[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 16.12.2008

COM(2008) 868 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Noi competenţe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm şi să răspundem cerinţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe

{SEC(2008 3058}

CUPRINS

1. Noi competenţe: condiţia esenţială a ameliorării cantitative şi calitative a locurilor de muncă 3

1.1. Să răspundem provocării în materie de competenţe 3

1.2. Să sporim competenţele la toate nivelurile şi să promovăm capacitatea de ocupare a locurilor de muncă 3

1.3. Să răspundem cerinţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe 4

1.4. Să ameliorăm capacitatea Uniunii de a evalua, anticipa şi armoniza competenţele 5

2. O primă evaluare a competenţelor şi a necesităţilor pieţei muncii până în 2020 6

2.1. Tendinţe pe termen lung în domeniul creării de locuri de muncă şi în domeniul ofertei de forţe de muncă 7

2.1.1. O piaţă a muncii în expansiune, dominată tot mai mult de sectorul serviciilor 7

2.1.2. Un risc de deficit al forţei de muncă şi o necesitate de sporire a procentajului ocupării forţei de muncă 7

2.2. Evoluţia nevoilor de competenţe şi a profesiilor 8

2.2.1. Cerinţe de competenţe sporite în toate profesiile 8

2.2.2. Crearea unui număr semnificativ de locuri de muncă cu competenţe înalte şi un risc de polarizare a pieţei muncii 9

3. Anticiparea şi armonizarea: noi competenţe pentru noi locuri de muncă 12

3.1. Soluţionarea incompatibilităţilor 12

3.2. Consolidarea capacităţii de previziune şi de anticipare a Uniunii 13

3.3. Intensificarea cooperării internaţionale 15

3.4. Mobilizarea instrumentelor comunitare 15

1. Noi competen ţE: CONDIţIA ESENţIALă A AMELIORăRII CANTITATIVE şI CALITATIVE A LOCURILOR DE MUNCă

1.1. Să răspundem provocării în materie de competen ţe

Gravitatea crizei financiare adaugă un grad excepţional de imprevizibilitate viitorului economiei mondiale – cu toate acestea, pentru a pune Europa pe calea restabilirii este absolut necesar să consolidăm capitalul său uman şi capacitatea de integrare profesională a acestuia prin ameliorarea competenţelor sale. Dar ameliorarea competenţelor nu este suficientă: este la fel de necesar să se garanteze o mai mare concordanţă între competenţele oferite şi cererea de pe piaţa muncii.

În cadrul Planului european de redresare economică propus de către Comisie [1] pentru atenuarea efectelor imediate ale crizei asupra Europei şi pentru pregătirea redresării economiei acesteia, Comisia a lansat o vastă iniţiativă europeană în domeniul ocupării forţei de muncă. Această iniţiativă vizează promovarea ocupării locurilor de muncă şi reintegrarea pe piaţa muncii a lucrătorilor concediaţi, prin măsuri de activare, de reciclare şi de îmbunătăţire a competenţelor acestora.

Ameliorarea competenţelor este de o importanţă capitală pentru redresarea economică pe termen scurt a Europei, dar şi pentru creşterea şi productivitatea sa pe termen mai lung, precum şi pentru locurile sale de muncă şi capacitatea sa de adaptare la schimbări, pentru echitate, egalitate între bărbaţi şi femei şi coeziune socială.

Pe întreg teritoriul Europei, tranziţia către o economie cu emisii reduse de bioxid de carbon precum şi importanţa crescândă a economiei bazate pe cunoaştere, în special difuzarea tehnologiilor informaţiilor şi a comunicaţiilor şi a nanotehnologiilor, oferă un potenţial important pentru crearea de locuri de muncă durabile. Globalizarea, îmbătrânirea populaţiilor, urbanizarea şi evoluţia structurilor sociale accelerează, de asemenea, ritmul schimbărilor pe piaţa muncii şi în domeniul competenţelor. Dezvoltarea unor noi aptitudini şi competenţe pentru a exploata pe deplin potenţialul de redresare economică constituie o prioritate şi o provocare pentru UE şi pentru autorităţile publice naţionale, pentru institutele de învăţământ şi de formare, întreprinderi, lucrători şi studenţi.

Profilul competenţelor populaţiei şi distribuţia sectorială a ocupării locurilor de muncă variază în mod considerabil de la un stat membru la altul şi de la o regiune la alta. Pentru a face faţă impactului crizei asupra ocupării locurilor de muncă şi a ameliora perspectivele de angajare ale forţei de muncă comunitare pe termen lung, este esenţial să se amelioreze monitorizarea, evaluarea şi anticiparea competenţelor, precum şi compatibilitatea între cererea şi oferta de competenţe.

1.2. Să sporim competen ţele la toate nivelurile şi să promovăm capacitatea de ocupare a locurilor de muncă

Sporirea competenţelor este esenţială din punct de vedere al echităţii, deoarece lucrătorii slab calificaţi sunt mai vulnerabili pe piaţa muncii şi pot fi afectaţi cu precădere de criză. Ameliorarea competenţelor nu este un lux rezervat lucrătorilor cu înaltă calificare din sectorul tehnologiilor de vârf: ea este o necesitate pentru toţi. Adulţii slab calificaţi sunt de şapte ori mai puţin susceptibili de a lua parte la un program de învăţare de-a lungul vieţii decât cei cu un nivel de instruire ridicat; prea puţine măsuri sunt luate pentru a spori şi adapta competenţele unei forţe de muncă care îmbătrâneşte. Politicile de educaţie, de formare şi de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre trebuie să se concentreze pe sporirea şi adaptarea competenţelor şi pe ameliorarea oportunităţilor de instruire la toate nivelurile, pentru a promova o forţă de muncă înalt calificată şi receptivă la nevoile economiei. În mod similar, întreprinderile manifestă un interes deosebit pentru investiţiile în capital uman şi pentru ameliorarea gestionării resurselor umane proprii. Mai mult, egalitatea între sexe constituie un factor crucial în abordarea noilor nevoi în materie de competenţe.

Ameliorarea echităţii şi eficacităţii sistemelor de instruire şi de formare ale UE este esenţială pentru a evita risipa de resurse umane şi financiare comunitare, pentru a creşte capacitatea de integrare profesională şi a reduce inegalităţile[2]. În timp ce ameliorarea competenţelor implică costuri imediate şi trebuie să fie considerată într-un context de viabilitate financiară, beneficiile pe termen mediu şi lung pe plan privat, fiscal şi social ar trebui să depăşească costurile iniţiale. O forţă de muncă calificată contribuie doar la productivitate: investiţia în sisteme bine concepute de învăţare de-a lungul vieţii poate compensa cu prisosinţă costul economic al penuriilor şi deficitelor de competenţe. Chiar dacă încetinirea creşterii economice exercită o presiune crescândă asupra cheltuielilor publice şi private, ar fi inoportun să se reducă investiţiile în materie de educaţie, de competenţe sau de măsuri active în favoarea ocupării forţei de muncă.

Sistemele de educaţie şi de formare trebuie să genereze competenţe noi, pentru a satisface caracteristicile noilor locuri de muncă ce ar urma să fie create, precum şi pentru a îmbunătăţi capacitatea de adaptare şi de integrare profesională a adulţilor deja activi. Este primordial să se pună la dispoziţie un învăţământ precoce şi fundamental de calitate tuturor copiilor, să se amelioreze nivelul de instruire şi să se prevină abandonarea studiilor pentru a dota populaţia cu competenţe esenţiale, inclusiv aptitudinile şi educaţia de bază necesare ameliorării ulterioare a acestor competenţe[3].

1.3. Să răspundem cerin ţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe

Pentru a combate creşterea şomajului trebuie ameliorată compatibilitatea competenţelor. Incompatibilitatea competenţelor cu piaţa muncii constituie o preocupare crescândă în majoritatea statelor membre. Lucrătorii şi întreprinderile nu dispun de nivelul adecvat de competenţe în domeniul cerut din cauza insuficienţei informaţiilor şi a rigidităţilor structurale, ceea ce dăunează, în special, competitivităţii întreprinderilor mai mici. Conţinutul competenţelor dobândite în universităţile şi în sistemele de formare comunitare nu contribuie pe deplin la dezvoltarea unei veritabile economii bazate pe inovare. Opţiunile educative şi profesionale ale tinerilor bărbaţi şi femei continuă să fie influenţate de concepţiile tradiţionale privind carierele. Reducerea dezechilibrului între bărbaţi şi femei în diferitele sectoare şi profesiuni ar putea rezolva în parte viitoarele probleme privind deficitul de competenţe, de exemplu în funcţii tehnice sau de conducere[4].

Eliminarea obstacolelor, inclusiv de natură administrativă, din calea liberei circulaţii a lucrătorilor în UE şi ameliorarea transparenţei informaţiilor privind tendinţele pieţei muncii şi competenţele cerute, ar contribui la încurajarea mobilităţii profesionale, sectoriale şi geografice şi ar permite o mai mare compatibilitate între competenţele lucrătorilor şi posturile vacante. Perioadele de mobilitate de pe durata studiilor şi a formării (de exemplu, prin intermediul programelor Erasmus şi Leonardo) obişnuiesc cetăţenii cu mobilitatea în cursul vieţii lor profesionale ulterioare. Căutarea mai eficientă şi mai eficace a unui loc de muncă necesită o coordonare sporită între diferitele domenii de acţiune şi instituţiile pieţei muncii, îndeosebi serviciile publice pentru ocuparea locurilor de muncă şi sistemele de securitate socială.

Comisia şi Pactul european privind imigraţia şi azilul evidenţiază faptul că ocuparea locurilor de muncă de către lucrători din ţări terţe şi mobilitatea geografică a acestora pot contribui la reducerea incompatibilităţii competenţelor şi poate asigura valorizarea optimă a competenţelor acestor lucrători[5]. Integrarea reuşită a migranţilor şi a descendenţilor lor este esenţială pentru economiile şi societăţile UE.

1.4. Să ameliorăm capacitatea Uniunii de a evalua, anticipa şi armoniza competenţele

Ameliorarea monitorizării şi anticipării cerinţelor pieţei muncii şi a cerinţelor în materie de competenţe este necesară pentru a sprijini reintegrarea lucrătorilor pe piaţa muncii, a facilita coordonarea între competenţe şi ofertele de locuri de muncă şi pentru a orienta dezvoltarea competenţelor în scopul ameliorării perspectivelor de ocupare a locurilor de muncă pe termen lung. O ameliorare substanţială a capacităţii Uniunii şi a statelor sale membre de a prevedea, anticipa şi armoniza competenţele cerute şi necesităţile pieţei muncii constituie o condiţie esenţială a elaborării unor politici eficace în materie de ocupare a locurilor de muncă, de educaţie şi de formare şi a opţiunilor de carieră individuale. Consolidarea acestei capacităţi poate juca un rol-cheie în succesul politicilor integrate de flexicuritate din cadrul strategiei pentru creştere şi locuri de muncă, după cum indică raportul Misiunii comunitare pentru flexicuritate[6].

Consiliul European a subliniat, în martie 2008, că investiţiile în cetăţeni şi modernizarea pieţelor muncii constituie unul din cele patru domenii de acţiune prioritare ale strategiei de la Lisabona şi a invitat Comisia „să prezinte o evaluare cuprinzătoare a nevoilor viitoare în materie de competenţe în Europa până în 2020, ţinând seama de impactul schimbărilor tehnologice şi îmbătrânirii demografice şi să propună măsuri care să anticipeze nevoile viitoare.”

Ca răspuns la mandatul Consiliului European, capitolul 2 al prezentei comunicări propune o primă evaluare a nevoilor viitoare în materie de competenţe până în anul 2020. Dar această analiză nu poate constitui un exerciţiu unic. Ea trebuie să fie urmată de un efort susţinut şi strategic, pe măsură ce noi sectoare îşi sporesc potenţialul creator de creştere economică şi de locuri de muncă şi pe măsură ce devine necesară actualizarea regulată a evaluărilor pentru a integra noile evoluţii.

În acest scop, punctul 3 al prezentei comunicări propune piste pentru ameliorarea progresivă a capacităţilor şi înscrie evaluarea competenţelor şi a nevoilor pieţei muncii în cadrul Strategiei UE pentru creştere şi locuri de muncă. Paralel cu această iniţiativă, Comisia propune, de asemenea, un cadru strategic actualizat pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării pentru a sprijini statele membre la ameliorarea nivelului de competenţe prin învăţarea de-a lungul vieţii.

2. O primă evaluare a competen ţELOR şI A NECESITăţILOR PIEţEI MUNCII PÂNă ÎN 2020

Criza financiară neprevăzută din a doua jumătate a anului 2008 ilustrează limitele oricărui exerciţiu previzional. Multe dintre competenţele şi locurile de muncă care vor părea comune cetăţenilor europeni în 2020 – de exemplu, ca o consecinţă a schimbărilor intervenite în utilizarea tehnologiilor „curate” – nu sunt nici măcar imaginabile astăzi. Şi, deşi o previziune nu poate oferi o imagine precisă a viitorului, ea poate da o indicaţie asupra tendinţelor generale şi poate sublinia necesitatea unor răspunsuri strategice[7].

Trei concluzii importante pot fi trase din evaluarea Comisiei: în primul rând, există un potenţial ridicat pentru crearea de locuri de muncă în Europa pe termen mediu sau lung. În al doilea rând, cerinţele în materie de aptitudini, de competenţe şi de calificări vor creşte în mod semnificativ în toate tipurile şi la toate nivelurile de locuri de muncă. În al treilea rând, este necesar să se garanteze o mai bună compatibilitate pe termen lung între oferta de competenţe şi cererea de pe piaţa muncii.

Această primă evaluare se bazează în mare parte pe o previziune detaliată a nevoilor viitoare în materie de competenţe, realizată în iunie 2008 de către Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)[8]. Detalii suplimentare, metodologia şi descrierea previziunilor statelor membre pot fi găsite în Documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat prezentei comunicări.

2.1. Tendin ţe pe termen lung în domeniul creării de locuri de muncă şi în domeniul ofertei de forţe de muncă

2.1.1. O pia ţă a muncii în expansiune, dominată tot mai mult de sectorul serviciilor

Analiza efectuată de Cedefop sugerează că ar putea fi create aproximativ 100 de milioane de locuri de muncă în UE 25[9] între 2006 şi 2020. În plus faţă de crearea a 19,6 milioane de locuri de muncă suplimentare, alte 80,4 milioane de locuri de muncă de înlocuire ar putea fi disponibile pe măsură ce lucrătorii se pensionează sau părăsesc piaţa muncii.

Tranziţia lentă dar continuă în repartiţia sectorială a locurilor de muncă din UE, de la agricultură şi industrii de prelucrare tradiţionale către servicii va continua, probabil, în ciuda recentei încetiniri economice. În 2020, aproape trei sferturi din locurile de muncă vor aparţine sectorului serviciilor.

Crearea de locuri de muncă în domeniul serviciilor ar trebui să fie considerabilă până în 2020, în special în domeniul serviciilor către întreprinderi. Sectorul primar ar putea pierde 2,9 milioane de locuri de muncă în timp ce cel al construcţiilor ar trebui să se stabilizeze. Industria manufacturieră ar trebui să cunoască pierderea netă a 800 000 de locuri de muncă în ciuda unei creşteri în domeniul ingineriei; cu toate acestea, datorită impactului cererii mari de înlocuiri, numărul de posturi vacante ar rămâne ridicat în domeniul industriei prelucrătoare, care ar rămâne, în consecinţă, un sector primordial pentru economiile UE.

Pe termen mai scurt, este posibil să se prevadă în mod mai precis tendinţele în sectorul serviciilor. Cele mai bune perspective de creare de locuri de muncă până în 2015 sunt prevăzute în serviciile către întreprinderi (îndeosebi informatică, asigurări şi consultanţă), sănătate şi asistenţă socială, distribuţie, servicii către persoane, servicii hoteliere şi catering şi, în mai mică măsură, în învăţământ (a se vedea graficul 1). Va fi, probabil, necesar să se ajusteze perspectivele legate de serviciile către întreprinderi şi către alte sectoare, ca o consecinţă a crizei financiare.

Tranziţia către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon va avea, de asemenea, un impact important asupra ocupării locurilor de muncă, în special în sectoarele energiei, epurării apelor uzate şi gestionării deşeurilor, construcţiilor, transporturilor, industriei, agriculturii şi silviculturii. Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, piaţa mondială a serviciilor şi a produselor ecologice ar trebui să se dubleze, atingând 2 740 de miliarde de dolari în 2020[10].

2.1.2. Un risc de deficit al forţei de muncă şi o necesitate de sporire a procentajului ocupării forţei de muncă

Evoluţia demografică va avea un impact considerabil asupra ofertei de forţă de muncă, chiar dacă, timp de mai mulţi ani, această evoluţie va fi în parte compensată de creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă[11]. Eurostat estimează că populaţia de vârstă activă din UE (15-64) va culmina în 2012 înainte de a începe să scadă, pe măsura pensionării cohortelor generaţiei „baby-boom”. Dat fiind că rata de participare a femeilor şi a lucrătorilor mai vârstnici la ocuparea locurilor de muncă va continua să crească, forţa de muncă efectivă ar trebui să progreseze lent până în 2020, după care, „efectul de îmbătrânire” va depăşi creşterea ratelor de participare la viaţa activă, ceea ce va provoca o diminuare uşoară dar continuă a forţei de muncă totale în UE; aceasta va afecta statele membre în diferite privinţe.

Fluxurile migratoare vor compensa parţial declinul ratei natalităţii dar nu vor soluţiona deficitul demografic, îndeosebi pentru că, pe termen lung, populaţiile imigrante au tendinţa de a adopta modelele demografice ale ţării lor de reşedinţă. Este posibil ca incompatibilităţile calitative de pe pieţele muncii din UE să fie exacerbate de penuriile cantitative de forţă de muncă: armonizarea competenţelor cerute cu nevoile pieţei muncii va fi esenţială pentru utilizarea eficace a capitalului uman.

2.2. Evolu ţia nevoilor de competenţe şi a profesiilor

2.2.1. Cerin ţe de competenţe sporite în toate profesiile

Mai mulţi factori interdependenţi vor stimula cererea de competenţe mai bune şi mai adaptate: globalizarea şi intensificarea comerţului internaţional; tranziţia către o economie cu emisii scăzute de bioxid de carbon; aplicarea tehnologiilor, în special TI; şi schimbările produse în organizarea muncii, care decurg, la rândul lor, în parte, din modificările tehnologice şi din ameliorarea competenţelor[12].

În deceniul următor se va observa o cerere crescândă de forţă de muncă înalt calificată şi dotată de capacitate de adaptare precum şi de locuri de muncă dependente de competenţe. Tendinţa generală crescândă a cererii de competenţe poate fi demonstrată prin examinarea nivelurilor de instruire cerute, deşi aceste variabile nu permit decât o definiţie foarte aproximativă a nivelurilor de competenţă.

În UE 25, între 2006 şi 2020, proporţia de locuri de muncă necesitând un nivel de instruire ridicat ar trebui să crească de la 25,1% la 31,3% din total; locurile de muncă necesitând calificări intermediare vor cunoaşte, de asemenea, o uşoară creştere, de la 48,3 % la 50,1%. Aceasta ar corespunde la 38,8 respectiv 52,4 milioane de posturi vacante de nivel înalt şi mediu. În acelaşi timp, proporţia de locuri de muncă necesitând un nivel scăzut de instruire ar diminua de la 26,2% la 18,5%, în ciuda celor 10 milioane de posturi de acest tip vacante (Figura 2).

Majoritatea locurilor de muncă calificate nemanuale vor necesita lucrători cu înaltă calificare; lucrătorii având un nivel de instruire mediu vor ocupa din ce în ce mai multe locuri de muncă calificate. Dat fiind că ratele generale de instruire cresc cu o rapiditate mai mare decât schimbările de pe piaţa muncii, numai jumătate din locurile de muncă slab calificată vor fi ocupate de lucrători cu un nivel scăzut de instruire (Figura 3).

În sectorul serviciilor, există o tendinţă clară către extinderea gamei de competenţe necesare la toate nivelurile profesionale, datorită sarcinilor „neobişnuite”. De exemplu, profesioniştii TIC trebuie să dobândească competenţe în marketing sau în gestiune; personalul din domeniul serviciilor trebuie să dobândească aptitudini de orientare a clientelei şi competenţe în informatică. În multe sectoare cu intensitate ridicată de cunoştinţe, atât cererea de competenţe manageriale cât şi cea de cunoştinţe ştiinţifice sunt necesare. În domeniul social şi în învăţământ este necesară o ameliorare suplimentară a competenţelor pentru a spori calitatea serviciilor.

Aceasta reflectă cererea crescândă din partea angajatorilor, de competenţe-cheie transversale, cum sunt soluţionarea problemelor şi capacităţile analitice, aptitudinea de autogestionare şi de comunicare, competenţele lingvistice şi, în mod mai general, „aptitudini neobişnuite”.

2.2.2. Crearea unui număr semnificativ de locuri de muncă cu competen ţe înalte şi un risc de polarizare a pieţei muncii

Proiecţiile privind crearea netă de locuri de muncă indică o polarizare a locurilor de muncă în cadrul profesiunilor, cu un important dezechilibru în favoarea locurilor de muncă cu înaltă calificare. Până în 2020, în UE 25 ar putea fi create 17,7 milioane de locuri de muncă suplimentare în profesiuni intelectuale cu înaltă calificare cum sunt funcţiile de conducere din domeniul administrativ, din marketing, logistică şi vânzări, administratori de sisteme informatice, profesiuni didactice şi tehnicieni. În acelaşi timp, previziunile subliniază perspective reduse sau chiar negative de creare de locuri de muncă pentru anumite profesiuni calificate, dar şi o generare netă considerabilă de locuri de muncă puţin calificată (5 milioane), în special în sectorul serviciilor – de exemplu, agenţi de securitate, ajutoare casnice, casieri sau personal de curăţenie (Figura 4).

Noile tehnologii şi evoluţiile în domeniul organizării muncii par să conducă la o extindere importantă la cele două extremităţi ale gamei de activităţi (în special la extremitatea superioară). Noile tehnologii nu se pot substitui nici sarcinilor „neobişnuite”, specifice profesiunilor cu înaltă calificare (de exemplu, sarcini cognitive sau de comunicare), nici profesiunilor cu slabă calificare, îndeosebi în sectorul serviciilor (de exemplu, asistenţa sau conducerea de camioane). În schimb, sarcinile „obişnuite”, necesitând un nivel de calificare mediu şi activităţile repetitive pot fi automatizate, informatizate sau externalizate.

O astfel de polarizare este perceptibilă în anumite state membre. Cu toate acestea, nu este vorba de un fenomen bine definit, şi tendinţa de polarizare în crearea netă de locuri de muncă ar trebui să fie compensată în mare măsură de o cerere importantă de înlocuire a lucrătorilor cu calificare medie, chiar dacă această cerere va accentua în acelaşi timp tendinţa ascendentă a competenţelor cerute.

Astfel de modificări ale cererilor de pe piaţa muncii provoacă deja îngrijorări cu privire la diferenţele salariale între locurile de muncă. Evoluţia părţii de venituri din muncă în UE începând cu 1980 a fost favorabilă, în mod clar, lucrătorilor cu calificare înaltă şi defavorabilă celor mai puţin calificaţi, în timp ce nivelurile salariale ale lucrătorilor cu calificare slabă sau medie au arătat o tendinţă convergentă[13].

Locurile de muncă „puţin calificate” din sectorul serviciilor includ din ce în ce mai mult sarcini neobişnuite exigente; cu toate acestea, noile competenţe şi aptitudini cerute pentru aceste locuri de muncă nu beneficiază deocamdată decât de o recunoaştere financiară limitată în structura salarială. Aceasta are în acelaşi timp un impact asupra inegalităţii între bărbaţi şi femei, deoarece femeile, în special femeile imigrante, ocupă cu preponderenţă locurile de muncă din sectorul serviciilor[14].

Figura 1. Tendinţe ale nivelurilor de ocupare a locurilor de muncă în sectorul serviciilor până în 2015 în UE 25

[pic]

Sursă: Cedefop, 2008

Figura 2. Structura anterioară şi viitoare a locurilor de muncă în funcţie de nivelul de educaţie în UE 25

[pic]

Sursă: Cedefop, 2008

Figura 3. Proiecţia nivelurilor locurilor de muncă în 2020 în funcţie de marile categorii profesionale şi de nivelul de instruire în UE 25

[pic]

Sursă: Cedefop, 2008

Figura 4. Posturi vacante între 2006 şi 2020 în funcţie de marile categorii profesionale în UE 25

[pic]

Sursă: Cedefop (2008).

3. Anticiparea şI ARMONIZAREA: NOI COMPETENţE PENTRU NOI LOCURI DE MUNCă

Pentru a face faţă provocărilor descrise mai sus, este esenţial să se promoveze o informare mai completă asupra viitoarelor cerinţe în materie de competenţe şi de locuri de muncă în Uniune şi să se faciliteze armonizarea şi anticiparea acestora. Aceasta plasează necesitatea de a ameliora competenţele populaţiei UE şi a asigura o mai mare compatibilitate cu nevoile pieţei muncii în centrul strategiei comunitare pentru creştere şi locuri de muncă, în scopul combaterii consecinţelor imediate ale crizei la nivel social şi profesional şi contribuţiei la competitivitatea şi echitatea Uniunii pe termen lung. Iniţiativa, fondată pe bugetele şi programele în vigoare în UE, are patru caracteristici.

3.1. Solu ţionarea incompatibilităţilor

Autorităţile publice la nivel naţional, regional şi local, întreprinderile, partenerii sociali, organismele de formare şi cetăţenii ar avea cu toţii de câştigat dintr-o informare regulată privind schimbările pe termen scurt de pe piaţa muncii, ofertele de locuri de muncă disponibile în toată UE şi proiecţiile competenţelor cerute. Pentru a favoriza mobilitatea profesională şi geografică, Comisia:

- va instaura, începând cu 2009, un „Observator European al Pieţei Muncii”, care să publice în mod periodic informaţii actualizate privind tendinţele pe termen scurt de pe piaţa europeană a muncii. Observatorul va colecta, va analiza şi va difuza date legate de ofertele de locuri de muncă şi de persoanele în căutarea unui loc de muncă înregistrate prin intermediul reţelei comunitare a serviciilor publice de ocupare a locurilor de muncă şi, ulterior, prin intermediul unor surse mai numeroase cum sunt sectoarele, întreprinderile şi agenţiile de recrutare;

- va elabora, începând cu 2009, un dicţionar multilingv al tipurilor de profesiuni şi de competenţe, pentru a ameliora calitatea şi transparenţa informaţiilor privind posturile vacante, în vederea unei mai mari concordanţe între profilul persoanelor în căutare de locuri de muncă şi posturile vacante;

- va crea, în 2009, Match and Map , un serviciu online convivial şi transparent pentru cetăţeni, care să furnizeze informaţii calitative privind profesiunile, competenţele, oportunităţile de studii şi de formare din ansamblul UE. Parte integrantă a EURES şi legat de portalurile PLOTEUS şi EURAXESS[15], acesta va furniza utilizatorului un inventar geografic clar al posturilor vacante corespunzătoare profilului său în ansamblul UE şi îl va informa asupra incompatibilităţilor dintre locurile de muncă propuse şi competenţele sale, precum şi asupra oportunităţilor educaţionale.

3.2. Consolidarea capacită ţii de previziune şi de anticipare a Uniunii

Majoritatea statelor membre elaborează deja instrumente de previziune şi de anticipare[16]. Oricum, aceste iniţiative variază în mod considerabil ca scop şi ca metodologie şi trebuie reunite într-un efort de concertare. În acest scop trebuie să se utilizeze resursele şi expertiza deţinute de Cedefop şi de Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă. Comisia:

- va efectua o evaluare regulată şi sistematică a ofertei şi a cererii pe termen lung de pe pieţele muncii din UE până în 2020, detaliată pe sectoare, profesiuni, niveluri de calificare şi ţări. Proiecţiile actualizate vor fi publicate bienal începând cu 2010, împreună cu alerte precoce ad-hoc în caz de dezechilibru potenţial pe piaţa muncii;

- va spori capacităţile metodologice, analitice şi de învăţare reciprocă în perspectiva anticipării competenţelor şi a locurilor de muncă. Începând din 2009, Comisia îşi va concentra acţiunile desfăşurate în temeiul programelor PROGRESS şi de învăţare de-a lungul vieţii pentru a elabora noi metode de măsurare a competenţelor;

- Va spori capacitatea UE de a evalua efectele asupra locurilor de muncă ale tranziţiei către o economie cu emisii reduse de bioxid de carbon.

Întreprinderile, care deţin un rol esenţial de jucat în evaluarea competenţelor cerute, ar trebui să fie implicate în mod activ în această iniţiativă. Comisia:

- va promova dialogul între întreprinderi şi organismele de educare şi de formare, pentru stabilirea unor parteneriate, cu scopul de a satisface nevoile pe termen mediu în materie de competenţe; va furniza indicaţii privind aşteptările angajatorilor faţă de studenţi şi absolvenţi, cu ajutorul unor studii de prospectare calitative, ca de exemplu „Armonizarea structurilor educative în Europa”;

- va spori cunoştinţele întreprinderilor, sensibilizarea şi participarea lor la previziunile legate de competenţele cerute, mulţumită unui instrument de anchetare destinat angajatorilor şi a unor studii calitative privind nevoile întreprinderilor în materie de competenţe, în special cele ale IMM-urilor;

- va susţine platformele întreprinderilor, organismele de formare şi specialiştii în domeniul recrutării pentru a elabora împreună cursuri de formare specializate şi a organiza o manifestare anuală de tipul „Parteneriat pentru competenţe şi locuri de muncă”, vizând identificarea parteneriatelor celor mai inovatoare în materie de punere în concordanţă a ofertei şi a cererii de competenţe.

Nivelul sectorial prezintă o importanţă deosebită în perspectiva adaptării la schimbare. Comisia, în colaborare cu instituţiile UE, partenerii sociali şi agenţiile comunitare Eurofound şi Cedefop, a instaurat deja o metodologie prospectivă transsectorială pentru a anticipa nevoile de competenţe exprimate la nivel sectorial, care elaborează scenarii privind evoluţia sectoarelor, precizând impactul acestora asupra activităţii şi ocupării locurilor de muncă. Comisia:

- va furniza o analiză a competenţelor cerute şi a nevoilor pieţei muncii în sectoarele-cheie. Rezultatele complete din 16 sectoare acoperind 75% din totalul locurilor de muncă private din UE vor fi disponibile la jumătatea anului 2009, oferind o imagine precisă a cererii de forţă de muncă şi a implicaţiilor acesteia în materie de restructurare;

- va discuta cu părţile interesate, îndeosebi cu comitetele de dialog social sectoriale existente, despre posibilitatea stabilirii unor „consilii sectoriale privind ocuparea locurilor de muncă şi competenţele” la nivel comunitar, pentru a culege informaţiile disponibile în statele membre şi în regiuni şi a furniza orientări provenind de la părţile interesate şi de la sistemele de educaţie şi de formare.

Pentru a beneficia de expertiza statelor membre, a partenerilor economici şi sociali, a personalului din învăţământ şi formare, a cadrelor universitare şi a instituţiilor internaţionale, Comisia va crea un grup restrâns de experţi care se va consacra iniţiativei „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă”. De-a lungul unui an, grupul va furniza expertiză şi consiliere privind analiza, metodele comune şi răspunsurile strategice.

3.3. Intensificarea cooperării interna ţionale

Economiile UE şi ale altor state sunt afectate de tendinţele şi de provocările mondiale, care, la rândul lor, au un impact direct asupra pieţelor muncii din UE; dialogul politic şi schimbul de experienţă cu partenerii noştri mondiali pot contribui la soluţionarea provocărilor prezente şi viitoare. În plus faţă de cooperarea permanentă cu cele 46 de ţări membre ale Procesului de la Bologna pentru reformarea învăţământului superior, Comisia va intensifica cooperarea cu ţările terţe şi instituţiile internaţionale. În special, aceasta:

- va participa în mod activ la noul Program de Evaluare a Competenţelor Adulţilor (PIAAC), în paralel cu programele în curs PISA şi AHELO privind rezultatele studenţilor din învăţământul secundar şi superior. Comisia va colabora, de asemenea, cu OCDE la elaborarea unor studii calitative privind evoluţia cererii de competenţe şi indicatorii de incompatibilitate;

- va coopera cu Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), în special în vederea creării unei platforme de schimb de cunoştinţe şi de evaluare a impactului mondial al politicilor privind schimbările climatice asupra competenţelor şi a locurilor de muncă;

- va intensifica contactele bilaterale actuale cu ţările terţe, în special cu China, India, Statele Unite şi Canada, pentru a elabora proiecte de cercetare şi cooperare comune în materie de previziuni şi de metodologie;

- va stimula dialogul politic cu ţările vecine precum şi în cadrul Parteneriatului Oriental şi al Uniunii Mediteraneene, cu sprijinul Fundaţiei Europene pentru Formare Profesională, şi anume pentru a dezvolta sectorul învăţământului şi al formării profesionale (IFP) şi cadrele de certificare naţionale.

3.4. Mobilizarea instrumentelor comunitare

Pregătirea redresării printr-o ameliorare considerabilă a competenţelor nu va putea fi încununată de succes decât cu ajutorul unui efort concertat al tuturor părţilor interesate din statele membre, cu contribuţia politicilor, instrumentelor financiare şi proceselor comunitare:

- strategia pentru creştere şi locuri de muncă şi programele de învăţare reciprocă din cadrul metodei deschise de coordonare oferă un cadru strategic global iniţiativei „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă”. Planul de redresare al Comisiei subliniază necesitatea privilegierii politicilor de flexicuritate, punând accentul pe măsurile de activare, de reciclare şi de ameliorare a competenţelor, pentru a favoriza capacitatea de integrare profesională şi reîntoarcerea pe piaţa muncii;

- versiunea actualizată a cadrului strategic pentru cooperare în domeniul educaţiei şi formării poate favoriza parteneriate inovatoare între organismele de educaţie şi de formare şi actorii socioeconomici, în scopul promovării unor sisteme mai flexibile şi mai condiţionate de cerere. Punerea în aplicare a Cadrului European al Calificărilor ar trebui să sporească transparenţa calificărilor şi să faciliteze accesul la formarea continuă. Procesul de la Copenhaga privind cooperarea în domeniul IFP va include o nouă prioritate vizând ameliorarea legăturilor cu piaţa muncii;

- cea de-a „cincea libertate” - libertatea de circulaţie a cunoştinţelor - invocată de Consiliul European din primăvara anului 2008, va susţine concretizarea iniţiativei „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă”. Ea va favoriza mobilitatea lucrătorilor din domeniul cunoştinţelor peste frontiere şi sectoare şi va contribui astfel la corelarea cererii şi ofertei la nivelul de calificare superioară;

- iniţiativa „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă” se înscrie pe deplin în câmpul de acţiune al Fondului Social European (FSE). Mai multe state membre au identificat deja ca o prioritate în programarea lor FSE pentru perioada 2007-2013, elaborarea unor politici şi a unor servicii care să răspundă nevoilor de competenţe şi dezechilibrului de pe piaţa muncii, inclusiv acţiuni vizând ameliorarea echilibrului între sexe şi orientarea în materie de opţiuni educaţionale. Comisia va furniza orientări strategice statelor membre pentru ca acestea să poată utiliza în mod optim fondurile FSE;

- Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea competenţelor şi la anticipare, favorizând previziunea tehnologică, inovarea, cercetarea şi dezvoltarea şi infrastructurile de comunicare, precum şi printr-o cooperare transfrontalieră între organismele de educaţie şi de formare;

- Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADER) investeşte în domeniul inovaţiilor, al noilor tehnologii, al cercetării şi dezvoltării şi sprijină ameliorarea competenţelor agricultorilor, silvicultorilor şi profesioniştilor din sectorul agroalimentar precum şi al populaţiei rurale în sens larg, prin formare, informare şi difuzare a cunoştinţelor;

- Propunerea Comisiei de a modifica regulamentul privind Fondul european de adaptare la globalizare (FEAG) va permite intensificarea activităţilor de ameliorare a competenţelor;

- Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe poate contribui, de asemenea – ca un supliment la FSE – la ameliorarea şi la adaptarea competenţelor imigranţilor, îndeosebi prin finanţarea acţiunilor prealabile migraţiei (de exemplu, formare profesională sau lingvistică) în ţara de origine şi prin cursuri de limbă în statul membru de reşedinţă.

Dialogul social european este esenţial pentru a incita partenerii sociali să investească în competenţele adecvate prin educaţie şi învăţare de-a lungul vieţii. Comisia va invita partenerii sociali să elaboreze iniţiative comune în dublul scop de a încuraja previziunea şi ameliorarea competenţelor şi de a însoţi restructurările pe termen scurt.

***

Ameliorarea competenţelor prezintă o importanţă capitală pentru viitorul Europei; este la fel de primordial, mai ales în circumstanţele actuale, să se reuşească o mai bună corelare între competenţe şi nevoile pieţei muncii. Iniţiativa „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă” subliniază necesitatea de a spori eficacitatea politicilor de educaţie şi de formare şi de a moderniza pieţele muncii cu ajutorul unor politici de flexicuritate. Ea propune un efort concertat în perspectiva unei evaluări exhaustive a competenţelor cerute în viitor şi a viitoarelor nevoi ale pieţelor muncii, în parteneriat cu statele membre, cu întreprinderile şi cu alte părţi interesate. Iniţiativa vizează, de asemenea, să contribuie la redresarea economiei şi la strategia pentru creştere şi locuri de muncă, să atenueze consecinţele crizei actuale în materie de locuri de muncă şi de competenţe şi să favorizeze competitivitate şi echitatea pe termen lung. Comisia, în parteneriat cu statele membre, va evalua eficacitatea măsurilor în mod continuu, primul său raport fiind prevăzut pentru 2010.

[1] Comunicarea Comisiei COM (2008)800

[2] Comunicare a Comisiei „Eficacitatea şi echitatea în cadrul sistemelor europene de educaţie şi formare” COM (2006)481, 8.9.2006.

[3] „Cadrul european de referinţă privind competenţele-cheie pentru învăţarea de-a lungul vieţii”, Recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului 2006/962/CE din 18.12.2006.

[4] Raport al Comisiei privind egalitatea între bărbaţi şi femei 2009, viitoarea comunicare a Comisiei „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educaţiei, al ocupării forţei de muncă şi în societate” COM(2007) 498, 4.9.2007.

[5] Comunicarea Comisiei „O politică comună de imigrare pentru Europa” - COM(2008)359, 17.6.2008.

[6] Comunicarea Comisiei „Către principii comune de flexicuritate” - COM(2007) 359, 27.6.2007. Raport al Misiunii pentru Flexicuritate către Consiliu, Dec. 2008.

[7] Privind constrângerile şi metodologia previzională, a se vedea Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (SWD).

[8] Cedefop, Skill Needs in Europe (Nevoi de competenţe în Europa) Focus on 2020 . Luxembourg, 2008.

[9] Această evaluare preliminară nu include Bulgaria şi România. Ele vor fi incluse în prima actualizare a proiecţiilor.

[10] ILO, Green jobs : facts and figures, 2008

[11] A se vedea primul raport demografic al Comisiei- SEC(2007) 638, 11.5.2007.

[12] SWD pagina 18.

[13] SWD pagina 30.

[14] .

[15] EURES, portalul european al mobilităţii profesionale, (http://eures.europa.eu) include în prezent1,2 milioane de oferte de locuri de muncă, peste 300 000 de CV-uri şi 17 700 de angajatori înscrişi. El furnizează şi informaţiile necesare candidaţilor la mobilitate profesională în Europa. PLOTEUS, portalul oportunităţilor de studii şi de formare în Europa, (http://ec.europa.eu/ploteus/) primeşte peste 800 000 de vizite pe an. EURAXESS, site-ul internet al cercetătorilor în mişcare, conţine un portal consacrat locurilor de muncă (http://ec.europa.eu/euraxess/jobs) destinat angajatorilor şi angajaţilor din domeniul cercetării; el publică 5 000 de oferte de posturi vacante pe an.

[16] Pentru o perspectivă de ansamblu a iniţiativelor naţionale, a se vedea SWD, capitolul 3.