Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)

P6_TA(2008)0624

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010) (2008/2098(INI))

(2010/C 45 E/05)

Parlamentul European,

1.   salută inițiativa Comisiei și reafirmă importanța centrală a mobilității atât pe piața muncii, cât și între state membre sau regiuni diferite, pentru consolidarea pieței europene a muncii și pentru realizarea obiectivelor de la Lisabona; sprijină lansarea Planului de acțiune și dorește să fie informat periodic cu privire la monitorizarea implementării acțiunilor din acesta;

2.   salută intenția Comisiei de a promova mobilitatea în condiții echitabile, inclusiv prin combaterea angajării clandestine și a dumpingului social;

3.   salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Europei, însă regretă faptul că aceasta nu a acordat Parlamentului timpul necesar pentru emiterea unui aviz cu privire la această propunere înainte de adoptarea recomandării;

4.   ia act de faptul că Anul european al voluntariatului ar fi un instrument eficient de aplicare a măsurilor incluse în recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari în Europa;

5.   consideră că Uniunea Europeană trebuie să sprijine includerea conceptului mobilității forței de muncă în toate aspectele politicilor comunitare și îndeosebi în ceea ce privește realizarea pieței interne, protecția lucrătorilor și norme privind lucrătorii detașați și protecția împotriva locurilor de muncă nesigure, care ar putea afecta mobilitatea în cadrul UE sau combate discriminarea; invită Comisia să trateze domeniul mobilității muncii ca o politică transversală prioritară, implicând astfel toate domeniile relevante ale politicilor europene și autoritățile de la toate nivelurile din statele membre;

6.   subliniază faptul că mobilitatea forței de muncă este bazată pe principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor în cadrul pieței interne, așa cum este prevăzut în Tratatul CE;

7.   invită Comisia să elaboreze, în vederea promovării în continuare a mobilității forței de muncă, o strategie pe termen lung care să țină seama de cerințele pieței muncii, de tendințele economice și de perspectivele extinderii UE, deoarece doar o strategie pe termen lung poate să garanteze libera circulație a lucrătorilor, fără conflicte, și să abordeze în mod adecvat fenomenul migrației valorilor;

8.   invită Comisia să ia în considerare nevoile specifice ale forței feminine de lucru de toate vârstele ce dorește să își exercite dreptul la mobilitate și să includă măsuri concrete pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestora în cele patru domenii ale Planului de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă;

9.   îndeamnă Comisia să acorde prioritate uniformizării practicilor și cooperării administrative pentru a permite crearea de sinergii între instituțiile și autoritățile naționale a căror interacțiune este decisivă în rezolvarea eficientă a problemelor dintre statele membre; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să combată cu fermitate toate barierele juridice și administrative, precum și obstacolele din calea mobilității la nivel european, național, regional sau local, cum ar fi nerecunoașterea experiențelor legate de mobilitate la evaluarea carierei profesionale sau în domeniul securității sociale și a pensiilor, în special în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii;

10.   consideră că Planul de acțiune al Comisiei atinge chestiunile principale legate de mobilitate, însă mai multe acțiuni sunt de dorit în special în ceea ce privește realizarea unei legături mai puternice între sistemele educaționale și piața muncii, oferind o mai bună informare în materie de mobilitate, menținând competențele lingvistice dobândite de lucrători și familiile acestora aflați în pregătire pentru mobilitate, prin intermediul învățării limbilor străine și, nu în ultimul rând, prin intermediul sistemelor de învățare și pregătire profesională;

11.   invită statele membre să promoveze în mod activ predarea limbilor străine, în special în cazul adulților, având în vedere că barierele lingvistice sunt una dintre principalele piedici din calea mobilității lucrătorilor și a familiilor acestora;

12.   consideră că statele membre ar trebui să se asigure că drepturile în domeniul muncii și convențiile colective ale cetățenilor care aleg să se mute într-un alt stat membru sunt respectate pe deplin, fără discriminare între cetățenii acelui stat membru și resortisanții altor state și consideră că, în acest scop, măsurile luate de Comisie ar trebui să se axeze asupra garantării faptului că cetățenii migranți beneficiază de egalitate de tratament și nu sunt transformați într-o forță de muncă ieftină;

13.   pentru a crea legături mai strânse între formare și piața muncii, îndeamnă Comisia și statele membre să prezinte această chestiune în fața comitetelor consultative sectoriale; consideră că întreprinderile și ramurile profesionale ar putea furniza în mod regulat informații cu privare la sectoarele profesionale cele mai deschise mobilității;

14.   Consideră că mobilitatea pe termen lung a muncii în toate domeniile poate avea un rol decisiv în promovarea obiectivelor de creștere economică și ocupare a forței de muncă consacrate prin Strategia de la Lisabona dacă este dublată de protejarea securității sociale a lucrătorilor și a drepturilor sindicatelor, în conformitate cu tradițiile și obiceiurile statelor membre; este de părere că o creștere a mobilității europene a forței de muncă, însoțită de condiții de muncă adecvate, cu programe de educație și de sisteme de protecție socială, poate fi răspunsul la o serie de evoluții actuale și poate contribui la intensificarea semnificativă a eforturilor în acest sens în contextul globalizării economiei, îmbătrânirii populației și transformării rapide a piețelor muncii; subliniază faptul că trebuie avute în vedere aspectele sociale, economice și de mediu ale mobilității;

15.   este convins că garantarea mobilității muncii constituie o modalitate corespunzătoare de consolidare atât a dimensiunii economice cât și sociale a Strategiei de la Lisabona și ar trebui instituită în modul cel mai bun posibil, de atingere a obiectivelor din cadrul Agendei sociale reînnoite și de abordare a unei serii de provocări, printre care se regăsesc globalizarea, schimbările și restructurările industriale, progresul tehnologic, schimbările demografice, și integrarea lucrătorilor migranți; este convins, de asemenea, că mobilitatea între cariere și ramuri economice (mobilitatea ocupațională) le permite angajaților să își reînnoiască și să își adapteze cunoștințele și competențele, aceștia putând astfel beneficia de noi oportunități de carieră;

16.   reafirmă faptul că mobilitatea muncii este un instrument cheie pentru funcționarea eficientă a pieței interne, prin intermediul obiectivelor Strategiei de la Lisabona și a celor opt principii adoptate în privința flexisecurității în comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007; invită, prin urmare, statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune accentul pe flexisecuritate pe de o parte și pentru a proteja securitatea lucrătorilor, pe de cealaltă parte, ținând seama de principiile fundamentale ale oportunităților, accesului și solidarității prevăzute de Agenda socială reînnoită;

17.   invită statele membre și factorii implicați să ia în considerare și să înlăture obstacolele din calea mobilității lucrătorilor de gen feminin, oferind, printre altele acces echitabil la locuri de muncă calificate și la poziții de vârf, salarizare egală, timp de lucru flexibil, servicii adecvate de îngrijire medicală și de îngrijire a copiilor, facilități educaționale de bună calitate pentru copii, transferabilitatea drepturilor de pensie și eliminarea stereotipurilor de gen;

18.   recomandă ca statele membre și autoritățile regionale și locale să promoveze activ formele speciale de angajare, programele educaționale și de formare, precum și programele de învățare la distanță și de învățare a limbilor străine, pentru a crea o piață a muncii mai favorabilă pentru femei și pentru a permite reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie;

19.   invită statele membre să includă mobilitatea forței de muncă și mobilitatea geografică ca prioritate în cadrul programelor lor naționale de ocupare a forței de muncă și de învățare de-a lungul vieții;

20.   constată cu îngrijorare că unele state membre mențin restricții pe piața muncii pentru lucrătorii din noile state membre ale Uniunii Europene, chiar dacă analizele economice și datele statistice nu justifică aceste restricții și nu alimentează temerile cetățenilor și ale guvernelor; solicită Consiliului să garanteze o implicare mai mare și o supraveghere mai bună din partea instituțiilor europene, îndeosebi a Parlamentului, în ceea ce privește procesul de autorizare și justificare de către statele membre a perioadelor tranzitorii ce privesc accesul pe piața muncii a cetățenilor din noile state membre, încă din primul an de la aderare;

21.   subliniază că mobilitatea lucrătorilor nu ar trebui interpretată de unii angajatori ca o oportunitate de reducere a salariilor, a securității sociale sau, în general, de degradare a calității condițiilor de muncă; îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare nu doar pentru a elimina toate formele de discriminare, ci și pentru a garanta cele mai bune condiții posibile pentru activitățile desfășurate de lucrătorii migranți și de familiile acestora;

22.   ia notă cu îngrijorare de unele inițiative ale statelor membre de a modifica cadrul juridic intern în privința imigrației, și de a interpreta și aplica principiul liberei circulații a forței de muncă de o manieră contrară literei și spiritului normelor comunitare în vigoare; cere renunțarea imediată la asemenea practici și încurajează statele membre să instituie programe complexe de integrare a cetățenilor Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație pe teritoriul lor, în cooperare cu statul membru de origine, acolo unde este necesar;

23.   invită statele membre și Comisia să lucreze împreună la elaborarea, la implementarea, monitorizarea și evaluarea unor programe de reintegrare socială pentru cetățenii și familiile lor care se întorc în statele de origine după ce au muncit o perioada in alt stat membru;

24.   recunoaște faptul că, în timp ce mobilitatea poate oferi o soluție în cazul deficitului de forță de muncă în țările de destinație, aceasta poate provoca un deficit al forței de muncă în țările din care provin lucrătorii; atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra faptului că, în fiecare țară, populația inactivă oferă un potențial semnificativ de forță de muncă, a cărei mobilizare necesită, în egală măsură, resurse din partea UE și a statelor membre;

25.   atrage atenția Comisiei asupra faptului că în interiorul Uniunii Europene rămân în continuare numeroase bariere de ordin administrativ și legislativ în calea mobilității forței de muncă, precum și în chestiunea recunoașterii reciproce a diplomelor de orice nivel și a experienței profesionale; își reafirmă angajamentul pentru soluționarea acestor chestiuni și cere Comisiei supravegherea atentă a restricțiilor incompatibile cu legislația comunitară și luarea de măsuri împotriva acestora;

26.   încurajează statele membre să realizeze, înainte de punerea în aplicare a noilor acte naționale în domeniul îngrijirilor medicale și al sănătății publice, precum și al sistemelor social și fiscal, un studiu de impact frontalier pentru a evidenția în avans orice probleme care vor avea consecințe asupra mobilității forței de muncă;

27.   consideră că lucrătorii transfrontalieri ocupă o poziție deosebită în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă la nivel european;

28.   îndeamnă statele membre să accelereze procesul implementării cadrului comun pentru calificări (Cadrul European de Calificări -CEC); consideră că, deși alinierea la acest sistem de referință este prevăzută pentru 2010, implementarea sa accelerată în toate statele membre ar putea reduce din obstacolele pe care le întâmpină lucrătorii în prezent;

29.   salută inițiativa Comisiei în ceea ce privește EUNetPaS (Rețeaua Uniunii Europene pentru siguranța pacienților), care reprezintă un prim pas către încurajarea statelor membre și a părților interesate din UE în vederea intensificării cooperării în domeniul siguranței pacientului; observă totuși că, la nivelul UE, există încă diferențe în reglementările aplicate în cazul specialiștilor din domeniul sănătății în statele membre și solicită Comisiei să încurajeze statele membre și autoritățile lor de reglementare a specialiștilor din domeniul sănătății să facă schimb de informații și să instituie sisteme de acreditare standardizate pentru profesioniștii din domeniul sănătății, în vederea garantării siguranței pacientului la nivelul UE;

30.   ia act de faptul că lipsa unui cadru comun pentru compararea, transferul și recunoașterea calificărilor profesionale la nivel european reprezintă o barieră importantă în calea mobilității transfrontaliere; salută inițiativa Comisiei privind crearea Sistemului european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP);

31.   solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că reprezentanții angajatorilor și ai ramurilor profesionale sunt implicați cât de curând posibil în punerea în aplicare a CEC pentru ca sistemul de recunoaștere a calificărilor să poată fi aplicat pe piața muncii;

32.   invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să inițieze discuții în vederea armonizării grilei de salarii cu diferitele niveluri de calificări definite de CEC pentru ca mobilitatea lucrătorilor să fie garantată prin niveluri de remunerare corespunzătoare calificării lor;

33.   încurajează autoritățile din domeniul educației să conlucreze în mod proactiv în materie de recunoaștere reciprocă a calificărilor — obținute din educație formală, informală și non-formală — și a profesiilor care corespund standardelor stabilite de statele membre; consideră de importanță crucială ca statele membre să folosească pe deplin cadrul european de calificări și să monitorizeze în mod corespunzător inițiativele viitoare privind Sistemul european de credite pentru învățământul și formarea profesională, astfel încât clasificarea în cadrul nivelurilor sistemului de educație națională și a programului de învățare pe tot parcursul vieții să permită lucrătorilor mobili să-și continue formarea; susține angajamentul Comisiei de a dezvolta Europass pentru a facilita înțelegerea calificărilor de către angajatori; subliniază valoarea serviciilor Euraxess;

34.   regretă că în unele state membre nu se acordă suficientă prioritate și finanțare dezvoltării și punerii în aplicare a strategiilor de educație continuă; încurajează statele membre să utilizeze în mod mai activ modalitățile de finanțare oferite de fondurile structurale și, în special, de Fondul social european, pentru a dezvolta și pune în aplicare astfel de sisteme;

35.   invită Comisia să reducă obstacolele de natură legislativă și administrativă și subliniază nevoia unei îmbunătățiri în ceea ce privește recunoașterea și acumularea drepturilor de securitate socială și portabilitatea pensiilor;

36.   consideră că portabilitatea prevederilor în materie de securitate socială este mai bine coordonată în temeiul Regulamentului (CEE) nr.1408/71 și al Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (9), precum și al acordurilor bilaterale;

37.   îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (care urmează a fi aplicat din 2009), precum și legislația aferentă în domeniul securității sociale și referitoare la plata oricărui tip de indemnizații; invită statele membre și Comisia să procedeze de urgență la rezolvarea problemelor recurente ridicate în petiții și plângeri privind securitatea socială, pensiile și serviciile medicale; sprijină planurile Comisiei privind introducerea unei versiuni electronice a cardului european de asigurare de sănătate; sugerează că ar trebui să se facă o revizie electronică a formularului E106;

38.   solicită Comisiei să revizuiască politica de eliberare a vizelor pentru participanții din țări terțe la programele de voluntariat recunoscute ale UE, în vederea introducerii unui regim mai flexibil de eliberare a vizelor, în special în cazul voluntarilor din țările vecine ale UE;

39.   consideră că, având în vedere noile forme ale mobilității, este nevoie de o analiză a legislației în vigoare cu privire la actualitatea acestor prevederi și modurile adecvate de adaptare la noile condiții flexibile de pe piața europeană a muncii, ținând seama nu doar de necesitatea de a proteja drepturile lucrătorilor, ci și de analizarea problemelor suplimentare cu care se confruntă lucrătorii migranți și familiile acestora; consideră în același timp că trebuie efectuată o analiză a gradului real de implementare în toate statele membre a actelor comunitare privind libera circulație a muncii și a dreptului la rezidență al lucrătorilor și familiilor lor; consideră că, în cazurile relevante, ar trebui elaborate recomandări pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și operațional;

40.   dorește să aducă în discuție problema sistemului de asigurări sociale, făcând referire, printre altele, la accesul la serviciile de sănătate, și faptul că mobilitatea forței de muncă poate, în unele cazuri, să ducă la pierderea beneficiilor asigurărilor sociale; invită Comisia să examineze măsura în care Regulamentul (CE) nr. 883/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 și practicile administrative conexe necesită să fie adaptate pentru a răspunde modelelor în schimbare și noilor forme de mobilitate a forței de muncă, inclusiv mobilității pe termen scurt a forței de muncă;

41.   consideră că Comisia ar trebui să examineze efectele inhibitoare asupra mobilității, care rezultă din lipsa de coordonare între acordurile privind impozitarea și noul regulament privind securitatea socială (Regulamentul (CE) nr. 883/2004);

42.   sprijină Comisia în planurile sale de acțiune în vederea îmbunătățirii propunerii sale de directivă privind cerințele minime pentru creșterea mobilității lucrătorilor, îmbunătățind modul de dobândire și de păstrare a drepturilor de pensie suplimentare, deoarece, ținând seama de extinderea tot mai mare a schemelor de pensii ocupaționale, trebuie elaborate norme privind portabilitatea favorabile lucrătorilor; solicită prin urmare Comisiei să prezinte o propunere revizuită privind portabilitatea pensiilor ocupaționale;

43.   consideră că mobilitatea lucrătorilor de ambele sexe cu familii (adică copii și rude aflate în întreținere) depinde în mare măsură de disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor (cum ar fi structuri de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă, instituții de învățământ, centre de zi, servicii speciale); consideră, în același timp, că mobilitatea forței de muncă ar trebui să stimuleze dezvoltarea personală și să îmbunătățească calitatea vieții și a muncii;

44.   consideră totuși că propunerea de a îmbunătăți schimburile de informații și bune practici dintre autoritățile naționale, precum și cea privind versiunea electronică a cardului de asigurare de sănătate european ar trebui puse în aplicare asigurând protejarea corespunzătoare a datelor; statele membre trebuie să garanteze faptul că datele personale nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele legate de securitatea socială, cu excepția cazului în care persoana în cauză și-a dat în mod expres acordul; solicită mai multe informații referitoare la această inițiativă și la modul în care poate contribui la creșterea mobilității muncii; solicită Comisiei să analizeze și să contribuie la posibilitatea de a avea în curând un card unic european care să cuprindă totalitatea informațiilor referitoare la contribuțiile plătite și drepturile sociale ale individului din toate statele membre în care a fost desfășurată activitatea profesională;

45.   sprijină acțiunile rețelei TRESS și solicită ca aceasta să investigheze în continuare diferitele modele de mobilitate în perspectiva unei adaptări a legislației comunitare; solicită Comisiei să includă în această rețea angajatori și sindicate, întrucât de multe ori aceștia sunt cei care sprijină lucrătorii în chestiunile legate de îndeplinirea condițiilor legale privind asigurările sociale sau în obținerea unor documente necesare angajării; subliniază faptul că este nevoie ca bazele de date cuprinse în EURES să fie cât mai simplu de accesat și actualizate în mod periodic și că trebuie garantat un acces cât mai larg la acestea; consideră că rețeaua EURES ar trebui să colaboreze structural și instituțional cu rețeaua TRESS;

46.   sprijină în continuare contribuția rețelei EURES la facilitarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene; recomandă includerea în serviciile EURES a unor informații privind rețelele și portalurile de internet specifice anumitor sectoare, precum și colaborarea cu alți furnizori de informație, în special organisme specializate din statele membre, privind oportunitățile de muncă din Uniunea Europeană, făcând în special referire la autoritățile naționale din domeniul muncii, care pot oferi în mod direct consultanță personalizată celor aflați în căutarea unui loc de muncă;

47.   consideră că proiectele transfrontaliere EURES ar trebui să acorde prioritate realizării unor studii de impact transfrontaliere și/sau organizării de seminarii pentru ca intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea să se poată realiza în mod eficient și concret;

48.   susține obiectivele anunțate în componenta trei a Planului de acțiune pentru mobilitatea muncii, care urmăresc întărirea capacității instituționale a EURES; subliniază diversitatea forței de muncă și nevoia de a avea servicii adaptate tuturor categoriilor de lucrători, pe lângă cele enunțate în programul Comisiei, și anume persoanele în vârstă și cu handicap care sunt defavorizate, dar care prezintă potențial din punctul de vedere al pieței muncii, cei care dispun de un statut juridic special în comparație cu ceilalți lucrători, liber-profesioniștii, lucrătorii care își reiau activitatea după o pauză etc.; subliniază că toate informațiile disponibile prin intermediul rețelei EURES ar trebui să fie accesibile persoanelor cu handicap;

49.   invită statele membre să pună la dispoziție prin intermediul autorităților lor din domeniul muncii, în vederea intensificării mobilității, un interlocutor unic pentru toți lucrătorii, inclusiv pentru cei care intenționează să lucreze în străinătate, pentru ca aceștia să poată obține informații dintr-o sursă unică cu privire la posibilitățile de a lucra în afara țării, la factorii administrativi, drepturile sociale și condițiile juridice;

50.   susține ideea transformării EURES într-un portal unic de informare cu privire la mobilitate, care ar funcționa ca un birou de informare centralizat unde potențiali lucrători mobili pot obține informații referitoare la toate aspectele privind mobilitatea locurilor de muncă — nu doar referitoare la ofertele de muncă, asigurările sociale, asistența medicală, pensii și recunoașterea calificărilor, ci și la aspectele lingvistice, locuințe, angajarea soților/soțiilor, educația copiilor și integrarea în țara de destinație în general; subliniază faptul că, după caz, aceste servicii ar trebui extinse în beneficiul resortisanților din țări terțe, inclusiv al celor care nu au obținut încă statutul de rezident pe termen lung;

51.   sprijină pe deplin mecanismele de informare existente, dar în același timp sugerează ca toate site-urile pertinente, portaluri etc. să fie verificate în ceea ce privește eficiența și, dacă este necesar, să fie reorganizate, armonizate sau regrupate pentru a fi mai ușor de utilizat;

52.   atrage atenția asupra accesului la rețeaua EURES a cetățenilor din mediul rural, din regiuni insulare, montane și periferice; invită Comisia și statele membre să facă accesibilă informația disponibilă pe acest portal și acestor categorii ale populației;

53.   consideră bugetul suplimentar de 2 milioane EUR alocat unor proiecte de mobilitate inovatoare până în 2013 ca fiind relativ scăzut, raportat la nevoia de informare a cât mai multor cetățeni europeni cu privire la mobilitatea muncii în cadrul UE și la obiectivele stabilite în documentele diverselor programe pentru sprijinirea mobilității forței de muncă în Uniune;

54.   subliniază necesitatea unor statistici comparabile și viabile cu privire la fluxurile de mobilitate în cazul lucrătorilor, studenților, profesorilor și cercetătorilor pentru a îmbunătăți expertiza Comisiei în materie de mobilitate, precum și monitorizarea de către aceasta a Planului de acțiune menționat mai sus;

55.   consideră că, în momentul de față, există un deficit în ceea ce privește informarea populației asupra potențialelor beneficii profesionale și pe planul carierei pe care o perioadă de muncă în străinătate le poate aduce, precum și cu privire la condițiile de angajare și de securitate socială pentru munca în străinătate și modul în care aceasta promovează integrarea culturală europeană; susține Comisia în demersul său de a informa cetățenii despre aceste aspecte;

56.   subliniază programul de stagii pentru persoane cu handicap al Parlamentului European, inițiat în 2007, precum și programul de stagii pentru persoane cu handicap al Comisiei, care va demara în toamna anului 2008; consideră că astfel de măsuri pozitive promovează mobilitatea persoanelor cu handicap și pot avea o contribuție semnificativă în ceea ce privește integrarea lor în muncă; invită statele membre să sprijine și să promoveze cele mai bune practici în acest sens la nivel național, regional și local;

57.   atrage atenția asupra faptului că statele membre ar trebui să promoveze bunele practici, schimbul de bune practici și sisteme de învățare reciproce pentru acțiunile de mobilitate, finanțate prin Fondul de coeziune european și în special prin Fondul Social European;

58.   consideră că, pe lângă serviciile on-line, ar trebui studiate și puse în practică în statele membre și în regiunile UE instrumente suplimentare de informare cu scopul de a difuza pe scară largă informațiile referitoare la mobilitatea locurilor de muncă în cadrul statelor membre; consideră că ar trebui creat un centru de informare privind mobilitatea locurilor de muncă legat de EURES pentru a oferi fără întârziere lucrătorilor informații în legătură cu chestiuni specifice în limba națională și cel puțin într-o a doua limbă europeană;

59.   sprijină în continuare acțiuni precum târgurile de locuri de muncă, zilele europene dedicate popularizării oportunităților de muncă de pe tot teritoriul UE, sau parteneriatul european privind mobilitatea locurilor de muncă; consideră însă că bugetul alocat acestor acțiuni este restrâns în raport cu obiectivele de popularizare a acțiunilor europene din acest domeniu;

60.   subliniază necesitatea realizării unei distincții clare între mobilitatea specifică artiștilor și cea a lucrătorilor Uniunii Europene în general, ținând seama de natura activităților legate de spectacolul viu și de caracterul lor neregulat și imprevizibil, determinat de un sistem special de angajare;

61.   recunoaște caracterul special al unor meserii din domenii precum cultura sau sportul, pentru care mobilitatea, atât geografică, cât și între meserii este o caracteristică inerentă; invită Comisia și statele membre să analizeze cu atenție aceste situații și să aplice măsurile necesare în special în ceea ce privește drepturile sociale ale lucrătorilor din aceste domenii, astfel încât mobilitatea lor să nu fie împiedicată prin măsuri administrative;

62.   salută inițiativa Comisiei de a lua măsuri și în cadrul Planului său de acțiune în vederea îmbunătățirii situației resortisanților țărilor terțe; recomandă ca o politică integrată a mobilității forței de muncă ar trebui să țină întotdeauna seama de migrația cetățenilor din țările terțe;

63.   subliniază necesitatea unei cooperări strânse între autoritățile naționale cu scopul de a identifica și de a elimina inegalitățile din domeniul justiției și cel fiscal, respectând în același timp competențele naționale;

64.   consideră că este esențială creșterea gradului de sensibilizare privind posibilitatea de a depune reclamații și petiții referitoare la obstacolele din calea mobilității locurilor de muncă și la încălcarea legislației comunitare în materie;

65.   sprijină și încurajează punerea în practică a conceptului de mobilitate echitabilă și solicită Comisiei să asigure aplicarea lui, spre exemplu prin implicarea organizațiilor de angajați și angajatori pentru a combate munca nedeclarată și degradarea condițiilor de muncă;

66.   invită întreprinderile să sprijine mobilitatea lucrătorilor, de exemplu prin intermediul flexibilității timpului de lucru sau al muncii la distanță;

67.   solicită Comisiei să identifice instrumente prin intermediul cărora să elimine obstacolele complexe care pot împiedica lucrătorii să opteze pentru un loc de muncă în străinătate, precum dificultatea găsirii unui loc de muncă pentru partener, soț sau soție, costurile ridicate ale delocalizării, barierele lingvistice, diferența de remunerare dintre femei și bărbați, riscul pierderii unor avantaje fiscale sau pierderea cotizațiilor la sistemul național de pensii, de asigurare de sănătate sau de șomaj; subliniază importanța învățării de-a lungul vieții, acordând o atenție deosebită importanței învățării limbilor străine, care este esențială pentru a răspunde cererilor în continuă schimbare de pe piața muncii;

68.   salută intenția Comisiei de a da curs propunerii sale prezentate în 2005 și propunerii sale modificate din 2007 pentru elaborarea unei directive care să prevadă cerințele minime pentru creșterea mobilității lucrătorilor prin intermediul dobândirii și conservării drepturilor la pensie suplimentară;

69.   invită Comisia și statele membre să faciliteze mobilitatea grupurilor vulnerabile ale populației și să contribuie la înlăturarea obstacolelor cu care acestea se confruntă, prin crearea mai multor locuri de muncă de calitate, prin combaterea discriminării, a noilor forme de excluziune socială, prin sprijinirea egalității de gen, a familiei, și prin garantarea eficientă a accesului la un loc de muncă, servicii de cazare și transport;

70.   subliniază că femeile cu copii dispun de o mobilitate mai redusă decât bărbații și solicită luarea măsurilor corespunzătoare pentru remedierea acestui dezechilibru;

71.   sprijină SOLVIT ca instrument pentru rezolvarea rapidă a problemelor pe piața internă precum și a problemelor legate de mobilitatea lucrătorilor; recomandă să fie puse la dispoziție mai multe resurse pentru SOLVIT;

72.   invită Comisia și statele membre să promoveze programe de sprijin al mobilității tinerilor profesioniști; consideră că aceste programe de sprijin al mobilității tinerilor profesioniști trebuie să se sprijine pe relația dintre angajator și angajat și să recunoască valoarea adăugată adusă de experiența, aptitudinile și competențele, inclusiv cunoștințele lingvistice dobândite în afara țării de rezidență;

73.   consideră, ținând seama de faptul că mobilitatea studenților și a profesorilor reprezintă un element esențial al mobilității forței de muncă, că ar trebui acordată o mai mare importanță unor inițiative precum Procesul de la Bologna și programele Erasmus, Leonardo da Vinci și alte programe de acest gen atunci când este vorba de punerea în aplicare a Planul de acțiune european privind mobilitatea forței de muncă;

74.   felicită Comisia pentru inițiativa sa de a realiza consultări cu toate părțile angajate în promovarea mobilității europene a forței de muncă; consideră că acest dialog va duce la sporirea transparenței, la stimularea creării de rețele, a schimbului de bune practici și a abordărilor inovatoare pentru impulsionarea mobilității, la accelerarea punerii în practică a unei mobilități corespunzătoare, precum și la consolidarea principiilor și a valorilor aflate la baza lor;

75.   recunoaște contribuțiile pe care le-au avut programele Comenius, Erasmus și Leonardo, prin intermediul cărora tinerii au avut posibilitatea de a studia în străinătate, și subliniază importanța lor din punctul de vedere al mobilității profesionale ulterioare; invită Comisia să examineze posibilitatea extinderii accesului la aceste programe, ținând seama îndeosebi de nevoile speciale ale grupurilor dezavantajate;

76.   face apel la un angajament ferm din partea școlilor și universităților europene și din partea guvernelor în vederea unei impulsionări semnificative a mobilității forței de muncă, de exemplu prin participarea acestora la rețeaua părților interesate, menționată de Comisie în comunicarea sa;

77.   consideră că cooperarea dintre companiile private și publice și instituțiile de învățământ ar trebui consolidată;

78.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

(2)  JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

(3)  JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

(4)  JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

(5)  JO L 74, 27.3.1972, p. 1.

(6)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 159.

(7)  JO C 371, 23.12.2000, p. 4.

(8)  JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.

(9)  JO L 166, 30.4.2004, p. 1.