15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/18

A.

întrucât Europa nu se află încă pe calea către o veritabilă dezvoltare durabilă;

B.

întrucât Comisia recunoaște că s-au înregistrat doar progrese limitate în privința problemelor fundamentale de integrare a aspectelor de mediu în alte domenii de politici și de îmbunătățire a aplicării legislației comunitare;

C.

întrucât Comisia atrage atenția asupra faptului că multe presiuni de natură ecologică de fapt se intensifică: emisiile globale de gaze cu efect de seră sunt în creștere, pierderea biodiversității se accelerează, poluarea continuă să aibă un efect important asupra sănătății publice, cantitatea de deșeuri produse în cadrul Uniunii Europene continuă să crească și amprenta ecologică a Europei este în creștere continuă; întrucât acest fapt aduce în discuție efectele contraproductive, din punct de vedere ecologic, ale altor politici majore ale UE;

D.

întrucât este improbabilă realizarea unei dezvoltări durabile atât timp cât aspectele de mediu nu sunt pe deplin integrate în toate domeniile de politici principale;

E.

întrucât un mediu curat și sănătos este esențial pentru bunăstarea oamenilor și pentru condiții sociale prielnice;

F.

întrucât politicile bine elaborate în materie de mediu pot contribui, de asemenea, la atingerea altor obiective, precum creșterea competitivității, stimularea creșterii economice, crearea de noi locuri de muncă, stimularea inovației și promovarea progresului științific prin dezvoltarea de tehnologii noi și sigure;

1.

consideră că este regretabilă amânarea cu aproape un an a examinării la jumătatea perioadei a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu și deplânge faptul că, în ansamblu, Uniunea Europeană nu este în grafic cu punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în programul de acțiune, contrar afirmațiilor Comisiei din cadrul propriei sale examinări la jumătatea perioadei; reamintește faptul că, spre deosebire de precedentul program, al șaselea program comunitar de acțiune a fost adoptat prin procedura de codecizie, în conformitate cu articolul 251 din Tratatul CE; solicită Uniunii Europene să facă tot posibilul pentru atingerea obiectivelor stabilite în PAM 6, având în vedere că neatingerea acestora ar afecta credibilitatea UE, printre altele, în rândul publicului care este interesat de situația mediului;

2.

ia act de faptul că utilizarea strategiilor tematice, ca nou instrument procedural, a mărit importanța procesului prelegislativ și a creat noi oportunități pentru implicarea părților interesate și abordarea mai strategică a politicii legislative a UE; totuși, își exprimă regretul că strategiile tematice au mărit durata procesului de elaborare a politicii în materie de mediu, prin amânarea formulării unor propuneri concrete privind politica respectivă și adoptarea măsurilor care decurg din aceasta;

3.

consideră că, având în vedere importanța politicilor în materie de mediu pentru industrie și faptul că în general autoritățile responsabile cu punerea acestora în aplicare sunt primăriile și autoritățile locale, este necesar ca acest lucru să fie luat în considerare în momentul elaborării legislației și că opiniile reprezentanților industriei, ai micilor întreprinderi și ai autorităților locale trebuie să fie reprezentate și ascultate în cadrul organelor consultative;

4.

consideră că este esențială consolidarea poziției celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu, drept dimensiunea de mediu a strategiei pentru dezvoltare durabilă a UE;

5.

consideră că, în cadrul UE, competențele trebuie definite și alocate în mod clar și atrage atenția asupra faptului că examinarea intermediară a Comisiei arată că există confuzie și ambiguitate internă în ceea ce privește competențele Comisiei și ale statelor membre; subliniază că atât limitele competențelor respective ale acestora cât și responsabilitățile care le revin trebuie stabilite și explicate, pentru a asigura asumarea acestor responsabilități în continuare;

6.

atrage atenția asupra faptului că strategiile tematice sunt ineficiente în cazul în care coincid, în plan temporal, cu dosare legislative voluminoase, fiind eficiente înainte de apariția documentului legislativ relevant sau singure;

7.

subliniază legătura directă dintre starea mediului și sănătatea umană; în vederea punerii în aplicare a strategiei de integrare a aspectelor legate de sănătate în toate politicile („Health in all policies”), invită Comisia să realizeze studii care să evidențieze relația de tip cauză-efect dintre modificarea calității mediului și starea de sănătate a populației;

8.

consideră că UE a acționat în mod consecvent pentru atingerea obiectivelor diplomatice de mediu stabilite în cel de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu; reamintește, totuși, faptul că UE nu a reușit să își îndeplinească angajamentele privind obiectivele și acțiunile prioritare pentru stoparea schimbărilor climatice; își exprimă deosebita îngrijorare privind creșterea emisiilor în sectorul transporturilor și faptul că efectul măsurilor utilizate în tentativa de a ameliorara eficiența energetică se manifestă lent; reamintește Comisiei să publice o comunicare privind obiective de mediu cantitative pentru un sistem de transport durabil; speră ca statele membre să-și îndeplinească obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite în Protocolul de la Kyoto, până în 2012;

9.

deplânge faptul că, probabil, obiectivul stopării declinului biodiversității până în 2010 nu va fi atins și faptul că strategiile propuse pentru protejarea mediului marin și a solului nu vor da rezultate concrete de mediu până în 2012; constată că sunt necesare eforturi mai mari pentru a sprijini integrarea politicii în materie de biodiversitate în cadrul politicilor din alte domenii; atrage atenția asupra necesității unei finanțări corespunzătoare a programului Natura 2000 și a altor obiective prioritare care sunt în strânsă legătură cu acesta;

10.

consideră că, referitor la substanțele chimice, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (15) reprezintă un progres în reducerea riscurilor pentru om și mediu, însă trebuie să demonstreze că va reduce aceste riscuri în mod eficient și într-o măsură semnificativă, și regretă faptul că regulamentul nu respectă în toate privințele obiectivele stabilite în cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu; consideră că este regretabil faptul că strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor a fost întârziată considerabil și faptul că măsurile luate pentru îmbunătățirea calității aerului și a mediului urban și pentru reducerea zgomotului nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor programului de acțiune pentru mediu; îndeamnă Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, o propunere de revizuire a directivei privind plafoanele naționale de emisii (16) consideră că este necesar să se asigurare aplicarea deplină a directivei privind zgomotul ambiental (17);

11.

întrucât calitatea aerului din spațiile interioare afectează sănătatea, îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine acțiunile întreprinse de Organizația Mondială a Sănătății în materie de calitate a aerului din spațiile interioare și invită Comisia să propună, cât mai curând posibil, măsuri legislative concrete privind calitatea aerului din spațiile interioare;

12.

constată faptul că, în privința obiectivelor pentru protecția apei stabilite în cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu, nu există decalaje majore; invită totuși Comisia să asigure aplicarea deplină a Directivei-cadru privind apa (18) și să reevalueze integrarea angajamentelor UE în materie de protecție a apei în cadrul altor politici; îndeamnă, în plus, Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere de directivă privind reducerea cantității de fosfor în agricultură și în detergenți în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (19);

13.

consideră necesară punerea în aplicare a unei noi politici privind apele, axată pe economisirea și gestionarea durabilă a resurselor hidrologice;

14.

consideră că este regretabil faptul că strategiile tematice privind resursele naturale și deșeurile au diluat obiectivele celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu; regretă faptul că nu s-au stabilit obiective concrete, la nivelul UE, pentru disocierea creșterii economice de utilizarea resurselor prin orientarea către un model durabil de producție și consum; este de acord că sunt necesare mai multe acțiuni privind deșeurile biologice pentru a încuraja evitarea depozitării acestora și pentru a garanta aplicarea celor mai bune opțiuni de procesare, precum cele bazate pe atenuarea schimbărilor climatice; continuă să încurajeze promovarea unor forme nepoluante de gestionare a deșeurilor și a unor măsuri mai severe de descurajare a depozitării de deșeuri care poluează mediul;

15.

invită Comisia și statele membre să adopte toate măsurile necesare în vederea exploatării raționale și eficiente a resurselor naturale, fără a pune în pericol biodiversitatea;

16.

reamintește că aplicarea deplină și corectă a legislației în vigoare este o prioritate maximă și consideră că legislația obligatorie rămâne esențială pentru abordarea provocărilor din domeniul mediului; solicită Comisiei să-și consolideze activitățile legate de calitatea sa de gardian al tratatului; solicită, prin urmare, și autorității bugetare a UE să acorde Comisiei toate resursele financiare și umane necesare pentru a garanta realizarea, în toate statele membre, a celei mai eficiente monitorizări a punerii în aplicare și a asigurării aplicării legislației în vigoare;

17.

evidențiază necesitatea punerii în aplicare eficiente și exacte a legislației comunitare din domeniul mediului și recomandă adoptarea unor măsuri speciale de sprijinire a regiunilor care întâmpină dificultăți în punerea în practică a acestui aspect al acquis-ului comunitar; încurajează autoritățile statelor membre să elaboreze strategii de transpunere pentru a defini cu claritate rolurile și responsabilitățile autorităților naționale, regionale și locale în transpunerea și aplicarea corectă a legislației comunitare din domeniul mediului;

18.

totuși, își exprimă îngrijorarea privind propunerile mai multor interlocutori care susțin reducerea și atenuarea reglementărilor comune sau chiar înlocuirea acestora cu acorduri voluntare sau cu alte măsuri neobligatorii; reafirmă, așadar, că o mai bună reglementare ar trebui să se concentreze asupra normelor și standardelor neechivoce și transparente bazate pe legislația referitoare la obiectivele stabilite și pe o mai bună asigurare a aplicării acesteia;

19.

salută propunerile Comisiei de consolidare a executării legislației în materie de mediu la nivel național, prin îmbunătățirea accesului la justiție și utilizarea armonizată a legislației de sancționare; constată că aspectele preventive ale legislației de sancționare contribuie la îmbunătățirea executării legilor și la o mai bună protejare a mediului;

20.

solicită în continuare elaborarea și revizuirea politicilor comunitare de mediu într-un mod care să insiste mai degrabă pe stabilirea obiectivelor, decât pe descrierea mijloacelor, dând statelor membre și agricultorilor libertatea să găsească cele mai eficace și eficiente mijloace pentru atingerea obiectivelor dorite;

21.

consideră că Comisia ar trebui să asigure deplina punere în aplicare a directivelor privind habitatele și păsările; recomandă, cu respectarea principiului subsidiarității, o fiscalitate care să promoveze cele mai bune acțiuni și care să acționeze ca factor descurajant asupra activităților poluante;

22.

atrage atenția Comisiei, totuși, asupra faptului că nu este suficient să se facă cunoscute consecințele penale în fiecare caz pentru împiedicarea unor comportamente ilegale și în același timp poluante; subliniază, prin urmare, importanța prevederii de sancțiuni a posteriori în dreptul penal, în special pentru aruncarea ilegală a reziduurilor periculoase pe teritoriul altor țări;

23.

salută Cartea verde privind instrumentele de piață utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe, prezentată de Comisie; consideră că este necesară o utilizare mai largă a instrumentelor de piață, având în vedere impactul tuturor proceselor de producție și distribuție și al modelelor de consum asupra mediului;

24.

este de părere că sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii (ETS) nu a dus încă la o reducere a emisiilor de CO2 din cauza alocării unor cote de emisii extrem de generoase; atrage atenția asupra faptului că UE s-a angajat să-și reducă, până în 2020, emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20 % față de nivelul din 1990; insistă asupra necesității prevederii în cadrul ETS, pentru perioada de după 2012, a unui plafon suficient de drastic, a scoaterii tuturor cotelor la licitație și a unei limite calitative și cantitative asupra utilizării reducerilor certificate de emisii (CER) și a unităților de reducere a emisiilor (ERU);

25.

constată totuși faptul că rolul eco-impozitării rămâne modest și nu indică o tendință de creștere; invită Comisia și statele membre să depună eforturi suplimentare pentru reformarea impozitului ecologic, incluzând un transfer al sarcinii fiscale de la impozitarea care frânează bunăstarea (de ex. impozitarea forței de muncă) către impozitarea care susține bunăstarea (de ex. impozitarea activităților dăunătoare mediului, precum utilizarea resurselor și poluarea); reamintește că, în ciuda unanimității în materie fiscală, tratatele oferă posibilitatea cooperării consolidate și atrage atenția asupra existei metodei deschise de coordonare;

26.

ia act de faptul că a fost accelerată eliminarea subvențiilor dăunătoare mediului; totuși, consideră că este inacceptabil că nu s-au luat măsuri concrete pentru reforma subvențiilor dăunătoare mediului în viitorul apropiat și, prin urmare, invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul lui 2008, propuneri concrete pentru eliminarea treptată, pe parcursul următorilor cinci ani, a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului;

27.

îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze o integrare mai puternică și mai coerentă a politicii în materie de mediu în toate domeniile de elaborare a politicilor UE; solicită integrarea aspectelor privind protecția mediului și protecția sănătății în toate politicile și implicarea regiunilor și a administrațiilor locale în acest efort, în vederea punerii în aplicare a abordării „sănătate în toate politicile”, abordare proclamată la nivelul Uniunii Europene; deplânge atât lipsa integrării acestor aspecte în diferitele cadre juridice în materie de mediu și în pregătirea noii legislații, precum și lipsa integrării lor în legislația care are alte obiective principale decât protecția mediului;

28.

consideră că pentru obținerea unor rezultate concrete privind integrarea aspectelor de mediu în alte sectoare economice, este necesară elaborarea unor obiective și calendare obligatorii; subliniază, în același timp, responsabilitatea agenților economici din anumite sectoare industriale în atingerea unor rezultate pe termen lung în cadrul politicilor în materie de climă și energie;

29.

subliniază că o politică eficientă în domeniul mediului este legată fundamental de îmbunătățirea calității vieții și, în acest context, pune în lumină importanța dimensiunii regionale pentru implementarea celui de-al șaselea PAM, în special pentru acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; subliniază importanța campaniilor de sensibilizare a opiniei publice cu privire la obiectivele celui de-al șaselea plan de acțiune pentru mediu și la procesul de implementare a acestuia;

30.

subliniază faptul că, în cadrul programelor de dezvoltare regională, este necesar să se țină seama de programul NATURA 2000, pentru a putea concilia principiul protecției biodiversității europene cu dezvoltarea și îmbunătățirea calității vieții populației; consideră că trebuie lansată, în acest context, o amplă campanie de informare și promovare a bunelor practici, pentru a arăta cum pot fi conciliate aceste două principii, în aparență contradictorii;

31.

accentuează necesitatea îmbunătățirii coordonării rețelelor de actori locali și regionali pentru a răspândi și aplica cele mai bune practici în regiunile mai slab dezvoltate; susține promovarea cooperării transfrontaliere atât între statele membre, cât și cu țările și regiunile învecinate cu UE, cum ar fi regiunea Mării Negre și cea a Mării Baltice, precum și spațiul mediteranean, în special pentru a preveni poluarea transfrontalieră;

32.

își exprimă îngrijorarea cu privire la constatările unei serii de studii independente (20)  (21)  (22)  (23), care arată că orientările Comisiei privind evaluarea impactului nu sunt respectate integral de direcțiile generale ale Comisiei, că evaluarea și cuantificarea impactului economic au fost accentuate în detrimentul impactului de mediu, social și internațional, că evaluarea costurilor legislației se face într-o măsură mult mai mare decât evaluarea beneficiilor și că preocupările pe termen scurt prevalează asupra celor pe termen lung; consideră că un dezechilibru atât de puternic în evaluările de impact este contraproductiv în raport atât cu politica de mediu însăși, cât și cu integrarea acesteia în alte politici ale UE; invită Comisia să întreprindă măsuri pentru rectificarea acestor deficiențe persistente;

33.

salută puternicul angajament al Comisiei față de consolidarea dimensiunii internaționale a politicii în materie de mediu; consideră că este necesar să se garanteze integrarea politicii în materie de mediu în toate acțiunile externe ale UE și să se amelioreze guvernarea internațională în materie de mediu; încurajează Comisia și statele membre să continue promovarea unor politici și a unor cerințe ambițioase în materie de mediu, de exemplu, prin promovarea transferului de tehnologie și schimbul de practici recomandate cu țările în curs de dezvoltare;

34.

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să promoveze „diplomația climatică” în mod mai intens și mai coerent în cadrul relațiilor comerciale pe care le are cu țări care nu sunt obligate de acorduri multilaterale privind protecția mediului, cum ar fi Statele Unite, China și India, care, din diverse motive, nu aplică Protocolul de la Kyoto; de asemenea, invită Comisia să acorde asistență țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul tuturor mecanismelor disponibile în implementarea de tehnologii durabile și eficiente;

35.

recomandă adăugarea unei clauze de durabilitate în OMC, care să prevadă o serie de principii ale politicii de mediu, cum ar fi principiul precauției și principiul „poluatorul plătește”, în baza cărora să se poată evalua măsuri de natură comercială, astfel încât reglementările comerciale să nu submineze protecția mediului, iar reglementările de mediu să nu poată fi folosite în scopuri protecționiste;

36.

solicită Consiliului și Comisiei să utilizeze negocierile comerciale bilaterale și regionale pentru a obține angajamente comerciale cu beneficii ecologice directe; consideră că Uniunea Europeană trebuie, împreună cu statele membre, să intensifice dialogul cu țările cu economii emergente, astfel încât dezbaterile pe teme de interes comun, cum ar fi schimbările climatice, gestiunea deșeurilor și exploatarea ilegală a lemnului, să fie concretizate prin punerea în aplicare a unor programe comune; sprijină propunerea Comisiei de creare a unui Forum al dezvoltării durabile, deschis participării societății civile, cu includerea unei părți importante dedicate aspectelor climatice, în toate acordurile comerciale, și solicită aplicarea acestui principiu în cadrul negocierilor în curs;

37.

invită Comisia și statele membre să promoveze o exploatare mai pragmatică și orizontală a inovării și a noilor tehnologii în toate politicile UE, astfel încât aceste elemente să joace un rol fundamental în consolidarea protecției mediului; subliniază necesitatea introducerii fără întârziere a unei abordări de tip „Top Runner” (cea mai bună tehnologie disponibilă), un instrument mai ambițios de ameliorare continuă a modelelor de producție și consum, pentru a garanta că, în viitor, toate produsele de piață din UE vor fi concepute, produse și folosite în conformitate cu criterii de durabilitate;

38.

reamintește că investițiile în tehnologiile inovatoare, ecologice, precum și în ecodesign, în eficiența energetică la utilizatorii finali și în performanța energetică a clădirilor, sunt extrem de benefice pe termen lung, în ciuda eventualelor costuri ridicate pe termen scurt și subliniază necesitatea ca autoritățile regionale să încurajeze întreprinderile să profite din plin de pe urma unor astfel de investiții;

39.

încurajează Comisia și statele membre să adopte norme într-adevăr ecologice privind achizițiile publice, pentru a promova inovarea și modelele durabile de producție și consum;

40.

solicită Comisiei să sprijine autoritățile naționale, regionale și locale în organizarea unor achiziții publice comune cu respectarea principiului durabilității, punând la dispoziție un cadru clar care să faciliteze definirea obiectivelor măsurabile și a criteriilor de calitate;

41.

invită Comisia să își dubleze eforturile pentru atingerea obiectivului de 20 % în materie de surse de energie regenerabile și de 10 % în materie de consum de biocarburanți, ținând cont de faptul că aprovizionarea cu alimente în Europa și în exteriorul acesteia nu trebuie să fie pusă în pericol de culturile energetice; subliniază că mecanismul de durabilitate, în prezent în curs de elaborare, ar trebui să aplice cele mai stricte criterii de durabilitate în privința biocarburanților;

42.

subliniază că agricultura din UE se concentrează tot mai mult pe obținerea de produse alimentare sigure și de calitate, pentru a proteja sănătatea cetățenilor Uniunii;

43.

încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora să găsească cea mai bună utilizare a noilor posibilități de investiții oferite de fondurile structurale și de noile programe aferente politicii de vecinătate a UE și să garanteze că programele lor operaționale și proiectele susținute din fondurile structurale contribuie la o mai bună implementare a legislației comunitare în domeniul mediului și la realizarea obiectivului pe termen lung al dezvoltării durabile pe tot cuprinsul Uniunii Europene, în acord cu celelalte priorități tematice;

44.

consideră că, este esențial să fie îmbunătățită aplicarea principiului substituției, care ține seama de disponibilitatea, accesibilitatea beneficiile și costul produselor de substituție; atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că trebuie să se țină seama de proiectare, de procesele de producție și utilizare care permit folosirea produselor ce nu reprezintă un risc pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu, sau care prezintă un astfel de risc scăzut;

45.

atrage atenția asupra faptului că, dacă se dorește o reglementare mai bună, ar trebui revizuite suprapunerile din cadrul legislației, care creează o povară birocratică și subminează competitivitatea;

46.

consideră că abordarea filosofică aplicată procesului de revizuire este lipsită de gândire critică și nu analizează cauzele întârzierilor; este de părere că numai analizând și reflectând asupra cauzelor acestor întârzieri se pot întreprinde măsuri adecvate pentru viitor;

47.

atrage atenția asupra faptului că, dacă se dorește într-adevăr îmbunătățirea metodologiei legislative și formularea unor norme pragmatice care să poată fi aplicate cu ușurință de autoritățile responsabile, de întreprinderi și de cetățeni, se impune în mod imperativ extinderea interacțiunii dintre instituțiile și organismele comunitare și societatea civilă pentru a răspunde la întrebările acesteia și pentru a lua în considerare deciziile și opiniile regiunilor, primăriilor, sectoarelor industriale afectate și asociațiilor aferente; subliniază, de asemenea, că trebuie luate în considerare costurile pe termen scurt ale transformării echipamentelor existente;

48.

subliniază faptul că sunt necesare noi modalități de evaluare a nivelului de bunăstare, bazate pe valori realiste pentru serviciile ecologice; consideră că PIB-ul, întrucât nu mai poate reflecta toate aspectele și necesitățile societății moderne, nu mai reprezintă un instrument adecvat pentru evaluarea bunăstării și a dezvoltării; încurajează UE să dezvolte în continuare și să utilizeze ca instrument politic un indicator nou care să integreze impactul negativ al progresului economic asupra mediului și sănătății noastre și care să contribuie la decuplarea creșterii economice de presiunea exercitată asupra mediului; consideră că acest nou indicator ar trebui să promoveze dezvoltarea unei societăți integrate și să încurajeze o mai bună integrare a aspectelor privind mediul în alte politici;

49.

invită Comisia să abordeze protecția sănătății umane ca problemă de prim rang în cadrul priorităților în domeniul protecției mediului;

50.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să joace un rol de lider în crearea unor opțiuni politice care să ducă la schimbări comportamentale radicale ale modelelor de consum și producție;

51.

subliniază importanța sprijinirii consumatorilor în vederea adoptării unui comportament mai responsabil care — dincolo de cadrul juridic național — ar putea avea o influență pozitivă în ceea ce privește amploarea și seriozitatea angajamentelor în domeniul mediului asumate de către actorii de pe piață;

52.

consideră că informarea adecvată a cetățenilor trebuie considerată o prioritate; susține cu tărie dezvoltarea unui sistem de etichetare clar și cuprinzător, având în vedere că ar aduce o contribuție importantă, ajutând consumatorul să „ia decizia corectă”;

53.

solicită cu insistență realizarea unei evaluări a rezultatelor celui de-al șaselea PAM, înaintea finalizării propunerii pentru cel de-Al șaptelea PAM;

54.

consideră că evaluarea celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu ar trebui să fie realizată de către un organism extern, independent de Comisie;

55.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.