[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 16.12.2008

COM(2008) 874 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

PRIVIND DIMENSIUNEA EXTERNĂ A STRATEGIEI DE LA LISABONA PENTRU CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ: Raport privind accesul la piețe și definirea unui cadru pentru o cooperare internațională mai eficientă în materie de reglementare

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

PRIVIND DIMENSIUNEA EXTERNĂ A STRATEGIEI DE LA LISABONA PENTRU CRE ȘTERE ECONOMICĂ ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ: Raport privind accesul la piețe și definirea unui cadru pentru o cooperare internațională mai eficientă în materie de reglementare

1. INTRODUCERE

Piețele deschise sunt primordiale, deoarece ele pot genera creștere, ocuparea locurilor de muncă și investiții. Ele sunt importante atât pentru întreprinderile din UE, cât și pentru cele din economiile dezvoltate și în curs de dezvoltare din întreaga lume. În cazul Uniunii Europene, care constituie cea mai mare entitate comercială din lume, deschiderea piețelor are o importanță deosebită. Există riscul ca actuala criză financiară și economică să ducă la o creștere a protecționismului. Este important să învățăm din experiențele trecutului și să luptăm împotriva acestor tendințe. În cadrul recentei reuniuni de la Washington, șefii de stat și de guvern ai țărilor din G20 s-au arătat în mod clar deciși să realizeze pe deplin obiectivele politicii comerciale[1].

În acest context, eliminarea barierelor rămase în calea comerțului – înainte de toate prin încheierea rapidă și pozitivă a rundei de negocieri comerciale internaționale de la Doha, dar și prin demersuri bilaterale sau regionale – devine fundamentală pentru dezvoltarea deplină a potențialului întreprinderilor și a creșterii, în special pentru IMM-uri, care reprezintă peste 99% din întreprinderile din UE și 67% dintre locurile de muncă din sectorul privat. Convergența și cooperarea în materie de reglementare, inclusiv pentru sectorul financiar, pot fi instrumente eficiente pentru asigurarea stabilității internaționale și pentru ameliorarea oportunităților comerciale.

Strategia privind o Europă globală, lansată la sfârșitul anului 2006[2], este o parte esențială din dimensiunea externă a Strategiei UE de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și definește obiective ambițioase în vederea deschiderii piețelor celor mai importante, în special în Asia. Un pas decisiv a fost făcut în această privință începând din aprilie 2007, prin intermediul strategiei reînnoite a UE în materie de acces la piețe[3]. Importanța acestor eforturi de deschidere a piețelor a fost recunoscută anul trecut în raportul Comisiei către Consiliul European de primăvară privind Strategia de la Lisabona[4] și a fost confirmată de liderii europeni, care au propus prezentarea unui raport anual privind accesul la piețe, în vederea identificării țărilor și a sectoarelor în care rămân bariere importante.

Au fost definite două axe majore:

- UE ar trebui să folosească toate instrumentele de care dispune pentru a-și menține deschiderea și pentru a ameliora accesul la piețe din țări terțe pentru întreprinderile sale;

- UE ar trebui să consolideze dialogul strategic cu principalele țări terțe pentru a elabora soluții reciproc avantajoase, pentru a promova standarde mai ridicate și a spori convergența în materie de reglementare.

Planul european de redresare economică adoptat la 26 noiembrie 2008 de către Comisia Europeană[5] a confirmat aceste obiective și a propus acțiuni concrete pentru a menține și a spori deschiderea pieței și pentru a susține ocuparea forței de muncă[6], în această perioadă de criză economică. Accesul îmbunătățit la piețe și convergența și cooperarea în materie de reglementare reprezintă elementele fundamentale ale acestui plan. În contextul economic actual, eforturile în vederea realizării convergenței în materie de reglementare în sectoarele financiare devin indispensabile.

Prezenta comunicare constituie un prim raport privind accesul la piețe; ea indică modalitatea prin care Uniunea își poate atinge în mod optim obiectivul său de deschidere în interiorul și în afara frontierelor sale și explică în special cum poate asigura Uniunea un acces deschis și echitabil la piețele țărilor terțe care sunt cele mai importante pentru întreprinderile din UE, inclusiv prin intermediul cooperării în materie de reglementare.

Acest raport marchează un nou pas pe calea consolidării dimensiunii externe a Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă după 2010. Aceasta se va baza pe contribuția altor domenii de acțiune ale Strategiei de la Lisabona și va aborda legăturile dintre politicile interne și externe ale Uniunii, aspecte subliniate și în reexaminarea pieței unice[7] și în agenda socială reînnoită[8].

2. bariere netarifare în calea schimburilor comerciale

2.1. Evolu ția barierelor în calea comerțului

În timp ce taxele vamale ridicate continuă să frâneze schimburile comerciale în anumite sectoare și trebuie să facă obiectul unor abordări multilaterale și bilaterale, barierele netarifare existente pe piețele partenerilor noștri comerciali sunt din ce în ce mai importante. Obținerea unei reduceri a taxelor vamale riscă să devină inutilă dacă barierele netarifare împiedică întreprinderile europene să aibă acces la piețe sau cresc în mod semnificativ costurile exporturilor acestora[9]. Raportul din 2008 privind competitivitatea[10] a arătat că întreprinderile din UE consideră că barierele netarifare și lipsa de informații (de exemplu, cunoașterea insuficientă a piețelor de export) devin obstacole mai importante decât constrângerile comerciale tradiționale, instituite de deciziile politice, reprezentate de tarifele vamale și taxele de import[11].

Cele mai frecvente bariere netarifare sunt procedurile vamale greoaie, precum și normele și practicile fiscale discriminatorii, reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității, măsurile sanitare și fitosanitare, restricțiile privind accesul la materiile prime, protecția și/sau aplicarea insuficiente în materie de drepturi de proprietate intelectuală, barierele în calea comerțului cu servicii și a investițiilor străine directe, normele restrictive și/sau lipsa de transparență în materie de achiziții publice, precum și folosirea abuzivă a instrumentelor de protecție comercială sau utilizarea neloială a subvențiilor.

Totuși, abordarea acestor bariere nu este simplă; ea presupune dificultăți de ordin tehnic și necesită mult timp. Complexitatea depinde mult de proveniența barierei respective și de măsura în care sarcina administrativă răspunde unor obiective legitime sau se înscrie în categoria măsurilor nejustificate. În sens larg, există două categorii de bariere. Prima categorie rezultă pur și simplu din diferențe în ceea ce privește, de exemplu, abordările în materie de reglementare și diferitele obiective în domeniul social, al ocupării forței de muncă, al mediului, al sănătății publice și al consumatorilor. Barierele din cadrul celei de-a doua categorii sunt utilizate mai sistematic în scopul de a favoriza sau de a proteja producția națională, de exemplu, standarde speciale, cerințe în materie de teste sau necesități excesive în materie de documentație. În timp ce acestea din urmă vor necesita o acțiune hotărâtă și bine orientată din partea UE, prin intermediul unor instrumente mai ferme, barierele din prima categorie pot fi abordate printr-o cooperare și prin dialoguri mai sistemice și pe termen lung. Acest lucru este important în special în ceea ce privește diferențele în materie de reglementare.

2.2. Exemple de bariere cu care se confruntă exportatorii europeni

Numărul tot mai mare de bariere ridicate cu succes demonstrează că abordarea strategică prezentată în strategia Comisiei în materie de acces la piețe este eficientă. Totuși, barierele semnificative care rămân pe principalele piețe-țintă ale UE indică posibilitatea unor îmbunătățiri ulterioare ale accesului la piețe și subliniază necesitatea unor acțiuni specifice.

Barierele netarifare în ceea ce privește bunurile

În domeniul comer țului cu bunuri, diferențele existente între reglementări pot împiedica accesul la piețe, deoarece pot cauza costuri suplimentare pentru producători, de exemplu în cazul în care produsele trebuie testate de către laboratoare independente și certificate pe piața-țintă înainte de comercializarea lor sau în cazul în care trebuie elaborate versiuni speciale ale produselor pentru a respecta reglementările tehnice detaliate. Transparența și previzibilitatea sistemelor de reglementare sunt, prin urmare, fundamentale pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în țări terțe. Acțiunea Uniunii Europene pentru convergență și cooperare în materie de reglementare în acest domeniu se concentrează asupra abordării obstacolelor din a doua categorie prezentate mai sus.

Următoarele exemple, din sectoare care sunt importante din punct de vedere economic pentru UE, ilustrează domeniile potențiale în care ar putea fi necesară luarea unor măsuri pentru a aborda bariere comerciale semnificative[12].

În ceea ce privește sectorul automobilelor (inclusiv componente auto cum ar fi pneurile), există bariere majore legate de standarde, de exemplu, în Brazilia, China, India, Taiwan, Coreea și Indonezia. Industria chimică se confruntă cu obstacole considerabile pentru exporturile către Asia, și în special către China (de exemplu, în ceea ce privește înregistrarea anumitor produse chimice și aplicarea unor proceduri de import împovărătoare). De asemenea, alte dificultăți întâlnite în comerțul cu produse chimice sunt legate de procedurile de vămuire și de lipsa de transparență în materie de reglementare.

În ceea ce privește produsele farmaceutice , accesul la piețele potențial importante cum ar fi China, Coreea, Taiwan, Japonia, Rusia și mai multe țări ale ASEAN este puternic obstrucționat de măsuri referitoare la procedurile de înregistrare (inclusiv în materie de standarde, autorizare, regimuri de licențe, garanții financiare și testare), la rambursarea și fixarea prețurilor pentru produsele importate, precum și la insuficiența protecției datelor. Pentru dispozitivele medicale , lipsa de armonizare cu orientările și practicile internaționale stabilite de către Global Harmonisation Task force – GHTF (Grupul pentru armonizare globală) sau practicile diferite în materie de reglementare ale unor țări precum Brazilia, India, Japonia, China, Taiwan și Coreea reprezintă un obstacol considerabil în calea fluidității schimburilor comerciale. În cazul dispozitivelor medicale, întârzierile privind înregistrarea produselor constituie o altă problemă gravă.

Pe plan orizontal, mai multe sectoare importante (în special aparatele electrice, electronica și TIC, industria automobilelor, mașinile și industria de jucării) sunt supuse sistemului chinez de certificare obligatorie, care creează o sarcină semnificativă și disproporționată pentru exportatorii comunitari. În plus, un nou proiect de legislație chineză privind standardele de securitate se va aplica în cazul unei largi game de produse IT. Pe alte piețe terțe, exporturile europene de echipamente electrice și electronice se confruntă, de asemenea, cu bariere semnificative în Coreea și în SUA, unde standardele referitoare la produse nu corespund întotdeauna cu cele aplicate la nivel internațional. În Statele Unite, standardele și reglementările tehnice diferite la nivel federal, regional și la nivelul statelor accentuează și mai mult fragmentarea pieței.

Cel mai mare impediment pentru exporturile principalelor produse agroalimentare este reprezentat de măsurile sanitare și fitosanitare, care, în unele sectoare, constituie bariere semnificative pe mai multe piețe de export importante. Numeroase țări terțe, inclusiv piețe-cheie din Asia, Europa de Est, regiunea mediteraneeană și Orientul Mijlociu, precum și de pe continentul american, stabilesc standarde care depășesc standardele internaționale fără a furniza dovezile științifice necesare. Aceste bariere sunt cu atât mai dificil de depășit în cazul țărilor care nu sunt membre ale OMC și, prin urmare, nu trebuie să respecte normele multilaterale care interzic măsurile și practicile discriminatorii care nu se bazează pe elemente științifice. Standardele private reprezintă o altă sursă de dificultăți și au devenit o barieră din ce în ce mai importantă în domeniul măsurilor sanitare și fitosanitare.

În ceea ce privește accesul echitabil la materiile prime , de care depinde în mare măsură industria europeană, un număr în creștere de restricții la export, cum ar fi taxele și cotele, dăunează competitivității industriei UE (peste 400 de linii de produse constând în diferite materii prime în țări cum ar fi China, Rusia, Ucraina, Argentina, Africa de Sud și India)[13].

Pe un plan transversal, procedurile vamale greoaie , precum și exigențele excesive în materie de înregistrare și de documente care trebuie furnizate, reprezintă probleme semnificative pentru exportatorii UE pentru un număr mare de piețe de export importante. Acesta ar putea fi cazul legislației americane propuse, care prevede scanarea integrală a tuturor containerelor, din motive de securitate națională.

Bariere legate de servicii și de stabilire

Comerțul cu servicii și investițiile străine directe (ISD) au un rol fundamental în economia mondială. În calitate de principal exportator de servicii comerciale din lume și sursă majoră de ISD, UE este, în mod evident, interesată să-și îmbunătățească accesul la piețele străine și să elibereze întregul potențial al capacităților europene interne în materie de servicii și de stabilire. Acest lucru este adesea și în interesul direct al partenerilor noștri. Cei care caută să atragă ISD și să își dezvolte infrastructurile au mult de câștigat din liberalizarea ISD și a comerțului cu servicii, în special în sectoare cum sunt telecomunicațiile, transportul, energia (de exemplu, accesul la resurse) și serviciile financiare.

Diferite bariere la intrare continuă să limiteze comerțul cu servicii și frânează creșterea economică. Barierele în calea comerțului cu servicii implică multe sectoare, de la serviciile bancare la cele de curierat rapid. Detectarea, analizarea și îndepărtarea acestora sunt adesea mai complexe decât abordarea barierelor tarifare, deoarece implică o gamă largă de reglementări și mecanisme de control. UE depune eforturi pentru a îmbunătăți liberul schimb de servicii, precum și ISD în cadrul multilateral al Acordului general privind comerțul cu servicii (GATS) și prin intermediul unor acorduri bilaterale de liber schimb.

Principalele obstacole în domeniul serviciilor și al stabilirii se situează la intrare și se referă la exigențe privind naționalitatea și reședința, la limitele privind proprietatea sau participarea operatorilor străini, la limitele legate de tipul de persoană juridică sau la obligația de a se supune, la intrare, unei examinări a nevoilor economice. Restricțiile privind investițiile și participarea operatorilor străini există în cazul majorității piețelor importante ale UE, de exemplu în Brazilia, Rusia, China, Japonia, India și majoritatea țărilor ASEAN, precum și în Statele Unite, unde achizițiile de către societățile străine sunt supuse unui „proces de examinare pentru securitatea națională” (CFIUS). Serviciile financiare, inclusiv asigurările, fac obiectul a numeroase restricții pe piețe cum ar fi Statele Unite, Canada, Brazilia, India, Rusia, China, Japonia și Africa de Sud. De asemenea, există bariere considerabile în calea comerțului cu servicii în multe sectoare și în multe țări partenere care prezintă interes pentru întreprinderile europene; de exemplu, acesta este cazul pentru serviciile juridice în India, China și Singapore, pentru serviciile de distribuție în India, China și țările ASEAN, pentru serviciile poștale și de curierat în India, Brazilia, China și Egipt, pentru serviciile de transport în Brazilia și India, precum și în Canada, Africa de Sud și Singapore, în timp ce barierele în calea serviciilor de telecomunicații există în China, Coreea, Japonia, India, Mexic și, într-o măsură mai mică, în Brazilia.

Restricții privind achizițiile publice

Se estimează că valoarea achizițiilor publice reprezintă aproximativ 15% din PIB-ul total al țărilor OCDE și chiar mai mult pentru țările în curs de dezvoltare. În pofida valorii ridicate a achizițiilor publice, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a promova accesul deschis și nediscriminatoriu. Furnizorii europeni se pot baza pe Acordul privind achizițiile publice (AAP), care prevede norme comune, în special în materie de publicitate, pentru contractele majore de achiziții publice. UE, Statele Unite, Japonia, Canada, Coreea și alte câteva țări sunt părți la AAP și China a solicitat aderarea, în timp ce numeroși alți membri ai OMC nu au făcut acest lucru. Comisia dorește să sporească numărul de părți la acord și încurajează activ noii membri ai OMC să adere subliniind beneficiile oferite de achizițiile publice deschise și competitive și propunând proceduri de aderare mai atractive, în special pentru țările în curs de dezvoltare.

Cu toate acestea, acoperirea nu este completă și mai multe domenii de achiziții publice și entități contractante nu sunt supuse normelor din acord, de exemplu, întreprinderile mici non-naționale sunt adesea excluse de la achizițiile publice în Statele Unite, Japonia și Coreea, printre altele. În același timp, achizițiile publice în UE sunt relativ deschise concurenței străine, ceea ce oferă avantaje clare în privința raportului calitate/preț și o mai mare diversitate de oferte competitive, însă reduce capacitatea UE de a obține deschiderea piețelor de achiziții publice străine.

Bariere legate de protecția și aplicarea insuficiente în materie de DPI

Industria europeană continuă să se îngrijoreze de amploarea încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) în anumite regiuni ale lumii, din cauza lipsei de protecție juridică sau de aplicare eficientă. Bariere semnificative, legate de protecția și aplicarea insuficiente în materie de DPI, inclusiv protecția insuficientă a indicațiilor geografice, continuă să existe într-un anumit număr de piețe din țări terțe. Probleme în materie de DPI au fost semnalate în special în China, Rusia, Brazilia și în mai multe țări ale ASEAN. În anumite cazuri, cum ar fi cel al design-ului industrial, cooperarea mai intensă în domeniul C&D ar putea facilita consolidarea protecției DPI.

Conform unui studiu efectuat de OCDE în 2007[14], comerțul internațional cu produse contrafăcute și piratate ar reprezenta 200 de miliarde de dolari pe an. Această sumă este mai mare decât PIB-urile naționale ale aproximativ 150 de economii. Totuși, cifra respectivă nu include produsele contrafăcute și piratate care sunt fabricate și consumate pe plan național și nici nu include produsele digitale piratate imateriale distribuite pe internet. Studiul indică de asemenea că, dacă s-ar lua în considerare și aceste produse, valoarea totală a mărfurilor contrafăcute și piratate la nivel mondial ar putea crește cu câteva sute de miliarde de dolari.

De asemenea, statisticile pentru anul 2007 cu privire la confiscările de produse contrafăcute și piratate de către autoritățile vamale la frontiera UE[15] arată că acestea nu au fost niciodată atât de ridicate, înregistrându-se peste 43 000 de cazuri, în comparație cu 37 000 în 2006 – respectiv o creștere de aproape 17%. În total, au fost confiscate 79 de milioane de articole de către autoritățile vamale la frontiera UE[16]. Există creșteri semnificative în comparație cu 2006, în special în ceea ce privește produsele contrafăcute care sunt periculoase pentru sănătate și siguranță: produse cosmetice și de igienă personală (+264%), jucării: (+98%), produse alimentare (+62%) și medicamente (+51%). Pe lângă faptul că aceste produse reprezintă o amenințare pentru sănătate și siguranță, ele riscă să afecteze competitivitatea UE.

3. Răspunsul UE fa ță DE BARIERELE EXISTENTE

Strategia privind o Europă globală a subliniat necesitatea deschiderii piețelor interne și externe și a creării de noi oportunități pentru comerț. Întreprinderile europene trebuie să fie în măsură să își înfrunte concurenții cu șanse egale pe piețele externe. Strategia în materie de acces la piețe stabilește o abordare mai strategică și mai pragmatică pentru abordarea barierelor din calea comerțului, utilizând în mod coordonat întreaga gamă de instrumente disponibile, inclusiv cooperarea cu partenerii noștri comerciali.

Pentru a continua eliminarea obstacolelor din calea comerțului și pentru a acționa în mod hotărât în cazul în care drepturile de acces la piețe ne sunt refuzate în mod injust, sunt necesare o utilizare coordonată a tuturor resurselor și instrumentelor și o concentrare sporită asupra aspectelor prioritare. Este clar că nu ne putem limita la un singur instrument sau mecanism pentru a elimina barierele din calea comerțului. Putem recurge la o gamă largă de instrumente, atât formale, cât și informale, de la negociere și dialog până la măsuri legate de diplomația comercială, de la intervenții ad hoc până la investiții pe termen mai lung. Experiența ne-a arătat că, pentru a reuși, trebuie să combinăm aceste diferite instrumente.

3.1. Negocierea acordurilor comerciale

Negocierea acordurilor comerciale este un instrument fundamental pentru a garanta accesul la piețe pentru exportatorii din UE. În timp ce negocierile multilaterale în cadrul OMC oferă o oportunitate unică de a implica aproape toți partenerii noștri comerciali, negocierile bilaterale permit adesea obținerea unor angajamente mai complete și mai aprofundate. De asemenea, faptul că negocierile sunt în desfășurare poate incita la căutarea de soluții pentru disensiuni comerciale care există de multă vreme. Având în vedere interesele reciproce aflate în joc, negocierile de aderare la OMC s-au dovedit în același timp utile pentru abordarea barierelor aflate în calea comerțului.

O încheiere rapidă negocierilor comerciale globale purtate în cadrul rundei de la Doha ar consolida sistemul comercial mondial și normele destinate să garanteze piețe deschise și echitabile și ar permite în același timp deschiderea de noi piețe. Abordarea multilaterală este esențială pentru punerea în aplicare a unui sistem internațional bazat pe norme. Runda de negocieri comerciale de la Doha vizează reducerea nu doar a barierelor tarifare, ci și a barierelor netarifare între membrii OMC, de exemplu, printr-un acord privind facilitarea schimburilor comerciale.

La nivel bilateral și regional, obiectivul UE de a încheia acorduri de liber schimb (ALS), în special cu parteneri comerciali importanți din Asia, va permite crearea unui cadru de calitate și a unui instrument eficient în vederea îmbunătățirii posibilităților de acces la piețe pentru întreprinderile europene. Pe lângă eliminarea barierelor tarifare, aceste acorduri deschid noi căi de a aborda eficient barierele netarifare nejustificate din calea comerțului. Printre elementele inovatoare, se numără în special normele stricte pentru a aborda frontal barierele netarifare în anumite sectoare, un mecanism ameliorat de cooperare și consultare privind barierele tehnice în calea comerțului (BTC) și măsurile sanitare și fitosanitare (SPS), includerea unui capitol privind accesul la piețe pentru servicii și investiții, achiziții publice și concurență, inclusiv subvențiile, consolidarea protecției și aplicării drepturilor de proprietate intelectuală (inclusiv indicațiile geografice), precum și un capitol privind aspectele vamale și facilitarea schimburilor. În plus, pe plan orizontal, un mecanism de mediere pentru barierele netarifare va completa dispozițiile privind soluționarea litigiilor și angajamentele în favoarea muncii și a standardelor de mediu, pentru a promova dezvoltarea durabilă. Trebuie instituită o monitorizare riguroasă a punerii în aplicare eficiente a ALS pentru a garanta că partenerii UE își respectă efectiv angajamentele.

3.2. Rela ții bilaterale

Problema barierelor în calea accesului la piețe este abordată, de asemenea, în diverse moduri, în cadrul contactelor noastre periodice sau al contactelor ad-hoc cu țările terțe.

Într-un mod mai regulat, dialogurile bilaterale , care, în majoritatea cazurilor, vizează o gamă foarte largă de sectoare, constituie o metodă eficace și instituționalizată pentru a aborda și a monitoriza în mod periodic barierele în calea comerțului și aspectele de reglementare, cu posibilitatea de a duce dezbaterea la un nivel politic mai înalt, cum ar fi, de exemplu, mecanismul de dialog economic și comercial de nivel înalt (MNI) cu China și Consiliul Economic Transatlantic cu Statele Unite. O altă posibilitate este organizarea de summituri politice între UE și partenerii săi cheie. Aceste dialoguri, care pot fi dezvoltate în continuare, sunt potrivite pentru promovarea convergenței în materie de reglementare datorită cooperării internaționale.

O diplomație comercială activă , organizată atât la nivel central, din Bruxelles, cât și la nivel local, în țara terță în cauză, este potrivită pentru a aborda barierele pe o bază ad-hoc sau pentru a interveni în mod specific în vederea consolidării unei strategii pe termen lung. Dezvoltarea coordonării între Comisie, statele membre și întreprinderi, în cadrul parteneriatului de acces la piețe, ar trebui să contribuie la utilizarea deplină a potențialului oferit de punerea în comun a contactelor bilaterale ale Comisiei și ale statelor membre pentru o apărare eficace a intereselor noastre în exterior.

În plus, asistența în domeniul comerțului propusă de UE a contribuit, de asemenea, la eliminarea sau la reducerea obstacolelor în calea comerțului, de exemplu, datorită formării funcționarilor vamali, contribuind astfel la crearea unui cadru de proceduri vamale mai eficiente.

3.3. Instrumente formale

Un instrument din ce în ce mai important pentru a garanta oportunități comerciale deschise este constituit de procedurile de notificare în cadrul acordurilor OMC privind BTC [17] și SPS [18]. Comitetele BTC și SPS din Geneva servesc drept platformă de consultări și negocieri multilaterale pentru toți membrii OMC, obiectivul fiind acela de a monitoriza și de a asigura respectarea dispozițiilor acordurilor privind BTC și SPS. Obligația de a adresa o notificare către OMC cu privire la noile măsuri permite partenerilor să reacționeze din timp și să-și prezinte preocupările. Un angajament ferm și o monitorizare activă constituie condiții esențiale pentru a crește șansele de a împiedica orice bariere noi în calea comerțului.

În măsura în care nu se poate găsi o soluție reciproc acceptabilă pentru un obstacol în calea comerțului, instrumente formale și obligatorii cum ar fi procedura instituită prin Regulamentul privind barierele în calea comerțului (RBC) al UE sau mecanismul de soluționare a diferendelor al OMC pot constitui soluții eficace. Regulamentul privind barierele în calea comerțului pune la dispoziția întreprinderilor din UE un mecanism care le permite să acționeze împotriva barierelor în calea comerțului care le limitează accesul la piețele țărilor terțe, solicitând Comisiei să examineze reclamațiile și să încerce să obțină remedierea situației. Mecanismul de soluționare a diferendelor al OMC este un instrument util pentru a aborda barierele incompatibile cu regulile OMC și pentru a impune respectarea acestor reguli. În plus, posibilitatea de a aborda barierele în calea comerțului prin intermediul mecanismelor bilaterale de soluționare a diferendelor și de mediere, astfel cum prevede noua noastră generație de ALS, va deveni o soluție importantă și ne va ajuta să atingem un nivel mai mare de acces la piețe.

3.4. Cooperarea în materie de reglementare

UE dispune de o experiență îndelungată în ceea ce privește convergența și cooperarea în materie de reglementare[19] în cadrul pieței unice, care a fost construită pe baza unor reglementări naționale diferite. În UE, gradul înalt de protecție socială a lucrătorilor, standardele înalte de siguranță impuse bunurilor vândute pe piață, calitatea protecției consumatorilor și legislația de vârf la nivel mondial în materie de protecție a mediului au încurajat țările terțe să adopte standarde de referință la fel de înalte. Un obiectiv-cheie al cooperării în materie de reglementare este promovarea de standarde înalte în exterior.

Cooperarea internațională multilaterală sau bilaterală în materie de reglementare permite abordarea unor bariere inutile provocate de practici de reglementare diferite. Cooperarea în materie de reglementare stabilește nu numai un mecanism de abordare a chestiunilor de reglementare bilaterale, ci, de asemenea, contribuie la dezvoltarea unei relații între autoritățile de reglementare, care conduce la un schimb de informații privind schimbările în materie de reglementare preconizate sau prevăzute (în cadrul alertei timpurii), precum și privind cele mai bune practici. În anumite cazuri, convergența în materie de reglementare poate fi cea mai bună soluție. În alte cazuri, acordurile de recunoaștere reciprocă sau de echivalență – încheiate uneori după o anumită convergență – se pot dovedi mai potrivite. În toate cazurile, vizibilitatea evoluțiilor preconizate în materie de reglementare este esențială pentru a-i permite industriei să-și planifice activitățile.

Dialogurile bilaterale menționate în secțiunea 3.2 constituie un instrument instituționalizat și eficace pentru a aborda și a monitoriza în mod periodic aspectele de reglementare și alte bariere în calea comerțului.

Acordurile de recunoaștere reciprocă (ARR) îi dau părții exportatoare dreptul de a certifica produsele, înainte de exportul acestora, pe baza diverselor cerințe de reglementare ale părții importatoare. În domeniul măsurilor sanitare și fitosanitare, un instrument comparabil este recunoașterea echivalenței măsurilor aplicate de țara exportatoare cu măsurile în vigoare în țara importatoare. ACAA-urile (acordurile privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale) promovează convergența în materie de reglementare, obligând țara parteneră – fie în cadrul procesului de extindere, fie în cel al politicii europene de vecinătate – să adopte anumite elemente ale acquis-ului comunitar în materie de comerț cu bunuri, în schimbul acestui lucru țara parteneră devenind pe deplin integrată în cadrul pieței unice europene a produselor în cauză.

Convergența în materie de reglementare și cooperarea cu țările-cheie Țările candidate în contextul extinderii: Negocierile de aderare cu Croația și Turcia au drept obiectiv punerea completă în aplicare a acquis-ului comunitar în ambele țări. Uniunea vamală cu Turcia reprezintă un instrument suplimentar pentru accelerarea convergenței în materie de reglementare. O serie de acorduri de stabilizare și de asociere (ASA) stabilesc o zonă de liber schimb între UE și țările din Balcanii de Vest și le pregătesc pe acestea din urmă în vederea unei viitoare aderări. Cooperarea în materie de reglementare are loc în cadrul acestor acorduri. Toate țările candidate și potențial candidate primesc o asistență substanțială din partea Comunității, în special prin intermediul componentei „asistență tehnică și consolidarea instituțiilor” a instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), dar și prin intermediul programului TAIEX, care propune o asistență pentru adoptarea, aplicarea și controlul acquis-ului comunitar (inclusiv în materie de evaluare a conformității, de achiziții publice, de DPI etc.). Partenerii politicii europene de vecinătate: Politica europeană de vecinătate (PEV) are drept obiectiv intensificarea integrării și a cooperării economice cu țările vecine. Cooperarea și convergența în materie de reglementare se află în centrul PEV și sunt bazate pe acordurile de parteneriat și cooperare. Astfel cum se subliniază în planul european de redresare economică, integrarea și cooperarea economică cu țările vecine vor fi progresiv intensificate, inclusiv prin intermediul unor ALS aprofundate și complete, care acoperă în mod substanțial toate schimburile comerciale și au drept obiectiv cel mai înalt grad posibil de liberalizare. Viitorul parteneriat estic va oferi perspective reale pentru o mai bună circulație a bunurilor, a capitalurilor și a serviciilor și pentru modernizarea economiilor țărilor partenere. UE și partenerii săi pot reflecta în viitor la o abordare mai largă a comerțului regional, oferind un acces total la piața internă în urma adoptării integrale a tuturor elementelor relevante ale acquis-ului comunitar. Un prim exemplu al acestei abordări este noul acord de asociere și de liber schimb negociat în prezent cu Ucraina. Cooperarea cu țările vecine din sud este bazată pe acordurile de asociere. Intensificarea cooperării în materie de reglementare reprezintă un element esențial al dezvoltării legăturilor noastre comerciale cu țările Euromed, în vederea stabilirii unei zone de liber schimb. În ultimă instanță, obiectivul este acela de a crea un spațiu economic comun, care să cuprindă toate țările vizate de politica europeană de vecinătate. SUA: Statele Unite reprezintă cel mai important partener al UE. O cooperare strânsă și, dacă este posibil, o convergență a abordărilor noastre în materie de reglementare sunt de cea mai mare importanță strategică și economică. Ele ar permite dezvoltarea pieței transatlantice și ar putea contribui la elaborarea unor standarde și reglementări globale. În acest scop a fost instituit, în 2007, Consiliul Economic Transatlantic (CET), în calitate de organism politic de nivel înalt care are rolul de a da un impuls politic inițiativelor destinate creării unei piețe transatlantice libere de orice barieră și de a sprijini o serie de dialoguri sectoriale în materie de reglementare. Acesta încurajează cooperarea în amonte în ceea ce privește convergența în materie de reglementare și eliminarea în aval a barierelor și constrângerilor pe care le întâmpină întreprinderile de ambele părți ale Atlanticului. Printre succesele sale se numără simplificarea semnificativă a formalităților administrative pentru industria farmaceutică, precum și echivalența standardelor contabile. China: „Mecanismul de consultare privind produsele industriale și OMC/BTC” favorizează înțelegerea reciprocă și transparența procedurilor noastre în materie de reglementare. Printre succesele sale se numără simplificarea procedurilor de certificare pentru dispozitivele medicale. Aspectele de reglementare pot, de asemenea, să fie examinate în cadrul mecanismului de dialog economic și comercial la nivel înalt UE – China, care abordează aspecte de natură strategică cu scopul de a obține rezultate concrete. UE intenționează să mențină și să dezvolte în continuare acest mecanism de dialog la nivel înalt, precum și dialogurile sectoriale în materie de reglementare și dialogurile privind politica industrială, pentru a garanta un acces real la piața chineză și pentru a asigura siguranța consumatorilor de ambele părți. Rusia: Eliminarea barierelor dificile și ineficiente în materie de reglementare ar facilita în mod considerabil relațiile economice și accesul la piața din Rusia pentru întreprinderile europene. Prin urmare, există un interes reciproc de a asigura convergența reglementărilor UE și ale Rusiei. Cooperarea cu Rusia în materie de reglementare are loc în prezent în cadrul spațiului economic comun, iar o serie de dialoguri specifice în materie de reglementare au fost stabilite în numeroase domenii politice. Dacă în anumite domenii au fost înregistrate progrese semnificative, în alte domenii cooperarea ar trebui să fie mai bine direcționată și mai operațională. Există un potențial neexploatat enorm în ceea ce privește relațiile economice dintre UE și Rusia. Aderarea Rusiei la OMC și viitoarele angajamente pe care aceasta le va asuma în calitate de membru al OMC vor permite în continuare abordarea unei serii de aspecte. Cooperarea în materie de reglementare reprezintă un obiectiv-cheie pentru UE, care va fi abordat în cadrul negocierilor actuale pentru definirea unui nou cadru juridic al relațiilor dintre UE și Rusia. Japonia: Barierele netarifare constituie una dintre problemele majore ale relațiilor noastre economice. Un anumit număr de dialoguri există între UE și Japonia, inclusiv cel privind reforma procesului de reglementare. Există multe de câștigat din continuarea discuțiilor cu Japonia în legătură cu o gamă largă de interese sectoriale. Având în vedere importanța sa economică, cooperarea cu Japonia în materie de reglementare ar trebui intensificată. Canada: În cadrul unui nou acord extins care vizează comerțul și investițiile, cooperarea în materie de reglementare trebuie să fie dezvoltată și intensificată. Cooperarea cu Canada trebuie să țină cont, de asemenea, de cooperarea cu Statele Unite în materie de reglementare, astfel încât să se ajungă în final la o convergență trilaterală a reglementărilor. |

3.5. Parteneriatul pentru acces la pie țe

Pentru a favoriza deplina utilizare a acestor instrumente și pentru a completa diversele eforturi pe care le depunem în vederea eliminării barierelor în calea comerțului, strategia de acces la piețe a stabilit un nou parteneriat consolidat între Comisie, statele membre și întreprinderi, cu scopul de a pune în comun toate resursele și cunoștințele disponibile pentru a detecta, a analiza și a elimina aceste bariere. Acest demers a fost sprijinit puternic de Parlamentul European[20] și de Consiliu[21]. Reuniunile lunare ale Comitetului consultativ pentru accesul pe piață (MAAC) au devenit punctul de convergență pentru coordonarea cu statele membre și cu întreprinderile, fiind sprijinite de grupuri specializate de experți pentru a aborda cazuri, sectoare și regiuni specifice[22]. În plus, au fost create echipe locale însărcinate cu accesul la piețe în majoritatea piețelor principale de export ale UE, pentru a regrupa competențele și angajamentul delegațiilor Comisiei, ale ambasadelor statelor membre și ale reprezentanțelor întreprinderilor din UE. Activitatea acestor echipe locale însărcinate cu accesul la piețe, care constă în monitorizarea legislației țării gazdă și în furnizarea cunoștințelor și contactelor necesare, este deosebit de utilă pentru a preveni apariția barierelor datorită unui „mecanism de alertă timpurie” foarte eficace. În plus, datorită cunoașterii condițiilor locale, aceste echipe permit aplicarea unei expertize mai bune pentru tratarea cazurilor individuale. Mai mult, ele joacă un rol important de coordonare la fața locului între Comisie, statele membre și întreprinderi, permițând exprimarea efectivă, cu o singură voce, a preocupărilor noastre în materie de comerț.

În final, pentru a spori influența acțiunilor sale, Comisia a intensificat cooperarea cu țările terțe – în special cu Statele Unite și Japonia – cu privire la chestiunile de interes comun referitoare la accesul la piețe, atât prin schimbul de informații, cât și prin acțiuni coordonate, fie comune, fie paralele.

4. Perspective

Toate instrumentele identificate anterior ar trebui să fie utilizate pentru a garanta menținerea deschiderii UE și ar trebui să fie însoțite de un acces sporit al întreprinderilor europene la piețele țărilor terțe. În contextul strategiei de acces la piețe, Comisia, statele membre și întreprinderile trebuie să continue să se angajeze activ, pentru ca Uniunea Europeană să acționeze în mod coerent în țările terțe și să-și apere interesele în mod eficient în exterior.

Acest aspect devine cu atât mai important pe fondul situației economice actuale, dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona având un rol de jucat pentru consolidarea angajamentului în favoarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă.

Pe lângă eforturile pe care le depunem pentru o încheiere rapidă a negocierilor Rundei de la Doha și pentru încheierea acordurilor ambițioase de liber schimb, accentul va fi pus în special pe:

- activitățile referitoare la accesul la piețe care vizează sectoare cu un puternic potențial de creștere , cum ar fi sectorul automobilelor, sectorul farmaceutic, sectorul produselor chimice, sectorul electronicii, sectorul mașinilor și cel al bunurilor ecologice, precum și serviciile, stabilirea și achizițiile publice . În ceea ce privește serviciile, de curând au fost constituite grupuri de lucru (începând cu serviciile de poștă, de curierat și de distribuție) pentru a aborda principalele bariere existente în cadrul piețelor, care pot oferi oportunități semnificative prestatorilor de servicii din UE;

- protecția și respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) în țările terțe, prin încheierea cu succes a unor acorduri bilaterale conținând dispoziții detaliate privind DPI, în special privind respectarea acestor drepturi, prin intensificarea cooperării și a dialogurilor bilaterale și prin programele de cooperare tehnică, în special în China și în țările ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est). Un plan de acțiune privind controlul respectării DPI de către autoritățile vamale va fi semnat în curând cu China. De asemenea, va fi continuată cooperarea bilaterală cu Statele Unite în ceea ce privește respectarea DPI. Pentru a asigura un acces mai bun la piețe pentru produsele europene protejate de o indicație geografică și pentru a răspunde cererilor formulate în acest sens de țări terțe precum India, vom analiza posibilitatea de a acorda o indicație geografică produselor neagricole;

- accesul la piețe pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) , astfel cum este prevăzut în „Small Business Act (SBA)[23], inclusiv o asistență specială pentru a determina și a atenua costurile suportate pentru obținerea de informații cu privire la mediul de reglementare, juridic și cultural al piețelor de export potențiale.

UE trebuie să-și utilizeze puterea economică și să-și consolideze relațiile economice și comerciale cu marile economii mondiale. Trebuie să continuăm împreună procesul de dezvoltare a relațiilor noastre comerciale, de reglementare și, mai general, economice. Dacă nu există un model unic pentru relațiile cu toți partenerii noștri, UE trebuie să găsească metode mai bune pentru a coordona dimensiunile interne și externe ale politicilor sale și pentru a angaja dialoguri globale cu partenerii săi cheie. În acest context, ar trebui să avem în vedere, de asemenea, modul în care putem promova cel mai bine agenda privind munca decentă și normele fundamentale ale muncii care au fost convenite pe plan internațional.

Activitățile viitoare ale UE ar trebui să fie ghidate de următoarele principii:

(1) O abordare coordonată Toate eforturile depuse pentru a îmbunătăți accesul la piețe și oportunitățile de export pentru întreprinderile europene și toate celelalte chestiuni referitoare la cooperarea și la convergența în materie de reglementare ar trebui să fie coordonate și să aibă o legătură clară cu agenda privind competitivitatea pe piețele externe. Aceste eforturi trebuie să fie bine direcționate și corect orientate, să utilizeze cât se poate de bine instrumentele disponibile și să nu se limiteze la discuții ad-hoc izolate în anumite domenii cu partenerii noștri. Este necesar să se garanteze controlul politic al procesului cu cei mai importanți parteneri ai UE. Strategia de acces la piețe reprezintă un cadru important pentru această coordonare.

(2) Stabilirea priorităților Stabilirea priorităților reprezintă un element esențial: abordarea barierelor în calea comerțului, oricare ar fi natura acestora, necesită multe resurse. Trebuie să ne asigurăm că eforturile depuse de UE pentru a deschide piețele și a coopera în materie de reglementare au un impact economic real și durabil și pot fi îndeplinite într-un interval de timp rezonabil. Trebuie acordată prioritate partenerilor, sectoarelor și politicilor care prezintă un puternic interes economic, fie real, fie potențial. Având în vedere obiectivul politic mai larg al UE de integrare economică cu vecinii săi, angajamentul cu aceste țări trebuie, de asemenea, să reprezinte o prioritate.

(3) Ascultarea părților interesate Parteneriatul consolidat dintre Comisie, statele membre și întreprinderi în cadrul strategiei de acces la piețe s-a dovedit foarte eficace. Toate aspectele activităților desfășurate în ceea ce privește accesul la piețe și cooperarea în materie de reglementare ar trebui să fie, de asemenea, consolidate. O coordonare în amonte în cadrul parteneriatului și cu țările terțe va fi esențială pentru punerea în aplicare a unei abordări proactive de prevenire și de eliminare a barierelor în calea comerțului.

(4) Deplina utilizare a întregii game de instrumente disponibile Relațiile dintre UE și principalii săi parteneri comerciali acoperă o gamă largă de interacțiuni diferite. Până în prezent, acestea au fost efectuate adesea în mod independent unele de altele, astfel încât echilibrul existent între avantajele fiecărei părți este mai dificil de evaluat. În viitor, CE ar trebui să analizeze domeniile în care partenerii noștri beneficiază de pe urma cooperării cu UE, de exemplu programele de cercetare și dezvoltare, menținând totodată bariere semnificative pentru întreprinderile din UE. Trebuie să utilizăm toate instrumentele de care dispunem într-un mod bine direcționat și coerent, pentru a îmbunătăți oportunitățile de export pentru exportatorii europeni și cadrul global de reglementare.

5. Concluzie

Prezenta comunicare are drept obiectiv de a asigura întreprinderilor din UE oportunități mai bune în țările terțe și reunește politici externe și interne.

Aceasta constituie, de asemenea, primul raport anual privind accesul la piețe, oferind o perspectivă asupra principalelor bariere existente. Eliminarea cu succes a barierelor va necesita o exprimare fermă, cu o singură voce, a intereselor comerciale europene. Succesul acțiunilor UE va continua să depindă într-o mare măsură de seriozitatea angajamentului tuturor părților interesate.

Eliminarea barierelor în calea comerțului necesită o acțiune coerentă și direcționată. UE dispune de diferite instrumente pentru a elimina aceste bariere și pentru a promova convergența în materie de reglementare. UE trebuie să utilizeze toate aceste instrumente în mod strategic și să asigure o mai bună integrare a agendei politice externe, pentru a favoriza compromisurile și soluțiile favorabile pentru toate părțile implicate. Comisia va asigura exploatarea întregului potențial al cooperării în materie de reglementare, pentru a anticipa provocările comerciale și a garanta o cooperare reciproc benefică încă din primele etape ale procesului legislativ. Cooperarea în materie de reglementare oferă avantaje nu numai în materie de acces la piețe, ci și în domenii precum protecția consumatorilor, îmbunătățirea standardelor privind protecția mediului, îmbunătățirea colectării informațiilor de bază necesare pentru elaborarea legislației și reducerea costurilor comerciale ale întreprinderilor.

Prezenta comunicare definește modalități de înlăturare a obstacolelor în domeniul reglementării și de îmbunătățire a accesului la piețe, pentru a genera creștere economică și a crea locuri de muncă. În 2009, Comisia va continua activ realizarea acestor obiective, reflectând și asupra unui mod de a consolida și mai mult cooperarea în materie de reglementare. Aceste eforturi vor fi însoțite de continuarea dezvoltării Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă după 2010.

[1] Șefii de stat și de guvern ai țărilor din G20 au convenit la 15 noiembrie 2008 să nu instituie noi bariere în calea investițiilor sau a comerțului cu bunuri și servicii în următoarele 12 luni și să se pună de acord în 2008 cu privire la modalități în vederea încheierii cu succes a Rundei de la Doha pentru dezvoltare în cadrul OMC și a obținerii, în acest context, a unor rezultate ambițioase și echilibrate.

[2] COM(2006) 567, 4.10.2006.

[3] COM(2007) 183, 18.4.2007.

[4] COM(2007) 803, 11.12.2007.

[5] COM(2008) 800, 26.11.2008.

[6] În agenda sa socială reînnoită – COM(2008) 412 -, Comisia subliniase deja faptul că va acorda o atenție sporită sensibilizării față de politicile sale sociale în afara Uniunii și consecințelor sociale ale politicilor sale interne la nivel mondial.

[7] COM(2007) 724, 20.11.2007.

[8] COM(2008) 412, 2.7.2008.

[9] Costurile totale reprezentate, pentru operatorii europeni, de barierele netarifare doar în China au fost estimate la 21,4 miliarde de euro. A se vedea http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2007/february/tradoc _133299.pdf

[10] COM(2008) 774 și SEC(2008) 2853.

[11] Deși aceste rezultate sunt în general valabile pentru toate marile sectoare de activitate luate în considerare în analiză, pentru anumite sectoare și țări, taxele de import reprezintă în continuare bariere comerciale majore pentru întreprinderile europene care exportă în afara Uniunii.

[12] A se vedea raportul Comisiei din octombrie 2008 privind performanțele UE în economia mondială, http://trade.ec.europa.eu/doclib/html/141196.htm

[13] COM(2008) 699, 4.11.2008.

[14] A se vedea rezumatul în documentul DSTI/IND(2007)9/PART4.

[15] A se vedea site-ul de internet al Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală (DG Taxud), la următoarea adresă:

http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_controls/counterfeit_piracy/statistics/index_en.htm.

[16] A se vedea site-ul de internet al DG Taxud, la următoarea adresă:http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_controls/counterfeit_piracy/statistics/index_en.htm.

[17] Bariere tehnice în calea comerțului.

[18] Măsuri sanitare și fitosanitare.

[19] Atunci când abordează cooperarea în materie de reglementare, prezenta comunicare se concentrează pe aspectele care vizează cel mai direct accesul la piețe și eliminarea barierelor în calea comerțului. Printre alte aspecte ale cooperării în materie de reglementare se numără integrarea economică, o mai bună protecție a consumatorilor și trecerea la reglementări aplicabile la nivel global.

[20] Raport privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene [2007/2185 (INI)], 7.1.2008, ref. A6-0002/2008, RR\396713EN.doc, PE396.713v02-00.

[21] Concluziile Consiliului (CAGRE) din 18 iunie 2007, doc. 10542/07.

[22] Grupul de lucru privind vaccinurile (Japonia), pneurile (India, China și Indonezia), dispozitivele medicale (India, China, Coreea, Taiwan, Brazilia și Turcia) și TIC (Turcia și China).

[23] COM(2008) 394, 25.6.2008.