele maxime care vor fi reexaminate pe baza acestor concluzii, și, în consecință, a fost pregătită o declarație comună a Consiliului și a Comisiei.

CONCLUZII / OBSERVA ȚII GENERALE CU PRIVIRE LA POZIȚIA COMUNĂ

Comisia consideră că poziția comună reflectă pe deplin elementele esențiale ale propunerii sale inițiale, precum și spiritul multor amendamente formulate de Parlamentul European în prima lectură.

Prin urmare, Comisia susține poziția comună, astfel cum a fost adoptată de Consiliu în unanimitate.

DECLARA ȚIE

În urma discuțiilor privind cumarina (a se vedea punctul 3.4), următoarea declarație comună a fost anexată la poziția comună:

Consiliul și Comisia se angajează să reexamineze limitele maxime de cumarină stabilite în anexa III partea B, de îndată ce avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (preconizat pentru prima jumătate a lui 2008) este disponibil.

În acest scop, Consiliul invită Comisia să convoace o reuniune de exper ți, imediat după ce Autoritatea își emite avizul, în vederea analizării aspectelor tehnice.