[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 23.6.2008

COM(2008) 379 final

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Raportul anual pentru 2008 privind politicile de dezvoltare și asistență externă ale Comunității Europene și punerea în aplicare a acestora în 2007

{SEC(2008)2062}

(prezentată de Comisie)

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Raportul anual pentru 2008 privind politicile de dezvoltare și asistență externă ale Comunității Europene și punerea în aplicare a acestora în 2007

UE continuă să își consolideze statutul de donator principal al lumii, furnizând 60% din totalul asistenței oficiale pentru dezvoltare. În 2007, eficiența asistenței oferite de Comisie a înregistrat o îmbunătățire rapidă ca urmare a inovațiilor majore în domeniul politicii și procedurilor introduse în ultimii doi ani: adoptarea Consensului european privind dezvoltarea în decembrie 2005, a Consensului european privind ajutorul umanitar în decembrie 2007 și revizuirea instrumentelor programelor de asistență externă.

Coerența politicii

Primul Raport privind coerența politicilor pentru dezvoltare (septembrie) subliniază interacțiunile și complementaritățile politicii de dezvoltare cu alte douăsprezece politici ale UE care au un impact asupra țărilor în curs de dezvoltare. Comerțul constituie un element cheie în orice strategie coerentă de dezvoltare. În acest context, accesul pe piața UE este în general favorabil țărilor în curs de dezvoltare. În domeniul agriculturii, s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește subvențiile la export, care au fost reduse semnificativ prin intermediul reformelor succesive ale Politicii Agricole Comune (PAC). O nouă generație de acorduri în domeniul pescuitului se axează mai mult pe sprijinirea sectorului pescuitului din țările partenere. Migrația și cercetarea sunt considerate domenii strategice cu un potențial semnificativ pentru țările în curs de dezvoltare. În ceea ce privește schimbările climatice, se depun eforturi în vederea asigurării faptului că măsurile aduc, în mod direct, beneficii celor mai defavorizate și celor mai vulnerabile țări în curs de dezvoltare. Eforturile de integrare ecologică vizează abordarea problemei protecției mediului și a gestionării durabile a resurselor naturale atât prin acțiuni specifice, cât și ca temă transversală, ceea ce include pregătirea profilului de mediu al țărilor și utilizarea evaluărilor strategice de mediu.

Egalitatea de șanse între femei și bărbați reprezintă unul dintre principalele considerente în materie de asistență externă. O comunicare privind Egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare adoptată în martie introduce, pentru prima dată, o strategie la nivel european. Abordarea integratoare a egalității de șanse între femei și bărbați devine mai eficientă. De asemenea, aceasta propune acțiuni specifice în cinci domenii și descrie diferitele modalități de promovare a egalității de șanse între femei și bărbați prin noile metode de punerea în aplicare a ajutorului. Un plan de acțiune va asigura continuitatea. De asemenea, în conformitate cu Consensul european, acțiunile de asistență externă trebuie să țină seama de drepturile copiilor. Această abordare începe să aibă rezultate favorabile. O serie de documente de strategie de țară adoptate în 2007 evidențiază faptul că drepturile copiilor sunt incluse cu adevărat în modul de abordare a activităților și a populațiilor vizate. Comisia și UNICEF au colaborat în vederea pregătirii unui instrument de abordare și promovare a drepturilor copiilor în cooperarea pentru dezvoltare și relațiile externe europene. O comunicare privind o Agendă europeană pentru cultură într-o lume în plin proces de globalizare a fost adoptată în mai. Aceasta subliniază rolul culturii în Europa și în relațiile externe ale UE și propune obiective pentru un nou program comun al UE privind cultura.

Conlucrarea

Întrucât s-a solicitat îmbunătățirea coordonării și armonizării între donatorii UE, un nou cod de conduită privind diviziunea muncii între Comisie și statele membre prevede principii specifice în vederea susținerii luării de decizii cu privire la utilizarea optimă a capacităților și resurselor colective ale UE pentru sprijinirea țărilor partenere. Aceste inovații reprezintă piatra de temelie pentru punerea în aplicare a Declarației de la Paris privind eficiența ajutorului și un punct de reper în punerea în aplicare a promisiunii UE de a oferi „ajutor mai mult, mai eficient și mai repede”. Punerea în aplicare a început deja prin consultări pe teren între delegațiile Comisiei, statele membre, țările partenere și alți donatori.

În prezent, cofinanțarea cu statele membre este posibilă, în special în domeniul administrării fondurilor și al cooperării delegate. Mai mult decât atât, Comisia pregătește un Compendium al bunelor practici în diviziunea muncii . Acesta va include studii de caz privind cele mai bune practici, va identifica obstacolele și instrumentele de diviziune a muncii și va încerca să dezvolte indicatori. Un studiu privind cofinanțarea UE furnizează informații privind repartizarea sarcinilor, parteneriatele și modalitățile de punere în aplicare, identificând învățămintele cheie asimilate în urma experiențelor de cofinanțare bilaterală, comunitară și descentralizată și determinând în același timp posibile acțiuni viitoare în vederea dezvoltării unei strategii europene ample de cofinanțare.

În prezent, relațiile dintre Organizația Națiunilor Unite și UE cuprind aproape toate domeniile acoperite de relațiile externe ale UE și întreg domeniul de aplicare al Cartei Organizației Națiunilor Unite. Anul 2007 a marcat jumătatea traseului până în 2015, termenul limită pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Secretarul general al ONU a inițiat Comitetul director ODM Africa pentru a dezvolta strategii și pentru a pregăti acțiuni astfel încât Africa Sub-Sahariană, în special, să îndeplinească ODM. Președintele Barroso este membru al acestui comitet, în cadrul căruia Comisia și-a împărtășit în mod activ experiențele și opiniile. Mai mult, 2007 a reprezentat primul an complet de funcționare a noii Comisii ONU de consolidare a păcii (CCP). Împreună cu alți actori UE, Comisia s-a implicat în activitatea sa atât în probleme specifice anumitor țări, cât și în chestiuni tematice. CCP a adoptat strategii integrate de consolidare a păcii pentru Burundi și Sierra Leone și a organizat mai multe dezbateri pe chestiuni tematice.

Strategii mai bune

În urma aprobării spre sfârșitul anului 2006 a unor instrumente simplificate de finanțare pentru asistență din bugetul CE, numeroase strategii tematice și naționale/regionale au fost aprobate pentru perioada 2007-2013.

UE recunoaște contribuția fundamentală a actorilor nestatali în calitate de parteneri strategici în dialogul politic, social și economic și de actori cheie în acordarea de sprijin. Aceasta promovează un dialog constructiv cu toate tipurile de actori nestatali și cu autoritățile locale. Strategia pentru perioada 2007-2010 privind noul program tematic, Actorii nestatali și autoritățile locale în procesul de dezvoltare, a fost adoptată în iunie ca urmare a consultării cu societatea civilă și a dialogului cu Parlamentul European. Obiectivul principal al acestui program îl constituie reducerea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, inclusiv urmărirea ODM. Progresul politicilor, în ceea ce privește demersurile participative, a condus la o serie de inovații semnificative, inclusiv la relaxarea criteriilor de eligibilitate a tuturor tipurilor de actori nestatali și a autorităților locale, precum și a părților interesate din țările partenere. Pentru a asigura participarea părților interesate din țările partenere, delegațiile Comisiei își vor asuma o responsabilitate sporită față de intervențiile naționale, incluzând lansarea unor cereri locale de propuneri.

O strategie tematică privind dezvoltarea socială și umană, Investiția în capitalul uman , a fost adoptată în mai. Animată de ambiția de a ajuta țările partenere să îndeplinească ODM, strategia propune sprijinirea acțiunilor incluse în patru piloni principali: sănătate pentru toți, educație, cunoștințe și competențe, egalitatea de șanse între femei și bărbați și alte aspecte ale dezvoltării sociale și umane, bugetul total fiind de 1,06 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013. Pe plan internațional, Comisia a avut un rol fundamental și hotărâtor în domeniul educației și sănătății, cooperând cu state membre și cu alți donatori și părți interesate. În mai, aceasta a organizat o conferință la nivel înalt privind educația, Păstrarea promisiunilor în educație, împreună cu Banca Mondială și Guvernul Regatului Unit, în vederea mobilizării angajamentelor politice. La fel ca în anii precedenți, Comisia a avut un rol esențial în Fondul global de luptă împotriva HIV/SIDA, tuberculozei și malariei, contribuind cu 100 milioane EUR în 2007.

Strategia tematică pentru mediu și gestionarea durabilă a resurselor naturale (ENRTP) include protecția mediului în politica pentru dezvoltare și alte politici externe. De asemenea, aceasta va sprijini promovarea în străinătate a politicilor de mediu și din domeniul energetic ale CE. Strategia abordează provocări care au un efect semnificativ asupra vieții persoanelor defavorizate, în special ecosistemele în curs de degradare, schimbările climatice, proasta guvernare a mediului la nivel mondial și accesul necorespunzător la aprovizionarea cu energie (și siguranța în aprovizionarea cu energie). Strategia are un caracter flexibil în ceea ce privește alegerea partenerilor pentru punerea în aplicare a acesteia și cuprinde două noi inițiative, Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice și Fondul Global pentru Energii Regenerabile și Eficiență Energetică. Efectele schimbărilor climatice sunt o realitate, acestea sunt în continuă creștere și ar putea afecta eforturile de dezvoltare. În consecință, adaptarea la schimbările climatice este necesară pentru dezvoltarea durabilă (pentru detalii, a se consulta articolul de fond).

Lansarea Instrumentului de stabilitate (IdS) a sporit considerabil capacitatea Comisiei de a răspunde în situații de criză, odată cu introducerea unei finanțări a acțiunilor de pregătire în situații de urgență și crearea posibilității de abordare a unor riscuri de securitate cu caracter transregional pe termen mai lung. Noul instrument reprezintă o creștere considerabilă a alocațiilor financiare (o medie de 200 de milioane EUR pe an pentru perioada 2007-2013) și a duratei de desfășurare a programelor.

Instrumentul European pentru Democrație și Drepturile Omului (EIDHR) completează și consolidează acțiunile privind drepturile omului și democrația în temeiul altor instrumente (1,104 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013). Acesta abordează în principal problema drepturilor omului, făcând referire mai ales la apărătorii drepturilor omului, tortură și rele tratamente, precum și la reforma democratică și drepturile omului la nivel local. Pentru perioada 2007-2010, EIDHR urmărește consolidarea respectului pentru drepturile omului în țările și regiunile unde acestea sunt cel mai mult puse în pericol; consolidarea rolului societății civile; sprijinirea acțiunilor în domeniile care intră sub incidența orientărilor generale ale UE (de exemplu, pedeapsa cu moartea, copiii și conflictele armate); consolidarea cadrelor internaționale și regionale pentru protecția drepturilor omului, a justiției, a statului de drept și promovarea democrației, sporind, totodată, fiabilitatea și transparența proceselor electorale. În 2007, UE a pus în aplicare cu succes zece misiuni de monitorizare a alegerilor, cu un total de aproximativ 800 de observatori trimiși pe teren. Aceste misiuni au avut un rol important în evaluarea procesului electoral, în special în țările în care alegerile au fost controversate (de exemplu Nigeria, Kenya).

În ceea ce privește programele geografice, acesta a fost primul an în care s-a acordat asistență vecinilor UE din est și din sud, prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat (ENPI). Acesta oferă cadrul pentru asistența comunitară în vederea susținerii relațiilor cu 17 țări și pentru programele de cooperare transfrontalieră la frontierele externe ale UE. Introducerea unui instrument unic, bazat pe politici, administrat pe baza unor principii uniforme pentru toate țările și dispunând de resurse sporite, a condus la stabilirea unei politici mai ambițioase și mai coerente destinată vecinilor UE. Bugetul ENPI pentru perioada 2007–2013 este de 12 miliarde EUR – înregistrând o creștere reală de 32% față de bugetul perioadei precedente. Toate documentele de strategie de țară pentru perioada 2007-2013, precum și documentele de strategie privind cooperarea regională, interregională și transfrontalieră au fost adoptate în martie. Pentru a spori eficiența ENPI, Comisia a stabilit mecanisme financiare suplimentare. Facilitatea pentru guvernare oferă sprijin suplimentar țărilor care înregistrează un progres considerabil în punerea în aplicare a reformelor. Facilitatea de investiții pentru vecinătate centralizează subvențiile în vederea încurajării investițiilor în țările partenere acordate de instituțiile europene de dezvoltare și finanțare.

Cooperarea cu Asia, America Latină și Africa de Sud este finanțată prin Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) (bugetul total: 16,897 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013). Acest ajutor ar trebui să vizeze eradicarea sărăciei și îndeplinirea ODM. În cazul Asiei, Comisia a adoptat 18 strategii de țară individuale și o strategie regională pentru perioada 2007-2013, dispunând de un buget total de aproximativ 5,2 miliarde EUR, iar punerea în aplicare este în desfășurare. Cu toate că, în decursul anului, Asia a făcut progrese pentru îndeplinirea ODM, sărăcia rămâne o provocare importantă, întrucât în această regiune locuiesc încă două treimi din populația cea mai săracă a planetei. Cu toate acestea, în 2007 Asia a întrecut NAFTA pentru a deveni principalul partener comercial al Europei, justificând o treime din întregul flux comercial al Europei. Mai mult decât atât, investițiile europene directe în Asia se ridică la o treime din investițiile europene în străinătate și sunt în creștere. În consecință, UE finanțează, de asemenea, din ce în ce mai mult programe pentru unele țări asiatice prin Instrumentul de cooperare industrială, care, pe lângă partenerii tradiționali dezvoltați (de exemplu Japonia) cuprinde în prezent alte cinci țări și teritorii din regiune. Strategia Comisiei 2007-2013 pentru Asia Centrală, adoptată în aprilie, prevede o dublare a alocațiilor bugetare, ajungând la 750 miliarde EUR. Optzeci la sută din ajutorul CE este orientat către cooperarea bilaterală, având în vedere agendele politice ale țărilor din Asia Centrală și realitățile acestora diferite din punct de vedere politic și social, obiectivul fiind îndeplinirea ODM. Douăzeci la sută din acest sprijin se îndreaptă către provocările regionale, precum mediul și administrarea apelor, energia și transportul, gestionarea frontierelor și combaterea traficului de droguri. Alinierea priorităților acestor sectoare cu strategia regională ENPI permite partenerilor din Asia Centrală să participe la proiectele regionale ENPI. În ceea ce privește America Latină, principalele obiective cuprind susținerea coeziunii sociale și a integrării regionale, consolidarea bunei guvernări și a instituțiilor publice, un spațiu al învățământului superior comun UE-America Latină și promovarea dezvoltării durabile. În acest cadru, au fost stabilite mai multe priorități strategice, inclusiv menținerea dialogului politic la nivel înalt, atât la nivel regional, cât și subregional. În cazul Americii Latine, 21 de documente de strategie au fost adoptate pentru perioada 2007-2013. Ajutorul care vizează direct sectoarele sănătății de bază și educației[1] a ajuns la 17%[2] din totalul angajamentelor din cadrul programelor geografice relevante ale ICD (Asia, America Latină și Africa de Sus), chiar și făcând abstracție de sprijinul de la bugetul general condiționat legat de aceste sectoare. Prin urmare, Comisia este pe cale să realizeze, până în 2009, obiectivul de 20% convenit odată cu adoptarea regulamentului privind ICD pentru asistența acordată acestor sectoare prin programele de țară finanțate prin ICD.

Pentru unele țări cheie, situația nu permite încă elaborarea unei strategii. Comisia a susținut reconstrucția Irakului începând cu 2003, concentrându-se asupra luptei împotriva sărăciei prin reducerea dificultăților cu care se confruntă poporul irakian. Programul acoperă toate domeniile de activitate, de la servicii de bază până la susținerea procesului politic, o atenție deosebită acordându-se alegerilor. Până acum, cea mai mare parte a ajutorului CE a fost furnizată prin intermediul Fondului Internațional de Reconstrucție pentru Irak. Această abordare multilaterală a facilitat punerea în aplicare a ajutorului CE în condiții dificile în care acțiunile directe ale Comisiei nu ar fi fost realizabile. De asemenea, s-au depus eforturi în vederea demarării unor acțiuni bilaterale cu Irakul, precum organizarea de misiuni de monitorizare electorală, sprijinirea organizațiilor societății civile în domeniul drepturilor omului și asistență tehnică pentru guvern. Comisia continuă să fie cel mai mare donator în favoarea palestinienilor, totalul donațiilor ajungând la o sumă fără precedent de 550 milioane EUR. În iunie, UE a restabilit legăturile normale cu Autoritatea Palestiniană, aceasta presupunând și acordarea de asistență financiară. Mecanismul Internațional Temporar a continuat să sprijine fundamental, în mod direct, populația. De asemenea, Comisia a continuat să reacționeze la situația dificilă din punct de vedere socio-economic din Gaza, dar o serie de probleme privind accesul îngreunează acordarea asistenței.

În urma adoptării, în decembrie 2005, a unei strategii UE comune și complexe pentru Africa, în 2007 UE și Uniunea Africană (UA) au făcut un pas înainte în parteneriatul lor către dezvoltarea celei de-a doua Reuniuni UE-Africa, organizată la Lisabona în decembrie. Timp de două zile, liderii au analizat o serie de probleme politice fundamentale, inclusiv securitatea, comerțul, integrarea regională și schimbările climatice. Participanții la reuniune au subliniat progresele înregistrate în Africa în ultimii ani – creștere economică mai mare, mai multe alegeri democratice, mai multă credibilitate pe scena internațională și dezvoltarea Uniunii Africane drept un actor internațional puternic și independent și un partener fundamental pentru UE. Liderii au adoptat Declarația de la Lisabona, un consens euro-african privind valorile, interesele comune și obiectivele strategice. Principalele documente de politici adoptate au fost Strategia comună Africa-UE și un prim plan de acțiune acoperind acțiuni prioritare în cadrul a opt parteneriate tematice prevăzute pentru perioada 2008-2010. Având în vedere acestea, UE și Africa vor face, treptat, ca dialogul și cooperarea UE-Africa să treacă „dincolo de dezvoltare” (cooperând mai mult în probleme precum comerțul, pacea și securitatea și mediul), „dincolo de Africa” (abordând în comun probleme precum reforma ONU, situația din Balcani sau schimbările climatice) și „dincolo de instituții” (acordând un rol mai important actorilor nestatali). Provocarea actuală o constituie furnizarea de rezultate concrete. Programarea cooperării cu Africa de Sud pentru perioada 2007-2013 (980 milioane EUR) s-a încheiat prin adoptarea unui document de strategie de țară și a unui program indicativ multianual. Documentul de strategie a fost primul de acest fel pregătit în comun de Comisie, Africa de Sud și unsprezece state membre UE.

O mai bună aplicare

În ceea ce privește punerea în aplicare, cifrele referitoare la asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) au fost din nou impresionante – 9,949 miliarde EUR în angajamente și 8,493 miliarde EUR în plăți nete. Principala caracteristică a fost reușita de a folosi toate fondurile rămase – 3,64 miliarde EUR – din Fondurile Europene de Dezvoltare anterioare înainte de punerea în aplicare a celui de-al zecelea Fond. Aceasta este o situație fără precedent. Plățile nete efectuate din FED au fost de 2,92 miliarde EUR și ar fi fost mai mari dacă ar fi existat fonduri disponibile.

Ajutorul extern al Comisiei este pus în aplicare prin trei modalități principale. Opțiunile depind de o analiză comună a Comisiei/guvernului cu privire la cadrul național și cel sectorial. Abordarea proiectului este utilizată pentru a sprijini actorii nestatali în cadrul programelor regionale, sau în cazul în care condițiile nu permit utilizarea sistemelor guvernamentale. Obiectivul abordării sectoriale îl constituie susținerea unei politici sectoriale și a unui cadru strategic monitorizate prin criterii și indicatori de performanță. De asemenea, CE susține obiectivele naționale sau de la nivel macro menționate în documentele naționale de politici și strategie prin sprijin bugetar general, cu fonduri transferate către trezoreria națională a țării beneficiare. Abordarea sectorială și sprijinul bugetar urmează orientările Consensului European privind Dezvoltarea ca modalitate de sprijin preferată.

În plus, Declarația de la Paris privind eficiența ajutorului a oferit un impuls pozitiv acestor forme de punere în aplicare a sprijinului, care sunt, prin însăși natura lor, aliniate la sistemele naționale, evită structurile paralele de punere în aplicare și favorizează o abordare coordonată a dezvoltării capacităților, precum și utilizarea misiunilor comune pe teren și a analizei participative. Introducerea noilor instrumente financiare a reprezentat un progres important în armonizarea utilizării sprijinului bugetar în diferite regiuni. Anul acesta, angajamentele de sprijin bugetar au ajuns la 1,79 miliarde EUR, și anume 23% din suma totală. Aceasta reprezintă o creștere semnificativă în comparație cu anul 2006, a cărei explicație constă în creșterea angajamentelor în favoarea Asiei și regiunii PEV. Pentru FED, angajamentele de sprijin bugetar au rămas în general constante, înregistrând o creștere a sprijinului bugetar general compensată de o scădere a sprijinului bugetar sectorial.

ODM reprezintă principalele rezultate în materie de dezvoltare pe care UE dorește să le obțină până în 2015 împreună cu țările vizate și alți parteneri din comunitatea de dezvoltare. Comisia a colaborat cu un grup de experți incluzând state membre, Comitetul de sprijin pentru dezvoltare OCDE, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) și Banca Mondială, în vederea realizării unui nucleu de 10 indicatori rezultați din ODM. Șase dintre acești indicatori se raportează în mod direct la bunăstarea copiilor, în timp ce trei dintre aceștia se referă în mod special la egalitatea de șanse între femei și bărbați. Comisia pregătește instrumente pentru evaluarea efectelor cuantificabile ale operațiunilor sale, în vederea prezentării rezultatelor privind dezvoltarea și a sporirii responsabilității față de Parlamentul European și statele membre. În septembrie, Comisia a inițiat faza pilot a utilizării sistematice a indicatorilor standard de performanță în anumite sectoare, domenii cheie pentru progresul către ODM. Indicatorii de performanță cuantificabili sunt folosiți în măsurarea eficienței sprijinului extern și în stabilirea unor direcții pentru o anumită perioadă de timp. Faptul că CE sprijină din ce în ce mai mult statisticile de calitate face ca indicatorii pertinenți să devină disponibili.

Comisia monitorizează proiectele sale atât în timpul, cât și după punerea acestora în aplicare și dispune, de asemenea, de un sistem solid de evaluare. Sistemul de monitorizare axat pe rezultate oferă o imagine de ansamblu a modului în care portofoliul se îndreaptă către rezultate și are la bază evaluări sistematice pe teren ale proiectelor și programelor aflate în desfășurare și ale celor care s-au încheiat. Anul acesta, sistemul a fost aplicat în 148 de țări și la 1 630 de operațiuni, atingând valoarea totală de aproximativ 10 miliarde EUR. În perioada 2005-2007, cifrele s-au stabilizat. Pertinența acestora a crescut, întrucât descentralizarea gestionării ajutorului a condus la proiecte care răspund mai bine necesităților locale. Cu toate acestea, în unele cazuri, obiectivele sunt mult prea ambițioase. Stabilirea și planificarea atentă și eficientă a unui proiect sunt condiții primordiale ale durabilității acestuia după încetarea sprijinului acordat de CE. Există o legătură strânsă între responsabilitate și participarea efectivă a partenerilor în faza de proiect. Este necesar un efort mai mare pentru dezvoltarea unor strategii de limitare treptată a sprijinului în vederea îmbunătățirii durabilității. Gestionarea riscului pe parcursul punerii în aplicare necesită, de asemenea, mai multă atenție. Pe lângă cele 1 421 de proiecte aflate în desfășurare, 198 de proiecte finalizate au fost monitorizate ulterior. Numărul proiectelor clasificate drept (foarte) bune și ca având probleme (majore) rămâne similar atât în cazul proiectelor aflate în desfășurare, cât și al celor finalizate, din fiecare regiune. Cu toate acestea, numărul proiectelor care se desfășoară cu adevărat bine, cât și cel al proiectelor care se desfășoară foarte prost crește în momentul evaluărilor ulterioare. Proiectele bune tind să funcționeze mai bine după încetarea asistenței, în timp ce cele neperformante tind să se deterioreze. Cu toate că majoritatea proiectelor prezintă sisteme de raportare detaliată, foarte puține dintre acestea înregistrează în mod sistematic experiențele pozitive și negative astfel încât să fie identificate cele mai favorabile învățăminte acumulate. În cele din urmă, susținerea strategică, responsabilitatea și viabilitatea financiară sunt factorii cei mai importanți ai durabilității.

Programul de evaluare acoperă atât evaluările strategice, cât și cele ale proiectelor. Conform evaluărilor strategice din 2007, pertinența programării și punerii în aplicare realizate de către Comisie este, în general, adecvată. Răspunsul Comisiei abordează necesitățile țărilor partenere și este în conformitate cu obiectivele UE. Au fost remarcate mai multe impacturi pozitive fundamentale, de exemplu în ceea ce privește sectoarele sociale din India, stabilitatea economică din Iordania și Mozambic, sectorul apei din Iordania, securitatea alimentară din Mozambic și integrarea economică din America Centrală. Cu toate acestea, amânările privind punerea în aplicare, lipsa flexibilității și procedurile dificile conduc la neajunsuri frecvente în ceea ce privește eficiența. În timp ce calitatea ridicată a proiectelor din unele sectoare (precum dezvoltarea rurală) este recunoscută, impactul asupra politicilor sectoriale ale țărilor partenere este adesea scăzut. Comisia generează o valoare adăugată specială în susținerea cooperării regionale între țările partenere; cu toate acestea, legătura dintre programele naționale și cele regionale este adesea slabă.

ÎN 2007, ACȚIUNEA EXTERNĂ A COMISIEI A FOST ORIENTATĂ CĂTRE ÎNDEPLINIREA URMĂTOARELOR OBIECTIVE: O strategie nouă de acces pe piața UE care să țină cont de competitivitate și de preocupările sociale și de mediu: Strategia UE privind ajutorul pentru comerț adoptată de Consiliu în octombrie; Comisia și statele membre lucrând la activități concrete de continuare; 16 milioane EUR destinate integrării ulterioare a statelor ACP în OMC și susținerii, pe viitor, a cadrului integrat consolidat; programarea regională pentru cel de-al zecelea FED este în desfășurare, o atenție deosebită acordându-se comerțului și susținerii Acordului de parteneriat economic (APE). Încheierea negocierilor privind Acordurile de parteneriat economic: APE complete parafate cu toate statele membre CARICOM; Acordul interimar Pacific ACP semnat de Papua Noua Guinee și Fiji; acorduri interimare încheiate cu șapte țări africane, Comunitatea din Africa de Est și grupul din Africa de Est și de Sud; examinarea de către Gabon și Congo Brazzaville a aderării la acordul interimar; agenda și programul stabilite în vederea progresului către un APE complet în 2008. Consolidarea Politicii europene de vecinătate. Pregătirea noilor acorduri cu Ucraina, Moldova și Israel. Consolidarea prezenței UE în cooperarea la Marea Neagră: negocierile privind un nou Acord consolidat între UE și Ucraina au fost demarate în martie; inițiativa privind cooperarea regională intitulată Sinergia Mării Negre prezentată în aprilie; prima Conferință ministerială PEV la care au participat toate statele UE și PEV ținută în septembrie; Comunicarea O politică europeană de vecinătate puternică publicată în decembrie. Negocierea acordurilor de asociere cu parteneri din Asia și America Latină. Progres în negocierile cu Rusia, China și Ucraina: negocieri inițiate privind Acordurile de asociere cu Comunitatea Andină și America Centrală; inițierea negocierilor cu Ucraina și continuarea negocierilor cu Rusia (inclusiv două conferințe la nivel înalt) și China (inclusiv o conferință la nivel înalt). Continuarea Strategiei Europene de Securitate și eforturile de stabilizare în Orientul Mijlociu și Asia de Sud: susținerea planurilor ONU de a promova coerența întregului sistem, în special lansarea inițiativelor „Să ajutăm împreună” în opt țări pilot; peste 550 milioane EUR alocate poporului palestinian în acest an; continuarea Mecanismului Internațional Temporar pe tot parcursul anului (cu o finanțare din partea CE de 350 milioane EUR); continuarea Parteneriatului pentru Programul de Pace; continuarea sprijinului acordat Afganistanului (cu o finanțare de aproape 196 milioane EUR din partea CE). PE LÂNGĂ OBIECTIVELE MAI SUS MENȚIONATE, COMISIA A EVOLUAT ÎN URMĂTOARELE DOMENII, PENTRU CARE A ANUNȚAT INIȚIATIVE STRATEGICE ÎN 2007: Stabilirea programului Erasmus Mundus II: Erasmus Mundus II aprobat în iulie cu o finanțare de aproximativ 950 milioane EUR pentru o perioadă de cinci ani. O comunicare privind complementaritatea, diviziunea muncii și creșterea sprijinului pentru dezvoltare: Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare adoptat la 15 mai. O comunicare de revizuire a situației actuale a relațiilor UE-Africa: Parteneriatul UE-Africa adoptat la Reuniunea de la Lisabona în decembrie; Comunicarea privind punerea în aplicare a Strategiei comune UE-Africa, care va fi publicată în 2008. |

- [pic]

[pic]

[pic]

[1] Codurile sectoriale OCDE/CAD 112 (educaţia primară), 113 (educaţia secundară) şi 122 (sănătatea de bază).

[2] A se vedea, de asemenea, tabelul 6.14.