19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/64

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Sinergia Mării Negre — o nouă inițiativă de cooperare regională”(COM(2007)0160),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cooperarea regională în zona Mării Negre: Situația actuală, perspective privind măsurile UE de încurajare a dezvoltării sale ulterioare”(COM(1997)0597),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind consolidarea politicii europene de vecinătate (COM(2006)0726),

—

având în vedere Planurile de acțiune privind Politica europeană de vecinătate (PEV) adoptate cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și Acordurile de parteneriat și cooperare (APC) semnate cu aceste state și care expiră în 2008 sau 2009,

—

având în vedere APC de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 1997și care a expirat în 2007,

—

având în vedere Decizia 2006/35/CE a Consiliului din 23 ianuarie 2006 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul pentru aderarea Turciei (1)(„Parteneriatul pentru aderare”),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Republica Moldova, Federația Rusă, Turcia, Ucraina și Caucazul de Sud,

—

având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii europene de vecinătate (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2007 privind catastrofa navală care a avut loc în strâmtoarea Kerci din Marea Neagră precum și poluarea cauzată de mareea neagră (3)

—

având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind o politică europeană mai eficientă pentru Caucazul de Sud: de la promisiuni la fapte (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 26 septembrie 2007 intitulată „Spre o politică externă europeană comună în domeniul energiei” (5),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, avizul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0510/2007),

A.

întrucât regiunea Mării Negre se găsește la intersecția dintre Europa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu, fiind caracterizată de strânse legături istorice și culturale, de un potențial ridicat, dar și de o mare diversitate; întrucât această regiune cuprinde statele membre UE Bulgaria, Grecia și România, țara candidată Turcia și partenerii PEV Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și Federația Rusă, cu care UE beneficiază de un parteneriat strategic bazat pe cele patru spații comune;

B.

întrucât, o dată cu aderarea Bulgariei și a României la UE, Marea Neagră a devenit, într-o oarecare măsură, o mare internă a UE, dobândind astfel o nouă dimensiune de importanță strategică pentru UE, ceea ce duce la o multiplicare a obiectivelor și provocărilor comune, dar oferă și noi oportunități de consolidare a cooperării dintre UE și țările din regiune, în vederea creării unui veritabil spațiu de securitate, stabilitate, democrație și prosperitate;

C.

întrucât opțiunile pentru cooperare în domeniul dezvoltării și gestionării sinergiilor în regiunea Mării Negre urmează a fi definite în contextul existenței unui număr mare de politici, modele și abordări pentru această regiune;

D.

întrucât Comisia a propus o strategie inițială privind regiunea Mării Negre în comunicarea sa din 1997, menționată anterior, referitoare la cooperarea regională în zona Mării Negre;

E.

întrucât aspectele specifice ale politicii UE privind Caucazul de Sud sunt tratate în rezoluția sa din 17 ianuarie 2008, menționată anterior, privind acest subiect,

1.

salută Comunicarea Comisiei intitulată „Sinergia Mării Negre — o nouă inițiativă de cooperare regională”și obiectivul de întărire a cooperării cu regiunea Mării Negre și în cadrul acestei regiuni, completând politicile bilaterale existente cu o nouă abordare regională; observă, îndeosebi, că aspectele legate de securitatea în domeniul energiei și negocierile de aderare cu Turcia, precum și expirarea, în viitorul apropiat, a acordurilor APC și negocierile privind viitorul acestor acorduri, plasează cooperarea regională în zona Mării Negre printre prioritățile de vârf ale agendei de politică externă a Uniunii; consideră că dezvoltarea viitoare a regiunii Mării Negre ar fi foarte mult încurajată de o strategie independentă, pe termen lung, pentru Marea Neagră;

2.

subliniază faptul că regiunea Mării Negre necesită o abordare strategică mai susținută și mai coerentă, care să conducă la crearea unei politici pentru Marea Neagră, în paralel cu politica pentru dimensiunea nordică și cu parteneriatul euro-mediteraneean;

3.

consideră că, pentru a adopta o abordare de politică regională coerentă, eficientă și orientată către rezultate, comunicarea trebuie urmată de noi măsuri consecvente din partea UE, pentru a încuraja o veritabilă dimensiune regională adaptată acestei zone; își exprimă îngrijorarea față de faptul că rezultatele strategiei regionale privind Marea Neagră, urmărite încă din 1997, nu au fost evaluate în mod corespunzător; invită Comisia să pregătească o evaluare detaliată a activităților îndeplinite, precum și a celor în curs și să prezinte rezultatele acesteia Parlamentului;

4.

salută intenția Comisiei de a demara o evaluare inițială a sinergiei Mării Negre în 2008, și o invită să prezinte propuneri concrete de sprijinire a cooperării regionale și a unui parteneriat autentic în zona Mării Negre, bazate pe rezultatele evaluării sale și care să ia în considerare recomandările cuprinse în prezenta rezoluție, precum și în alte rezoluții adoptate de Parlament, relevante pentru acest domeniu; încurajează Comisia să profite de experiențele acumulate în dezvoltarea Dimensiunii nordice, în cadrul elaborării și al viitoarei revizuiri sau extinderi a strategiei sale pentru Marea Neagră;

5.

subliniază faptul că abordarea de politică regională pentru Marea Neagră nu trebuie utilizată nici pentru a oferi o alternativă la calitatea de membru al UE, nici pentru a trasa frontierele UE; consideră, cu toate acestea, că obiectivele prevăzute în prezenta rezoluție ar trebui să constituie parte integrantă și coerentă din politica externă extinsă a UE pentru țările din vecinătate și pentru cele care participă la strategia regională pentru Marea Neagră;

6.

consideră că cooperarea regională în zona Mării Negre ar trebui să implice, ca parteneri egali, UE, țările partenere în PEV, Turcia, ca țară candidată, și Rusia; consideră că numai creând un sentiment de responsabilitate comună în rândul țărilor din regiunea Mării Negre față de provocările cu care se confruntă aceasta, inclusiv în materie de securitate, va fi posibil să se realizeze la maxim potențialul de implicare a Europei în regiune; invită Consiliul și Comisia să implice în mod activ toate țările din regiunea Mării Negre în această abordare de politică;

7.

consideră că noua abordare regională ar trebui să fie orientată către o serie de domenii prioritare pentru care Comisia ar trebui să prezinte un plan de acțiune detaliat, care să prevadă obiective, standarde de referință și modalități concrete de urmărire a rezultatelor și care să reprezinte o bază pentru întărirea implicării UE în regiune și a cooperării intra-regionale; subliniază că UE trebuie să se concentreze pe o serie limitată de obiective prioritare, evitând dispersarea și suprapunerea eforturilor;

8.

subliniază faptul că conflictele nesoluționate ce persistă în regiunea Mării Negre reprezintă o provocare majoră la adresa stabilității și dezvoltării durabile a regiunii, precum și un obstacol important în procesul de încurajare a cooperării regionale; solicită, prin urmare, o implicare mai activă și mai cuprinzătoare a UE în actualele eforturi de soluționare a conflictelor în cauză, în conformitate cu dreptul internațional și cu principiile integrității teritoriale, și un angajament mai consistent din partea UE în gestionarea conflictelor și în operațiunile de menținere a păcii; consideră că UE joacă un rol esențial în dezvoltarea unei culturi a înțelegerii, a dialogului și a instaurării unui climat de încredere în regiune;

9.

ia act de prezența militară semnificativă a Rusiei în regiune, sub forma flotei Mării Negre, staționate în orașul-port Sevastopol din Crimeea; subliniază că acordul încheiat în 1997 între Rusia și Ucraina referitor la staționarea flotei Mării Negre va expira în 2017; observă că această chestiune, încă nerezolvată, a creat deja anumite fricțiuni între guvernele Rusiei și Ucrainei; încurajează UE să se implice în rezolvarea acestui important aspect strategic și să conlucreze mai strâns cu guvernele Rusiei și Ucrainei;

10.

subliniază necesitatea definirii, de către UE, a unui set stabil de priorități în domeniul libertății, securității și justiției, în cadrul sinergiei Mării Negre, care să asigure armonizarea și compatibilitatea în cadrul tuturor domeniilor de politică;

11.

Având în vedere taxele ridicate de viză aplicate în cazul unor țări vecine, în urma extinderii spațiului Schengen de la 21 decembrie 2007, solicită Consiliului și Comisiei să revizuiască taxele de viză și să le reducă până la un nivel acceptabil pentru cetățenii obișnuiți ai țărilor care participă la PEV sau care au încheiat un parteneriat strategic cu UE;

12.

reamintește nevoia de a aborda provocările reprezentate de criminalitatea transfrontalieră, de traficul ilicit și de migrația ilegală, respectând totodată pe deplin principiul nereturnării; subliniază că măsurile în acest domeniu trebuie dublate de măsuri corespunzătoare pentru creșterea mobilității, în vederea încurajării contactelor interpersonale și, prin urmare, a răspândirii valorilor europene — democrație, statul de drept și drepturile omului; îndeamnă, prin urmare, Consiliul și Comisia, să încheie acorduri de facilitare a regimului de vize și de readmitere cu țările din regiunea Mării Negre care încă nu beneficiază de pe urma unor astfel de aranjamente, precum și să promoveze mobilitatea prin orice alte mijloace posibile, inclusiv prin încheierea de parteneriate de mobilitate cu țările participante la PEV; subliniază, în special, necesitatea unei facilitări eficiente a regimului de acordare a vizelor pentru traficul transfrontalier local, precum și pentru categoriile specifice cum ar fi studenții, oamenii de afaceri și reprezentanții societății civile;

13.

subliniază importanța dezvoltării în continuare a cooperării în domeniul gestionării transfrontaliere și frontaliere, în vederea realizării obiectivelor atât în materie de securitate cât și de fluiditate a circulației; consideră că Misiunea UE de asistență la frontieră în Republica Moldova și Ucraina (EUBAM) oferă o importantă experiență în abordarea provocărilor în materie de securitate prin intermediul cooperării multilaterale și consideră că această misiune ar trebui în continuare consolidată și aplicată ca un exemplu pentru cooperarea la frontieră;

14.

subliniază necesitatea unei analize detaliate a situațiilor și provocărilor specifice în materie de securitate în diversele state din regiunea Mării Negre; susține propunerea de a acorda agenției Europol un mandat și resurse care să-i permită să realizeze activități de analiză asupra situației din regiune, îndeosebi în domeniul migrației;

15.

consideră că o nouă abordare de politică regională pentru Marea Neagră nu se poate limita la cooperarea economică, ci ar trebui să aibă în vedere crearea unui spațiu caracterizat printr-o democrație durabilă, bună guvernare și existența statului de drept, și subliniază, îndeosebi, importanța reformelor politice și a reformei justiției, precum și a aplicării efective a angajamentelor asumate; subliniază că încurajarea respectării drepturilor omului, a democrației și a libertăților fundamentale reprezintă o componentă principală a politicii externe a UE, și subliniază necesitatea integrării acestor valori atât în cadrul relațiilor bilaterale, cât și al abordării regionale, indiferent de gradul de disponibilitate al guvernelor partenere; solicită Uniunii Europene să abordeze aspectele de cooperare regională în aceste domenii, în cadrul dialogurilor și al consultărilor privind drepturile omului cu țările din regiunea Mării Negre, precum și în cadrul forurilor multilaterale; încurajează Comisia să utilizeze pe deplin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, precum și Sinergia Mării Negre, în vederea promovării cooperării regionale între societățile civile;

16.

salută inițiativa de creare a unei euroregiuni a Mării Negre, cu scopul de a favoriza cooperarea regională prin intermediul cooperării între actorii regionali și locali; subliniază importanța proiectelor inițiate la nivel local și a cooperării transfrontaliere la nivel local, în procesul de dezvoltare a unui veritabil spațiu de democrației și guvernare eficientă în zona Mării Negre;

17.

subliniază importanța fundamentală a stabilirii și dezvoltării de bune relații de vecinătate între țările din regiunea Mării Negre, precum și între aceste țări și vecinii lor, bazate pe respect reciproc, integritate teritorială, neamestecul în afacerile interne ale altor state și interzicerea utilizării forței sau a amenințărilor de utilizare a forței, ca principii fundamentale pentru încurajarea cooperării regionale; subliniază importanța unui dialog strâns cu societatea civilă și a dialogului intercultural în acest domeniu și invită Comisia să îl promoveze, îndeosebi în contextul anului 2008, Anul european al dialogului intercultural, în vederea creării unei culturi a toleranței reciproce, a respectului pentru diversitate și a dialogului regional și a cooperării;

18.

subliniază importanța strategică a regiunii Mării Negre, ca zonă de producție și tranzit, pentru diversificarea și siguranța aprovizionării cu energie a UE; invită Consiliul și Comisia să ia în calcul, fără întârziere, intensificarea asistenței practice acordate pentru proiectele de infrastructură de importanță strategică; reafirmă sprijinul său pentru crearea de noi infrastructuri și de coridoare de transport viabile, diversificând atât furnizorii, cât și rutele, cum ar fi coridorul energetic trans-caspic/trans-pontic și conductele Nabucco, Constanța-Trieste și AMBO, precum și alte proiecte planificate de tranzit al gazului și petrolului în zona Mării Negre și proiectele INOGATE (Sisteme interstatale de transport al petrolului și al gazelor naturale spre Europa) și TRACECA (Coridorul Europa-Caucaz-Asia), menite să conecteze regiunile Mării Negre cu regiunea Mării Caspice; solicită efectuarea de evaluări de impact social și ecologic, în vederea unei analize a impactului produs de construirea unor astfel de noi infrastructuri de tranzit;

19.

consideră că Sinergia Mării Negre ar trebui să constituie un cadru adecvat pentru promovarea reformelor de piață în regiune, în scopul de a crea piețe de energie competitive, previzibile și transparente;

20.

consideră că coerența regională poate fi îmbunătățită semnificativ prin inițiative de întărire a legăturilor fizice dintre toate țările din jurul Mării Negre; este de părere că cooperarea în domeniul transporturilor și al mediului nu ar trebui să se limiteze la aspectele legate de energie, ci ar trebui să ofere o abordare cuprinzătoare, care să aibă în vedere necesitățile regiunii; ia act de planul de construire a unei autostrăzi în jurul Mării Negre; subliniază importanța Mării Negre și a Dunării ca rute strategice de transport în regiune;

21.

subliniază importanța pe care o are Dunărea ca una dintre principalele axe de transport și artere economice ce conectează UE și regiunea Mării Negre; consideră, de aceea, că dezvoltarea durabilă a Dunării și potențialul său economic de conectare a țărilor din jurul Mării Negre ar trebui să se numere printre prioritățile UE în regiune; invită Comisia să prezinte un studiu asupra unor potențiale inițiative concrete în acest sens, care să includă și considerente de mediu; insistă că, pentru a fructifica la maxim ieșirea la Marea Neagră a UE, este crucială dezvoltarea infrastructurii portuare în porturile Uniunii Europene situate la Marea Neagră (Burgas, Constanța, Mangalia și Varna), precum și în porturile situate la Dunărea maritimă pentru a asigura astfel posibilități de transport intermodal;

22.

este profund îngrijorat de situația mediului din regiunea Mării Negre, în special de cea a Mării Negre, afectată de poluarea necontrolată și agravată de numeroase accidente ecologice, precum și de aceea a Dunării și a deltei sale; subliniază necesitatea unei mai bune aplicări a acordurilor de mediu multilaterale încheiate în regiune și a includerii unei evaluări a mediului în toate proiectele regionale și solicită o mai bună cooperare între UE și statele din regiunea Mării Negre, în vederea abordării ansamblului de provocări ecologice din regiune;

23.

este îndeosebi îngrijorat de poluarea cu petrol și de impactul acesteia asupra speciilor sălbatice; subliniază necesitatea cooperării într-o măsură mai mare decât cea acordată de Comisie prin intermediul Centrului său de supraveghere și informare, îndeosebi în domeniul prevenirii poluării cu petrol și acordând o atenție specială aplicării mai stricte a normelor de securitate din domeniul transporturilor maritime pentru petroliere;

24.

atrage atenția asupra Deltei Dunării, care adăpostește habitate unice pentru numeroase specii de floră și faună; subliniază necesitatea imperioasă a efectuării de evaluări de impact asupra mediului pentru infrastructuri precum canalul Bâstroe dintre România și Ucraina;

25.

solicită Comisiei să pună în aplicare abordarea Grupului de lucru DABLAS (pentru Dunăre și Marea Neagră), în vederea rezolvării problemelor de mediu, concentrându-se nu numai asupra Dunării, dar și asupra bazinelor fluviale ale Nistrului și Niprului;

26.

evidențiază creșterea economică inegală, deși puternică, în întreaga regiune, dar atrage atenția asupra faptului că această creștere este mai susținută în țările exportatoare de petrol și gaze; subliniază fragilitatea sectorului privat în multe dintre țările riverane Mării Negre; subliniază importanța realizării unui spațiu de oportunități economice și prosperitate în regiunea Mării Negre, în favoarea cetățenilor și a partenerilor comerciali; subliniază necesitatea îmbunătățirii climatului de investiții, atât în favoarea companiilor locale, cât și a celor internaționale, îndeosebi prin intensificarea luptei împotriva corupției și a fraudei, și a promovării reformelor la nivelul economiei de piață destinate creșterii competitivității și atractivității economice, creând economii diversificate și favorizând creșterea economică durabilă, precum și dreptatea și coerența socială; încurajează armonizarea și adoptarea unor măsuri suplimentare de liberalizare și susține crearea unei zone de liber schimb, în conformitate cu principiile OMC; consideră că UE, ca partener economic de bază al țărilor din regiunea Mării Negre, deține un rol de conducere în promovarea obiectivelor amintite și în încurajarea luării de măsuri necesare în regiune;

27.

are în vedere rolul important al turismului maritim și litoral, catalizator esențial pentru dezvoltarea regiunii Mării Negre din punct de vedere al comerțului și al creșterii economice; subliniază necesitatea dezvoltării în continuare a infrastructurii turistice și a încurajării diversificării de oferte turistice, protejând astfel mijloacele tradiționale de existență, utilizând mai bine resursele naturale (de exemplu resursele geotermale, care oferă importante oportunități de afaceri) și îmbunătățind calitatea vieții în regiune; subliniază că facilitarea regimurilor de vize în regiune va încuraja mobilitatea și va favoriza activitatea economică și comercială; consideră că Sinergia Mării Negre ar trebui să constituie un cadru adecvat pentru promovarea dezvoltării turismului în regiunea Mării Negre;

28.

ia act de inițiativele inter-regionale cum ar fi proiectul de cale ferată Baku-Tbilisi-Kars, consideră că această inițiativă deschide calea unei îmbunătățiri a integrării politice și economice a acestei părți a lumii, atât în economia europeană, cât și în cea mondială și că va contribui la dezvoltarea economiei și comerțului în regiune; subliniază, însă, faptul că acest proiect ignoră linia feroviară existentă din Armenia, complet operațională; îndeamnă republicile din Caucazul de Sud și Turcia să urmărească efectiv politicile de integrare economică regională și să se abțină de la orice proiecte regionale în domeniul energiei și al transporturilor lipsite de perspectivă și motivate numai politic, care încalcă principiile PEV privind dezvoltarea armonioasă;

29.

subliniază importanța îmbunătățirii dialogului intercultural și solicită Comisiei să-l promoveze în continuare;

30.

subliniază necesitatea facilitării contactelor interpersonale prin promovarea cooperării în domeniul educației, al formării și al cercetării, prin intermediul programelor UE existente și disponibile (Tempus, Erasmus Mundus, Al șaptelea program cadru de cercetare); invită statele UE și cele din zona Mării Negre să-și intensifice cooperarea în aceste domenii;

31.

subliniază importanța atragerii de cercetători din țările din regiunea Mării Negre în UE, prin simplificarea procedurilor de acordare a permiselor de muncă, printre altele prin intermediul sistemului de carte albastră;

32.

este favorabil asumării unui rol principal de către statele din regiune membre ale UE, în promovarea unei mai bune cooperări cu regiunea și în cadrul acesteia; consideră că, în acest sens; România, Bulgaria și Grecia, ca state membre ale UE din regiunea Mării Negre, pot și ar trebui să aibă un rol conducător în acest sens; subliniază rolul special pe care aceste state membre îl pot juca în transferul de competențe și know-how, prin intermediul programelor Twinning, TAIEX și Sigma; consideră că trebuie utilizată pe deplin experiența acumulată de UE în promovarea cooperării regionale în alte zone externe adiacente, îndeosebi în cadrul Dimensiunii nordice, în vederea realizării schimburilor de practici și de concluzii;

33.

subliniază importanța poziției deținute de Rusia și Turcia în regiunea Mării Negre, din perspectiva promovării cooperării regionale; consideră că este important, pentru o cooperare regională reușită în zona Mării Negre, să fie implicate, în mod constructiv, și aceste țări, alături de celelalte state riverane Mării Negre;

34.

reamintește existența unor mecanisme de cooperare regională în zona Mării Negre; subliniază, prin urmare, necesitatea ca UE și statele din regiunea Mării Negre să își coordoneze activitățile, astfel încât să se evite suprapunerea acestora; consideră că întărirea diferitelor organizații și inițiative regionale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat, Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică GUAM și alte organizații sectoriale, în funcție de competențele lor specifice, și intensificarea cooperării cu acestea, posibil în cadrul unei noi structuri, ar putea constitui un cadru adecvat pentru crearea de sinergii; consideră că dimensiunea politică a dialogului și cooperării cu regiunea Mării Negre și în cadrul acesteia ar trebui, de asemenea, să fie dezvoltată în continuare;

35.

salută obținerea recentă a statutului de observator la OCEMN de către Comisie și ia act de relațiile existente între Parlamentul European și Adunarea Parlamentară a OCEMN; consideră importantă încurajarea, în continuare, a dezvoltării dimensiunii parlamentare a cooperării între Parlamentul European și parlamentele țărilor de la Marea Neagră;

36.

subliniază necesitatea dezvoltării unei cooperării în regiunea Mării Negre și la nivel neguvernamental; în acest sens, solicită Comisiei să sprijine elaborarea unei platforme ONG pentru Marea Neagră, în scopul creării unui cadru de schimburi între societățile civile din regiune, care să mărească gradul de sensibilizare față de problemele comune și să contribuie la punerea în aplicare și la monitorizarea politicilor UE pentru regiunea respectivă;

37.

solicită o folosire rațională a instrumentelor financiare ale Comunității prin îmbunătățirea coordonării IEVP, a fondurilor structurale și a fondurilor de preaderare disponibile pentru această regiune; invită Comisia ca, în colaborare cu statele beneficiare, să stabilească un sistem general de raportare înainte de alocarea fondurilor, în scopul de a monitoriza și a evalua măsura în care utilizarea fondurilor corespunde criteriilor de sustenabilitate și eficiență și se încadrează în obiectivele generale ale politicilor UE;

38.

aprobă dublarea fondurilor disponibile în cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP), destinate finanțării proiectelor transfrontaliere; solicită ca principiile care guvernează fondurile structurale, în special parteneriatul, durabilitatea, eficiența, nediscriminarea și descentralizarea, să fie aplicate în cazul utilizării acestor resurse financiare; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la utilizarea acestor fonduri și la progresul realizat, prin scurte rapoarte semestriale;

39.

solicită Comisiei să facă accesibil, pentru proiectele de tip interpersonal în domeniul cooperării transfrontaliere, instrumentul financiar descentralizat Fonduri pentru proiecte mici și să depună eforturi susținute pentru a încuraja folosirea acestui instrument;

40.

subliniază necesitatea de a consolida capacitatea actorilor locali și regionali din regiunea Mării Negre în ceea ce privește planificarea, pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor, pentru a garanta o gestionare eficientă a instrumentelor financiare ale Comunității;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor tuturor țărilor din regiunea Mării Negre.