25.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/79

1.1

Comitetul consideră necesar ca, după încheierea perioadei de dezbateri, Comisia să realizeze un studiu care să pună în evidență capacitățile actuale ale flotelor comunitare, precum și cotele necesare pentru ca aceste flote să fie competitive, respectând durabilitatea locurilor de pescuit comunitare.

1.2

Acest studiu ar trebui să cuprindă actualizarea drepturilor de pescuit ale statelor membre dobândite în temeiul stabilității relative, având în vedere că din 1983 s-au scurs 24 de ani.

1.3

Această actualizare ar trebui să permită atribuirea periodică a cotelor, pentru o perioadă de cinci ani, de exemplu, astfel încât acestea să poată fi redistribuite în cazul producerii de noi dezechilibre.

1.4

Această actualizare ar trebui să identifice cele mai bune soluții pentru evitarea pe viitor a dezechilibrelor actuale în stabilirea cotelor anumitor specii pelagice și demersale în unele zone de pescuit, care fac ca majoritatea statelor membre să dispună de „cote excesive” și de „cote deficitare”.

1.5

În orice caz, ar trebui să se lucreze cu cote reale, bazate pe date științifice verificate. De aceea, CESE consideră că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru aprofundarea cunoștințelor științifice cu privire la stocurile de pește. În prezent, din cauza datelor științifice insuficiente, cele mai multe cote se stabilesc pe baza principiului precauției.

1.6

Pe de altă parte, CESE consideră că criteriul stabilității relative atrage după sine anumite drepturi dobândite de statele membre. Aceste drepturi nu trebuie să dispară pur și simplu, ci pot fi actualizate în funcție de necesitățile de durabilitate a resurselor și de competitivitate a flotelor de pescuit comunitare, criterii impuse în prezent de politica comună în domeniul pescuitului.

1.7

CESE este de părere că, dacă Comisia consideră necesar un sistem de gestionare bazat pe drepturile de pescuit, acesta trebuie introdus la nivel comunitar.

1.8

Comitetul consideră că drepturile de pescuit actualizate corespunzător pot contribui la reducerea numărului de capturi aruncate înapoi în mare și la diminuarea considerabilă a pescuitului excesiv.

1.9

Cu toate acestea, considerând prioritare drepturile pescarilor independenți, care au o deosebită importanță în statele membre insulare și în zonele insulare, Comitetul este de părere că pescuitul la scară redusă (înțeles ca fiind acela desfășurat de navele de pescuit care au o lungime maximă mai mică de 12 metri) (1) ar trebui să fie exclus dintr-un sistem de gestionare bazat pe drepturile de pescuit la nivel comunitar.

1.10

Comitetul consideră că, în cazul în care Comisia ar crea un sistem de gestionare a resurselor bazat pe drepturile de pescuit, ar trebui să înceapă cu acele zone piscicole în care, date fiind decalajele dintre cotele excesive și cele deficitare, există un larg consens al statelor membre afectate.

1.11

În acest caz, Comitetul crede că ar fi de datoria Comisiei să stabilească nivelul de negociere a drepturilor de pescuit — la nivel comunitar, la nivelul statelor membre, al organizațiilor de producători sau al întreprinderilor — precum și să asigure controlul tranzacțiilor.

1.12

Comitetul consideră că, dacă se remediază dezechilibrele actuale, cu respectarea criteriului stabilității relative, se va face un pas important către sistemul de gestionare bazat pe drepturile de pescuit.

2.1

Prin Comunicarea privind instrumentele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit  (2), Comisia a dorit să lanseze o dezbatere cu durata de aproximativ un an (27 februarie 2008) cu privire la necesitatea de a găsi soluții pentru atingerea cât mai eficientă a obiectivelor durabilității resurselor și competitivității flotei comunitare, obiective prevăzute de noua politică comună în domeniul pescuitului (PCP).

2.2

În Cartea verde privind viitorul politicii comune în domeniul pescuitului  (3), Comisia preconiza analizarea unor noi metode de gestionare, cum sunt „sistemele de piață pentru atribuirea cotelor — de exemplu, cote individuale transferabile și licitații — care presupun crearea unei piețe a drepturilor de pescuit și care pot face să crească interesul celor care dețin astfel de drepturi pentru pescuitul durabil pe termen lung”.

2.3

În Foaia de parcurs privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului  (4), Comisia considera că „sectorul pescuitului continuă să aibă caracteristici specifice care fac dificilă aplicarea pe termen scurt a unor condiții economice normale, cum sunt libera concurență între producători și libertatea investițiilor”. Aceste caracteristici au legătură cu dezechilibrul structural dintre insuficiența resurselor piscicole și dimensiunea flotei de pescuit comunitare, pe de o parte, și continua dependență de pescuit a anumitor comunități de coastă, pe de altă parte. În această foaie de parcurs, Comisia stabilea un calendar de acțiuni, care urma să înceapă în anul 2002 cu organizarea de seminarii privind gestiunea economică, în care urma să se dezbată un regim de drepturi de pescuit negociabile (individuale sau colective). În anul 2003, Comisia urma să informeze Consiliul cu privire la rezultatele acestor dezbateri. Cu o anumită întârziere față de calendarul prevăzut, în luna mai 2007 a avut loc un seminar privind dimensiunea economică a pescuitului, unde s-a dezbătut, între altele, tema drepturilor de pescuit (5).

2.4

CESE a considerat oportună elaborarea acestui aviz din proprie inițiativă pentru a contribui cu opinia sa la dezbaterea prevăzută de Comisie asupra modului în care se poate avansa către o mai bună gestionare a resurselor, ceea ce ar trebui să reprezinte pilonul de bază al PCP, pentru a se obține durabilitatea pe termen lung a resurselor și, în același timp, competitivitatea flotelor de pescuit comunitare.

2.5

Obiectivul prezentului aviz este de a scoate în evidență dificultățile existente în punerea în aplicare a unei gestionări eficiente din punct de vedere economic a resurselor piscicole, gestionare bazată pe drepturile de pescuit, precum și de a propune soluții posibile pentru depășirea acestor dificultăți.

2.6

CESE susține punctul de vedere al Comisiei cu privire la necesitatea de a crea un climat „mai favorabil pentru introducerea unor condiții economice normale și pentru eliminarea obstacolelor din calea activității economice normale, astfel cum sunt alocările naționale ale posibilităților de pescuit și principiul stabilității relative” (6).

2.7

În consecință, prezentul aviz își propune, în primul rând, să aprofundeze analiza criteriului stabilității relative, care — potrivit Comisiei și principalelor asociații profesionale comunitare din domeniul pescuitului (7) — constituie unul din principalele obstacole în punerea în aplicare a unui sistem de drepturi de pescuit la nivel comunitar prin faptul că comercializarea sau transferul de proprietate definitivă asupra drepturilor între întreprinderile din statele membre ar modifica procentele actuale de repartizare a cotelor între aceleași state membre și, prin aceasta, ar afecta stabilitatea relativă. În al doilea rând, avizul își propune să furnizeze acele elemente care să permită punerea în aplicare a acestui sistem de gestionare care funcționează deja la nivel național în unele state membre și în unele țări terțe care concurează pe piața comunitară.

2.8.1

În anul 1972 (8), Consiliul a introdus o derogare de la principiul accesului egal la resursele piscicole ale statelor membre, instituit în anul 1970 (9), derogare valabilă pentru o perioadă de tranziție care, în principiu, urma să se încheie la 31 decembrie 1982.

2.8.2

Ca urmare a acestui fapt și în scopul de a proteja zonele de coastă la încheierea perioadei de tranziție amintite, Consiliul a adoptat în 1976 așa-numitele „preferințe de la Haga” (10), care, pe plan intern, încercau să protejeze pescuitul de coastă, declarându-și intenția de a lua în considerare „necesitățile vitale” ale comunităților locale dependente de pescuit.

2.8.3

Negocierile dintre Comisie și statele membre cu privire la repartizarea cotelor de capturi totale admisibile (CTA) au continuat până în anul 1983, an în care s-a adoptat Regulamentul (CEE) nr. 170/83, prin care s-a instituit un regim comunitar de conservare și gestionare a drepturilor de pescuit (11) și în care s-a stabilit distribuirea definitivă, pe baza următoarelor criterii: activitățile de pescuit tradiționale ale fiecărui stat membru, nevoile speciale ale regiunilor ale căror populații locale depind în mod deosebit de pescuit (având în vedere „preferințele de la Haga”) și pierderea eventuală a capturilor în apele țărilor terțe ca urmare a extinderii zonelor economice exclusive (ZEE) până la 200 de mile marine.

2.8.4

Acest regim de repartizare, cunoscut drept criteriu de stabilitate relativă, garanta fiecărui stat membru (12) un procent invariabil din capturile totale admisibile corespunzătoare fiecărei specii. Consiliul a înțeles noțiunea de „stabilitate relativă” ca fiind aceea care, „în funcție de situația biologică de moment a stocurilor de pește, va trebui să protejeze nevoile speciale ale regiunilor ale căror populații locale sunt dependente îndeosebi de pescuit și de industriile aferente acestuia” (13). Cu alte cuvinte, se mențineau „preferințele de la Haga”, așa cum stabilise Consiliul în 1976, menținându-se derogarea de la principiul accesului egal.

2.8.5

Conform Regulamentului (CEE) nr. 170/83, Comisia trebuia să redacteze un raport, înainte de 31 decembrie 1991, cu privire la situația socioeconomică a regiunilor de litoral. Pe baza acestuia, Consiliul urma să decidă cu privire la modificările necesare, cu toate că exista posibilitatea extinderii regimului condițiilor de acces și a criteriilor de repartizare a cotelor până la 31 decembrie 2002.

2.8.6

În urma raportului înaintat de Comisie, Consiliul a optat pentru decizia politică de a extinde regimul condițiilor de acces și al criteriilor de repartizare a cotelor până la 31 decembrie 2002 (14).

2.8.7

În cele din urmă, Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului dispune la articolul 20 că „posibilitățile de pescuit sunt repartizate între statele membre astfel încât fiecărui stat membru să i se asigure o relativă stabilitate a activităților de pescuit pentru fiecare populație piscicolă sau zonă piscicolă”. De asemenea, articolul 17 extinde încă o dată derogarea de la principiul accesului egal până la 31 decembrie 2012 și prevede elaborarea unui nou raport cu privire la această derogare.

3.1

În opinia CESE, este clar că criteriul stabilității relative, adică procentul invariabil de CTA alocat fiecărui stat membru în urmă cu 24 de ani, nu ia în calcul evoluția economică și socială a comunităților care sunt în prezent dependente de pescuit și de industriile aferente acestuia. Astfel, capacitatea actuală a flotelor de pescuit comunitare, exploatarea actuală a resurselor și investițiile realizate în zonele de coastă au puține în comun cu situația existentă în 1983, când încă nu aderaseră la Comunitate unele state membre care au interese în domeniul pescuitului.

3.2

În regulamentele Comisiei privind adaptarea cotelor de pescuit (15) se poate observa cum, în fiecare an, în anumite zone piscicole și în anumite zone de pescuit comunitare, se produc decalaje importante între cotele de pescuit alocate statelor membre și capturile realizate de acestea, atât pentru speciile pelagice, cât și pentru speciile demersale. Aceste dezechilibre, care în anumite cazuri duc la „cote excesive”, „cote deficitare” și chiar „cote neutilizabile” din lipsă de flotă de pescuit, afectează majoritatea statelor membre pentru anumite zone piscicole și zone de pescuit și nu se datorează numai unor motive de natură biologică, ci și consecințelor aplicării criteriului stabilității relative.

3.3

În opinia CESE, considerentul principal pe baza căruia se alocă drepturile în cadrul CTA trebuie să fie garantarea regenerării (și menținerii) stocurilor de diverse specii de pești și alte resurse marine pentru atingerea unor niveluri mai ridicate și mai durabile. CESE recomandă să se depună eforturi mai susținute pentru îmbunătățirea cunoștințelor științifice privind starea stocurilor de pește și a modalităților de a gestiona mai bine alocările și practicile pescărești, în vederea obținerii unor rezultate optime atât în ceea ce privește chiar stocuri de pește, cât și prosperitatea economică a comunităților pescărești care depind de acestea. Ansamblul alocărilor trebuie să se limiteze la un plafon maxim durabil stabilit științific, iar nivelul maxim al alocărilor individuale va trebui să fie controlat și aplicat în mod efectiv.

3.4

CESE consideră necesară realizarea de către Comisie a unui studiu privind capacitățile actuale ale flotei și cotele necesare pentru a asigura competitivitatea acesteia și durabilitatea stocurilor de pește. Acest studiu ar trebui să cuprindă actualizarea drepturilor dobândite de statele membre, pe baza principiului stabilității relative, pentru a identifica cele mai bune soluții pentru evitarea pe viitor a dezechilibrelor actuale în stabilirea cotelor anumitor specii pelagice și demersale în unele zone de pescuit. Toate acestea trebuie realizate în vederea atingerii obiectivelor principale ale PCP: durabilitatea pe termen lung a resurselor și competitivitatea flotelor comunitare.

3.5

Pe de altă parte, Comitetul consideră că criteriul stabilității relative atrage după sine anumite drepturi dobândite de statele membre. Aceste drepturi nu trebuie să dispară pur și simplu, ci pot fi actualizate în funcție de necesitățile de durabilitate a resurselor și de competitivitate a flotelor de pescuit comunitare, criterii impuse în prezent de politica comună în domeniul pescuitului.

4.1

CESE consideră că studiul solicitat Comisiei ar trebui realizat cât mai curând cu putință, imediat după încheierea perioadei de dezbateri. Având în vedere situația actuală a resurselor piscicole comunitare și a competitivității flotei comunitare, nu ar trebui să se aștepte până în anul 2012 publicarea unui nou raport al Comisiei care să corecteze dezechilibrele existente în prezent între cotele de captură și flota comunitară.

4.2

Această actualizare ar trebui să permită atribuirea periodică a cotelor, de exemplu pentru o perioadă de cinci ani, astfel încât acestea să poată fi redistribuite în cazul producerii de noi dezechilibre.

4.3

De asemenea, Comitetul consideră că, dacă în urma dezbaterii inițiate pentru rezolvarea problemelor actuale, Comisia va considera necesară introducerea unui sistem de gestionare bazat pe drepturile de pescuit actualizate ale statelor membre, această introducere trebuie să se opereze la scară comunitară.

4.4

CESE apreciază că, după semnarea Tratatului de reformă (Tratatul de la Lisabona) în luna decembrie 2007, în statele membre există un climat favorabil acceptării acestui sistem de gestionare a pescuitului.

4.5

Comitetul este conștient de dificultățile pe care le implică instituirea unui sistem de gestionare la nivel comunitar, bazat pe drepturile de pescuit negociabile, însă consideră că acesta poate constitui un mijloc pentru a asigura „o exploatare a resurselor acvatice vii care să faciliteze condiții economice, de mediu și sociale durabile” (16), cu condiția respectării, printre altele, a următoarelor criterii:

4.5.1

Pentru a nu aduce atingere drepturile pescarilor independenți, pescuitul la scară redusă (17), de care depind multe comunități de coastă, în special în statele membre insulare și în regiunile insulare, ar trebui să fie exclus de la introducerea sistemului de gestionare la scară comunitară bazat pe drepturile de pescuit.

4.5.2

Pentru a evita apariția pozițiilor dominante pe piață, posibilitatea de vânzare-cumpărare a drepturilor de pescuit ar putea fi limitată la un anumit procent din totalul maxim anual pe specie în fiecare stat membru.

4.5.3

Comitetul consideră că acest sistem de gestionare ar trebui pus în aplicare în mod progresiv, eșalonat, începând cu acele zone piscicole comunitare în care, date fiind decalajele dintre cotele „excesive” și cele „deficitare”, există un larg consens al statelor membre implicate.

4.5.4

Comisia ar trebui să decidă, pentru fiecare zonă piscicolă afectată de sistemul de gestionare a drepturilor de pescuit, dacă negocierea are loc la nivel comunitar, la nivelul statelor membre, al organizațiilor de producători sau al întreprinderilor, stabilind o modalitate clară de control al acestor tranzacții.

4.6

Comitetul consideră că drepturile de pescuit actualizate corespunzător pot contribui la reducerea numărului de capturi aruncate înapoi în mare și la diminuarea considerabilă a pescuitului excesiv.

4.7

Comitetul consideră că, dacă se remediază dezechilibrele actuale, cu respectarea criteriului stabilității relative, se va face un pas important către sistemul de gestionare bazat pe drepturile de pescuit. Acest sistem, reglementat corespunzător pentru a se evita pozițiile dominante pe piață, va permite o repartizare mai echilibrată și mai bine adaptată a resurselor între diversele flote comunitare, ceea ce va contribui la atingerea unei mai mari durabilități a resurselor și la competitivitatea flotelor comunitare.