[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 3.3.2008

COM(2008) 118 final

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ŞI PARLAMENTUL EUROPEAN

Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (RASHK): Raport anual pentru 2007

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ŞI PARLAMENTUL EUROPEAN

Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (RASHK): Raport anual pentru 2007

Rezumat

10 ani după retrocedare, punerea în aplicare a conceptului „o ţară, două sisteme” continuă să fie satisfăcătoare, menţinând modul de viaţă din Hong Kong, statul de drept şi libertăţile fundamentale. Încurajată de o abordare bilaterală pragmatică, cooperarea cu UE avansează în bune condiţii şi s-a consolidat în anul 2007. După un declin la sfârşitul anilor '90, economia Hong Kong-ului a cunoscut o revitalizare, în special pentru că a beneficiat din partea Chinei de o stimulare a industriei turistice locale şi de un acces privilegiat la pieţele acesteia. Economia este acum în plină expansiune, însă ritmul progreselor către introducerea votului universal pentru instituţiile administraţiei din Hong Kong rămâne o cauză de îngrijorare. Teritoriul se confruntă, de asemenea, cu o serie de provocări pe termen lung, în special în domeniul mediului.

Introducere

2007 marchează cel de-al zecelea an de la retrocedarea Hong Kong-ului către China. Retrocedarea a stabilit pentru teritoriu statutul de Regiune Administrativă Specială a Republicii Populare Chineze. Reunificarea Hong Kong-ului cu China are la bază conceptul „o ţară, două sisteme” consacrat de declaraţia comună chino-britanică din 1984 şi de Legea fundamentală a Hong Kong-ului adoptată în 1990 de Congresul popular naţional al Republicii Populare Chineze. Legea fundamentală a intrat în vigoare la 1 iulie 1997 şi garantează menţinerea neschimbată a sistemului capitalist şi a modului de viaţă existente anterior în Hong Kong pentru o perioadă de 50 de ani. Menţinerea mediului de afaceri şi a statului de drept în teritoriu a constituit obiectivul sprijinului UE pentru conceptul „o ţară, două sisteme” al Chinei, iar acest principiu a funcţionat în general bine.

I. Cooperarea UE-Hong Kong în 2007

Ca şi în 1997, Hong Kong este în continuare oraşul din Asia în care locuieşte şi munceşte cel mai mare număr de cetăţeni UE, peste 37 000 în 2007, şi pe teritoriul căruia sunt stabilite cele mai multe întreprinderi şi societăţi din UE. Acest lucru constituie un stimulent pentru implicarea UE în Hong Kong.

Într-adevăr, prezenţa UE în Hong Kong este în creştere şi acoperă o largă diversitate de sectoare, în special în serviciile financiare şi de afaceri, comerţ, transporturi şi construcţii (95%).

Conform unei statistici oficiale publicate de autorităţile din Hong Kong (septembrie 2007), numărul societăţilor străine din Hong Kong a crescut cu peste 50% de la retrocedarea din 1997. În iunie 2007 existau 1 246 sedii regionale, 2 644 birouri regionale şi 2 550 birouri locale în Hong Kong care reprezentau societăţi-mamă situate în afara Hong Kong-ului.

Societăţile din UE au în total 405 sedii regionale în Hong Kong, urmate de SUA (298) şi Japonia (232).

Hong Kong joacă un rol important în facilitarea comerţului între China şi Europa. Schimburile comerciale dintre China şi UE prin Hong Kong au crescut în mod exponenţial. Conform statisticilor comerciale din Hong Kong, comerţul dintre UE şi China prin Hong Kong s-a ridicat la 37 miliarde EUR în 2006, din care reexporturile către UE ale mărfurilor originare din China a atins 29,6 miliarde EUR, iar reexporturile către China ale mărfurilor originare din UE a atins 7,5 miliarde EUR. Conform statisticilor din China, expedierile de mărfuri prin Hong Kong reprezintă 17% din totalul schimburilor comerciale dintre China şi UE.

Cu toate acestea, în condiţiile în care întreprinderile europene efectuează din ce în ce mai multe tranzacţii direct cu China, importanţa relativă a schimburilor comerciale prin Hong Kong a cunoscut o scădere. Comerţul dintre UE şi China prin Hong Kong ca pondere în cadrul schimburilor comerciale totale dintre EU-China a scăzut de la peste o treime în 2002 la mai puţin de 15% în primele luni ale anului 2007, deşi volumul total al schimburilor comerciale a crescut. În mod evident, comerţul total dintre EU şi China continuă să crească mai rapid decât reexporturile prin Hong Kong.

Din 1997, relaţiile dintre UE şi Hong Kong au continuat să se dezvolte, pe baza unei înţelegeri comune a intereselor reciproce. Această relaţie este în primul rând una pragmatică şi se concentrează pe comerţ şi investiţii. Cu toate acestea, ea cuprinde şi domeniile educaţional, social, cultural şi de reglementare.

După retrocedare, Hong Kong s-a confruntat cu mai multe provocări ce nu fuseseră prevăzute (inclusiv criza financiară din Asia, epidemia de gripă aviară şi pandemia SARS) şi care au avut efecte negative asupra economiei sale. China a venit în ajutorul Hong Kong-ului, stimulând turismul prin reducerea restricţiilor pentru cetăţenii chinezi care doreau să viziteze Hong Kong-ul şi acordând Hong Kong-ului un acces privilegiat pe piaţă prin acordul CEPA (Acordul de parteneriat economic consolidat) încheiat în 2003. CEPA a fost completat prin acorduri suplimentare în anii următori. Această implicare s-a dovedit a fi foarte eficace şi economia Hong Kong-ului este în plină expansiune ca urmare a performanţelor economice ale Chinei. Acest succes se traduce, de asemenea, prin relaţii mai strânse între administraţiile celor două părţi, cu oportunităţi lărgite de schimburi şi consultări.

În prezent pare evident că viitorul economic al Hong Kong-ului depinde de adâncirea relaţiilor sale economice cu China. Ca economie bazată pe servicii, creşterea sa viitoare se va baza, în mare măsură, pe valorificarea cu succes a imensei pieţe a Chinei. Evoluţiile din sectorul financiar consolidează această tendinţă. Comisia de reglementare bancară a Chinei a anunţat, în mai 2007, extinderea Programului privind investitorii naţionali instituţionali calificaţi (QDII), un sistem care permite investitorilor instituţionali din China să investească în investiţii de portofoliu străine, pentru ca acesta să includă şi acţiunile din Hong Kong. În august, anunţarea sistemului numit „through-train scheme” , care permite investitorilor individuali chinezi să cumpere acţiuni în Hong Kong, a dat naştere unor temeri de posibil „tsunami” financiar care ar putea produce o mare volatilitate la bursa din Hong Kong. În prezent, introducerea acestui sistem este amânată.

Ca urmare a adoptării de către Consiliu la 12 decembrie 2006 a propunerilor Comisiei privind posibilităţile de cooperare cu Hong Kong-ul pentru perioada 2007-2013, Comisia a consolidat cooperarea şi în alte sectoare decât comerţul, şi anume vamă, finanţe, relaţii interpersonale şi schimburi academice, sport, mediu, sănătate şi siguranţa alimentelor.

Prima ediţie a Dialogului Structurat între Hong Kong şi UE a avut loc la 30 noiembrie 2007 în Hong Kong. Acesta a urmat unui acord convenit între Şeful executivului Regiunii Autonome Speciale Hong Kong şi Preşedintele Comisiei UE în 2006 pentru stabilirea acestui mecanism ca platformă anuală de dezvoltare a unei cooperări mai largi şi mai strânse în domenii de interes comun pentru Hong Kong şi UE.

Prima reuniune a ajuns la concluzii pozitive cu privire la cooperarea curentă în domeniul comercial, vamal şi al imigrării şi a recunoscut faptul că acordurile încheiate în domeniul vamal, al călătoriilor fără vize şi al readmiterii au funcţionat bine. Hong Kong-ul răspunde unora dintre preocupările UE, în special cu privire la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (mărfuri contrafăcute, încălcări ale legislaţiei privind mărcile de către societăţi „parazit” înmatriculate în Hong Kong), şi preconizează realizarea unei consultări largi cu privire la un proiect de lege a concurenţei, în vederea prezentării acestuia în cadrul Consiliului legislativ după alegerile din septembrie 2008.

În cadrul acţiunii UE de consolidare a cooperării cu ţările industrializate, Comisia a oferit furnizarea unor fonduri pentru instituirea în Hong Kong a unui proiect de cooperare între întreprinderi pentru diseminarea informaţiilor despre UE, stimularea discuţiilor, sporirea vizibilităţii şi dezvoltarea activităţilor de sensibilizare. Comisia speră ca punerea în aplicare să fie iniţiată în 2008.

II. Evoluţii politice

Comisia monitorizează dezvoltarea instituţională şi societală din Hong Kong, în temeiul unui angajament oficial convenit în 1997 cu Parlamentul European. UE şi-a exprimat în mod constant sprijinul pentru evoluţiile democratice din Hong Kong. Legea fundamentală, având la bază moştenirea instituţională a perioadei coloniale dinainte de 1997, declară că ţelul ultim îl reprezintă alegerea Şefului executivului şi alegerea tuturor membrilor Consiliului legislativ prin vot universal (articolele 45 şi 68 din Legea fundamentală).

În 2007 au avut loc discuţii intense despre planurile guvernului de reforme progresive, prin care se preconiza ca votul universal să fie introdus într-o etapă ulterioară (în 2012 sau 2017). Donald Tsang, Şeful executivului, care a început un nou mandat de 5 ani la 1 iulie, a lansat o consultare populară pe tema unei cărţi verzi privind dezvoltarea constituţională.

O alegere parţială pentru un loc în Consiliu, organizată la 2 decembrie, a înregistrat o prezenţă ridicată la urne şi s-a încheiat cu victoria doamnei Anson Chan (care deţinuse funcţia de Secretar-şef), sprijinită de Partidul Democrat şi aliaţii acestuia în faţa doamnei Regina IP (anterior, Secretar pentru probleme de securitate) sprijinită de partidul DAB (Alianţa Democratică pentru un Hong Kong Mai Bun) şi unele lobby-uri de afaceri. Acest lucru arată că cetăţenii Hong Kong-ului nu şi-au pierdut interesul pentru implicarea directă în afacerile proprii şi pentru un guvern responsabil. Alegerile regionale din luna noiembrie au demonstrat progrese substanţiale ale DAB, ai cărui candidaţi şi-au concentrat campania pe problemele vieţii cotidiene.

În încheierea consultării pe tema acestei cărţi verzi, Şeful executivului, domnul Donald Tsang, a prezentat la 12 decembrie un raport către Comitetul permanent al Congresului Popular Naţional. La 29 decembrie, CPN a adoptat punctul de vedere conform căruia Şeful executivului şi Consiliul legislativ pot fi aleşi prin vot universal începând cu anul 2017. În practică, acest lucru înseamnă că pot avea loc alegeri directe pentru Şeful executivului în 2017 şi pentru Consiliul legislativ în 2020. Sistemul curent nu va suferi modificări substanţiale înainte de 2017. Pentru intrarea în vigoare a deciziilor CPN, Consiliul legislativ va introduce acte normative, probabil după alegerile din 2012. Pentru a fi adoptate, aceste acte normative vor necesita adoptarea de către o majoritate de două treimi din membrii Consiliului legislativ, aprobarea de către Şeful executivului şi ratificarea de către CPN.

Şeful executivului a recunoscut că sondajele de opinie realizate în perioada procesului de consultare au indicat că aproximativ jumătate dintre cetăţenii Hong Kong-ului sprijineau introducerea votului universal în 2012, însă, în opinia sa, amânarea acestei schimbări până în 2017 ar însemna creşterea şanselor de acceptare a acesteia „de către majoritatea comunităţii noastre”.

Parlamentul European a continuat să urmărească evoluţiile şi unii dintre membrii săi au vizitat Hong Kong-ul în 2007. Sprijinul UE pentru democraţie reprezintă o parte importantă a angajamentului acesteia de dezvoltare a relaţiilor sale cu Hong Kong. Legitimitatea, stabilitatea şi responsabilitatea administraţiei sunt considerate ca factori esenţiali pentru menţinerea unui climat de afaceri favorabil. Acestea garantează menţinerea statului de drept şi apără libertăţile şi drepturile oamenilor, fără de care spiritul antreprenorial şi inovarea s-ar stinge.

Deciziile CPN anunţate la 29 decembrie susţin angajamentul Chinei faţă de ţelul ultim al votului universal, astfel cum a fost stabilit în Legea fundamentală, pentru alegerea liderilor şi legislatorilor din Hong Kong. Comisia şi-a exprimat în mod constant sprijinul pentru realizarea unor progrese rapide în vederea atingerii acestui obiectiv. Ea constată caracterul gradual al abordării CPN faţă de punerea în aplicare a acestor decizii şi declară că va continua să îşi manifeste sprijinul nu numai pentru progrese graduale, ci şi pentru progrese semnificative. Pare oportună adoptarea rapidă a unor măsuri pentru transformarea circumscripţiilor funcţionale şi garantarea transparenţei procedurilor utilizate pentru definirea electoratelor şi selecţionarea candidaţilor pentru funcţiile publice.

Comisia constată că serviciile judiciare şi de aplicare a legii din Hong Kong continuă să aibă rezultate bune şi să producă o jurisprudenţă conformă cu cele mai bune practici din domeniul dreptului comun. Protecţia eficientă a libertăţilor şi drepturilor fundamentale prin instanţe judecătoreşti competente şi independente este unul dintre pilonii modului de viaţă din Hong Kong. Unele cauze aflate în prezent în faţa instanţelor şi care privesc aspecte de libertate de expresie în contextul unor licenţe de emisie aflate în litigiu ar putea pune la încercare calitatea protecţiei acordate acestor libertăţi fundamentale.

III. Perspective de viitor

Cu toate acestea, Comisia recunoaşte că, în general, principiul „o ţară, două sisteme” a fost respectat şi funcţionează bine pentru populaţia Hong Kong-ului. Este important ca administraţia RASHK să se bucure de un grad înalt de autonomie în domeniile economic, comercial, fiscal, financiar şi de reglementare, şi ca populaţia Hong Kong-ului să beneficieze atât de un sistem juridic propriu, bazat pe un stat de drept independent, pe dreptul de proprietate privată şi pe libertatea de expresie, cât şi de sistemul economiei de piaţă.

În acelaşi timp, trebuie menţionat că situaţia Hong Kong-ului s-a schimbat din 1997. Două dintre cele mai importante evoluţii care s-au produs pe plan mondial în ultimii 10 ani sunt progresele economice ale Chinei şi, în consecinţă, prezenţa ei mai marcantă pe plan internaţional, precum şi recunoaşterea la nivel mondial a schimbărilor climatice şi ale consecinţelor catastrofice ale acestora. Aceste aspecte au efecte directe asupra Hong Kong-ului şi trebuie luate pe deplin în considerare de către factorii de decizie din RASHK. Aceştia trebuie să facă faţă unor provocări imediate şi pe termen mediu. Recomandarea recentă adresată Hong Kong-ului de premierul chinez Wen Jiabao, de a stabili ca priorităţi inovarea, educaţia, dezvoltarea talentelor şi mediul, sintetizează bine aceste provocări.

Într-adevăr, Hong Kong se confruntă cu o serie de aspecte care privesc calitatea mediului înconjurător: în special calitatea aerului, calitatea apei, biodiversitatea, eficienţa energetică, tratarea deşeurilor şi normele privind reducerea emisiilor pentru vehicule şi centrale electrice. Trebuie să formuleze şi să pună în aplicare o strategie coerentă pe termen lung în acest domeniu. Experienţa europeană, transmisă prin intermediul unei cooperări în reţea şi prin mediile universitare, ar putea contribui la definirea unei viziuni reale a viitorului Hong Kong-ului începând cu anul 2047.

Statutul Hong Kong-ului în regiune ca poartă către China şi centru asiatic de servicii financiare este încă valabil. Cu toate acestea, trebuie avută în vedere şi nevoia unor legături şi a unei cooperări din ce în ce mai strânse cu China, în special cu provincia Guangdong, cu Shenzhen şi Zhuhai, precum şi cu Macao. Această cooperare este într-adevăr necesară pentru a face faţă fluxurilor comerciale, a asigura aplicarea legilor şi a depăşi dificultăţile din domeniul mediului. Comisia este de părere că UE poate şi doreşte să îşi ofere contribuţia, punând la dispoziţie experienţă şi tehnologie. De asemenea, ar trebui luat în considerare rolul important pe care îl pot juca ştiinţele datorită posibilităţilor de colaborare oferite de cel de-al 7-lea Program-cadru de cercetare al UE. Aceste aspecte ar trebui incluse pe ordinea de zi a ediţiei următoare a Dialogului Structurat în 2008.

Principala concluzie operaţională a raportului din acest an privind situaţia din Hong Kong este necesitatea permanentă de consolidare a cooperării pragmatice între UE şi statele sale membre, pe de-o parte, şi Hong Kong, pe de altă parte, precum şi de promovare a schimburilor interpersonale în domeniile de cea mai mare importanţă pentru bunăstarea viitoare a Hong Kong-ului.