[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 19.2.2008

COM(2008) 2 final

RAPORT AL COMISIEI

către autoritatea bugetară privind garanțiile acoperite din bugetul general Situația la data de 30 iunie 2007 [SEC(2008) 18]

CUPRINS

1. Introducere şi tipuri de operaţiuni acoperite 4

2. Noi temeiuri juridice 4

3. Evenimente survenite de la ultimul raport din 31 decembrie 2006 5

4. Date privind riscurile acoperite din buget 5

4.1. Definiția riscului 5

4.2. Riscuri care privesc statele membre 7

4.3. Riscuri care privesc țările terțe 8

4.4. Riscul global acoperit din buget 9

4.5. Evoluția riscului 9

5. Deficite de plată, activarea garanţiilor bugetare şi arierate 10

5.1. Plăți din trezorerie 10

5.2. Plăți de la buget 10

5.3. Intervenţia Fondului de garantare pentru acțiuni externe 11

6. Fond de garantare pentru acţiuni externe 11

6.1. Recuperări 11

6.2. Active 11

6.3. Suma ţintă 11

7. Evaluarea riscurilor: Situaţia financiară şi economică din ţările terţe care beneficiază de cele mai importante operaţiuni de împrumut ale UE 11

7.1. Introducere 11

7.2. Turcia 12

7.3. Brazilia 12

7.4. Egipt 12

7.5. Africa de Sud 13

7.6. Maroc 13

7.7. Tunisia 13

7.8. Liban 14

7.9. Ucraina 14

7.10.1 Serbia 14

7.10.2 Muntenegru 15

7.11. Iordania 15

1. INTRODUCERE şI TIPURI DE OPERAţIUNI ACOPERITE

Prezentul raport este prezentat în conformitate cu articolul 130 din regulamentul financiar, în temeiul căruia Comisia prezintă de două ori pe an Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la situația garanțiilor bugetare și a riscurilor corespunzătoare [1] Acesta este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei care conține un set de tabele detaliate și de note explicative („anexa”)[2].

Riscurile acoperite din bugetul Uniunii Europene („bugetul”) provin dintr-o serie de operațiuni de creditare și garantare care pot fi împărțite în două categorii: împrumuturi acordate de Comunitățile Europene în scopuri macroeconomice, adică împrumuturi de asistență macrofinanciară („AMF”) acordate țărilor terțe, precum și împrumuturi acordate în scopuri microeconomice [împrumuturi Euratom și, mai ales, creditarea externă acordată de Banca Europeană de Investiții („BEI”)[3]]. Aceste operațiuni au fost acoperite din 1994 din Fondul de garantare pentru acțiuni externe („fondul”)[4], care a fost creat, în special, în vederea limitării impactului bugetar al executării garanțiilor acordate de la buget pentru operațiuni de împrumut în țări terțe. În cazul în care resursele fondului sunt insuficiente, se va recurge la buget.

Regulamentul Consiliului privind constituirea fondului („Regulamentul privind fondul”[5]), adoptat în 1994, a fost modificat pentru prima dată în 1999. În urma celei de-a doua modificări a regulamentului Consiliului, adoptat în 2004 de către Consiliu, acoperirea fondului încetează în momentul în care țările terțe devin state membre. Bugetul acoperă în mod direct împrumuturile sau împrumuturile garantate acordate statelor membre.

2. NOI TEMEIURI JURIDICE

În cadrul Deciziei Consiliului din 2006[6] privind acordarea unei noi garanții comunitare către BEI în cazul pierderilor care derivă din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (mandatul extern al BEI 2007 - 2013, denumit în continuare „noul mandat general”), Comisia și BEI au semnat o convenție de garantare și un acord de recuperare în august 2007[7], de stabilire a normelor și procedurilor detaliate referitoare la garanția comunitară și la recuperarea creanțelor în urma executării garanției. Convenția de garantare reglementează operațiunile de finanțare ale BEI semnate după 17 aprilie 2007, dată la care noul mandat general a fost aprobat de Consiliul guvernatorilor BEI.

În primul semestru al anului 2007 nu s-au adoptat noi decizii cu privire la împrumuturile AMF sau la împrumuturile Euratom.

3. EVENIMENTE SURVENITE DE LA ULTIMUL RAPORT DIN 31 DECEMBRIE 2006

Nu s-au efectuat plăți în cadrul împrumuturilor AMF în primul semestru al anului 2007.

În ceea ce privește împrumuturile Euratom, plata unei prime tranșe de 39 milioane EUR a avut loc în martie 2007 în vederea finanțării unei operațiuni de consolidare a securității unității 2 a centralei nucleare de la Khmelnitsky și a unității 4 a centralei nucleare de la Rovno (K2R4), din Ucraina, în temeiul convenției de împrumut din 2004 (echivalentul în euro al sumei de 83 de milioane de USD).

În cursul primului semestru al anului 2007, BEI și-a desfășurat activitatea în conformitate cu mandatul general aprobat în cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2000 – 2006 (denumit în continuare „mandatul general actual”). Mai mult, la 28 iunie 2007, BEI a semnat un prim contract de împrumut de 30 MEUR cu Republica Moldova în temeiul Deciziei nr. 2005/48 a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind acordarea garanției comunitare Băncii Europene de Investiții împotriva pierderilor în cadrul împrumuturilor pentru anumite tipuri de proiecte în Rusia, Ucraina, Republica Moldova și Belarus (denumit în continuare „mandatul privind Rusia, Ucraina, Republica Moldova și Belarus”).

Astfel cum se indică în secțiunea 2 de mai sus, noua convenție de garantare cu BEI reglementează operațiunile de finanțare semnate după 17 aprilie 2007. Cu toate acestea, nicio operațiune nu a fost semnată de BEI în temeiul noului mandat general de la data de 30 iunie 2007.

4. DATE PRIVIND RISCURILE ACOPERITE DIN BUGET

4.1. Definiția riscului

Riscurile suportate de la buget derivă din suma considerabilă de capital și dobânzi corespunzătoare operațiunilor garantate.

Neplățile sunt acoperite din fond, în cazul în care sunt implicate țări terțe (70% din suma totală a plăților restante garantate la data de 30 iunie 2007), precum și direct din buget, în cazul în care sunt implicate state membre (împrumuturi către sau în beneficiul proiectelor din statele membre reprezintă procentul de 30% rămas din suma totală a plăților restante). Cel mai mare procent de împrumuturi garantate acordate statelor membre este rezultatul recentelor runde de extindere. În conformitate cu articolul 1 paragraful 3 din regulamentul privind fondul, în momentul în care o țară devine stat membru, riscul legat de împrumuturi se transferă de la fond la buget.

În sensul prezentului raport, se utilizează două metode de evaluare a riscurilor suportate de la buget (fie în mod direct, fie indirect prin intermediul fondului):

- Metoda de calcul a sumei totale a plăților restante pentru operațiunile în cauză la o dată anume, inclusiv dobânzile produse. Prezenta metodologie permite stabilirea nivelului de risc suportat de buget la o anumită dată.

- Abordarea bugetară definită ca „riscul anual suportat de la buget” se bazează pe calculul sumei maxime pe care Comunitatea ar trebui să o plătească în cursul unui exercițiu financiar, presupunând că toate împrumuturile garantate sunt neplătite[8].

Tabelul 1: Totalul plăților restante acoperite la 30 iunie 2007, în MEUR |

Plăți restante | Dobânzi produse | Total | % |

State membre* |

AMF | 309 | 2 | 311 | 2% |

Euratom | 436 | 5 | 441 | 3% |

BEI | 4 224 | 38 | 4 262 | 26% |

Sub-total state membre | 4 969 | 46 | 5 014 | 30% |

Țări terțe |

AMF | 568 | 7 | 575 | 3% |

Euratom | 39 | 0 | 39 | 0% |

BEI | 10 901 | 116 | 11 018 | 66% |

Sub-total țări terțe | 11 508 | 124 | 11 632 | 70% |

Total | 16 477 | 170 | 16 647 | 100% |

* Acest risc este acoperit direct de la buget și include Bulgaria și România, întrucât aceste țări au aderat la UE la 1.1.2007. |

Tabelele A1, A2, A3 și A4 din anexă furnizează informații mai detaliate cu privire la aceste plăți restante, în special în ceea ce privește plafoanele, sumele achitate sau ratele de garanție.

4.2. Riscuri care privesc statele membre

Riscurile actuale în ceea ce privește statele membre rezultă din împrumuturile acordate anterior aderării.

În al doilea semestru al anului 2007, riscul suportat de la buget în ceea ce privește statele membre, inclusiv Bulgaria și România, care au aderat la Uniune la 1 ianuarie 2007, este de 398 MEUR. În tabelul 2 se arată că aceste două state se situează pe primele două locuri în ceea ce privește plățile restante.

Tabelul 2: Clasificarea statelor membre după expunerea lor la riscul maxim suportat de la buget în 2007 (MEUR) |

Clasificare | Țara | Al doilea semestru al anului 2007 | % |

1 | România | 119,7 | 30,1% |

2 | Bulgaria | 90,4 | 22,7% |

3 | Polonia | 48,7 | 12,2% |

4 | Republica Cehă | 45,7 | 11,5% |

5 | Slovacia | 35,1 | 8,8% |

6 | Ungaria | 19,7 | 5,0% |

7 | Slovenia | 19,6 | 4,9% |

8 | Cipru | 7,8 | 2,0% |

9 | Letonia | 4,7 | 1,2% |

10 | Lituania | 3,6 | 0,9% |

11 | Estonia | 2,4 | 0,6% |

12 | Malta | 0,5 | 0,1% |

Total | 398,0 | 100.0% |

Riscul asociat statelor membre afectează toate statele membre care au aderat la UE în ultimele două valuri de extindere, cu împrumuturi ale căror scadenţe expiră în 2031.

4.3. Riscuri care privesc țările terțe

În al doilea semestru din 2007, riscul maxim suportat de fond în ceea ce privește țările terțe se va ridica la 714 MEUR. Primele zece țări în funcție de totalul plăților restante sunt enumerate în anexa de mai jos. Acestea reprezintă 82% din riscul suportat din fond în al doilea semestru al anului 2007. Situația economică din aceste țări este analizată și comentată în secțiunea 7 de mai jos.

Tabelul 3: Clasificarea primelor zece țări terțe după expunerea lor la riscul maxim suportat din fond în al doilea semestru al anului 2007 (MEUR) |

Clasificare | Țara | Al doilea semestru al anului 2007 | % din totalul riscului maxim |

1 | Turcia | 100,9 | 14,1% |

2 | Brazilia | 82,7 | 11,6% |

3 | Egipt | 75,2 | 10,5% |

4 | Africa de Sud | 69,0 | 9,7% |

5 | Maroc | 61,0 | 8,5% |

6 | Tunisia | 58,5 | 8,2% |

7 | Liban | 54,2 | 7,6% |

8 | Ucraina | 36,6 | 5,1% |

9 | Serbia și Muntenegru[9] | 24,5 | 3,4% |

10 | Iordania | 21,8 | 3,1% |

Totalul celor 10 ţări | 584,3 | 81,8% |

Fondul acoperă împrumuturile garantate a 40 de țări și a 2 entități regionale, cu scadențe până în 2037. Tabelul A2 din anexă conține detalii privind fiecare țară.

4.4. Riscul global acoperit din buget

În total, bugetul va acoperi în al doilea semestru al anului 2007 o sumă totală de 1 112 MEUR, reprezentând sumele datorate în cursul perioadei respective, din care 36% sunt datorate de statele membre (a se vedea tabelul A2 din anexă).

4.5. Evoluția riscului

Riscul în ceea ce privește statele membre ar trebui să scadă pe viitor, pe măsură ce împrumuturile garantate de Euratom, AMF sau BEI sunt rambursate (a se vedea graficul A1 din secțiunea 1.3 din anexă).

Împrumuturile AMF acordate țărilor terțe fac obiectul unor decizii individuale ale Consiliului. O propunere a Comisiei în vederea acordării unui împrumut AMF de 50 MEUR și o subvenție de 30 MEUR Libanului a fost adoptată la 20 august 2007 şi a fost înaintată Parlamentului European pentru consultare şi Consiliului pentru decizie.

Împrumuturile Euratom acordate statelor membre sau anumitor țări terţe eligibile (Federația Rusă, Republica Armenia, Ucraina) ating un plafon de 4 miliarde EUR, din care s-au folosit aproximativ 85%. Marja rămasă este de aproximativ 600 MEUR. În temeiul convenţiei de împrumut existente din 2004 în favoarea proiectului K2R4 din Ucraina (convenţie de împrumut pentru un echivalent în EUR a 83 de milioane USD), două alte tranşe ar putea fi plătite în 2008 (a se vedea secţiunea 3 de mai sus).

În temeiul mandatelor existente ale BEI, anterioare noului mandat general, rămâne încă de plătit o sumă de 8 067 MEUR pentru împrumuturile semnate. Această sumă va fi, în mare parte, asociată mandatului general actual[10]. La sfârşitul lunii iulie, BEI a semnat o convenţie de împrumut de 200 MEUR cu Ucraina, în cadrul mandatului privind Rusia, Ucraina, Republica Moldova și Belarus. Acest mandat şi mandatul general actual au expirat la 31 iulie 2007[11].

Garanţia acordată recent de Comisie Băncii Europene de Investiţii în cadrul noului mandat general reprezintă articolul determinant pentru riscul bugetar viitor. Garanția comunitară respectivă este limitată la 65% din suma totală a creditului plătit și a garanțiilor acordate în cadrul operațiunilor de finanțare ale BEI, după scăderea sumelor plătite și adăugarea tuturor sumelor conexe, cu un plafon maxim de 27 800 MEUR[12].

În secţiunea 1.3 din anexă, graficul A2 prezintă simulări ale unor scenarii de plată în temeiul mandatelor anterioare noului mandat general, precum şi în temeiul noului mandat general, întrucât aceste plăţi au un impact puternic asupra resurselor fondului.

5. DEFICITE DE PLATă, ACTIVAREA GARANţIILOR BUGETARE şI ARIERATE

5.1. Plăți din trezorerie

Comisia recurge la trezorerie în numerar pentru a evita întârzierile și costurile aferente în gestionarea operațiunilor sale de împrumut, atunci când un debitor se află în întârziere de plată[13].

5.2. Plăți de la buget

Nu s-a solicitat niciun credit în temeiul articolului 01 04 01 din buget, „Garanțiile Comunității Europene pentru operațiunile de credit”, întrucât nu s-a înregistrat niciun deficit de plată în primul semestru al anului 2007.

5.3. Intervenţia Fondului de garantare pentru acțiuni externe

În caz de întârziere a plăţii din partea unui beneficiar (țări terțe) al unui împrumut acordat sau garantat de Comunitate, se recurge la Fondul de garantare pentru acoperirea neplăţii în termen de trei luni de la data scadentă a plății[14].

În primul semestru al anului 2007, nu s-a solicitat intervenţia fondului..

Totalul arieratelor la 30 iunie 2007, reprezentând dobânzile de penalizare datorate de Republica Argentina, se ridica la 1 718 493,12 USD; din această sumă, 1 448 433,44 USD (echivalentul a 1 072 516,43 EUR) urmează să fie recuperați din fond. Întrucât nu s-a recurs la fond pentru diferenţa restantă, această sumă trebuie plătită către BEI. Comisia și BEI au reamintit în mai multe rânduri autorităților argentiniene necesitatea de a lichida complet aceste arierate înainte de începerea noilor operațiuni de creditare ale BEI în țara respectivă. Discuțiile pe această temă vor continua pe parcursul următoarei întruniri din cadrul dialogului macroeconomic dintre UE şi Argentina .

6. FOND DE GARANTARE PENTRU ACţIUNI EXTERNE[15]

6.1. RECUPERăRI

În primul semestru din 2007 nu s-a realizat nicio recuperare.

6.2. Active

La 30 iunie 2007, activele nete ale fondului se ridicau la 1 119 961 441,29 EUR.

6.3. Suma ţintă

Fondul trebuie să atingă un nivel corespunzător (suma ţintă), stabilit la 9% din totalul pasivelor restante care decurg din fiecare operațiune, la care se adaugă dobânda produsă. Raportul dintre resursele fondului (1 119 961 441,29 EUR) și pasivele restante (11 632 230 697,97 EUR), în sensul regulamentului privind fondul era 9,6%.

La sfârşitul anului 2006, resursele Fondului erau deja mai mari decât suma ţintă. În conformitate cu noile norme de planificare adoptate de către Consiliu la 30 ianuarie 2007[16], un surplus de 125,75 MEUR a fost inclus în proiectul preliminar de buget pe 2008.

7. EVALUAREA RISCURILOR: SITUAţIA FINANCIARă şI ECONOMICă DIN ţăRILE TERţE CARE BENEFICIAZă DE CELE MAI IMPORTANTE OPERAţIUNI DE ÎMPRUMUT ALE UE

7.1. Introducere

Secțiunile anterioare ale raportului conțin informații privind aspectele cantitative ale riscului suportate de la buget. Cu toate acestea, calitatea riscurilor,care depinde de tipul de operațiune și de situația debitorilor (a se vedea secțiunea 4.3) trebuie, de asemenea, să fie evaluată. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei prezintă, în mod separat, tabelele privind evaluarea riscurilor pentru fiecare țară. Mai jos se prezintă un rezumat al acestei analize pentru cele zece țări cu cel mai înalt grad de risc anual pentru buget în cursul celui de-al doilea semestru al anului 2007. Secțiunea 2 din anexă conține o analiză a situaţiei din alte cinci țări.

7.2. Turcia

În Turcia , creșterea anuală a PIB-ului se ridica la 5,3% în primul semestru al anului 2007, după ce atinsese 6,1% în 2006. Deficitul operaţiunilor curente s-a diminuat uşor până la 7,8% din PIB, faţă de 7,9% în 2006. Intrările brute de investiții străine directe au atins 5% din PIB în 2007 şi aproximativ două treimi din aceste investiţii au fost destinate sectorului financiar. În anul precedent, datoria externă a ţării a crescut cu aproape 5 puncte procentuale, până la aproximativ 45% din PIB până la jumătatea anului 2007. De asemenea, datoria publică a scăzut la 61% din PIB, de la 68% la jumătatea anului 2006.

7.3. Brazilia

Economia Braziliei continuă să se redreseze. După o accelerare care a dus-o la 3,7% în 2006, creşterea economică anuală ar trebui să atingă aproximativ 4¾% în 2007. Principalul motor al creşterii este cererea internă, care continuă să beneficieze de relaxarea notabilă a politicii monetare. Investiţiile private cresc într-un ritm rapid. Presiunile inflaţioniste rămân sub obiectivul de 4,5% stabilit de banca centrală, dar acestea s-au intensificat oarecum recent din cauza unei creşteri a preţurilor la produsele alimentare şi a unei slăbiri a monedei ca urmare a crizei recente de pe pieţele financiare. Cu toate că cererea internă a dus la o creştere a importurilor, iar aprecierea anterioară a monedei a redus creşterea exporturilor, contul de operaţiuni curente a rămas excedentar datorită unor mai bune relaţii de schimb (în legătură cu creşterea preţurilor la materii prime) şi a unei creşteri substanţiale a exporturilor de materii prime. Contul de operaţiuni curente rămâne excedentar. Vulnerabilitatea externă a Braziliei s-a diminuat odată cu scăderea semnificativă a indicilor datoriei externe. În special, raportul dintre PIB și datoria externă a scăzut de la 40,8% în 2002 la aproximativ 16% la momentul de faţă. Eforturile de reducere a datoriei publice externe dau rezultate: organismele de evaluare financiară au majorat cota creditului suveran al Braziliei, iar rata dobânzii se situează la nivelurile cele mai scăzute din istorie. În ciuda progreselor înregistrate recent, datoria publică rămâne ridicată, situându-se la aproximativ 45% din PIB, iar cheltuielile publice curente cresc într-un ritm rapid.

7.4. Egipt

Creşterea economică a Egiptului s-a mărit de la 4,5% în cursul exerciţiului financiar 2005 la 7,1% în exerciţiul financiar 2007, în special sub efectul investiţiilor străine directe şi a exporturilor de mărfuri și servicii (în special turism). Inflaţia a atins din nou numere cu două cifre în cursul exerciţiului financiar 2007, după ce scăzuse sub 10% în exerciţiul financiar 2006. Încetinirea creşterii şomajului în ultimii ani constituie un element pozitiv. Cu toate acestea, rata şomajului rămâne relativ ridicată în rândul populaţiei active. În ciuda puternicei creşteri economice și a vânzării întreprinderilor (parțial) de stat, deficitul administraţiilor publice nu s-a diminuat decât foarte puțin (9,2% în exerciţiul financiar 2007 față de 7,7% în exerciţiul financiar 2006). Prin urmare, datoria publică brută a rămas peste 100% din PIB. Reformele din sectorul financiar progresează. Politica bugetară sănătoasă, împreună cu o politică monetară adecvată, va avea efecte pozitive în crearea de locuri de muncă.

7.5. Africa de Sud

În Africa de Sud PIB-ul a înregistrat o creştere reală de 4,75% şi de 4,5% în primele două trimestre ale anului 2007, indicând condiţii favorabile pentru întreprinderi, în special în sectorul construcţiilor, al agriculturii, al serviciilor financiare şi al transporturilor. De asemenea, creşterea venitului disponibil şi efectele pozitive ale creşterii preţurilor activelor au încurajat consumul privat. În anul 2006, Banca centrală a crescut rata de refinanțare (REPO) de la 7,0% la 9,0% pentru a păstra inflația între cotele de 3 și 6%. Deficitul de cont curent a crescut la 7% şi, respectiv, la 6,5% în primele două trimestre ale lui 2007, în special sub influenţa unei cereri interne mari care a dus la o creştere mai rapidă a volumului importurilor decât a aceluia al exporturilor. Deficitul a fost mai mult decât acoperit de intrări mari de portofolii, în special fonduri proprii. Rezervele internaţionale au crescut pentru a se situa la peste 28 de miliarde de USD la jumătatea anului 2007, ceea ce reprezintă 3,4 luni de importuri de bunuri şi servicii.

Bugetul administraţiei naţionale s-a soldat cu un excedent de 0,6%, ceea ce a dus datoria publică la aproximativ 31% din PIB. Pe plan extern, economia ar putea fi afectată în mod negativ de un interes mai scăzut pentru activele pieţelor emergente, de o încetinire globală, precum şi de o deteriorare puternică a termenilor de schimb. Cu toate acestea, fundamentele solide ale ţării ar trebui să limiteze efectele negative ale acestor şocuri asupra economiei. Ar putea apărea presiuni interne din cauza ratei ridicate a şomajului, a inegalităţilor considerabile şi a gradului ridicat de răspândire a virusului HIV/SIDA şi a indicilor ridicaţi de delicvenţă.

7.6. Maroc

Programul ambiţios de reformă economică a Marocului începe să dea roade. Fundamentele economice s-au consolidat, iar condiţiile macroeconomice se menţin solide. La sfârşitul anului 2006, creşterea reală a PIB-ului se situa la 8,1%, în principal datorită bunelor recolte, dar, din cauza condiţiilor climatice nefavorabile din 2007, rata de creştere a PIB-ului va scădea până la 2,5%. Un anumit număr de reforme bugetare şi fiscale importante au avut rezultate încurajatoare. Deficitul bugetar anunţat pentru 2007 (cu excepţia veniturilor provenite din privatizare) se ridică la 2,5% din PIB (faţă de 2,1% în 2006). Presiunile permanente asupra cheltuielilor legate de subvenţiile ridicate pentru petrol şi produse alimentare (2,5% din PIB) sunt principalele cauze de creştere a deficitului public în 2007. Raportul dintre datoria publică şi PIB ar trebui să atingă 58,0% din PIB la sfârşitul lui 2007. Rezervele oficiale brute ar trebui să continue să crească pentru a depăşi cele 23 de miliarde de USD în 2007 (mai mult de 8 luni de importuri), faţă de aproximativ 20 de miliarde de USD în 2006. Marocul a încheiat o serie de nouă acorduri cu FMI între 1980 şi 1993, dar, de atunci, nu a dispus de niciun program susţinut de FMI şi-a terminat de plătit împrumuturile acordate de FMI în 1997.

7.7. Tunisia

Creşterea economică a Tunisiei s-a mărit de la 4,0% în 2005 până la 6,0% în 2007, datorită sectorului agriculturii, al producţiei alta decât cea textilă, precum şi al serviciilor. În ciuda creşterii economice susţinute, rata şomajului a rămas ridicată, la aproximativ 14%. Trebuie subliniat că o parte semnificativă a şomerilor posedă o diplomă universitară. Deficitul public central , cu excepţia privatizărilor, s-a stabilizat la aproximativ 3%. Politica bugetară prudentă şi politica monetară riguroasă au fost benefice pentru economia tunisiană, iar inflaţia a rămas moderată în 2007, la 3%. Preţurile mai ridicate la produsele petroliere nu au dus la subvenţii mai ridicate datorită eliminării progresive a acestora. Ţinând seama de accelerarea creşterii economice, datoria publică centrală a scăzut, iar această tendinţă ar trebui să se confirme în viitorul apropiat. Cu toate acestea, datoria se situează încă peste 50% din PIB şi este vorba în special de datoria externă. Cu toate acestea, Tunisia pare relativ rezistentă la şocurile externe şi la crizele de încredere datorită structurii pe termen lung a datoriei externe. Perspectivele economice favorabile pe termen scurt ar trebui să ducă la o scădere a datoriei mult sub 50% din PIB în viitorul apropiat. Noile venituri din privatizare ar trebui să ducă în principal la amortizarea datoriei.

7.8. Liban

Libanul rămâne una din ţările cele mai îndatorate din lume, confruntându-se cu nevoi imediate de reconstrucţie după războiul din iulie 2006. Conflictul militar exercită o presiune suplimentară asupra finanţelor publice deja vulnerabile şi asupra contului de operaţiuni curente. Prin urmare, se estimează că economia a înregistrat o scădere de 5% în 2006 în termeni reali şi că deficitul public practic s-a dublat faţă de 2005, pentru a atinge 11% din PIB, în timp ce datoria publică a rămas per total neschimbată la 178% din PIB. În ianuarie 2007, guvernul a adoptat un program ambiţios şi global de reforme socio-economice pe termen mediu. Autorităţile au prezentat programul în cadrul Conferinţei internaţionale a donatorilor în sprijinul Libanului (Paris III) în ianuarie 2007. Finanţarea din partea FMI, acordată recent în cadrul programului de ajutor de urgenţă post-conflict (EPCA) întăreşte credibilitatea programului şi oferă un instrument de monitorizare strânsă a punerii sale în aplicare, în special în ceea ce priveşte sprijinul bugetar. Cu toate acestea, 2007 este un an foarte dificil în măsura în care instabilitatea politică şi actele de violenţă repetate au continuat odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale în perioada dintre lunile septembrie şi noiembrie.

7.9. Ucraina

În Ucraina, cererea internă mare duce la o creştere economică susţinută, în timp ce exporturile nete sunt negative de doi ani. Creşterea reală a PIB-ului atinge 8,4% în cursul primului semestru din 2007 (7,1% per total în 2006), susţinută de o puternică creştere a creditului şi de creşteri ale veniturilor reale. Contul de operaţiuni curente s-a soldat cu un deficit de aproximativ 1,5% din PIB, faţă de un excedent de 3% în anul precedent, sub influenţa unei cereri susţinute a exporturilor şi a unei creşteri a preţurilor energiei importate. În 2007, deficitul operaţiunilor curente ar trebui să crească pentru a se stabili la aproximativ 3,5% din PIB, sub influenţa unei creşteri mai rapide a importurilor decât a exporturilor, care au beneficiat totuşi de preţuri ridicate la nivel mondial pentru oţel (principalul sector de export al Ucrainei, reprezentând 40% din totalul exporturilor). Datoria publică externă a Ucrainei a scăzut la aproximativ 12% din PIB (15% în 2005), în timp ce accesul îmbunătățit al sectorului privat pe piețele străine de capital menține datoria externă totală la aproximativ 50% din PIB. Principalele riscuri sunt încă legate de situaţia politică agitată, în principal înainte de alegerile parlamentare din septembrie 2007. Cu toate acestea, Standard & Poor’s a confirmat pentru Ucraina ratingul pentru împrumuturi suverane pe termen lung la BB-, în special pe baza nivelului scăzut al îndatorării.

7.10.1 Serbia

În Serbia , creșterea anuală a PIB-ului se ridică la aproximativ 8% (în termeni reali) în cursul primului semestru al anului 2007. Deficitul de cont curent s-a mărit până la aproximativ 16% din PIB în cursul primului semestru al anului. Intrările nete de investiții străine directe au scăzut la aproximativ 4% din PIB în cursul aceleiaşi perioade, iar datoria externă a țării reprezenta 60% din PIB la sfârșitul lunii iulie 2007. Datoria publică a scăzut până la aproximativ 35% din PIB în cursul aceleiaşi perioade, datorită anulării datoriilor şi a plăţilor anticipate către instituţiile financiare internaţionale.

7.10.2 Muntenegru

În Muntenegru , creșterea anuală a PIB-ului s-a accelerat până la 6,9% în cursul celui de-al doilea trimestru al anului 2007. Deficitul de cont curent s-a mărit din nou până la 31% din PIB în aceeaşi perioadă, din cauza creşterii deficitului comercial. Intrările nete de investiții străine directe au atins 28,2% din PIB în al doilea semestru din 2007. Datoria publică a continuat să scadă pentru a atinge 35,6% din PIB, în timp ce datoria publică externă se ridica la 23,7% din PIB la sfârşitul lui iunie 2007.

7.11. Iordania

Economia Iordaniei continuă să crească într-un ritm susţinut în 2007, iar creşterea reală a PIB-ului este estimată la 6%. După ce a realizat cu succes o serie de programe finanţate de FMI, Iordania a păstrat legături strânse cu fondul în termeni de monitorizare post-program. Politicile sunt coerente cu obiectivele declarate de autorităţi privind promovarea creşterii şi consolidarea poziţiei bugetare în scopul reducerii raportului între datoria publică şi PIB. În 2005 şi 2006, ajustarea bugetară în cadrul unei strategii centrate pe eliminarea subvenţiilor la carburanţi şi pe menţinerea restricţiilor de cheltuieli a permis scăderea deficitului bugetar (inclusiv subvenţii) la 2,7% din PIB în 2006, faţă de 5% în 2005. Datorită unor politici bugetare prudente, povara datoriei publice scade de asemenea. În octombrie 2007, guvernul a semnat un acord cu Clubul din Paris pentru a plăti 3,3 miliarde USD din datoriile sale. Se aşteaptă ca deficitul de cont curent pentru 2007 să scadă de la 13,6% în 2006 la 13,4% din PIB (şi în comparaţie cu 17,8% în 2005). Deficitul de cont curent continuă să fie finanțat în mare parte prin intrări de capital foarte mari, inclusiv investiții străine directe, transferuri externe și intrări de portofolii, în principal din regiune.[pic]

[1] COM(2007)454 și SEC(2007)1050 reprezintă raportul anterior privind garanțiile acoperite din buget la 31 decembrie 2006.

[2] SEC(2007)[…].

[3] Cifrele privind mandatele BEI figurează în tabelul A1, iar referințele la temeiul juridic sunt enumerate în tabelul A4 din anexă

[4] În ceea ce privește raportul cel mai recent privind fondul, a se vedea COM(2006)695 „Raport general privind funcționarea Fondului de garantare” și documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat la acesta (SEC(2006)1460).

[5] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 al Consiliului din 31 octombrie 1994 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe, JO L 293, 12.11.1994, p.1 modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1149/1999 al Consiliului din 25 mai 1999, JO L 139, 2.6.1999, p. 1, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2273/2004 al Consiliului din 22 decembrie 2004, JO L 396, 31.12.2004, p. 28 și prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 89/2007 al Consiliului din 30 ianuarie 2007, JO L 22, 31.1.2007, p. 1.

[6] Decizia (CE) nr. 1016/2006 a Consiliului din 19 decembrie 2006 (JO L 414, 30.12.2006, p. 95.

[7] C/2007/3592.

[8] În scopul acestui calcul, se presupune că, în cazul împrumuturilor neplătite, se iau în considerare numai sumele scadente și nu soldul total (a se vedea, de asemenea, secțiunea 1 din anexă).

[9] În prezent, Republica Serbia și Republica Muntenegru.

[10] A se vedea secţiunea 1.3 din anexă.

[11] Următorul raport (situaţia la 31 decembrie 2007) va pune accentul pe evoluţia situaţiei la data de expirare şi va prezenta cifrele detaliate de la data respectivă.

[12] Defalcat într-un plafon de bază, de o sumă maximă fixă de 25 000 MEUR şi un mandat opţional de 2 000 MEUR.

[13] A se vedea articolul 12 din Regulamentul (CE, Euratom) Nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000, astfel cum a fost modificat, privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

[14] Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 1.4.3 din anexă.

[15] Raportul anual al Comisiei privind fondul de garantare și administrarea acestuia în anul 2006: COM(2007) 362 şi SEC(2007) 869.

[16] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 89/2007 al Consiliului din 30 ianuarie 2007, JO L 22, 31.1.2007, p. 1.