[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 1.2.2008

COM(2008) 46 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Către un sistem partajat de informaţii referitoare la mediu (SPIM) {SEC(2008) 111}{SEC(2008) 112}

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Către un sistem partajat de informa ţii referitoare la mediu (SPIM) (Text cu relevanţă pentru SEE)

1. INTRODUCERE

Prezenta comunicare propune o abordare pentru modernizarea şi simplificarea colectării, schimbului şi utilizării datelor şi informaţiilor necesare pentru elaborarea şi implementarea politicii de mediu, conform căreia sistemele actuale de raportare, în cea mai mare parte centralizate, sunt înlocuite progresiv cu alte sisteme bazate pe acces, partajare şi interoperabilitate. Obiectivul general este menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi disponibilităţii informaţiilor necesare pentru politica de mediu, în conformitate cu principiul unei mai bune reglementări, menţinând, în acelaşi timp, la un nivel minim poverile administrative.

Comunicarea propune în primul rând o serie de principii pe baza cărora ar trebui organizată în viitor colectarea, schimbul şi utilizarea datelor şi informaţiilor privind mediul. Un pas decisiv în implementarea acestei strategii va consta în modernizarea modului în care informaţiile cerute în diferitele acte legislative vor fi puse la dispoziţie, prin intermediul unui instrument legislativ care urmează să fie propus în 2008 şi care, probabil, va lua forma unei revizuiri a directivei actuale privind „standardizarea raportării”, 91/692/CEE.

O asemenea revizuire va permite, de asemenea, abrogarea imediată a unui număr restrâns de cerinţe de raportare perimate şi va conduce la simplificare şi modernizare suplimentară, după cum urmează:

- va contribui la continuarea raţionalizării cerinţelor privind informaţiile în legislaţia tematică referitoare la mediu, furnizând un cadru general coerent şi actualizat;

- va încuraja, foarte probabil, evoluţii similare în convenţiile internaţionale, care, conform estimărilor, sunt sursa a aproximativ 70% din cerinţele de raportare la care sunt supuse statele membre;

- va încuraja îmbunătăţirea modului de organizare a colectării şi schimbului de date în statele membre.

Prezenta comunicare descrie şi alte măsuri adiacente care vor trebui luate la nivel european, naţional şi local în vederea implementării principiilor stabilite în cele ce urmează.

2. PRINCIPII CARE STAU LA BAZA SISTEMULUI PARTAJAT DE INFORMAţII REFERITOARE LA MEDIU

Principiile de bază ale sistemului partajat de informaţii referitoare la mediu sunt următoarele:

- informaţiile trebuie gestionate cât mai aproape cu putinţă de sursa lor;

- informaţiile trebuie colectate o singură dată şi partajate între părţile interesate pentru a fi utilizate în diferite scopuri;

- informaţiile trebuie să fie rapid accesibile autorităţilor publice pentru a le permite să îşi îndeplinească cu uşurinţă obligaţiile de raportare prevăzute de lege;

- informaţiile trebuie să fie rapid accesibile utilizatorilor finali, în primul rând autorităţilor publice de la toate nivelurile, de la nivel local până la nivel european, pentru a le permite să evalueze în timp util starea mediului şi eficienţa politicilor lor şi să elaboreze o politică nouă;

- informaţiile trebuie, de asemenea, să fie accesibile pentru a da posibilitatea utilizatorilor finali, autorităţi publice şi cetăţeni, să facă comparaţii la scara geografică corespunzătoare (de exemplu la nivelul ţărilor, oraşelor, bazinelor geografice) şi să participe în mod semnificativ la dezvoltarea şi implementarea politicii de mediu;

- informaţiile trebuie să fie disponibile în totalitate publicului larg, la nivel naţional şi în limba (limbile) corespunzătoare, după examinarea atentă a nivelului adecvat de compilare a datelor şi sub rezerva constrângerilor legate de confidenţialitate; precum şi

- partajarea şi prelucrarea informaţiilor trebuie să se facă cu ajutorul programelor „open-source”.

Aceste principii sunt rezultatul mai multor studii şi analize ale experţilor de-a lungul mai multor ani. Scopul lor este să garanteze că informaţiile privind mediul sunt organizate cât mai eficient cu putinţă şi, mai ales, să garanteze că investiţiile în curs privind supravegherea şi alte procese de colectare a informaţiilor sunt cât mai eficiente în ceea ce priveşte utilizarea datelor obţinute. Aceste principii ţin cont de faptul că, deşi există o cantitate imensă de date colectată de autorităţile publice din toată Europa (atât la nivel local, cât şi la nivel regional sau european), aceste date nu sunt utilizate întotdeauna în mod eficient, fie pentru că existenţa lor nu este suficient cunoscută, fie din cauza unui întreg şir de obstacole de natură legală, financiară, tehnică şi procedurală.

3. DE CE ESTE NECESAR SPIM?

Al şaselea program de acţiune comunitară pentru mediu (al 6-lea PAM) a confirmat că informaţiile fiabile privind starea mediului şi tendinţele, presiunile şi factorii principali care influenţează schimbările de mediu sunt esenţiale pentru elaborarea unei politici eficiente, pentru implementarea ei şi pentru o mai mare implicare a cetăţenilor la modul general. Având în vedere că mediul este un bun public care aparţine tuturor, este la fel de important ca aceste informaţii să fie partajate şi disponibile pe scară largă.

În Europa, partajarea informaţiilor privind mediul are o istorie veche. Sistemele de informaţii privind mediul au fost utilizate cu rezultate bune pentru a sprijini procesul de raportare, de către statele membre, a gradului de implementare a legislaţiei comunitare privind mediul şi, mai recent, pentru a sprijini diferitele procese de elaborare a indicatorilor de mediu bazate pe orientările politice stabilite de către UE şi statele membre. Cu toate acestea, astăzi trebuie să facem faţă noilor provocări cu privire la priorităţile celui de-al 6-lea PAM – mai precis, adaptarea la schimbările climatice, oprirea pierderii biodiversităţii şi gestionarea resurselor naturale – ceea ce va necesita o utilizare şi mai eficace din partea noastră a informaţiilor existente. Experienţa recentă privind incendiile forestiere, inundaţiile şi seceta confirmă nevoia de informaţii fiabile privind mediul, care să fie disponibile rapid şi uşor.

Paralel cu noile provocări există şi noi oportunităţi. Tehnologia face posibilă furnizarea de informaţii în timp real, ceea ce permite luarea de decizii rapide şi, în unele cazuri, salvarea de vieţi. Un număr mai mare de date poate fi combinat pentru efectuarea analizelor integrate de care depinde o bună politică, cu condiţia ca anumite cerinţe tehnice (legate, de exemplu, de armonizarea formatelor şi de interoperabilitatea sistemelor de date) să fie îndeplinite.

4. OZONE WEB: UN EXEMPLU A CEEA CE SE POATE FACE

În 2006, 22 de ţări au furnizat Agenţiei Europene de Mediu (EEA) în mod regulat şi aproape în timpi-reali valorile concentraţiei de ozon, în timp ce alte cinci ţări au fost implicate în proiect prin demararea procedurii de înfiinţare. Primele rezultate ale proiectului Ozone web au fost vizibile în iulie 2006, când a fost publicată o versiune pilot pe site-ul EEA. Furnizarea datelor a crescut treptat până la sfârşitul verii, când aproximativ 700 de staţii de măsură din toată Europa comunicau date în timpi aproape reali pentru site-ul Ozone web.

Site-ul oferă furnizorilor de informaţii, experţilor în domeniul calităţii aerului, precum şi cetăţenilor UE atât posibilitatea de a avea o privire de ansamblu a situaţiei la nivel european, cât şi de a urmări evoluţia calităţii aerului într-o anumită regiune şi de a aduce la cunoştinţa utilizatorilor existenţa site-urilor locale de informare asupra calităţii aerului propunând legături către site-urile naţionale sau regionale privind concentraţia de ozon din atmosferă. Astfel, este mult mai uşor să se compare calitatea aerului de la o ţară la alta sau de la o regiune la alta.

Pentru publicul larg, site-ul EEA în timpi aproape reali permite vizualizarea pe o hartă a nivelurilor de ozon măsurate şi furnizează informaţii de fond asupra impactului mai general al calităţii aerului. În marea majoritate a cazurilor, informaţiile de pe site-ul EEA datează de mai puţin de două ore. Dacă se va ajunge la acoperirea întregului teritoriu al UE, sistemul va putea fi utilizat pentru a furniza informaţii necesare întocmirii rapoartelor destinate Comisiei privind concentraţia de ozon pe perioada verii. EEA intenţionează să extindă site-ul Ozone web şi la alţi poluanţi, dar, pentru ca acesta să funcţioneze corect, trebuie să se implice toate statele membre. Prin urmare, un sistem finalizat ar putea furniza informaţii pentru cetăţeni, date pentru cercetători, informaţii privind starea mediului pentru EEA şi informaţii privind respectarea legislaţiei pentru Comisie

Ozone web este un exemplu actual şi concret privind genul de servicii care pot fi oferite de un sistem comun deschis de informaţii referitoare la mediu şi furnizează astfel dovada viabilităţii SPIM, însă limitat la un singur poluant. Acest stil de abordare trebuie generalizat la o gamă mult mai largă de informaţii privind mediul pentru a sprijini realizarea analizelor integrate necesare pentru a putea face faţă provocărilor secolului XXI.

5. CARE VOR FI AVANTAJELE SPIM?

5.1. Simplificare şi eficienţă

În timp ce beneficiile unui angajament politic în favoarea principiilor enunţate anterior trec dincolo de simplificarea în sine, ele asigură cadrul conceptual necesar pentru simplificarea obligaţiilor actuale de raportare şi monitorizare.

După cum s-a menţionat în introducere, un pas esenţial în implementarea abordării SPIM va fi modernizarea dispoziţiilor legale privind modul în care sunt puse la dispoziţie informaţiile necesare legislaţiei comunitare cu privire la mediu. Prin suprimarea raportărilor pe hârtie, procesul de punere la dispoziţie a informaţiilor va fi mai simplu, mai flexibil şi mai eficient.

După cum s-a subliniat, de asemenea, în introducere, dacă însoţită de angajament politic în favoarea principiilor SPIM, o asemenea propunere va conduce la avantaje suplimentare în termeni de simplificare în ceea ce priveşte: i) conţinutul exigenţelor privind informaţiile necesare în legislaţia tematică privind mediul, ii) conţinutul şi procedura de raportare la nivel internaţional şi iii) o organizare mai eficientă a activităţii de colectare a datelor în statele membre.

Permiţând utilizarea mai eficientă a datelor disponibile, SPIM va facilita raţionalizarea şi ierarhizarea cerinţelor în materie de informaţii prevăzute în momentul de faţă în legislaţia tematică privind mediul. Aceasta va avea probabil efecte şi asupra convenţiilor internaţionale care sunt responsabile pentru o mare parte a obligaţiilor de raportare care le revin în momentul de faţă administraţiilor naţionale, multe dintre ele având o acoperire geografică asemănătoare celei a UE. În cele din urmă, în ceea ce priveşte costurile, analiza indică faptul că unele dintre cele mai mari economii se pot face prin îmbunătăţirea eficienţei activităţilor de colectare a datelor în statele membre. Armonizarea şi o ierarhizarea mai accentuată a activităţilor de monitorizare organizate la nivel naţional şi regional ar avea, fără îndoială, o mare utilitate în ameliorarea eficienţei investiţiilor actuale.

5.2. Reglementare mai bună, politică mai bună

În timp ce simplificarea reprezintă o parte esenţială a programului pentru o reglementare mai bună, trebuie recunoscut şi faptul că o reglementare mai bună – şi, la modul mai general, o politică mai bună – depinde de calitatea informaţiilor pertinente furnizate în timp util. Mai precis, reducerea poverii administrative trebuie planificată în aşa fel încât să ducă într-adevăr la o îmbunătăţire, şi nu la o deteriorare, a calităţii politicii publice şi a reglementării.

Angajamentul politic în favoarea principiilor enunţate anterior va ajuta la realizarea acestui obiectiv permiţând exploatarea eficientă a datelor disponibile. Având în vedere că datele şi informaţiile cu privire la mediu sunt susceptibile de a fi utilizate de un număr mare de actori, în multe scopuri, ne putem aştepta ca îmbunătăţirea mecanismului de colectare, schimb şi utilizare a datelor să ducă la creşterea semnificativă a utilizării datelor referitoare la mediu, împreună cu o diminuare importantă a costurilor pentru utilizatori. Aceasta va îmbunătăţi eficienţa politicii de mediu de-a lungul întregului program, incluzând, de exemplu, adaptarea la schimbările climatice, protejarea biodiversităţii, gospodărirea resurselor de apă şi prevenirea şi gestionarea crizelor, cum ar fi inundaţiile şi incendiile forestiere.

5.3. Implicarea cetă ţenilor

Alături de avantajele legate de simplificarea administrativă şi reglementarea mai bună, angajamentul în favoarea principiilor enunţate anterior va ajuta şi la implicarea cetăţenilor europeni, punând la dispoziţia lor, în timp util, informaţii pertinente, dându-le posibilitatea de a lua decizii informate cu privire la mediul în care trăiesc, inclusiv de a acţiona în mod corespunzător în caz de urgenţă şi de a influenţa politicile publice. Furnizarea informaţiilor de care cetăţenii au nevoie, prezentate în limba lor, va stimula şi, de asemenea, reangajarea acestora în proiectul european.

6. CÂT VA COSTA SPIM?

În cadrul evaluării costurilor de implementare a principiilor SPIM, este importantă luarea în considerare a faptului că multe activităţi aferente sunt deja în curs de desfăşurare şi că provocarea principală – şi totodată motivul pentru care este nevoie de un angajament politic mai formal privind aceste principii – este de a armoniza aceste activităţi în mod cât mai eficient. Unele dintre cele mai importante activităţi la nivel european şi naţional sunt rezumate în secţiunea 7.

Cu toate acestea, vor fi cu siguranţă necesare investiţii suplimentare pentru a realiza o implementare completă a principiilor SPIM definite în secţiunea 2. Acestea pot fi clasificate după cum urmează:

- Va fi necesară acordarea unei atenţii politice şi administrative sporite eforturilor actuale de implementare a directivei INSPIRE şi alocarea de resurse corespunzătoare, atât la nivel european, cât şi naţional.

- Instituţiile guvernamentale sau de altă natură, implicate în colectarea şi prelucrarea informaţiilor cu privire la mediu vor trebui să îşi revizuiască şi, în unele cazuri să îşi schimbe modelele organizatorice şi economice pentru ca sistemele lor să devină interoperabile şi să fie conectate la un „sistem integrat de sisteme”.

- Instituţiile şi organismele UE vor trebui să continue sau să intensifice eforturile de actualizare şi raţionalizare a cerinţelor prevăzute în legislaţie, având grijă, în acelaşi timp, ca sistemele de raportare existente, dintre care marea majoritate utilizează o abordare centralizată, să fie concepute sau adaptate pentru a fi compatibile cu o reţea distribuită din ce in ce mai interoperabilă.

- Vor fi necesare investiţii suplimentare pentru crearea datelor noi care , în momentul de faţă, nu sunt colectate, dar sunt considerate esenţiale pentru sprijinirea politicii dar şi pentru armonizarea sistemelor de date şi de monitorizare, cu toate că asemenea investiţii vor fi compensate printr-o mai bună ierarhizare a cerinţelor privind informaţiile şi abrogarea obligaţiilor perimate.

7. EFORTURILE ACTUALE PENTRU CONSTRUIREA SPIM

La nivel european au fost luate diverse iniţiative care contribuie la implementarea principiilor SPIM şi, cu angajamentul statelor membre, răspund provocărilor şi profită de posibilităţile oferite de tehnologia informaţiei în plină evoluţie. Printre acestea, pot fi amintite:

- În ultimii ani, Comisia a propus sau lucrează la elaborarea unor măsuri care să ducă la raţionalizarea substanţială a cerinţelor legislative privind raportarea. Printre măsurile deja propuse se află şi strategia tematică privind poluarea atmosferică (CAFE). Revizuirea directivei (96/61/CE) privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) vizează, inter alia , asigurarea coerenţei dispoziţiilor sale (inclusiv a cerinţelor de raportare) cu cele ale directivelor privind instalaţiile de ardere de dimensiuni foarte mari şi incinerarea deşeurilor. Totodată, nu demult a fost lansat un proiect pentru identificarea legăturilor dintre monitorizare şi cerinţele de raportare din diferitele texte legislative din domeniul poluării aerului şi al schimbărilor climatice şi pentru propunerea unor sugestii concrete în vederea raţionalizării.

- Evoluţiile actuale în contextul legislaţiei tematice privind mediul recunosc din ce în ce mai mult necesitatea adoptării unei abordări mai moderne a producţiei, schimbului şi utilizării datelor şi informaţiilor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Sistemul de informare privind apa pentru Europa (WISE), care a fost conceput iniţial ca un instrument de raportare în contextul directivei-cadru privind apa şi care este extins în momentul de faţă pentru a integra până în 2010, fluxurile de date raportate conform unor directive privind apa, existente sau în pregătire, precum şi datele statistice pertinente.

- Directiva 2007/2/CE de instituire a unei infrastructuri pentru informaţii spaţiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) a fost adoptată în martie 2007 şi conţine dispoziţii care urmăresc ameliorarea accesibilităţii şi interoperabilităţii datelor spaţiale. INSPIRE se bazează pe principii similare principiilor SPIM şi implementarea cu succes a acestei directive va permite depăşirea deficienţelor existente privind utilizarea şi utilitatea datelor spaţiale stocate de autorităţile publice. Cu toate acestea, este important să se ţină seama de faptul că INSPIRE nu va trata în mod direct datele care nu sunt de natură spaţială sau numerică, nu va garanta consolidarea organizaţională în statele membre şi nu va conduce la o îmbunătăţire directă a calităţii şi comparabilităţii datelor.

- Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informaţii despre mediu (directiva Aarhus) dă cetăţenilor dreptul de acces la informaţiile referitoare la mediu deţinute sau produse de către autorităţile publice, inclusiv la informaţiile privind starea mediului, dar şi la cele privind politicile adoptate sau măsurile luate sau cu privire la starea sănătăţii şi a siguranţei oamenilor în cazul în care acestea pot fi afectate de starea mediului. Solicitanţii au dreptul să obţină aceste informaţii în cel mult o lună de la data depunerii cererii, fără a avea nevoie să precizeze de ce au nevoie de respectiva informaţie. În plus, autorităţile publice sunt obligate să difuzeze în mod activ informaţiile privind mediul pe care le deţin.

- Iniţiativa de Monitorizare Globală pentru Mediu şi Securitate (GMES) are ca obiectiv furnizarea de servicii de informaţii operaţionale bazate pe date de monitorizare a Pământului provenind de la sateliţi şi din observaţii in situ efectuate asupra apei, aerului şi pe solului. Aceste servicii vor răspunde nevoilor specifice ale factorilor de decizie de la toate nivelurile, de la nivel european la nivel local. GMES se concentrează iniţial pe dezvoltarea a trei „servicii rapide” – supraveghe terestră, supraveghere maritimă şi răspuns în caz de urgenţe. Pregătirea implementării unui al patrulea serviciu privind atmosfera a început recent. Aceste servicii rapide sunt un prilej bun pentru a consolida şi îmbunătăţi sistemele de monitorizare existente în Europa ajutând la identificarea şi eliminarea lacunelor din datele şi produsele informaţionale disponibile în momentul de faţă, precum şi la garantarea furnizării acestora în mod durabil şi operaţional.

- Atât Comunitatea, cât şi statele membre sunt membrii cu drepturi depline ai Grupului pentru observarea pământului (GEO), care are ca obiect construirea unei Reţele mondiale de sisteme de observare a Pământului (GEOSS) şi, prin urmare, sunt obligate să respecte principiile de interoperabilitate şi de partajare a datelor promovate de GEO. Primele activităţi din acest domeniu s-au concentrat asupra îmbunătăţirii accesului la date şi a partajului de date, promovând dezvoltarea interoperabilităţii sistemelor prin intermediul standardelor internaţionale şi al altor acorduri de interoperabilitate, dezvoltând mecanisme pentru partajul şi utilizarea datelor şi produselor informaţionale şi elaborând specificaţii şi demonstraţii detaliate ale arhitecturii subadiacente şi ale componentelor interfeţelor pentru utilizatori.

- Va fi creată o Reţea europeană de observaţii şi date marine, ca parte integrantă a politicii maritime a UE, pentru a asigura accesul comun al cercetătorilor şi al prestatorilor de servicii la date (geologice, fizice, chimice biologice) de înaltă calitate privind mediul marin, precum şi activitatea umană cu impact asupra mărilor şi oceanelor.

- Diferite activităţi, de cercetare sau de altă natură, finanţate de Comisie se concentrează asupra sistemelor distribuite deschise de gestionare a mediului. Printre acestea se numără programele-cadru de cercetare, eTEN, eContent şi, în ultima vreme, programul de sprijin al politicii PCI. De asemenea, în contextul programului IDABC, Comisia a pus la punct în, 2004, în strânsă colaborare cu statele membre, un Cadru european de interoperabilitate. Acest document stabileşte o serie de recomandări şi orientări privind aspectele organizaţionale, semantice şi tehnice ale interoperabilităţii serviciilor pan-europene de guvernare electronică (PEGS), astfel încât administraţiile publice, întreprinderile şi cetăţenii să poată interacţiona la nivel transfrontalier şi de la un sector la altul. O comunicare a Comisiei prezentând o versiune revizuită a documentului este prevăzută să fie adoptată în 2008.

- Agenţia Europeană de Mediu, cu ajutorul Reţelei europene de informare şi observare pentru mediu (EIONET), joacă, bineînţeles, un rol esenţial în colectarea şi furnizarea de informaţii cu privire la mediu. EIONET este o reţea care reuneşte aproximativ 900 de experţi provenind din 300 de agenţii naţionale de mediu şi din alte organisme care se ocupă cu informaţiile cu privire la mediu din 37 de state europene, precum şi cinci centre tematice europene (CTE) care tratează teme specifice legate de mediu. EIONET beneficiază şi de o infrastructură în vederea sprijinirii şi îmbunătăţiri fluxurilor de informaţii (Reportnet), care integrează diferite servicii web şi permite repartizarea responsabilităţilor. Iniţial, Reportnet a fost utilizat în principal pentru transmiterea de date cu privire la mediu Agenţiei Europene de Mediu, dar, în prezent, găzduieşte şi o parte din informaţiile cu privire la mediu comunicate Comisiei.

Pe lângă aceste iniţiative europene, diferite iniţiative la nivel naţional, regional şi local ajută, de asemenea, la concretizarea SPIM. Printre acestea se pot menţiona:

- în Germania, un portal de informaţii referitoare la mediu (PortalU), care acoperă câteva sute de mii de site-uri internet şi baze de date aparţinând instituţiilor publice care îşi desfăşoară activitatea la nivel federal şi la nivelul landurilor;

- în Irlanda, instrumentul The North-South Share Risk Assessment Reporting Tool , care conţine o hartă interactivă şi un sistem de baze de date care pot fi utilizate atât de către public, cât şi de către specialişti;

- în Italia, un Sistem de informare şi monitorizare cu privire la mediu (EIMS), creat de către Agenţia pentru protecţia mediului şi servicii tehnice împreună cu reţeaua regională de agenţii de mediu;

- în Ţările de Jos, portalul RIVM pentru specialiştii din domeniul mediului, lansat în septembrie 2007;

- tot în Ţările de jos, un studiu recent comandat, de comun acord, de diferite organisme guvernamentale, privind obligaţiile de monitorizare şi raportare şi eforturile legate de mediu, natură şi apă depuse în Ţările de Jos în cadrul reglementărilor internaţionale, europene, naţionale şi inter-provinciale;

- Austria are ca obiectiv atingerea unui procent de raportare electronică de 100%, reuşind deja să raporteze toate datele cerute de EEA în cadrul „fluxurilor sale prioritare de date”;

- un proiect de raportare electronică al Oficiului de statistică al Republicii Slovenia în cadrul căruia testarea programelor va fi realizată în scurt timp;

- în Regatul Unit, o strategie de monitorizare şi evaluare a mediului marin, adoptată de către Comitetul pentru politica de evaluare a mediului marin (UK Marine Assessment Policy Committee) în mai 2006, care are ca obiectiv ameliorarea capacităţii Regatului Unit de a furniza informaţiile necesare şi de a lua măsurile corespunzătoare pentru o dezvoltare durabilă în cadrul unui ecosistem marin curat, sănătos, sigur, productiv şi diversificat din punct de vedere biologic.

8. CARE SUNT MăSURILE NECESARE PENTRU CREAREA SPIM?

Primul pas în implementarea SPIM este angajamentul politic în favoarea principiilor stabilite în prezenta comunicare, deoarece acest angajament va trimite un semnal clar numeroşilor actorilor, din interiorul şi din afara guvernelor, ale căror eforturi trebuie canalizate spre un proiect integrat care va servi unor obiective individuale numeroase şi diferite. Acest angajament va permite, de asemenea, evitarea riscului ca activităţile în curs de desfăşurare să fie fragmentate şi, prin urmare, mai puţin eficiente decât ar putea fi în a răspunde provocărilor descrise în prezenta comunicare. Această direcţie trebuie să fie însoţită de acţiuni concrete în statele membre, care să asigure coordonarea corespunzătoare a activităţilor naţionale privind informaţiile.

Activităţile în curs la nivel european, naţional şi regional, inclusiv cele descrise în secţiunea 5, trebuie consolidate şi coordonate în conformitate cu SPIM. În cadrul Comisiei se va acorda prioritate implementării directivei INSPIRE şi continuării dezvoltării iniţiativei GMES , care vor servi ca bază atât pentru îmbunătăţirea partajării datelor şi informaţiilor referitoare la mediu în Europa, cât şi pentru furnizarea de servicii factorilor publici de decizie şi cetăţenilor. Succesul acestor activităţi în rezolvarea problemelor pe care trebuie să le trateze va fi monitorizat cu atenţie şi se va analiza necesitatea lansării unor iniţiative suplimentare. În acest fel se va garanta că SPIM, INSPIRE şi GMES se sprijină reciproc.

După cum s-a menţionat anterior, un pas esenţial în implementarea SPIM, şi în special în realizarea beneficiilor scontate în materie de simplificare, va fi modernizarea dispoziţiilor legale privind modul în care sunt puse la dispoziţie informaţiile impuse de legislaţia comunitară cu privire la mediu. Se estimează că aceasta modernizare va fi realizată prin revizuirea directivei privind standardizarea raportării, 91/692/CEE , care trebuie actualizată şi armonizată cu principiile SPIM. În acest scop, Comisia intenţionează să prezinte, în 2008, o propunere legislativă care va conţine şi o abrogare a dispoziţiilor perimate din directiva în vigoare privind standardizarea raportării. Cu toate că directiva privind standardizarea raportării în vigoare se aplică unei proporţii relativ mici de obligaţii de raportare cuprinse în legislaţia cu privire la mediu, dispoziţiile avute în vedere în directiva revizuită pentru modernizarea modului în care informaţiile sunt puse la dispoziţie ar putea acoperi, în esenţă, toate cele peste 100 de obligaţii de raportare cu privire la mediu existente. Noua directivă propusă va defini, de asemenea, principiile şi obiectivele SPIM drept obligaţii legale. Comisia va profita de această ocazie şi pentru a opera modificări suplimentare ale legislaţiei referitoare la mediu, pentru a se asigura că principiile SPIM sunt integrate în mod sistematic în dispoziţiile de monitorizare şi raportare existente, atunci când acest lucru este posibil.

Comisia va continua eforturile de raţionalizare a conţinutului cerinţelor privind de informaţiile în legislaţia tematică cu privire la mediu şi de armonizare a acestora cu principiile stabilite în prezenta comunicare. Va fi necesară efectuarea unor analize suplimentare, bazate pe lucrările în curs privind politica tematică referitoare la mediu şi GMES, pentru a clarifica cerinţele reale privind datele şi informaţiile şi pentru a crea instrumentele legale şi/sau financiare care se impun. De asemenea, Comisia va profita de participarea sa în forurile internaţionale relevante pentru a solicita depunerea unor eforturi similare în legătură cu obligaţiile internaţionale. La rândul lor, statele membre trebuie să susţină Comisia în eforturile sale de a impune raţionalizarea în forurile internaţionale şi de a lua măsuri suplimentare în vederea raţionalizării şi simplificării procedurilor de colectare a datelor la nivel naţional şi regional.

Agenţie Europeană de Mediu (EEA) are de jucat un rol crucial în implementarea SPIM şi a stat la baza multora dintre principiile descrise în prezenta comunicare. Având în vedere că EEA continuă să îşi îndeplinească mandatul de a furniza în timp real informaţii fiabile privind mediul, va fi foarte important ca SPIM să devină centrul strategiei sale. Reportnet, instrumentul utilizat de EEA trebuie să fie adoptat în întregime de ţările membre ale EEA şi va trebui să fie adaptat progresiv pentru a fi compatibil cu sistemul European distribuit în curs de creare.

Pentru a asigura finanţarea adecvată a infrastructurii necesare, se va aloca în acest scop un sprijin financiar comunitar prin intermediul programelor-cadru de cercetare, al LIFE +, al programului-cadru pentru competitivitate şi inovare (PCI) şi al fondurilor structurale. Având în vedere că nu toate aceste programe sunt concepute pentru a sprijini infrastructurile operaţionale, succesul SPIM va depinde şi de alocările corespunzătoare de fonduri din bugetele naţionale şi regionale pentru acţiunile şi obiectivele necesare menţionate anterior.

Îmbunătăţirea substanţială a disponibilităţii informaţiilor şi a eficienţei investiţiilor necesare producerii lor se va realiza doar dacă se continuă armonizarea sistemelor actuale de monitorizare şi coordonarea la nivel multitematic a planificării şi implementării lor în statele membre. Printre exemplele care să ilustreze necesitatea unei coordonări la nivel multitematic se numără şi monitorizarea in situ a apei dulci, a solului, a utilizării terenurilor şi a biodiversităţii în cadrul ecosistemului, precum şi rolul monitorizării in situ în validarea datelor provenite din observaţii spaţiale. Ţinând cont de toate acestea, Comisia va publica un raport în termen de trei ani, prezentând măsurile cele mai necesare şi, în cazul în care este necesar, va prezenta propuneri legislative corespunzătoare.

Prezenta comunicare se concentrează în principal asupra dezvoltării SPIM la nivel european, dar principiile enunţate anterior vor fi promovate şi în contextul relaţiilor cu ţările terţe, în special cu ţările candidate la aderare şi cu ţările vecine, şi se vor depune toate eforturile pentru a garanta că aceste ţări vor putea participa la SPIM.

În 200, serviciile Comisiei vor pregăti, în colaborare cu statele membre şi cu EEA, un plan de implementare detaliat în vederea atingerii obiectivelor prezentate în prezenta comunicare. Acest plan de implementare va furniza, în special, informaţii suplimentare cu privire la modul de punere în funcţiune a SPIM, ţinând cont în totalitate de costurile şi beneficiile aferente. Planul va trata, pe lângă aspecte mai tehnice, probleme legate de aspectele juridice, financiare, organizaţionale, procedurale şi economice, în măsura în care acestea nu au fost deja tratate în mod satisfăcător.